Sunteți pe pagina 1din 119

DANIELA CIOCHIN

DREPT CIVIL - PERSOANELE


-Manual de studiu individual-

DANIELA CIOCHIN

DREPT CIVIL
PERSOANELE
-Manual de studiu individual-

Copyright 2012, Editura Pro Universitaria


Toate drepturile asupra prezentei ediii aparin
Editurii Pro Universitaria
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiat fr acordul scris al Editurii
Pro Universitaria
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei

CUPRINS
PLAN .................................................................................................................................... 8
INTRODUCERE ................................................................................................................... 12
Unitatea de invatare 1 .......................................................................................................... 15
Persoana fizica-subiect al raportului juridic civil.................................................................. 15
1.1 Introducere .............................................................................................................. 15
1.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare..................................................... 16
1.3 Continutul unitatii de invatare ................................................................................ 16
1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice ................................................................. 16
1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice ....................................................... 18
1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice ....................................................... 20
1.4 Indrumator pentru verificare .................................................................................. 23
Unitatea de invatare 2 .......................................................................................................... 24
Declararea judecatoreasca a mortii ...................................................................................... 24
2.1 Introducere .............................................................................................................. 24
2.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare ..................................... 25
2.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 25
2.3.1 Cazul general si cazuri speciale ........................................................................... 25
2.3.2 Data prezumata a mortii ...................................................................................... 27
2.3.3 Anularea hotararii de declarare a mortii............................................................... 30
2.4 Indrumar pentru autoverificare ................................................................................... 32
Unitatea de invatare 3 .......................................................................................................... 33
Respectul datorat persoanei fizice si drepturile ei inerente ................................................... 33
3.1 Introducere ................................................................................................................ 33
3.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare.......................................................... 33
3.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 33
3.3.1 Reglementare dispozitii comune.......................................................................... 34
3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate.......................................................... 34
3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane ..................................... 36
3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau .................................................. 38
3.4 Indrumator pentru autoverificare ................................................................................ 39
Unitatea de invatare 4 .......................................................................................................... 39
Identificarea persoanei fizice ............................................................................................... 39
4.1 Introducere ................................................................................................................ 39
4.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare.......................................................... 40
4.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 40
4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice ...................................................... 40
4.3.2 Numele persoanei fizice ...................................................................................... 41
4.3.3 Domiciliul si resedinta ........................................................................................ 45
3.3.4 Actele de stare civila ........................................................................................... 47
4.4 Indrumator pentru verificarea cunostintelor................................................................ 58
Unitatea de invatare 5 .......................................................................................................... 58
Tutela minorului .................................................................................................................. 58
5.1 Introducere ................................................................................................................ 59
5.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare............................................ 60
5.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 60
5.3.1 Instituirea tutelei ................................................................................................. 60
5.3.2 Tutorele .............................................................................................................. 61
5.3.3 Exercitarea tutelei ............................................................................................... 65
5

5.3.4 Controlul exercitarii tutelei.................................................................................. 67


5.3.5 Incetarea tutelei ................................................................................................... 68
5.4 Indrumator pentru autoverificare ................................................................................ 69
Unitatea de invatare 6 .......................................................................................................... 70
Ocrotirea interzisului judecatoresc ....................................................................................... 70
6.1 Introducere ................................................................................................................ 70
6.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare............................................ 71
6.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 71
6.3.1 Conditii ............................................................................................................... 71
6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special ....................................................... 72
6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc .......................................................... 73
6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti ...................................................................... 76
6.4 Indrumator pentru autoverificare ................................................................................ 77
Unitatea de invatare 7 .......................................................................................................... 77
Curatela ............................................................................................................................... 77
7.1 Introducere ................................................................................................................ 78
7.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare.......................................................... 78
7.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 79
7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei ............................................................................. 79
7.3.2 Continutul curatelei ............................................................................................. 80
7.3.3 Incetarea curatelei ............................................................................................... 81
7.4 Indrumar pentru autoverificare ................................................................................... 81
Unitatea de invatare 8 .......................................................................................................... 81
Persoana juridica-subiect al raportului juridic civil .............................................................. 81
8.1 Introducere ................................................................................................................ 82
8.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare.......................................................... 82
8.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 82
8.3.1 Constituirea persoanei juridice ............................................................................ 82
8.3.2 Categorii de persoane juridice ............................................................................. 86
8.3.3 Personalitatea juridica ......................................................................................... 88
8.4 Indrumator pentru autoevaluare ................................................................................. 89
Unitatea de invatare 9 .......................................................................................................... 89
Infiintarea persoanei juridice ............................................................................................... 89
9.1 Introducere ................................................................................................................ 90
9.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare.......................................................... 90
9.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................... 90
9.3.1 Moduri de infiintare ............................................................................................ 90
9.3.2 Nulitatea persoanei juridice ................................................................................. 92
9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice............................................................................ 94
9.4 Indrumator pentru autoverificare ................................................................................ 96
Unitatea de invatare 10 .................................................................................................... 96
Capacitatea civila a persoanei juridice ............................................................................. 96
10.1 Introducere .............................................................................................................. 96
10.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare ........................................................ 98
10.3 Continutul unitatii de invatare .................................................................................. 98
10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice ..................................................... 98
10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ................................................... 102
10.3.3 Functionarea persoanei juridice ....................................................................... 104
10.4 Indrumator pentru autoverificare ............................................................................ 107
Unitatea de invatare 11 ...................................................................................................... 108
6

Identificarea persoanei juridice .......................................................................................... 108


11.1 Introducere ............................................................................................................ 108
11.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare ...................................................... 109
11.3 Continutul unitatii de invatare ................................................................................ 109
11.3.1 Denumirea persoanei juridice .......................................................................... 109
11.3.2 Sediul persoanei juridice ................................................................................. 111
11.3.3 Alte atribute de identificare ............................................................................. 113
11.3.4 Mentiuni obligatorii ........................................................................................ 113
11.4 Indrumator pentru autoevaluare.............................................................................. 113
Unitate de invatare 12 ........................................................................................................ 114
Reorganizarea persoanei juridice ....................................................................................... 114
12.1 Introducere ............................................................................................................ 114
12.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare ...................................................... 115
12.3 Continutul unitatii de invatare ................................................................................ 115
12.3.1 Notiune ........................................................................................................... 115
12.3.2 Fuziunea persoanei juridice ............................................................................. 116
12.3.3 Divizarea persoanei juridice ............................................................................ 118
12.3.4 Incetarea unor contracte .................................................................................. 119
12.4 Indrumator pentru verificare .................................................................................. 119
Unitatea de invatare 13 ...................................................................................................... 120
Transformarea persoanei juridice ....................................................................................... 120
13.1 Introducere ............................................................................................................ 120
13.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare ...................................................... 120
13.3 Continutul unitatii de invatare ................................................................................ 121
13.3.1 Notiune ........................................................................................................... 121
13.3.2 Transmiterea drepturilor si obligatiilor ............................................................ 122
13.3.3 Opozitii ........................................................................................................... 123
13.4 Indrumator pentru autoevaluare.............................................................................. 124
Unitatea de invatare 14 ...................................................................................................... 125
Incetarea persoanei juridice ............................................................................................... 125
14.1 Introducere ............................................................................................................ 125
14.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare ...................................................... 126
14.3 Continutul unitatii de invatare ................................................................................ 126
14.3.1 Dizolvarea persoanei juridice .......................................................................... 126
14.3.2 Lichidarea persoanei juridice........................................................................... 129
14.3.3 Dispozitii speciale ........................................................................................... 130
14.4 Indrumator pentru autoevaluare.............................................................................. 130

PLAN
INTRODUCERE
Unitatea de invatare 1
Persoana fizica-subiect al raportului juridic civil
Introducere
Obiectivele si competentele unitatii de invatare
Continutul unitatii de invatare
1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice
1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice
1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice
1.4 Indrumator pentru autoverificare
Unitatea de invatare 2
Declararea judecatoreasca a mortii
2.1 Introducere
2.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
2.3 Continutul unitatii de invatare
2.3.1 Cazul general si cazuri speciale
2.3.2 Data prezumata a mortii
2.3.3 Anularea hotatrarii de declarare a mortii
2.4 Indrumator pentru autoverificare
Unitatea de invatare 3
Respectul datorat persoanei fizice si drepturile ei inerente
3.1 Introducere
3.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
3.3 Continutul unitatii de invatare
3.3.1 Reglementare dispozitii comune
3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate
3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane
3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau
3.4 Indrumator pentru autoverificare
Unitatea de invatare 4
Identificarea persoanei fizice
4.1. Introducere
4.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
4.3 Continutul unitatii de invatare
4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice
4.3.2 Numele persoanei fizice
8

4.3.3 Domiciliul si resedinta


3.3.4 Actele de stare civila
4.4 Indrumator pentru autoverificare
Unitatea de invatare 5
Tutela minorului
5.1 Introducere
5.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
5.3. Continutul unitatii de invatare
5.3.1 Instituirea tutelei
5.3.2 Tutorele
5.3.3 Exercitarea tutelei
5.3.4 Controlul exercitarii tutelei
5.3.5 Incetarea tutelei
5.4 Indrumator pentru autoverificare
Unitatea de invatare 6
Ocrotirea interzisului judecatoresc
6.1 Introducere
6.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
6.3 Continutul unitatii de invatare
6.3.1 Conditii
6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special
6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc
6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti
6.4 Indrumator pentru autoverificare
Unitatea de invatare 7
Curatela
7.1 Introducere
7.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
7.3 Continutul unitatii de invatare
7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei
7.3.2 Continutul curatelei
7.3.3 Incetarea curatelei
7.4 Indrumator pentru autoverificare
Unitatea de invatare 8
Persoana juridica-subiect al raportului juridic civil
8.1 Introducere
8.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
8.3 Continutul unitatii de invatare
8.3.1 Constituirea persoanei juridice
9

