Sunteți pe pagina 1din 3

Baltagul

Mihail Sadoveanu
-relatia dintre Vitoria si Gheorghita-

Publicat in noiembrie 1930, romanul Baltagul este probabil singurul roman


obiectiv (Nicolae Manolescu) al scriitorului si aduce o formula romanesca inedita in peisajul
epicii interbelice- polimorfismul structurii, adica amestecul de roman realist si
naratiune arhetipala grefata pe un scenariu politist.(Carmen Matei Musat)
//context

Romanul Baltagul prezinta monografia satului de la munte, lumea arhaica a


pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata pastorala,
natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
//tema

Arhitectura complexa conferita de polimorfismul structurii (sesizat de criticul


Paul Georgescu in studiul Polivalenta necesara) si de tesatura de teme si motive a
ocazionat, de-a lungul vremii, diferite interpretari ale romanului, unele chiar contradictorii:
roman antropologic si politist (G. Calinescu), roman mitic-baladesc si realism etnografic
(Perpessicius), reconstituire a Mioritei (E. Lovinescu), roman demitizant (Ion Negoitescu),
roman realist-obiectiv (N. Manolescu), roman initiatic, roman de dragoste si o anti-Miorita (Al.
Paleologu).
//tip de roman

Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist


(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul
ritual al gesturilor personajului principal). Romanul este organizat in 16 capitole, insa prezinta si
o particularitate notabila- incipitul de tip prolog. Astfel, romanul nu incepe direct, ci se
deschide cu o legenda despre originea neamurilor oferindu-se detalii cu privire la viata grea pe
care o duc muntenii, la principala lor ocupatie- pastoritul, dar punandu-se accent pe faptul ca
sunt oameni prietenosi, cu chef de viata si petrecareti. Incipitul este o modalitate de a anunta ca
familia Lipan este, intr-adevar, o proiectie a acestui neam de munteni.
//structura

Motivul labirintului se concretizeaza la nivelul actiunii (cautarea si diferitele popasuri),


dar este semnificativ si la nivelul titlului. Baltagul (topor cu doua taisuri) este un obiect
simbolic , ambivalent- arma a crimei si instrumentul actului justitiar, reparator. De remarcat
este ca in roman acelasi baltag (al lui Lipan) indeplineste ambele functii.
//titlu

Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale aproape de Sf.
Andrei, in Postul Mare. Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a
Bistritei si in Balta Jijiei. Fiind un roman realist, pentru veridicitate, traseul urmat de Vitoria si
Gheorghita contine toponime existente pe harta, insa romancierul imagineaza satul Lipanilor,
precum si toponimele simbolice Doi Meri sau raul Neagra.
//timp si spatiu

In ceea ce priveste personajele, romanul prezinta mai multe tipuri- tipul


femeii credincioase (Vitoria), al feciorului (Gheorghita), al fetei de maritat (Minodora) sau pe cel
al tatalui iubitor (Nechifor). Cuplul de personaje Vitoria-Gheorghita este prezentat din
perspectiva relatiei mama-fiu, dar si din cea a relatiei mistagog-neofit, flacaul reusind, la
finalul calatoriei alaturi de femeie, sa se maturizeze, devenind un initiat. Vitoria, Gheorghita si
implicit si Nechifor sunt oameni ai muntelui, uniti prin nume, Vitoria desemnand biruinta,
purtatoare de victorie, iar Gheorghe fiind nume definitoriu pentru invingatorul balaurului; ei
reprezinta, astfel, forta eterna a binelui.
//personaje relatia V-G

Vitoria Lipan este personajul principal al operei sadoveniene, a carui figura se impune
puternic de-a lungul intregului roman, eroina devenind un tip reprezentativ al muntencei
//Vitoria

voluntare si hotarate. Personaj central, este un exponent al spetei (G. Calinescu) in


