Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA” CONSTANŢA

CURS MASTERAT:
„ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ”
DISCIPLINA: „JUSTIŢIA PENALĂ
ÎN CAZURILE CU MINORII”

REFERAT: „MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE


JUDECATĂ”
ANUL 1 SEM. 1 – AN UNIVERSITAR 2009/2010

TITULARUL DISCIPLINEI,
Lector dr. Ana Bălan

MASTERAND,
Popescu Laura
- 2010 -

LISTĂ DE ABREVIERI

alin. alineatul
art. articolul
B. Of. Buletinul Oficial
B.J. Buletinul Jurisprudenţei
C. civ. Codul civil român
C.D. Culegere de decizii a Tribunalului Suprem
C. pen. Codul penal
C.p.c. Codul de procedură civilă
C.p.p. Codul de procedură penală
C.S.J., s.p. Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală
dec. decizia
d.p. decizia penală
I.I.C.J. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
M. Of. Monitorul Oficial al României
nr. numărul
O.G. Ordonanţa Guvernului
O.U.G. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
op. cit. opera citată
p. pagina
pct. punctul
R.D.P. Revista de drept penal
RRD Revista română de drept
S.C.J. Studii şi cercetări juridice
T.j. Tribunalul judeţean
T. S. Tribunalul Suprem
vol. volumul

2
MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂ

CUPRINS

1. Consideraţii preliminare ……………………………………………………. 1


2. Obligativitatea efectuării referatului de evaluare ………………………..... 1
3. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă ……………....…. 3
3.1. Competenţa materială a organelor de judecată ……………………….… 3
3.2. Judecarea minorilor …………………………………………………….... 4
3.3. Compunerea instanţei ……………………………………………………. 4
3.4. Măsuri pregătitoare …………………………………………………….….6
3.5. Desfăşurarea judecăţii ………………………………………………….… 7
4. Asistenţa juridică …………………………………………………………….. 9
5. Sancţionarea infractorilor minori. Regim de aplicare ……………………..11

3
MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂ

1. Consideraţii preliminare

Particularitatea tratamentului juridic al minorilor din această categorie constă în


aceea că, deşi acţiunea-inacţiunea infracţională prezintă o gravitate deosebită, dacă nu
se va face dovada discernământului în momentul săvârşirii actului ilicit, făptuitorul nu
răspunde penal, întrucât nu este subiect activ de drept penal, fapta neconstituind o
infracţiune1.
Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se
poate aplica o pedeapsă. Şi în reglementarea actuală (art. 100 alin. 2 C. pen.), se
prevede că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri
educative nu este suficienţă pentru îndreptarea minorului.

2. Obligativitatea efectuării referatului de evaluare

Este un alt element caracteristic în cadrul procedurii speciale de urmărire,


cercetare si judecare a minorului.
În cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecată are obligaţia să dispună
efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă
tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are locuinţa minorul, potrivit legii, cu excepţia
cazului în care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi
penale, situaţie în care dispunerea referatului de către instanţă este facultativă.

1
Ilie Măgureanu, Drept Penal Partea Generală, Ediţia a III-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p. 332

4
Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana
minorului în perspectivă socială2.
În cursul efectuării referatului de către Serviciul de protecţie a victimelor si
reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului vor fi strânse date cu
privire la comportarea minorului în mod obişnuit, la starea fizică şi mentală a
acestuia, la antecedente, la condiţiile în care a crescut şi a trăit, la modul în care
părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul îşi îndeplineşte
îndatoririle faţă de acesta. În cursul efectuării referatului trebuie să se urmărească şi
lămurirea tuturor aspectelor care ar putea fi edificatoare în privinţa cauzelor şi
condiţiilor care au influenţat conduita antisocială a minorului. În acest sens poate fi
consultat medicul de familie, se pot purta discuţii cu profesorii minorului, etc.
Efectuarea referatului de evaluare constituie o obligativitate pentru organele de
urmărire penală în cauze cu infractori minori, nerealizarea acesteia constituind un
motiv de restituire a dosarului de procuror la organul de urmărire penală sau de
instanţă la parchet3, deoarece este vorba despre o nulitate absolută, prevăzută de art.
197, alin.2, C.p.p. Dacă referatul de evaluare nu este complet, întregirea acestuia se
poate face de către instanţă4.