8.3.2 Categorii de persoane juridice


8.3.3 Personalitatea juridica
8.4 Indrumator pentru autoevaluare
Unitatea de invatare 9
Infiintarea persoanei juridice
9.1 Introducere
9.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
9.3 Continutul unitatii de invatare
9.3.1 Moduri de infiintare
9.3.2 Nulitatea persoanei juridice
9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice
9.4 Indrumator pentru autoevaluare
Unitatea de invatare 10
Capacitatea civila a persoanei juridice
10.1 Introducere
10.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
10.3 Continutul unitatii de invatare
10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice
10.3.3 Functionarea persoanei juridice
10.4 Indrumator pentru autoevaluare
Unitatea de invatare 11
Identificarea persoanei juridice
11.1 Introducere
11.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
11.3 Continutul unitatii de invatare
11.3.1 Denumirea persoanei juridice
11.3.2 Sediul persoanei juridice
11.3.3 Alte atribute de identificare
11.3.4 Mentiuni obligatorii
11.4 Indrumator pentru autoevaluare
Unitate de invatare 12
Reorganizarea persoanei juridice
12.1 Introducere
12.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
12.3 Continutul unitatii de invatare
12.3.1 Notiune
12.3.2 Fuziunea persoanei juridice
12.3.3 Divizarea persoanei juridice
10

12.3.4 Incetarea unor contracte


12.4 Indrumator pentru autoevaluare
Unitatea de invatare 13
Transformarea persoanei juridice
13.1 Introducere
13.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
13.3 Continutul unitatii de invatare
13.3.1 Notiune
13.3.2 Transmiterea drepturilor si obligatiilor
13.3.3 Opozitii
13.4 Indrumator pentru autoevaluare
Unitatea de invatare 14
Incetarea persoanei juridice
14.1 Introducere
14.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
14.3 Continutul unitatii de invatare
14.3.1 Dizolvarea persoanei juridice
14.3.2 Lichidarea persoanei juridice
14.3.3 Dispozitii speciale
14.4 Indrumator pentru autoevaluare

11

INTRODUCERE
Prezentul curs vine in ajutorul studentilor pentru ca
viitorii juristi sa poata insusi notiunile fundamentale
privind subiectele raportului juridic (persoana fizica si
persoana juridica).
Dreptul civil este o ramura a dreptului privat care
reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale
(personale) incheiate intre persoanele fizice si/sau
persoanele juridice aflate pe pozitie de egalitate
juridica.
Exista doua categorii de subiecte de drept civil:
persoana fizica si persoana juridica. Persoana fizica
este privita ca titular de drepturi si obligatii civile in
raporturile juridice, pe cand persoana juridica
(denumita si persoana morala) este un subiect
colectiv de drept.
Vom descoperi pe durata acestui curs ce conditii
trebuie indeplinite de cele doua categorii pentru a fi
subiecte ale raportului juridic.
OBIECTIVELE CURSULUI
Vom aborda impreuna o serie de aspecte referitoare la
particularitatile acestor subiecte de drept, respectiv
categoriile de persoane fizice, capacitatea civila,
elementele de identificare ale persoanei fizice,
drepturile si ocrotirea persoanei fizice, capacitatea
persoanelor juridice, reorganizarea si incetarea
persoanelor juridice.
Competene conferite
Prezentul curs ne va oferi posibilitatea sa dobndim
urmtoarele competente generale si specifice:
Cunoaterea i utilizarea corecta a notiunilor specifice
disciplinei
-, perceperea unor relaii i conexiuni specifice acestei
ramuri de drept;
- utilizarea corect a termenilor de specialitate din
domeniul juridic;
- definirea / nominalizarea de concepte;
12

- capacitatea de adaptare la noi situatii legislative


2. Explicarea i interpretarea continuturilor teoretice
- argumentarea unor spete;
- capactitatea de analiz i sintez n rezolvarea
spetelor.
3. Aplicarea la situatii concrete a informatiilor
dobandite
- capacitatea de a transpune n practic cunotiinele
dobndite n cadrul cursului;
- capacitatea de a concepe proiecte i de a le derula
- capacitatea de a soluiona litigii
4. Promovarea unei atitudini pozitive i responsabile
fa de domeniul juridic prin implementarea unui mediu
bazat pe valori si relatii democratice, precum si
dobandirea capacitatii de a avea un comportament
rational
Resurse i mijloace de lucru
Pentru a ne atinge telurile identificate anterior, vom
utiliza manualul scris, precum si orice alt material care
ne va intregi cunostintele teoretice, studii de caz,
sinteze, teste de autoevaluare, etc.
Ne dorim un curs interactiv si participativ din partea
studentilor pentru a obtine rezultate cat mai optime.
Structura cursului
Cursul din semestrul al doilea de drept civil este
dedicate studiului persoanelor fizice si juridice si
cuprinde 14 uniti de nvare:
Unitatea de nvare 1. Persoana fizica-subiect al raportului juridic civil
Unitatea de nvare 2. Declararea judecatoreasca a mortii
Unitatea de nvare 3. Respectul datorat persoanei fizice si drepturile ei
inerente
Unitatea de nvare 4. Identificarea persoanei fizice
Unitatea de nvare 5. Tutela minorului
Unitatea de nvare 6. Ocrotirea interzisului judecatoresc
Unitatea de nvare 7. Curatela
Unitatea de nvare 8. Persoana juridica-subiect al raportului juridic civil
Unitatea de nvare 9. Infiintarea persoanei juridice
Unitatea de nvare 10 Capacitatea civila a persoanei juridice
13

Unitatea de nvare 11 Identificarea persoanei juridice


Unitatea de nvare 12 Reorganizarea persoanei juridice
Unitatea de nvare 13 Transformarea persoanei juridice
Unitatea de nvare 14 Incetarea persoanei juridice

Bibliografie obligatorie:
Daniela Ciochina, Drept civil. Introducere in dreptul
civil. Persoanele, Editura Universul Juridic, Bucuresti,
2012

Metoda de evaluare:
Examenul se va desfasura sub form de proba scris, pe
baz de grile si subiecte n extenso, inndu-se cont si
de participarea studentilor la activitile din timpul
semestrului.

14

Unitatea de invatare 1
Persoana fizica-subiect al raportului
juridic civil
Introducere
Obiectivele si competentele unitatii de invatare
Continutul unitatii de invatare
1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice
1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice
1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice
1.4 Indrumator pentru autoverificare
1.1 Introducere
Nu toate relatiile dntre oameni pot fi incadrate ca
raporturi juridice, unele sunt simple raporturi de
prietenie, de colegialitate etc.
Raporturile juridice sunt acele raporturi sociale
reglementate de normele juridice.
Raportul juridic civil este un raport social, adic un
raport ntre oameni, iar nu un raport ntre un individ i
un lucru. De aceea, n pofida aparenei, orice drept
presupune un raport ntre indivizi, el neputnd exista n
afara raporturilor sociale.
De exemplu, atunci cnd spunem c studentul A este
proprietarul autoturismului negru pe care l conduce, nu
ne intereseaz dect pe plan secundar faptul c el l
poseda sau l domin materialmente. Nu spunem nici c
prin aceasta exist o relaie ntre el i alte persoane
determinate. Dar, exprimm ideea unei relaii ntre
student i toi ceilali, pentru c fata de celelalte
persoane el este proprietar; iar toi ceilali sunt exclui
de la exercitarea dreptului de proprietate asupra
autoturismului, ba chiar mai mult, sunt obligati s
respecte acest drept. Tot astfel dreptul la onoare, la
demnitate, la integritate fizic etc., nu sunt drepturi
asupra propriei persoane, ci drepturi n relaie cu alte
persoane.
Raportul juridic se caracterizeaza in mod essential prin
pozitia de egalitate juridica a subiectilor, de egalitatea
unei parti in raport de cealalta parte, n sensul c
niciuna din pri nu poate impune celeilalte pri o
15

anumita conduita, ci numai mpreun, prin acordul lor


comun, prile pot stabili, modifica sau stinge raportul
juridic civil dintre ele.
Intr-un raport juridic, partile beneficiaza de libertate
juridica, in sensul ca subiectii raportului au posibilitatea
de a modela raportul juridic dintre ele.
In aceasta parte introductiva, definim persoanele (fizice
sau juridice) ca fiind titulare de drepturi si obligatii ce
compun continutul raportului juridic. Astfel, atat
persoanele fizice cat si persoanele juridice au drepturi
subiective si obligatii corelative acestor drepturi in
virtutea raportului juridic dintre ele.
1.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
- abordarea termenilor in viziunea actualului cod civil
- vom putea defini termeni precum persoana fizica,
capacitate civila, capacitatea de exercitiu si capacitate
de folosinta
- determinarea raportului dintre capacitatea civila si
partile componente: capacitatea de folosinta si
capacitatea de exercitiu
- analiza continutului si naturii juridice ale capacitatii
de folosinta si ale capacitatii de exercitiu
- determinarea rolului capacitatii civile in formarea
raporturilor juridice
- cunoasterea notiunilor de capacitate de exercitiu
anticipata si capacitate de exercitiu restransa
1.3 Continutul unitatii de invatare
1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice

Legiuitorul roman a dedicat reglementarii


persoanelor Cartea I din Codul Civil, iar persoanei
fizice Titlul II din Codul civil, denumit Persoana
fizica.
Persoana fizic reprezinta subiectul individual de
drept, adic omul, privit ca titular de drepturi i
obligaii civile.
Gasim reglementari relative la persoana fizica in Codul
civil, OG 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe
16

cale administrativa a numelor persoanelor fizice , OG


69/2002 privind regimul juridic al cartii electronice de
identitate, etc.
Capacitatea civila cuprinde doua elemente: capacitatea
de folosinta si capacitatea de exercitiu, componente ce
vor fi tratate in continuare.
Capacitatea civil nu are un caracter unitar, coninutul
su nu este identic pentru toate persoanele. Diferenele
dintre persoane n ceea ce privete capacitatea civil se
exprim att la nivelul capacitii de folosin ct i la
nivelul capacitii de exerciiu, prin ngrdiri prevzute
de lege.
Putem da urmatoarele exemple de ngrdiri n ce
privete capacitatea de folosin a persoanei fizice:
incapacitile speciale prevzute n materie de
moteniri, incapaciti speciale de a cumpra i de a
vinde.
Exemple de limitri n ce privete capacitatea de
folosin a persoanei juridice: drepturile i obligaiile
care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparine
dect persoanei fizice, asumarea de drepturi i obligaii
n cadrul desfurrii unor activiti care trebuie
autorizate de organele competente, persoanele juridice
fr scop lucrativ pot avea doar acele drepturi i
obligaii civile care sunt necesare pentru realizarea
scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau
statut, obiectul de activitate al societilor comerciale
nu poate viza orice activiti.
Limitrile capacitii civile nu se pot face nici
mcar de ctre legiuitor n mod discreionar. n acest
sens, nu au nicio influen asupra capacitii civile rasa,
culoarea, naionalitatea, originea etnic, limba, religia,
vrsta, sexul sau orientarea sexual, opinia,
convingerile personale, apartenena politic, sindical,
la o categorie social ori la o categorie defavorizat,
averea, originea social, gradul de cultur, precum i
orice alt situaie similar, cum ar fi nivelul de
inteligen sau greutatea corporal.
Intenia legiuitorului este de a limita limitrile
capacitii, ns aceste limitri pot fi prevzute n
reglementri care au caracter de lege special fa de
17

Codul civil. De altfel chiar Cod civil conine limitri n


ce privete capacitatea civil, i anume restrngerea
capacitii de exerciiu n funcie de vrst.
Legtura dintre calitatea de subiect de drept civil
i capacitatea juridic civil este att de puternic nct
nimeni nu poate renuna, n tot sau n parte, la
capacitatea de folosin sau la capacitatea de exerciiu,
pentru c nimeni nu poate renuna la calitatea sa de
subiect de drept civil.
Calitatea de subiect de drept civil nu este o
facultate, ea nu permite nicio opiune, ci o poziie n
societate care nu permite abdicarea.
Capacitatea civil este reglementat de lege ca
avnd un caracter obligatoriu, n sensul c persoanele
fizice i juridice primesc capacitatea civil nu ca o
obligaie, care poate fi executat de bunvoie sau nu, ci
capacitatea civil le este dat de lege n mod nemijlocit
i imediat ce sunt ndeplinite condiiile prevzute de
lege pentru recunoaterea capacitii civile i deci a
persoanei fizice sau juridice ca subiect de drept.
1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

Vom aborda in continuare prima componenta a


capacitatii civile, respectiv capacitatea de folosinta a
persoanei fizice.
Capacitatea de folosin este legat de existena fiinei
umane i constituie o calitate a oricrei persoane de a fi
subiect de drept, titular de drepturi i obligaii civile.
Putem defini capacitatea de folosin ca fiind
aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi i
obligaii civile,o condiie necesar pentru a fi
participant la diferite raporturi juridice.
Capacitatea de folosinta este definita ca fiind
aptitudinea, general i abstract, a omului, de a avea
drepturi i obligaii si ncepe de la naterea persoanei i
nceteaz odat cu moartea acesteia. Drepturile
copilului sunt recunoscute de la concepiune, ns
numai dac el se nate viu.
Capacitatea de folosinta reprezint posibilitatea
general i abstract a persoanei fizice de a fi titularul
drepturilor i obligaiilor civile, fiind recunoscut n
18

egal msur pentru toate persoanele fr nici o


discriminare. Recunoaterea capacitii de folosin n
mod egal pentru toate persoanele se bazeaz pe
principiul general care se aplic n ntregul sistem de
drept, precum i n dreptul civil, acesta fiind principiul
egalitii n faa legii. Fundamentul juridic al acestui
principiu este consfinit in art. 16 din Constituie, ceea
ce a constituit temei pentru art 28 si art 29 din Codul
civil.
Recunoaterea capacitii de folosin n egal msur
nu duce la concluzia ca persoana fizic nu poate fi
ngrdit n capacitatea sa de folosin. Din contra,
capacitatea de folosinta poate fi ngrdit, dar numai n
cazurile i n condiiile stabilite de lege
Ca moment de inceput al capacitatii de folosinta,
mentionam ca este firesc sa fie acordata de la nasterea
persoanei fizice, ca un atribut inerent fiintei umane. Pe
cale de consecinta, apariia capacitii de folosin nu
depinde de varsta persoanei fizice, starea sntii, de
posibilitatea realizrii drepturilor i obligaiilor.
Aceasta regula generala este cuprinsa in art 35 din
Codul civil Capacitatea de folosin ncepe la
naterea persoanei i nceteaz odat cu moartea
acesteia.
Aceasta regula generala de dobandire a
capacitatii de folosinta o data cu nasterea comporta o
exceptie continuta in art 36 din Codul civil conform
creia drepturile copilului sunt recunoscute de la
concepiune, cu condiia c se nate viu .
Prevederea legala prezinta importanta deosebita in
materia mostenirilor, in sensul ca i se recunoate
copilului dreptul la motenire din momentul concepiei,
dar sub condiia ca acesta sa se nasca viu.
Putem afirma c in acest caz copilul dobndete
anticipat capacitatea de folosin, care dup coninutul
su este redus, fiindc nu dobndete ntreaga
capacitate de folosin, ci numai dreptul de a moteni
din momentul conceperii sale, dac acesta se nate viu.
Legea impune anumite conditii care trebuie indeplinite
cumulativ pentru dobndirea unei asemenea capaciti
de folosin de la concepiune. Astfel:
- se alica doar la dobndirea de drepturi, deoarece
copilul conceput dar nenscut nu poate avea i obligaii.
19

Asadar, capacitatea de folosin anticipat const numai


n aptitudinea de a avea drepturi si
- copilul trebuie s fie conceput n timpul vieii
defunctului, dar s se nasc viu dup decesul acestuia.
Pentru a fi considerat c copilul s-a nscut viu este
suficient ca el s fi respirat mcar odat, fapt ce poate fi
dovedit prin mijloace tiinifice medicale, existena
aerului n plmni. Indiferent ct timp a trecut dup
natere (un minut, o or etc.) copilului i se ntocmesc
dou acte de stare civil: actul de natere i actul de
deces. Dac copilul se nate mort, se consider c nu a
fost niciodat subiect de drept civil, iar capacitatea de
folosin anticipat a acestuia dispare.
1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

Definim capacitatea de exercitiu a persoanei fizice ca


fiind aptitudinea omului de a-i exercita drepturile
civile i de a-i ndeplini obligaiile civile, prin
ncheierea de acte juridice civile.
Diferit de capacitatea de folosinta, aceasta posibilitate a
persoanei de a dobndi i de a exercita drepturi civile
prin propriile fapte, de a-i asuma in nume propriu
obligaii civile i de a le executa, nu apare odat cu
naterea persoanei fizice, ci la o anumit perioad de
timp dup natere ei, pentru ca prin actiunile proprii sa
constientizeze importanta si consecintele faptelor sale.
Aceastea sunt considerentele pentru care legiuitorul
stabilete c persoana fizic dobndete capacitatea de
exerciiu deplin la vrsta majoratului, adic la vrsta
de 18 ani, cand are voin contient, suficient i
discernmntul necesar participarii la viata juridica.
Persoanei fizice cu capacitate de exerciiu deplin ii
este recunoscuta aptitudinea de a ncheia orice fel de
acte juridice civile (de conservare, de administrare i de
dispoziie), cu excepia celor interzise de lege.
Posibilitatea de a ncheia singur orice act juridic civil
neinterzis de lege implic i posibilitatea de a
mputernici pe altul s ncheie, n numele i pe seama
sa, asemenea acte juridice (cu excepia celor referitoare
la drepturi i obligaii care tin strict de persoana).
Capacitatea de exerciiu deplin nseamn i
aptitudinea de a ncheia acte juridice civile n numele i
20

pe seama altei persoane, n calitate de reprezentant


legal (printe, tutore, curator) sau reprezentant
convenional (mandatar).
Regula generala de dobandire a capacitatii de exercitiu
la varsta de 18 ani, Codul civil prezinta doua exceptii.
Prima exceptie vizeaza situatia minorului casatorit,
care, ca rezultat al casatoriei, dobandeste capacitate
deplina de exercitiu. Exceptia este cuprinsa in art 39
din Codul civil, conform caruia: Minorul dobndete,
prin cstorie, capacitatea deplin de exerciiu.
Ratiunea acestei exceptii rezida in principiul egalitatii
sotilor in casatorie.
Anularea casatoriei inainte de implinirea majoratului
mentine capacitatea de exercitiu a minorului, daca
minorul a fost de buna-credinta. Dispozitia se regaseste
in alin 2 din art 39, respectiv: n cazul n care cstoria
este anulat, minorul care a fost de bun-credin la
ncheierea cstoriei pstreaz capacitatea deplin de
exerciiu.
A doua exceptie de la regula generala de dobandire a
capacitatii de exercitiu la varsta de 18 ani este intalnita
in art 40 din Codul civil si se refera la atribuirea
capacitatii depline de exercitiu minorului care a
implinit varsta de 16 ani.
Conditiile pentru atribuirea capacitatii depline de
exercitiu minorului de 16 ani sunt referitoare la
posibilitatea acestuia de a se intretine singur: minorul
sa dispuna de un venit propriu, sa fie angajat cu un
contract de munca, sau, cu acordul prinilor,
adoptatorilor sau curatorului, s practice activitate de
ntreprinztor.
Ratiunea acestui proces de emancipare a minorului
const n eliberarea acestuia de a primi acordul
prinilor, adoptatorilor sau curatorului pentru
ncheierea actelor juridice. Minorul emancipat
dobndete i exercit pe deplin toate drepturile pe care
le are persoana cu capacitate de exerciiu deplin i i
asuma personal obligaii civile i le execut, inclusiv
rspunde personal pentru obligaiile aprute ca rezultat
al cauzrii prejudiciului de ctre el.
Actuala legislatie (art 41 si art 42 din Codul
civil) cuprinde elemente de noutate referitoare la
capaciatea de exercitiu restransa a minorului in varsta
21