relatie cu lumea arhaica, dar si o individualitate, prin insusirile sale si prin strictetea cu care
respecta legile stramosesti- credintele si superstitiile. Prin reprezentarea obiectiva, cu lumini
si umbre, personajului feminin este realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin
caracterizare directa si indirecta. In ceea ce priveste portretul fizic, acesta releva
frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ; astfel, Vitoria este infatisata ca
o femeie frumoasa care, in ciuda faptului ca nu mai era tanara, avea o frumuseta
neobisnuita in privire. Ochii ii straluceau ca-ntr-o usoara ceata in dosul genelor lungi
si rasfrante in carligase.
Pe parcursul derularii evenimentelor, Vitoria apare in diverse ipostaze- de sotie iubitoare, de
femeie care, prin intuitive si inteligenta, prin respectul fata de datina, stie sa se adapteze
diverselor situatii, sa-si atinga telul propus si nu in ultimul rand- in ipostaza de mama.
Desi nu se afla in prim-planul romanului, fiind un personaj secundar, Gheorghita
este o prezenta bine conturata. Fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan, Gheorghita se afla la
varsta adolescentei, la un pas doar de marea initiere. De remarcat este faptul ca feciorul are
numele identic cu cel al tatalui sau, fapt ce sugereaza continuitate- el devine astfel
reprezentantul unei noi generatii de boieri . Portretul fizic evidentiaza caracteristicile varstei
(incepea sa-i infiereze mustacioara), dar portretul moral este creionat din trasaturi
particulare, care il individualizeaza. Flacaul veghea, in absenta tatalui, randuiala stanelor,
tinea in catastif socoteala turmelor si plata ciobanilor, astfel ca baiatul de doar saptesprezece ani
era o prezenta de baza si poate chiar indispesabila in casa Vitoriei, caci fara el probabil ca nu sar fi descurcat. Prin scrisoarea trimisa mamei se evidentiaza trasaturile morale: priceperea
in mestesugul oieritului, inteligenta dublata de sensibilitate sufleteasca, credinta in
Dumnezeu si respectul fata de parinti.
//Gheorghita

Pentru Gheorghita, calatoria in ,,tara de vale are functie initiatica, marcand


trecerea de la adolescenta la maturitate. Pe drumul parcurs alaturi de mama lui, flacaul este un
atent observator, descoperind adevaruri despre oameni si lumea pe care o strabate. Vitoria , ca
o mama preocupata de viitorul copilului ei, cauta sa-l formeze, sa-i sadeasca increderea in
sine, pregatindu-l pentru a prelua rosturile gospodariei aflate pana atunci in grija lui Nechifor.
//calatorie

Adevaratele calitati morale ale Vitoriei se releva pe parcursul reconstituirii drumului


lui Nechifor si, mai ales, la praznicul de dupa inmormantarea acestuia. Cu perseverenta,
tenacitate, stapanire de sine, ea stie cand si cum sa puna intrebari, gasind urma trecerii lui
Nechifor, din crasma in crasma, prin diverse locatii, ghidandu-se si dupa semnele vremii.
Gheorghita este fascinat de priceperea ei de a citi in sufletele oamenilor: Mama asta trebuie
sa fie fermecatoare: cunoaste gandul omului
//calitati Vitoria

Diplomatie si reale calitati de detectiv sunt dovedite de femeie care reuseste


sa descopere osemintele lui Lipan. Singurul moment de slabiciune il dovedeste cand gaseste
osemintele sotului ei in rapa: strigandu-l pe numele adevarat, Gheorghita, infioara muntele cu
chemarea ei indurerata. In rest, suferinta i se pastreaza in straturile cele mai adanci ale
sufletului. Scena este, pe de alta marte, moment marcant in evolutia lui Gheorghita. Apogeul
procesului de maturizare inceput cand pleaca la drum cu mama lui este momentul coborarii in
rapa si al pazirii mortului. Veghea in rapa a osemintelor echivaleaza cu o coborare in infern.
Simbolic, flacaul preia puterile celui disparut si de aceea reuseste sa il infrunte atat moral, cat si
fizic, pe ucigasul tatalui sau.
//scena gasirii oaselor

La praznic, Vitoria il face pe Bogza sa-si piarda cumpatul si sa se autodenunte,


recunoscandu-si crima , cu complicitatea lui Cutui. Acum, Gheorghita este pregatit sa
manuiasca baltagul, astfel ca in scena infruntarii directe cu ucigasii parintelui sau, el va lovi
fara a ezita. Ipostaza finala a flacaului devenit barbat este cea a unui erou justitiar, plin de
curaj, dovedindu-se astfel urmas demn al tatalui sau, care devine, pe de alta parte, o ipostaza
particulara a personajului colectiv- ciobanii de pe Tarcau.
//praznic

Consider ca Baltagul introduce in literatura romana tipuri reprezentative de personaje,


Vitoria reprezentand tipul femeii de la munte credincioase si curajoase, o munteanca ce
inmagazineaza experienta milenara a unei lumi de pastori, dupa cum nota si C.
Ciopraga, Gheorghita fiind tipul flacaului neinitiat care parcurge un drum cu rol de maturizare
spirituala. Cele doua personaje sunt surprinse in romanul sadovenian din perspectiva relatiei
mama-fiu, dar pot fi private si din cea a relatiei mistagog-neofit, luand in considerare cea din
urma afirmatie facuta.
//concluzie