2
Eduard Dragomir, Roxana Paliţă, Drept procesual penal. Sinteze pentru pregătirea examenului de admitere şi
definitivare în profesia de avocat, Editura Nomina Lex, Bucureşti, 2009, p. 138
3
Întrucât referatul de evaluare este un mijloc de probaţiune cu privire la persoana inculpatului minor, contrar acestei
îndrumări, credem că instanţa poate dispune ea însăşi efectuarea acestuia, în cursul judecăţii în primă instanţă; aşa cum
se poate admite administrarea de probe noi în cursul judecăţii, se poate admite şi obţinerea datelor necesare despre
inculpatul minor printr-un referat de evaluare dispus şi efectuat în cursul judecăţii. A se vedea în acest sens Gr.
Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ediţia a II-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p 997, V. Papadopol,
Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori. Consecinţe, în RDP nr. 3/1995, p. 109; E. Dragomir, R.
Paliţă, op. cit., p. 137.
4
Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1972, pct. 2, în C.D. 1972, p. 27.

5
3. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă

3.4. Competenţa materială a organelor de judecată

Judecarea infractorilor minori se face de către instanţe cu aplicarea procedurii


obişnuite, care se completează cu dispoziţiile speciale cuprinse în art. 483-486 C.p.p.
şi de Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară.
Infracţiunile săvârşite de minori sunt judecate de instanţele judecătoreşti.
În ceea ce priveşte competenţa de judecată, se aplică reguli speciale. Potrivit
art. 40 din Legea privind organizarea judiciară, infracţiunile săvârşite de minori,
precum şi cele săvârşite asupra minorilor se judecă de completele şi secţiile
specializate pentru minori şi familie şi, pe măsura înfiinţării lor, de tribunalele
specializate pentru minori şi familie. Legea 304/2004 prevede posibilitatea (nu
obligativitatea) înfiinţării tribunalelor specializate pentru minori şi familie, decizia
fiind la latitudinea preşedinţilor de instanţă5.
Prin urmare, în funcţie de competenţa materială şi teritorială, determinată de
infracţiunea săvârşită, devine competentă să judece cauza completul sau secţia
specializată a judecătoriei, tribunalului sau curţii de apel; dacă s-a înfiinţat un tribunal
specializat pentru minori şi familie, competenţa revine acestuia, dacă infracţiunea este
de competenţa materială a tribunalului6.

3.2. Judecarea minorilor


5
Lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs
6
Grigore Theodoru, op. cit., p. 998.
6

6
Cauzele în care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competenţă
obişnuită, cu derogările prevăzute în procedura specială. Derogările existente în cazul
judecării minorilor de către instanţă privesc: compunerea instanţei, persoanele
chemate la judecarea minorilor, desfăşurarea judecăţii şi apărarea exercitată în cazul
inculpatului minor7.

3.3. Compunerea instanţei

Cauzele cu minori se judecă de către judecători anume desemnaţi de


preşedintele instanţei, prin repartizarea aleatorie a dosarelor 8. Din observarea legii
rezultă că sunt aplicabile regulile de competenţă obişnuite, numai că judecătorii sunt
numiţi de preşedintele instanţei.
Legiuitorul a reglementat expres şi situaţia in care infractorul minor devine
major în timpul desfăşurării procesului, precizând că instanţa compusă din judecători
specializaţi rămâne competentă să judece cauza şi face aplicaţia dispoziţiilor
procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă, între timp, minorul a împlinit
vârsta de 18 ani (art. 483 alin. 2), dacă la data sesizării instanţei era minor. Se impune
însă precizarea că instanţa trebuie să fi fost sesizată înainte ca minorul să împlinească
18 ani, deoarece în alin. final al art. 483 se menţionează expres că inculpatul care a
săvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii
obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani9;

77
Ion Neagu, Tratat de Drept Procesual Penal, Partea specială, Editura Global Lex, Bucureşti, 2006, p. 391.
8
Potrivit art. 483 alin. 1 C.p.p. şi art. 15 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 republicată.
9
Ilie Măgureanu, op. cit., p. 334.
8