de 14 ani, minorii de 14 ani putand sa incheie orice acte


juridice cu caracter curent (vnzarea-cumprarea
bunurilor de mica valoare, s mprumute, s doneze
etc.), cu acordul reprezentanilor legali (prinilor,
adoptatorilor sau a curatorului).
Art 42 din Codul civil prevede ca pentru incheierea
acestor acte juridice este necesara incuviintarea
parintilor, tutorelui sau a instantaei de tutela: Actele
juridice ale minorului cu capacitate de exerciiu
restrns se ncheie de ctre acesta, cu ncuviinarea
prinilor sau, dup caz, a tutorelui, iar n cazurile
prevzute de lege, i cu autorizarea instanei de tutel.
ncuviinarea sau autorizarea poate fi dat, cel mai
trziu, n momentul ncheierii actului.
In art 42 din Codul civil sunt cuprinse actele juridice pe
care le poate incheia minorul, cu ncuviinarea
prinilor sau a tutorelui, precum i cu respectarea
dispoziiilor legii speciale, dac este cazul:
- sa dispuna de salariu, de bursa sau de alte venituri
rezultate din ndeletnicirile artistice sau sportive ori
referitoare la profesia sa
- sa exercite singur dreptul de autor asupra unei lucrari
stiintifice, de arta sau literare, asupra unei inventii sau
ca rezultat al activitatii intelectuale.
- sa incheie actele juridice enumerate in alin (3) al art
41, respectiv acte juridice curente de administrare, de
conservare care nu il prejudiciaza si acte de dispozitie
de mica valoare care se executa la data incheierii lor.
Actele premise minorului in varsta de 14 ani se
caracterizeaza prin faptul ca sunt indreptate spre
satisfacerea necesitatilor zilnice ale minorului, actul
savarsit necesita o cheltuiala minima sin u sunt
prejudiciate interesele sale.
Categoria persoanelor lipsite de capacitate de
exercitiu este cuprinsa in art 43 din Codul civil. Din
aceasta grupa fac parte minorii care nu au implinit
varsta de 14 ani si interzisul judecatoresc.
Din continutul acestor doua texte de lege,
concluzionam ca pentru minorii cu varsta de pana in 14
ani si interzisul judecatoresc, actele juridice sunt
incheiate de parinti, tutori sau adoptatori.
Reprezentantii legali ai acestor categorii de persoane
lipsite de capacitate de exercitiu sunt restransi in
22

dreptul de a dispune de bunurile acestor persoane.


Persoana desemnata ca tutore pentru interzisul
judecatoresc este imputernicit cu prerogativele instituite
de lege pentru a-i apara drepturile si interesele.
Cu toate acestea, regasim in alin (3) al art 43
prevederea conform careia persoana lipsita de
capacitate de exercitiu poate ncheia singur actele
anume prevzute de lege, actele de conservare, precum
i actele de dispoziie de mic valoare, cu caracter
curent i care se execut la momentul ncheierii lor.
Pentru actele incheiate de catre persoana lipsita
de capacitatea de exercitiu sau cu capacitatea de
exercitiu restransa, Codul civil prevede ca aceste acte
sunt anulabile, chiar fara a se proba producerea unui
prejudiciu.
Art 44 alin (1) din Codul civil spune ca: Actele fcute
de persoana lipsit de capacitate de exerciiu sau cu
capacitate de exerciiu restrns, altele dect cele
prevzute la art. 41 alin. (3) i la art. 43 alin. (3),
precum i actele fcute de tutore fr autorizarea
instanei de tutel, atunci cnd aceast autorizare este
cerut de lege, sunt anulabile, chiar fr dovedirea unui
prejudiciu.
Actele anulabile pot fi confirmate de catre minor la
implinirea varstei de 18 ani, prin dobandirea capacitatii
depline de exercitiu.
1.4 Indrumator pentru verificare
Pentru facilitarea insusirii cunostintelor din prezenta
unitate de invatare, va propun sa rezolvam urmatoarele
aplicatii:
Intrebari
1. Cum definim persoana fizica?
2. Definiti notiunea de capacitatea de
persoanei fizice.
3. Cand se dobandeste capacitatea de
persoanei fizice?
4. Cand ia sfarsit capacitatea de folosinta
fizice?
5. In ce conditii copilul conceput
capacitatea de folosinta?
23

folosinta a
folosinta a
a persoanei
dobandeste

6. Ce reprezinta capacitatea de exercitiu in cazul


persoanlor fizice?
7. Cand se dobandeste capacitatea de exercitiu?
8. Minorul detine capacitate de exercitiu?
9. Ce acte pot fi incheiate de catre minor si in ce
conditii ?
10. Ce sanctiune intervine pentru actele incheiate de
persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu?

Unitatea de invatare 2
Declararea judecatoreasca a mortii
2.1 Introducere
2.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
2.3 Continutul unitatii de invatare
2.3.1 Cazul general si cazuri speciale
2.3.2 Data prezumata a mortii
2.3.3 Anularea hotararii de declarare a mortii
2.4 Indrumator pentru autoverificare
2.1 Introducere
Am descoperit din capitolul anterior ca, pentru
persoana fizica, capacitatea de folosinta se castiga o
data cu nasterea si inceteaza in momentul decesului
persoanei fizice.
Declararea mortii unei persoane fizice duce in mod
irevocabil la pierderea capacitatii de folosinta a
persoanei, producand efecte in materia raporturilor de
familie si a drepturilor succesorale.
Putem folosi expresia declararea judectoreasc a
morii justificat de nevoia, social-juridic, a
clarificrii situaiei persoanei disprute, despre care nu
se mai tie dac este sau nu n via, despre care este
interesat societatea nsi, dar sunt interesate i
persoanele cu care cel disprut se afl n raporturi de
familie, precum i n raporturi civile (creditorii,
motenitorii). Ieirea din starea de incertitudine ce
planeaz asupra disprutului presupune declanarea
mecanismului juridic al declarrii judectoreti a morii
persoanei fizice.
24

Procedura de declarare judecatoreasca a mortii este in


prezent3 reglementata in Codul civil (art 49-57) si in
Legea nr 119/19964 privind actele de stare civila, in
situatia in care existenta unei persoane a devenit
nesigura.
2.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati
de invatare
- definirea unor termeni precum persoana disparuta,
declararea mortii, situatii speciale de disparitie a
persoanelor, etc
- stabilirea procedurii de declarare a mortii unei
persoane si prezumtiile acestei institutii
- vom descoperi ce se intampla cu actele incheiate dupa
anularea hotararii de declarare a mortii
2.3 Continutul unitatii de invatare
2.3.1 Cazul general si cazuri speciale

Scopul principal al declarrii judecatoresti a


mortii persoanei fizice const n aprarea drepturilor i
lucrurilor acesteia, deoarece lipsa ndelungat i
necunoaterea locului aflrii ei creeaz pericol pentru
acestea. Totodat survin consecine negative pentru
creditorii persoanei disprute, precum i pentru acele
persoane care se afl la ntreinerea ei.
Codul civil reglementeaza conditiile, consecintele si
anularea declararii judecatoresti a mortii in art 49-57,
cu privire la cazul general si cazurile speciale de
declarare a mortii unei persoane.
Cazul general este stipulat in art 49 din Codul civil,
conform caruia:
(1) n cazul n care o persoan este disprut i exist
indicii c a ncetat din via, aceasta poate fi declarat
moart prin hotrre judectoreasc, la cererea oricrei
persoane interesate, dac au trecut cel puin 2 ani de la
data primirii ultimelor informaii sau indicii din care
rezult c era n via.
(2) Dac data primirii ultimelor informaii sau indicii
despre cel disprut nu se poate stabili cu exactitate,
termenul prevzut n alin. (1) se socotete de la sfritul
25

lunii n care s-au primit ultimele informaii sau indicii,


iar n cazul n care nu se poate stabili nici luna, de la
sfritul anului calendaristic.
Asadar, pentru declararea judecatoreasca a mortii, legea
cere indeplinirea unei conditii esentiale, respectiv, ca de
la data ultimilor informatii sau indicii din care rezult
c persoana era n via s fi trecut cel puin 2 ani.
Expirarea termenului de cel puin 2 ani din ziua primirii
ultimilor tiri este o condiie, n lipsa creia persoana
fizic nu poate fi declarat moarta pe baza hotararii
judecatoresti. Dac se cunoate ziua primirii ultimilor
tiri, atunci termenul de doi ani de zile ncepe s curg
din acea zi. Dac este imposibil de a se determina ziua
primirii ultimelor informaii despre disprut, termenul
pentru declararea disparitiei va ncepe s curg din
prima zi a lunii urmtoare celei n care au fost primite
ultimele informaii despre disprut, iar n cazul
imposibilitii de a determina aceast luna, de la
sfarsitul anului calendaristic.
Art 50 din Codul civil prevede cazurile speciale de
declarare a mortii persoanei fizice. Potrivit textului
invocat:
(1) Cel disprut n mprejurri deosebite, cum sunt
inundaiile, cutremurul, catastrofa de cale ferat ori
aerian, naufragiul, n cursul unor fapte de rzboi sau
ntr-o alt mprejurare asemntoare, ce ndreptete a
se presupune decesul, poate fi declarat mort, dac au
trecut cel puin 6 luni de la data mprejurrii n care a
avut loc dispariia.
(2) Dac ziua n care a intervenit mprejurarea cnd a
avut loc dispariia nu poate fi stabilit, sunt aplicabile,
n mod corespunztor, dispoziiile art. 49 alin. (2).
(3) Atunci cnd este sigur c decesul s-a produs, dei
cadavrul nu poate fi gsit sau identificat, moartea poate
fi declarat prin hotrre judectoreasc, fr a se
atepta mplinirea vreunui termen de la dispariie.
Din coninutul art. 50 citat rezult c trebuie
ndeplinite, cumulativ, dou condiii pentru a se putea
declara moartea persoanei disprute, i anume:
1) persoana s fie disprut ntr-o mprejurare
excepional care ndreptete a se presupune decesul,
precum: fapte de rzboi, accidente de cale ferat,
naufragiu si altele asemntoare (accident aviatic,
26

cutremur, inundaie, revoluie)