7
Potrivit art. 483 alin. 3 C.p.p. inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul în
care era minor este judecat potrivit procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei
împlinise vârsta de 18 ani.
Respectarea obligaţiei ca în cauză să se efectueze ancheta socială se menţine,
chiar dacă judecata are loc după ce inculpatul a devenit major10.
Nerespectarea dispoziţiilor privind compunerea instanţei de judecată este
prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, ceea ce atrage, în cazul în care un minor
inculpat a fost judecat de judecători care nu au fost desemnaţi în completele sau
secţiile specializate pentru minori, desfiinţarea hotărârii pronunţate11.
Participarea procurorului la judecarea cauzelor cu infractori minori este
obligatorie12 (art. 315 alin.1) la toate termenele de judecată, nu numai la cel la care
cauza se dezbate în fond13. Nerespectarea acestei cerinţe atrage sancţiunea nulităţii
absolute prevăzute de art. 197 alin. 2. În practica judiciară, în mod constant, au fost
casate hotărârile prin care s-au soluţionat cauzele privitoare la infractorii minori fără
participarea procurorului14.

10
Lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs.
11
CSJ, s. pen., dec. nr. 3068/1995, în B.J. 1995, p. 234; compunerea specială a instanţei nu se aplică în cazul în care
victima este minoră, iar inculpatul este major (I.C.C.J., s. pen., dec.n. 1037/2005, în Jurisprudenţa Secţiei penale pe anul
2005,p. 186.
12
De regulă, participarea procurorului la judecata în primă instanţă este obligatorie, dar la judecătorie, unde participarea
procurorului nu este obligatorie în toate cauzele, prezenţa sa este necesară la judecarea cauzelor cu infractori minori. A
se vedea Grigore Theodoru, op. cit., p 996.
13
T.j. Covasna, d.p. nr. 262 din 1969, în R.R.D., nr. 2, 1970, p. 168.
14
T. reg. Banat, dec. nr. 505 din 1966, în RRD, nr 12, 1967, p. 15; T j Braşov, d.p. nr. 82 din 1968 în RRD nr 9, 1968, p.
188.

8
3.4. Măsuri pregătitoare

Măsurile pregătitoare cu caracter special ale şedinţei de judecată se referă la


persoanele chemate la judecată15.
În alin. 2 art. 484 se arată că la judecarea cauzei,alături de părţi, instanţa este
obligată să citeze:
 Autoritatea tutelară;
 Părinţii16;

 Tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se

află minorul, după caz17.


Instanţa poate cita orice altă persoană a cărei prezenţă este considerată necesară
de către instanţă, cum ar fi dirigintele clasei, medicul familiei18.
La judecarea cauzei se citează şi Serviciul de protecţie a victimelor şi
reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului.
Citarea parţilor, a serviciului de protecţie a victimelor şi a părinţilor este
obligatorie, astfel încât omisiunea instanţei de a le chema în faţa sa, este sancţionată
cu nulitate absolută. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea
cauzei.
Nerespectarea obligaţiei de citare a persoanelor arătate în art. 484 alin. 2 este
sancţionată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. 1 sau 419. Persoanele

15
Grigore Theodoru, op. cit., p. 996.
16
O altă opinie: necitarea părinţilor nu este sub sancţiunea nulităţii absolute (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1702/2004, în G.
Antoniu, A. Vlăşceanu, A. Barbu, Codul de procedură penală. Texte. Jurisprudenţă. Hotărâri CEDO, ed. A II-a, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 465.
17
lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs.
18
I. Măgureanu, op. cit., p 334.
19
TS, Dî nr 6 din 1973, partea a II-a, pct 4, în CD, 1973, p 44-45

9
chemate la judecată au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri şi să
prezinte propuneri în privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate (art. 494 alin. 3).
Pot participa la judecată toate persoanele citate, apărătorii părţilor, precum şi
alte persoane cărora instanţa le-a dat încuviinţarea20.
Dispoziţiile art. 484 sunt aplicabile în toate cauzele privitoare la minori,
indiferent de vârsta lor, iar nu numai în cele în care infractorul este minor sub 16 ani,
aşa cum se procedează în faza urmăririi penale. Preşedintele completului va atrage
atenţia persoanelor chemate la judecată asupra drepturilor pe care le au şi a
îndatoririlor ce le incumbă21.