2) de la data mprejurrii dispariiei persoanei s fi
trecut cel puin sase luni.
mprejurarea excepional i data ei, fiind chestiuni de
fapt, pot fi probate cu orice mijloc de prob.
2.3.2 Data prezumata a mortii

Textul legal care reglementeaz declararea


judectoreasc a morii persoanei, este art. 52 din
Codul civil ce prevede:
(1) Cel declarat mort este socotit c a ncetat din via
la data pe care hotrrea rmas definitiv a stabilit-o
ca fiind aceea a morii. Dac hotrrea nu arat i ora
morii, se socotete c cel declarat mort a ncetat din
via n ultima or a zilei stabilite ca fiind aceea a
morii.
(2) n lipsa unor indicii ndestultoare, se va stabili c
cel declarat mort a ncetat din via n ultima or a celei
din urm zile a termenului prevzut de art. 49 sau 50,
dup caz.
(3) Instana judectoreasc poate rectifica data morii
stabilit potrivit dispoziiilor alin. (1) i (2), dac se
dovedete c nu era posibil ca persoana declarat
moart s fi decedat la acea dat. n acest caz, data
morii este cea stabilit prin hotrrea de rectificare.
Din enunarea, de mai sus, a dispoziiilor legale
referitoare la data morii persoanei fizice rezult c
legiuitorul a avut n vedere, ipoteza disprutului, a crui
moarte nu poate fi constatat direct, fiind necesar
declararea judectoreasc a morii; este ipoteza morii
declarate pe cale judectoreasc.
Este important de reinut c, data ncetrii capacitii de
folosin a persoanei fizice este aceeai, si anume data
morii. Aceast dat este nscris n actul de stare civil
care este actul de deces, pe baza i n conformitate cu
care se elibereaz certificatul de deces. n aceste acte de
stare civil, o rubric special este destinat tocmai
datei morii: an, lun, zi.
Pentru completarea rubricii decesului in actul de stare
civila, n ipoteza morii declarate judectorete, se va
folosi hotrrea judectoreasca declarativa de moarte,
rmasa definitiva i irevocabila, n sensul c data
27

morii, din aceast hotrre, este trecut n rubrica


corespunztoare din actul de stare civil.
Condiia de fond necesar pentru declararea
dispariiei este ca de la data ultimilor tiri din care
rezult c persoana era n via s fi trecut cel putin doi
ani. Ea rezult, cu claritate, din redactarea art. 49 alin
(1) din Codul civil: n cazul n care o persoan este
disprut i exist indicii c a ncetat din via, aceasta
poate fi declarat moart prin hotrre judectoreasc,
la cererea oricrei persoane interesate, dac au trecut
cel puin 2 ani de la data primirii ultimelor informaii
sau indicii din care rezult c era n via.
n nelegerea acestei condiii este necesar de
subliniat c, nu orice lips de la domiciliul persoanei,
prin ea nsi, justific, automat, trecerea la declararea
judectoreasc a dispariiei, ci e necesar s fie vorba de
o lips calificat de la domiciliu sub dublu aspect: pe de
o parte, ea trebuie s aib o durat minim de doi ani i,
pe de alt parte, aceast lips s determine incertitudine
asupra existenei n via a persoanei.
Data ultimilor tiri din care rezult c persoana
era n via. Art. 49 alin. (2) prevede c termenul de doi
ani se calculeaz de la data ultimilor tiri din care
rezult c era n via.
Ca o concluzie, termenul de doi ani se calculeaz, dup
caz, de la: 1) data stabilit prin probe ca fiind ziua
ultimilor tiri din care rezult c persoana era n via;
2) ultima zi a lunii ori 3) ultima zi a anului calendaristic
n care se plaseaz tirile din care rezult c persoana
era n via.
Data morii (an, luna, zi) este un element pe care
hotrrea declarativ de moarte trebuie s-l cuprind,
adic este obligatoriu.
De reinut c data morii, aa cum trebuie
stabilit n hotrrea declarativ de moarte, nu trebuie
confundat cu nici una din datele urmtoare: 1) data
ultimilor tiri; 2) data mprejurrii care se ndreptete
a se presupune decesul; 3) data pronunrii hotrrii
declarative a morii;
Rectificarea datei morii este reglementat de
art.52 alin. final astfel: Instana judectoreasc poate
rectifica data morii stabilit potrivit dispoziiilor alin.
(1) i (2), dac se dovedete c nu era posibil ca
28

persoana declarat moart s fi decedat la acea dat. n


acest caz, data morii este cea stabilit prin hotrrea de
rectificare.
innd seama c suntem pe terenul morii
prezumate, e greu de spus c o dat sau alta a morii
este adevrat. n realitate, rectificarea datei morii va
interveni atunci cnd se dovedete c acea dat este
inexact, existnd mai multe motive pentru a crede c
este mai apropiat de adevr o alt dat.
Dup rectificarea datei morii, toate efectele care se
leag de hotrrea declarativ de moarte se vor raporta
la noua dat a morii.
Efectele hotrrii judecatoresti de declarare a mortii
sunt
urmtoarele:
- persoana fizic va fi considerat moart de la data
rmnerii definitive i irevocabile a hotrrii
judectoreti;
- data morii - cu efect retroactiv - va fi data stabilit de
instan, n conformitate cu regulile mai sus enunate.
Efectele acestei hotrri judectoreti sunt n principiu
similare cu cele ale morii fizic constatate, insa exist o
serie
de
particulariti:
1) dei succesiunea se deschide teoretic la data morii
stabilite de instan, termenul de opiune succesoral
curge i implicit dreptul de opiune succesoral se poate
exercita de la data rmnerii definitive i irevocabile a
sentinei.
2) copiii nscui de soia disprutului n perioada
dispariiei (cnd soul mamei era prezumat a fi i n
via i tat al copilului rezultat din cstorie) poate
pierde statutul de copil din cstorie dac data morii (i
implicit data ncetrii) cstoriei se situeaz n afara
timpului
legal
al
concepiei
copilului.
Sub aspect procedural, dup rmnerea definitiv i
irevocabil, hotrrea judectoreasc se comunic
serviciului de stare civil pentru a fi nscris n registrul
de stare civil. Intocmirea actului de deces se face la
cererea persoanei interesate sau din oficiu.
Certificatul de deces se va elibera conform art.
42 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare
civila. Din textele legale menionate rezult c
eliberarea certificatului de deces nu este facultativ ci
obligatorie, prin urmare funcionarul public nu are
29

abilitarea legal s sugereze prii interesate s prezinte


notarului doar hotrrea judectoreasc declarativ de
moarte cu motivarea c ar fi suficient deoarece dovada
morii (chiar dac moartea este un fapt juridic) se face
cu acte de stare civil cu a cror ntocmire este
nsrcinat ofierul strii civile competent.
2.3.3 Anularea hotararii de declarare a mortii

Hotrrea declarativ de moarte produce aceleai


efecte juridice, in principiu, ca i moartea fizic
constatat: ncetarea capacitaii de folosin a persoanei
fizice.
Cu referire la acest efect, art. 52 alin. 1 din Codul
civil prevede c: Cel declarat mort este socotit c a
ncetat din via la data pe care hotrrea rmas
definitiv a stabilit-o ca fiind aceea a morii.
Este de observat c dei constitutiv, hotrrea
declarativ de moarte produce efect retroactiv (ex tunc),
iar nu numai pentru viitor (ex nunc), n sensul c
persoana disprut este socotit c a murit pe data
stabilit n hotrre ca fiind a morii, care, prin ipotez,
este anterioar datei pronunrii hotrrii i rmnerii ei
definitive i irevocabile, iar nu de la data rmnerii
definitive a hotrrii de moarte.
Hotrrea declarativ de moarte produce efectul
su de a constata de la ce dat a ncetat capacitatea de
folosin a persoanei fizice, nu numai in dreptul civil, ci
i n alte ramuri de drept.
n dreptul civil, ns, de data morii sunt legate efecte
importante precum deschiderea succesiunii, stingerea
drepturilor viagere. De reinut c dei succesiunea se
deschide pe data morii, astfel cum a fost stabilit n
hotrrea judectoreasc, prescripia dreptului de
opiune succesoral (de ase luni) ncepe s curg doar
de la data rmnerii definitive i irevocabile a hotrrii.
Reglementnd anularea hotararii judecatoresti de
declarare a mortii, art. 54 din Codul civil dispune: (1)
Dac cel declarat mort este n via, se poate cere,
oricnd, anularea hotrrii prin care s-a declarat
moartea.
(2) Cel care a fost declarat mort poate cere, dup
anularea hotrrii declarative de moarte, napoierea
30

bunurilor sale n natur, iar dac aceasta nu este cu


putin, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea,
dobnditorul cu titlu oneros nu este obligat s le
napoieze dect dac, sub rezerva dispoziiilor n
materie de carte funciar, se va face dovada c la data
dobndirii tia ori trebuia s tie c persoana declarat
moart este n via.
Cauza anularii hotrrii declarative de moarte
este, aa cum rezult din art. 54 alin. 1, una singur:
persoana declarat moart este n via.
n doctrin s-a precizat, ntemeiat, c tot anularea
hotrrii declarative de moarte va interveni i n ipoteza
n care, dup data hotrrii declarative de moarte, se
constat c exist o nregistrare a morii persoanei, pe
baza morii fizic constatate. Soluia se impune pentru
identitate de raiune.
Procedura anulrii presupune intentarea unei
aciuni n anulare, care poate fi formulat de orice
persoan interesat i, cum e firesc, n primul rnd de
cel declarat mort; prezena sa n via este mai
puternic dect prezumia stabilit prin hotrrea
declarativ de moarte.
Efectul esenial, nepatrimonial, este acela c ncetarea
capacitaii de folosin este nlturat.
Aspectul patrimonial, cel mai important, este cel
prevzut de alin. 2 al art. 54: Cel care a fost declarat
mort poate cere, dup anularea hotrrii declarative de
moarte, napoierea bunurilor sale n natur, iar dac
aceasta nu este cu putin, restituirea lor prin
echivalent. Cu toate acestea, dobnditorul cu titlu
oneros nu este obligat s le napoieze dect dac, sub
rezerva dispoziiilor n materie de carte funciar, se va
face dovada c la data dobndirii tia ori trebuia s tie
c persoana declarat moart este n via.
Pentru materia succesiunilor, in cazul anulrii
hotrrii judectoreti declarative de moarte dac
persoana declarat moart este n via, firesc ar fi ca
aceast hotrre s fie comunicat din oficiu att
camerei notarilor publici de la ultimul domiciliu al
fostului defunct ct i registrului naional de eviden a
opiunilor succesorale pentru a se face meniuni
corespunztoare la nregistrrile efectuate, n caz
contrar notarii putnd fi pui n situaia de a dezbate
31

procedura succesoral a unei persoane aflate n via,


dac succesibilii acesteia sunt de rea-credin.
Dac anularea hotrrii judectoreti declarative
de moarte ar interveni posterior dezbaterii procedurii
succesorle notariale, singura soluie care ar restabili
patrimonial raporturile dintre pri este aceea a anulrii
de ctre instana judectoreasc a certificatului de
motenitor. Aceeai soluie, a anulrii hotrrii
judectoreti declarative de moarte, se impune i n
cazul n care s-ar constata ulterior c exist o
nregistrare a morii fizic constatate. i n acest caz,
anularea certificatului de motenitor s-ar putea cere
dac data decesului fizic ar fi avut consecine asupra
capacitii succesibililor, a vocaiei acestora de a
moteni, asupra componenei masei succesorale.
2.4 Indrumar pentru autoverificare
Intrebari pentru asimilarea cunostintelor:
1. Ce rol prezinta declararea judecatoreasca a mortii
unei persoane?
2. Care sunt conditiile pentru declararea judecatoreasca
a mortii in cazul general prevazut de Codul civil?
3. Care sunt cazurile speciale de declarare a mortii
persoanei?
4. Ce conditii sunt necesare pentru declararea mortii
persoanei in cazuri speciale?
5. Cum se stabileste data decesului in procedura de
declarare a mortii?
6. Care sunt efectele declararii judecatoresti a mortii?
7. In ce conditii se anuleaza hotararea judecatoresti de
declarare a mortii?
8. Cine poate cere anularea hotararii judecatoresti de
declarare a mortii?
9. Ce efecte produce anularea hotararii judecatoresti de
declarare a mortii?
10. Ce efecte produce declararea judecatoreasca a
mortii asupra capacitatii juridice a persoanei fizice?

32

Unitatea de invatare 3
Respectul datorat persoanei fizice si
drepturile ei inerente
3.1 Introducere
3.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
3.3 Continutul unitatii de invatare
3.3.1 Reglementare dispozitii comune
3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate
3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii
persoanei umane
3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul
sau
3.4 Indrumator pentru autoverificare
3.1 Introducere
Institutie nou introdusa prin Capitolul II Respectul
datorat fiintei umane si drepturilor ei inerente din
Titlul II Persoana fizica, a Cartii I Despre
persoane din Codul Civil (articolele 58-81) include n
mod expres reglementri cu privire la viaa privat i
demnitatea persoanei.
Ca parte a respectului datorat fiinei umane i
drepturilor ei inerente, Codul Civil reglementeaz
aspectele ce in de respectul vieii private i al
demnitii persoanei umane, incluznd n seciunea
dedicat acestei teme, dreptul la libera exprimare, la
viaa privat, la demnitate i la propria imagine.
3.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
In cadrul acestei unitati de invatare
- vom analiza drepturile personalitatii (dreptul la viata,
sanatate, integritate fizica, demnitate, etc), dreptul de
identificare, dreptul de a dispune de sine insusi.
- vom descoperi ce contin fiecare dintre aceste drepturi
3.3 Continutul unitatii de invatare
33

3.3.1 Reglementare dispozitii comune

Prin reglementarea acestor drepturi cuprinsa in


art 58-60 din Codul civil, impus i de legislaia
Uniunii Europene, s-a creat cadrul legal care garanteaz
i ocrotete dreptul fiecrei persoane fizice de a-i
stabili propriile limite n ceea ce privete viaa sa
privat i propria imagine.
Potrivit art 58 din Codul civil, Drepturi ale
personalitii, Orice persoan are dreptul la via, la
sntate, la integritate fizic i psihic, la demnitate, la
propria imagine, la respectarea vieii private, precum i
alte asemenea drepturi recunoscute de lege.
Unele dintre aceste drepturi si au originea n Conventia
Europeana
privind
drepturile
si
libertatile
fundamentale, altele n Constitutie. Caracteristicile
drepturilor personalitatii sunt urmatoarele:
- sunt inerente calitatii de persoana umana: apartin
oricarui individ prin nsusi faptul ca este om si ocrotesc
n special caracteristicile fizice si morale ale fiintei
umane, individualitatea sau personalitatea acesteia.
- nu sunt drepturi patrimoniale: aceasta nseamna ca
viata, demnitatea, onoarea, imaginea, viata privata nu
pot fi evaluate n bani;
- sunt netransmisibile: apartin doar titularului lor, astfel
cum este prevazut expres in alin (2) al art 58.
Art 59 din Codul civil prevede dreptul persoanei
fizice la nume, la domiciliu, la reedin, precum i la
o stare civil, dobndite n condiiile legii.
Iar in art 60 din Codul civil este prevazut dreptul de a
dispune de sine nsui in sensul ca : Persoana fizic
are dreptul s dispun de sine nsi, dac nu ncalc
drepturile i libertile altora, ordinea public sau
bunele moravuri.
3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate

Conform art 61 din Codul civil, Viaa, sntatea i


integritatea fizic i psihic a oricrei persoane sunt
garantate i ocrotite n mod egal de lege.
Drepturile la viata, la sanatate si la integritate ale
persoanei fizice primesc ocrotire legala.
Sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege viata,
34

sanatatea, integritatea fizica si psihica.


Sunt interzise
- practicile eugenice(selectia persoanelor);
- interventiile medicale asupra caracterelor genetice
avand drept scop modificarea descendentei persoanei;
- interventiile medicale avand drept scop crearea unei
fiinte umane genetic identice cu alta fiinta umana, vie
sau moarta;
- crearea de embrioni umani in scopuri de cercetare;
- tehnici de reproducere umana asistata medical cu
scopul alegerii sexului viitorului copil
Conform art 65 din Codul civil, examenul
caracteristicilor genetice ale unei persoane poate fi
intreprins doar in scopuri medicale sau de cercetare
stiintifica, efectuate in conditiile legii. Identificarea
unei persoane pe baza amprentelor sale genetice poate
fi realizata in cadrul unei proceduri judiciare civile sau
penale sau in scopuri medicale ori de cercetare
stiintifica.
Potrivit art 67 din Codul civil, denumit Interveniile
medicale asupra unei persoane, nicio persoana nu
poate fi supusa experientelor, testelor, prelevarilor,
tratamentelor sau altor interventii in scop terapeutic sau
in scop de cercetare stiintiifica, decat in cazurile si
conditiile expres si limitativ prevazute de lege.
Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi, celule de
la persoanele in viata (art. 68 din Codul civil) se
realizeaza cu acordul scris, liber, prealabil, expres al
acestora, si numai dupa informarea prealabila asupra
riscurilor interventiei. Donatorul poate reveni asupra
consimtamantului pana in momentul prelevarii.
Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi, celule de
la persoanele decedate este permisa conform art. 81 din
Codul civil cu respectarea conditiilor prevazute de lege,
cu consimtamantul scris, exprimat in timpul vietii al
persoanei decedate sau in lipsa acestuia cu acordul
scris, liber, prealabil si expres dat in ordine de sotul
supravietuitor, parinti, descendenti, de rudele in linie
colaterala pana la gradul IV inclusiv.

35

3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii


persoanei umane

Codul civil a dedicat sectiunea a treia respectului vietii


private si al demnitatii persoanei umane, in art 70-77.
Potrivit Codului civil, dreptul la respectarea vieii
private presupune c nimeni nu poate fi supus vreunor
imixtiuni n viaa intim, personal sau de familie, nici
n domiciliul, reedina sau corespondena sa, fr
consimmntul su.
De asemenea, tot ca parte a respectrii vieii private,
este interzis utilizarea, n orice mod, a corespondenei,
manuscriselor sau a altor documente personale, precum
i a informaiilor din viaa privat a unei persoane, fr
acordul acesteia.
In art 74, Codul civil enumer o serie de cazuri care pot
fi considerate ca fiind atingeri aduse vieii private:
- intrarea sau rmnerea fr drept n locuin sau
luarea din aceasta a oricrui obiect fr acordul celui
care o ocup n mod legal;
- interceptarea fr drept a unei convorbiri private,
svrit prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, n
cunotin de cauz, a unei asemenea interceptri;
- captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei
persoane aflate ntr-un spaiu privat, fr acordul
acesteia;
- difuzarea de imagini care prezint interioare ale unui
spaiu privat, fr acordul celui care l ocup n mod
legal;
- inerea vieii private sub observaie, prin orice
mijloace, n afar de cazurile prevzute expres de lege;
- difuzarea de tiri, dezbateri, anchete sau de reportaje
scrise ori audiovizuale privind viaa intim, personal
sau de familie, fr acordul persoanei n cauz;
- difuzarea de materiale coninnd imagini privind o
persoan aflat la tratament n unitile de asisten
medical, precum i a datelor cu caracter personal
privind starea de sntate, problemele de diagnostic,
prognostic, tratament, circumstane n legtur cu boala
i cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei,
fr acordul persoanei n cauz, iar n cazul n care
aceasta este decedat, fr acordul familiei sau al
persoanelor ndreptite;
36