3.5 Desfăşurarea judecăţii

Art. 484 alin.1 C.p.p. prevede ca judecarea unei cauze privind o infracţiune
săvârşită de un minor se face în prezenţa acestuia , cu excepţia situaţiei când minorul
s-a sustras de la judecată. În baza rolului său activ instanţa trebuie să depună toate
diligentele pentru ca minorul să fie prezent la judecată22. Fiind un caz de prezenţă
obligatorie a inculpatului la judecată,desfăşurarea judecăţii în lipsa minorului atrage
nulitatea absolută a hotărârii pronunţate. Prezenţa inculpatului minor trebuie asigurată
la fiecare termen şi în toate etapele judecăţii23 în care s-au luat măsuri de care depinde
soluţia cauzei.

20
Lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs
21
I. Neagu, op. cit., p. 393.
22
Prezenţa inculpatului minor la judecată este necesară pentru a se produce un contact direct între judecători şi minor,
contact prin care judecătorii ar putea cunoaşte mai bine pe minor prin comportarea sa în instanţă, prin răspunsurile pe
care le-ar da întrebărilor puse. A se vedea Gr. Theodoru, op. cit., p. 996.
23
C.S.J., s. pen, dec. nr. 1039/2000, în Dreptul nr. 6/2001, p. 154.

10
Sustragerea nu poate fi dedusă din simpla absenţă a minorului de la judecată,
împrejurarea urmând a fi stabilită cu certitudine de organul judiciar24. Ipoteza că
minorul s-a sustras de la judecată trebuie să aibă fundamentare în datele ce rezultă din
demersurile făcute pentru găsirea şi aducerea acestuia în faţa instanţei25, o cercetare
temeinică din care să rezulte că inculpatul minor a fugit de acasă, că se ascunde, că a
declarat că nu se va prezenta la judecată26.
Conform art. 485 alin.1-2 C.p.p. judecarea infractorului minor se face în
şedinţă separată, care nu este publică27.
În practica judiciară s-au pronunţat soluţii în care se arată că nerespectarea
dispoziţiilor cuprinse în art.484 si 485 C.p.p. nu este sancţionată, potrivit dispoziţiilor
art. 197 alin 2, cu nulitatea absolută, ci, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin 1
şi 4, atrage nulitatea hotărârii numai în măsura în care prin aceasta se aduce o
vătămare a intereselor sale care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii
date28 sau dacă, din această cauză, nu s-a putut afla adevărul sau obţine soluţionarea
justă a cauzei29.
Dacă instanţa apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile judiciare ar
putea avea o influenţă negativă asupra minorului, are dreptul, după ascultarea
acestuia, să-l îndepărteze din sala de şedinţă. Această măsură specială este aplicabilă
numai dacă inculpatul nu a împlinit 16 ani potrivit art. 485 alin. final.

24
Lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs
25
CSJ, S.p., d nr 861/1994, în Dreptul, nr. 3/1995, p. 93
26
Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 6/1973, p. a II-a pct. 6, în C.D. 1973, p. 37; C.S.J., s. pen., dec. nr.
861/1994, în B.J. 1994, p. 166
27
Lipsa de publicitate, ca derogare de la principiul publicităţii şedinţei de judecată, se explică prin necesitatea ca
minorul să nu fie expus unei traume psihice, aflându-se judecat în faţa publicului din sală. Gr. Theodoru, op. cit., p. 997.
28
TS, s.p., d. nr. 1217 din 1971, în CD 1971, p 514; TS, s.p., d. nr. 3954 din 1972, in RRD, nr. 5, 1973, p. 146
29
Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1972, pct. 2, în C.D., 1973, p. 37; C.S.J., s. pen., dec. nr. 2515/2003, în
B.J. 2003, p. 766.