- utilizarea, cu rea-credin, a numelui, imaginii, vocii


sau asemnrii cu o alt persoan;
- difuzarea sau utilizarea corespondenei, manuscriselor
ori a altor documente personale, inclusiv a datelor
privind domiciliul, reedina, precum i numerele de
telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei
sale, fr acordul persoanei creia acestea i aparin sau
care, dup caz, are dreptul de a dispune de ele.
Enumerarea cazurilor de atingeri aduse vietii private nu
este exhaustiv, putand exista i alte situaii putnd fi
incluse n categoria celor care aduc atingere vieii
private.
Dreptul la demnitate este reglementat in art 72 din
Codul civil si const n aceea c orice persoan are
dreptul la respectarea demnitii sale, fiind interzis
orice atingere adus onoarei i reputaiei unei persoane,
fr consimmntul acesteia.
Dreptul la propria imagine prevazut de art 73 din Codul
civil presupune c persoana fizica poate s interzic ori
s mpiedice reproducerea, n orice mod, a nfirii
sale fizice ori a vocii sale sau, dup caz, utilizarea unei
asemenea reproduceri.
Fiecare dintre noi suntem tinuti de a respecta viaa
privat i demnitatea celuilalt, drepturile enumerate mai
sus trebuind a fi respectate inclusiv de ctre massmedia n desfurarea activitii sale specifice, Codul
Civil menionnd doar dou cazuri care nu constituie o
nclcare a acestor drepturi:
- atingerile care sunt permise de lege sau de conveniile
i pactele internaionale privitoare la drepturile omului
la care Romnia este parte;
- exercitarea drepturilor i libertilor constituionale cu
bun-credin i cu respectarea pactelor i conveniilor
internaionale la care Romnia este parte.
Exercitarea dreptului la libera exprimare nu poate fi
restrns dect n cele dou cazuri anterior menionate.
Orice atingere adus drepturilor ce fac obiectul
respectului datorat vieii private i al demnitii
persoanei umane, d dreptul persoanei lezate de a cere
despgubiri.

37

3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul


sau

Potrivit precederilor cuprinse in art 78 din Codul


civil,persoanei decedate i se datoreaz respect cu
privire la memoria sa, precum i cu privire la corpul
su.
Memoria persoanei decedate este protejat n aceleai
condiii ca i imaginea i reputaia persoanei aflate n
via.
Codul civil prevede in art 80 ca orice persoan
poate determina felul propriilor funeralii i poate
dispune cu privire la corpul su dup moarte. n cazul
celor lipsii de capacitate de exerciiu sau al celor cu
capacitate de exerciiu restrns este necesar i
consimmntul scris al prinilor sau, dup caz, al
tutorelui.
Daca persoana decedata nu a dispus asupra felului
funeraliilor sau cu privire la corpul sau dupa moarte, va
fi respectat, n ordine, voina soului, prinilor,
descendenilor, rudelor n linie colateral pn la al
patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu
universal ori dispoziia primarului comunei, oraului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucureti n
a crui raz teritorial a avut loc decesul. n toate
cazurile se va ine seama de apartenena confesional a
persoanei decedate.
Art 81 din Codul civil prevede ca :Prelevarea de
organe, esuturi i celule umane, n scop terapeutic sau
tiinific, de la persoanele decedate se efectueaz numai
n condiiile prevzute de lege, cu acordul scris,
exprimat n timpul vieii, al persoanei decedate sau, n
lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil i expres
dat, n ordine, de soul supravieuitor, de prini, de
descendeni ori, n sfrit, de rudele n linie colateral
pn la al patrulea grad inclusiv.
Asadar, prelevarea de organe este permisa conform art.
81 din Codul civil cu respectarea conditiilor prevazute
de lege, cu consimtamantul scris, exprimat in timpul
vietii al persoanei decedate sau in lipsa acestuia cu
acordul scris, liber, prealabil si expres dat in ordine de
sotul supravietuitor, parinti, descendenti, de rudele in
38

linie colaterala pana la gradul IV inclusiv.


Este interzisa prelevarea de organe de la minori si de la
persoane lipsite de discernamant din cauza unui
handicap mintal/tulburari mintale grave/alt motiv
similar
3.4 Indrumator pentru autoverificare
Intrebari
1. Care sunt caracteristicile drepturilor personalitatii?
2. Ce contine dreptul la viata, la sanatate si la
integritate?
3. In ce conditii se permit prelevarea si transplantul de
organe, tesuturi si celule de la persoanele in viata?
4. Ce presupune respectarea vietii private?
5. Mentionati exemple de atingeri aduse vietii private.
6. Cum se defineste dreptul la demnitate?
7. Ce presupune dreptul persoanei fizice la propria
imagine?
8. Care sunt cazurile care nu constitutie o atingere a
drepturilor din Codul civil?
9. Ce implica respectarea vointei persoanei decedate?
10. In ce conditii se poate efectua prelevarea de organe,
tesuturi si celule de la persoanele decedate?

Unitatea de invatare 4
Identificarea persoanei fizice
4.1. Introducere
4.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
4.3 Continutul unitatii de invatare
4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice
4.3.2 Numele persoanei fizice
4.3.3 Domiciliul si resedinta
3.3.4 Actele de stare civila
4.4 Indrumator pentru autoverificare
4.1 Introducere
Identificarea persoanei fizice este inteleasa ca
individualizarea persoanei in raporturile civile in care
39

este parte. Individualizarea individului constituie o


necesitate generala pentru multitudinea de relatii in care
intra, in sensul ca insasi societatea are nevoie ca fiecare
component al ei sa fie identificat, dar intalnim si un
interes personal, prin fiecare om este interesat sa se
poata identifica in raporturile in care intra.
Principalele mijloace de identificare a persoanei fizice
sunt numele, domiciliul si starea civila.
Reglemetarea legala a atributelor de identificare a
persoanei fizice o regasim in Codul civil (art 82-103),
in Legea nr 119/1996 privind actele de stare civila si
OG 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale
administrativa a numelor persoanelor fizice
4.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
- abordarea termenilor de identificare a persoanei
fizice: numele, domiciulul si resedinta, actele de stare
civila
- vom putea defini termeni precum numele persoanei
fizice, domiciliu, resedinta, acte de stare civila
- determinarea diferentelor dintre domiciliu si resedinta
- analiza continutului si naturii juridice ale numelui
persoanei fizice
- determinarea rolului atributelor de identificare ale
persoanelor fizice
4.3 Continutul unitatii de invatare
4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice

Personalitatea unei persoane fizice trebuie s


apar distinct n relaiile inter-umane, fa de
personalitatea unei alte persoane. Prin urmare,
legiuitorul consfinete pentru oricare persoana fizica
dreptul la nume stabilit sau dobandit conform
prevederilor legii.
Vom intelege prin identificarea persoanei fizice
individualizarea persoanei fizice n raporturile juridice,
deci determinarea poziiei sale n viaa juridic.
Identificarea persoanei fizice constituie o
necesitate general i permanent.
40

Necesitatea identificrii persoanei fizice este de


ordin general, deoarece nsi societatea are interesul ca
fiecare component al ei s poat fi identificat n
multiplele raporturi juridice la care particip.
Necesitatea identificrii persoanei fizice este i
de ordin personal, ntruct fiecare persoan fizic, n
calitate de participant la diverse raporturi juridice, este
direct interesat s se poat individualiza n aceste
raporturi.
Numele persoanei fizice este un drept subiectiv
nepatrimonial. Coninutul acestui drept cuprinde
prerogativele titularului de a purta, de a folosi numele
dobandit, posibilitatea de a cere ndreptarea, rectificarea
greelilor strecurate n actele care cuprind numele,
precum i dreptul de a se opune folosirii numelui de
ctre alte persoane. Numele persoanei fizice este un
atribut de identificare a acesteia in societate.
Tot astfel, domiciliul si resedinta sunt atribute de
identificare a persoanei fizice prezentate ca drepturi
nepatrimoniale, importante pentru individualizarea
persoanei fizice n spaiu n toate raporturile juridice,
inclusiv cele civile.
Starea civila reprezinta un alt element de identificare a
persoanei fizice, un drept personal-nepatrimonial,
prezentata ca o suma de calitati personale (cuprinde
urmatoarele elemente: din casatorie, din afara
casatoriei, nascut din parinti necunoscuti, adoptat,
casatorit, necasatorit, divortat, vaduv, recasatorit, ruda
sau afin cu cineva, sexul (barbat ori femeie), vrsta,
nascut ntr-o anumita localitate etc. )
4.3.2 Numele persoanei fizice

Numele este un drept personal nepatrimonial,


cruia i sunt specifice trsturile drepturilor absolute.
Astfel, orice persoan are obligaia negativ de a se
abine de la svrirea unor asemenea aciuni ce ar
nclca dreptul titularului numelui, care const n
respectarea numele acestuia. Coninutul dreptului de
respectare a numelui const n dreptul titularului de a
cere utilizarea ntocmai a numelui su, aa precum este
stabilit n actele de stare civil, utilizarea numelui
persoanei fiind permisa cu acordul ei. n cazul utilizrii
41

de ctre o persoan a numelui unei alte persoane, prima


este raspunzatoare in caz de confuzie sau pentru
eventualele prejudicii.
Pornind de la continutul art 82 si art 83 din Codul civil,
putem afirma ca numele persoanei fizice, ca atribut de
identificare a acesteia, se utilizeaz att n sens larg ct
i n sens restrns. n sens larg prin nume se
desemneaz numele de familie i prenumele, iar n sens
restrns numele de familie. Legiuitorul utilizeaz
termenul de nume n sens larg, i stabilete c acesta
este format din urmtoarele componente: numele de
familie, prenumele, care sunt utilizate mpreun, iar n
cazurile prevzute de lege i patronimicul.
Cu ajutorul numelui de familie omul, ca subiect de
drept, se individualizeaz n societate. Numele de
familie nu aparine unei persoane fizice determinate,
dar este comun membrilor aceleiai familii.
Prenumele este o parte component a numelui i const
dintr-un cuvnt sau grup de cuvinte, care
individualizeaz persoana fizic n familie i, mpreun
cu numele de familie, n societate. Rolul prenumelui se
exprim n funcia acestuia de a contribui la o mai bun
individualizare a persoanei fizice n familie i societate.
Acest rol al prenumelui se realizeaz, ndeosebi,
mpreun cu numele de familie, cu care alctuiete o
unitate.
Fiind un drept subiectiv civil nepatrimonial numele
prezint o serie de caracteristici, printre care amintim
- legalitatea numelui presupune c numele este
recunoscut, ca aptitudine, de lege, inclusiv condiiile
dobndirii, modificrii ori schimbrii numelui;
- egalitatea numelui n sensul c regimul juridic al
numelui persoanei fizice este acelai, egal pentru toi
oamenii;
- inalienabilitatea numelui semnific faptul c persoana
fizic nu poate renuna la nume i nici nu poate s-l
nstrineze dect n condiiile prevzute de lege;
- imprescriptibilitatea numelui este acel caracter juridic
potrivit cruia dreptul asupra numelui nu se stinge
niciodat, indiferent de durata neutilizrii lui;
- personalitatea numelui nseamn c dreptul asupra
numelui nu se poate exercita prin reprezentare;
- obligativitatea numelui decurge din legalitatea lui dar
42

i din necesitatea individualizrii persoanei;