11
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii
majori, cauzele se disjung şi într-o cauză se desfăşoară procedura specială pentru
minori, iar în cealaltă procedura obişnuită.
Legea reglementează expres situaţia în care în aceeaşi cauză sunt mai mulţi
inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea. În art.
486 se arată că, într-o asemenea situaţie, cauza rămâne în competenţa tribunalului
specializat pentru minori şi familie sau completelor ori secţiilor specializate pentru
minori şi familie, care judecă în compunerea arătată în art.483 C.p.p., cu judecători
anume desemnaţi şi după procedura obişnuită, aplicând însa cu privire la inculpaţii
minori, dispoziţiile cuprinse în procedura speciala30, iar pentru inculpaţii majori se
aplică procedura obişnuită. În acest caz, şedinţa este publică31, deoarece aceasta este o
garanţie pentru inculpatul major.

4. Asistenţa juridică

Aşa cum reiese din dispoziţiile art. 171 alin 2, asistenţa juridică a inculpatului
minor este obligatorie în faza judecăţii32. În cazul în care nu există un apărător ales,
art. 171 alin 4 impune obligaţia desemnării unui apărător din oficiu. Asistenţa juridică
este obligatorie numai dacă la data sesizării instanţei inculpatul nu devenise major.
Sancţiunea încălcării dispoziţiilor menţionate privitoare la asistenţa inculpatului
minor de către apărător constă în nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, potrivit
prevederilor art. 197 alin 233. În cazul în care judecata s-a desfăşurat în lipsa minorului

30
Persoane citate, prezenţă obligatorie a inculpatului minor, asistenţă juridică obligatorie, referat de evaluare. I.
Măgureanu, op. cit., p 335.
31
CSJ, s. pen., dec. nr. 6748/2004, în B.J. 2004, p. 859.
32
Lipsa apărătorului la judecata inculpatului minor, chiar la un singur termen când s-au luat măsuri care prefigurează
fondul cauzei, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate împotriva sa. Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr.
1/1971, în C.D. 1971, p. 29; C.S.J., s. pen., dec. Nr. 861/1994, în B.J., 1994, p. 166.
33
D.î. nr 18 din 1960, în CD 1960, p 57; T reg Banat, d.p. nr. 505 din 1966, în RRD, nr. 12, 1967, p. 156.

12
şi fără asigurarea asistenţei juridice, dacă hotărârea a rămas definitivă, în recursul în
anulare declarat, soluţia ce se impune este casarea în temeiul art. 409 şi 410 partea a
II-a, pct. 5 şi 6, raportate la art. 484 alin 1 şi art .171 alin 234.
În practica instanţelor de judecată s-a pus problema dacă apărătorul inculpatului
minor poate pune concluzii în faţa instanţei în lipsa acestuia. Faţă de modul neunitar
în care problema a fost soluţionată, Plenul fostului Tribunal Suprem a dat îndrumări
instanţelor35 în sensul că, în cazurile în care legea prevede că asistenţa juridică a
inculpatului este obligatorie (deci şi în cazul asistenţei juridice a inculpatului minor),
apărătorul ales sau desemnat din oficiu nu poate pune concluzii în faţa instanţei decât
în prezenţa inculpatului. Apărătorul nu poate pune concluzii în lipsa inculpatului nici
în cazurile în care legea dispune ca judecata să se facă în prezenţa inculpatului, dar
acesta se sustrage de la judecată, deoarece în ambele situaţii este permisă numai
asistenţa inculpatului, iar nu şi reprezentarea sa36.

5. Sancţionarea infractorilor minori. Regim de aplicare.

Potrivit legii, în cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a
mustrării, aceasta se execută de îndată, în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea.
Când din orice împrejurări măsura mustrării nu poate fi executată îndată după
pronunţare, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, citându-
se totodată părinţii, ori dacă este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea
sau supravegherea căreia se află minorul.
Când instanţa a luat faţă de minor măsura libertăţii supravegheate, această
măsură se pune în executare chiar în şedinţa în care este pronunţată, dacă minorul şi

34
CSJ, s.p, d. nr. 861/1994, în Dreptul, nr. 3/1995, p. 93.
35
S, D.î. nr 7 din 1969, în RRD, nr 9, 1969, p 115
36
M Preda, Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, în RRD, nr 9, 1970, p 51

13
persoana sau reprezentantul instituţiei sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat
supravegherea sunt de faţă. Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi
şedinţă, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului şi chemarea
persoanelor amintite anterior.
Revocarea măsurii libertăţii supravegheate, cu excepţia cazului în care minorul
a săvârşit din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate se
dispun de instanţa care a pronunţat această măsură.
În cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a internării într-un
centru de reeducare, instanţa poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea de îndată în
executare a măsurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe
hotărâre organului de poliţie de la locul unde se află minorul. Copia de pe hotărâre se
predă centrului de reeducare în care minorul este internat. Centrul de reeducare
comunică instanţei efectuarea internării.
Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major,
revocarea liberării înainte de a deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea
măsurii internării într-un centru de reeducare se dispune din oficiu sau la sesizare de
judecătoria sau tribunalul care a judecat în primă instanţă pe minor. Aceeaşi instanţă
estre competenţă să dispună ridicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii internării
într-un institut medical-educativ. Revocarea sau menţinerea măsurilor educative,
precum şi a măsurii liberării minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a
deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, când minorul a săvârşit din nou o
infracţiune, se dispune de instanţa competenţă sa judece acea infracţiune37
Art. 493 arată că dispoziţiile speciale, dispoziţii derogatorii de ocrotire pentru
minori, privind judecarea minorilor se aplică şi la judecata în apel şi recurs. Aceste
dispoziţii sunt aplicabile dacă, la data sesizării instanţei de apel sau de recurs,
inculpatul era minor, chiar dacă în cursul judecăţii în apel sau în recurs a devenit

37
E Dragomir, R Paliţă, op. cit., p. 138-139.

14
major. Celelalte dispoziţii privind judecata în apel sau în recurs se aplică potrivit
procedurii obişnuite38.
Infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. O
condamnare ca aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei.
Nu se aplică minorului pedepse complementare. În dreptul penal există un
principiu după care se alege categoria şi felul sancţiunii aplicabile minorului infractor,
acela fiind principiul „priorităţii măsurilor educative faţă de pedeapsă” iar în cadrul
măsurilor educative, primează măsurile neprivative de libertate
Faptele penale săvârşite de minori constituie nu numai un atentat împotriva
ordinii de drept, generator de răspundere penală şi contra căruia este normal să se
reacţioneze prin măsuri de apărare socială, dar şi cauza unor prejudicii materiale şi
morale aduse unor persoane fizice sau juridice şi care trebuie să fie reparate. Obligaţia
de a repara aceste daune incumba , desigur , în primul rând , minorului , când acesta
dispune de mijloace materiale necesare recuperării prejudiciilor pe care le-a cauzat
(ceea ce se întâmplă foarte rar) , dar constituie şi obligaţia altor persoane ( părinţi ,
educatori , profesori ) care , neîndeplinindu-şi îndatoririle de supraveghere şi educaţie
ce le are faţă de minori , au făcut posibilă săvârşirea faptei infracţionale păgubitoare39.
.

38
Pentru detalii suplimentare a se vedea Gr Theodoru, op. cit. , p. 998.
39
I. Măgureanu, op. cit, p 335.

15
BIBLIOGRAFIE

Tratate, cursuri, manuale


Lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs.
Ion Neagu, Tratat de Drept Procesual Penal. Partea specială, Editura Global Lex,
Bucureşti, 2006.
Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ediţia a II-a, rev., Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2008.
Eduard Dragomir, Roxana Paliţă, Drept procesual penal. Sinteze pentru pregătirea
examenului de admitere şi definitivare în profesia de avocat, Editura Nomina Lex,
Bucureşti, 2009.
Ilie Măgureanu, Drept Penal Partea Generală, Ediţia a III-a, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2006.

Culegeri de practică judiciară


George Antoniu, Adina Vlăşceanu, Alina Barbu, Codul de procedură penală.
Texte. Jurisprudenţă. Hotărâri CEDO, ed. A II-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008.
Buletinul Jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie 1990-2003.
Buletinul Jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 2003-2007.
Culegerile de decizii ale Curţilor de apel, 1995-2005.

Periodice
RDP nr. 3/1995
RRD nr. 12/1967
RRD nr. 9/1968
RRD nr. 2/1970
RRD nr. 5/1973
Dreptul nr. 3/1995
Dreptul nr. 6/2001

Legislaţie
Codul penal
Codul de procedură penală
Constituţia României, revizuită in anul 2003
Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară.

16