- unitatea numelui nseamn c cele dou componente
ale numelui (numele de familie i prenumele)
individualizeaz aceeai persoan.
Patronimicul este acea parte component a numelui
care deriv de la prenumele tatlui.
Numele de familie se dobandeste ca efect al
filiatiei, conform prevederilor art 84 din Codul civil.
Copilul va dobandi numele de familie al parintilor sai.
Dac prinii au nume de familie diferit, copilului i se
va da numele de familie al tatlui sau al mamei, n baza
acordului comun al acestora.
Modificarea numelui de familie reprezinta inlocuirea
acestuia ca urmare a schimbarilor intervenite in starea
civila, n condiiile prevzute de lege.
Modificarea numelui de familie poate avea loc n
cazurile: adopiei, ncheierii cstoriei sau divorului,
depunerii cererii de ctre persoana interesata la
organele de inregistrare a actelor de stare civila in a
carei raza teritoriala isi are domiciliul solicitantul.
Modificarea numelui de familie are loc la data
incheierii casatoriei, cand numele lor comun va fi
format din numele lor de familie reunite, precum i
pentru unul dinte soi, care ia ca nume numele de
familie al celuilalt soi. n caz de divor modificarea
numelui de familie are loc doar daca sotii au avut nume
comun in timpul casatoriei.
Potrivit art 4 din OG 41/2003, cetatenii romani pot
obtine schimbarea numelui de familie si a prenumelui
sau numai a unuia dintre nume, pe cale administrativa,
pe baza unor motive temeinice.
Cererea de schimbare a numelui de familie se publica
in Monitorul Oficial si se solutioneaza de catre
serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor.
Potrivit art 17 din acelasi act normativ, Dovada
schimbrii numelui se face cu dispoziia de admitere a
schimbrii numelui sau cu certificatul eliberat de
serviciul public, pe baza dispoziiei de admitere a
schimbrii numelui.
Prenumele
individualizeaza
persoana
in
raporturile de familie, putand fi simplu sau compus din
doua prenume.
Alin al doilea al art 84 prevede ca prenumele se
43

stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza


declaratiei de nastere.
Prenumele nu se poate modifica ca urmare a schimbarii
actelor de stare civila, spre deosebire de numele de
familie.
Pentru a fi schimbat, persoana interesata are deschisa
procedura pe cale administrativa, prevazuta de OG
41/2003, mai sus-amintita.
Art 84 alin (2) prevede in mod expres interzicerea
inregistrarii prenumelor care afecteaza ordinea publica:
Este interzis nregistrarea de ctre ofierul de stare
civil a prenumelor indecente, ridicole i a altora
asemenea, de natur a afecta ordinea public i bunele
moravuri ori interesele copilului, dup caz.
Codul civil stabileste competenta primarului
localitatii pe raza careia a fost gasit copilul abandonat
pentru a stabili numele si prenumele copilului. Astfel,
art 84 alin (3) arata ca: Numele de familie i
prenumele copilului gsit, nscut din prini
necunoscui, precum i cele ale copilului care este
prsit de ctre mam n spital, iar identitatea acesteia
nu a fost stabilit n termenul prevzut de lege, se
stabilesc prin dispoziia primarului comunei, oraului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucureti n
a crui raz teritorial a fost gsit copilul ori, dup caz,
s-a constatat prsirea lui, n condiiile legii speciale.
Pseudonimul si porecla sunt doua elemente care pot
identifica o persoana in societate sau anumite ramuri de
activitate, un supranume dat unei persoane in legatura
cu o caracteristica a acesteia.
Persoana al crei nume de familie sau prenume a
fost nregistrat n actele de stare civil tradus din alt
limb dect cea matern ori cu ortografia altei limbi
poate cere nscrierea, prin meniune pe aceste acte, a
numelui de familie ori a prenumelui, retradus sau cu
ortografia limbii materne, att la rubricile privind pe
titular, ct i pe prinii si.
Cererea de retranscriere se depune la primria n
pstrarea creia se afl registrele de stare civil i se
aprob de primar.
nscrierile retranscrierii numelui se comunic organului
local al poliiei n raza cruia domiciliaz solicitantul.
44

4.3.3 Domiciliul si resedinta

Potrivit art 86 din Codul civil, oricrui cetean roman


i este asigurat dreptul de a-i stabili domiciliul sau
reedina n orice localitate din ar sau in strainatate.
Domiciliul i reedina sunt atribute de identificare a
persoanei fizice n raporturile de drept civil i se
prezint ca drepturi nepatrimoniale, fiind caracterizat
prin opozabilitate erga omnes, imprescriptibilitate,
universalitate, personalitate, dar si prin caracterele
specifice acestui atribut: stabilitate, unicitate,
obligativitate.
Astfel, dezvoltand caracterele juridice ale dreptului
nepatrimonial la domiciliu, mentionam urmatoarele:
- stabilitatea const n aceea c domiciliul reprezint
locuina statornic. Acest caracter deosebeste
domiciliul de reedin.
- unicitatea domiciliului const n aceea c, la un
anumit moment, o persoan fizic are un singur
domiciliu. Dac o persoan are mai multe locuine
statornice, atunci numai una are valoarea juridic a
domiciliului, anume cea principal;
- obligativitatea domiciliului decurge din funcia socialjuridic a domiciliului de a fi mijloc de individualizare
a persoanei fizice, funcie ce prezint interes att pentru
persoana fizic, dar i pentru societate. De aici decurge
regula potrivit creia orice persoan are un domiciliu.
Intalnim mai multe feluri ale domiciliului, in functie de
modul de stabilire:
- domiciliul voluntar (de drept comun)
- domiciliul legal
- domiciliul profesional
- domiciliul conventional (ales)
Domiciliul voluntar reprezinta dreptul persoanei fizice
de a se individualiza in spatiu, locul unde aceasta
declara ca are locuinta principala. Astfel, pentru ca
locuina persoanei fizice s fie considerat drept
domiciliu este necesar ca ea s fie principal. Ca atribut
de identificare, domiciliul are importan pentru
individualizarea persoanei fizice n spaiu n toate
raporturile juridice, inclusiv cele civile.
Domiciliul legal este definit ca fiind domiciliul stabilit
de lege pentru anumite categorii de persoane aflate sub
45

ocrotire: minorul, interzisul judecatoresc, cel ocrotit


prin curatela.
a) domiciuliul minorului este reglementat in art 92 din
Codul civil, si este stabilit la prinii si, iar dac
prinii locuiesc separat, domiciliul acestui minor este
la printele cu care locuiete permanent. Totodat,
prinilor li se permite s stabileasc domiciliul
minorului printr-un acord. Dac prinii nu se inteleg n
privina domiciliului minorului, instana de judecat
decide unde va stabili domiciliul tinand cont de
interesul superiror al minorului.
n cazuri excepionale, avnd n vedere interesele
minorului, instana de judecat este n drept s-i
stabileasc domiciliul acestuia la bunici sau la alte rude,
fie persoane de ncredere, dar numai cu acordul
acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi
stabilit si la o institutie de ocrotire.
b) domiciliul interzisului judecatoresc este stabilit la
domiciliul reprezentantului legal
c) persoana ocrotita prin curatela are domiciliul la
curator, conform art 94 din Codul civil.
Domiciliul profesional este reglementat in art 96 din
Codul civil si reprezinta locul de executare a
obligatiilor patrimoniale relative la indeletnicire. Cel
care exploateaz o ntreprindere are domiciliul i la
locul acelei ntreprinderi, n tot ceea ce privete
obligaiile patrimoniale ce s-au nscut sau urmeaz a se
executa n acel loc.
Domiciliul conventional (ales) este locuinta stabilita de
partile actului juridic pentru executarea actului,
solutionarea eventualelor litigii, comunicarea actelor de
procedura, etc.Art 97 din Codul civil prevede ca:
Prile unui act juridic pot s aleag un domiciliu n
vederea exercitrii drepturilor sau a executrii
obligaiilor nscute din acel act.
Resedinta persoanei fizice reprezinta locul unde aceasta
are locuinta secundara si reprezinta un atribut de
identificare in spatiu a persoanei, un drept subiectiv
nepatrimonial. Stabilirea reedinei este guvernat de
principiul libertii depline, orice persoan fizic i
poate alege reedina, conform intereselor sale, in
aceeasi ori alta localitate decat cea in care are
domiciliul.
46

Importanta resedintei este prezentata sub aspectul ca in


situatia in care domiciul persoanei nu poate fi stabilit cu
certitudine, acesta se considera la resedinta sa.
In cazul in care resedinta persoanei nu poate fi stabilita,
domiciliul persoanei se considera la locul unde se
gaseste, iar daca nici locul de situare nu este cunoscut,
domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu.
Conform art 91 din Codul civil, domiciliul si resedinta
se probeaza prin mentiunile cuprinse in cartea de
identitate.
3.3.4 Actele de stare civila

Ca si numele si domiciliul, starea civila este un atribut


de identificare a persoanei fizice, un drept personalnepatrimonial.
Lipsa unei definiii legale a fcut, pe de o parte, ca in
jurisprudenta, starea civil s fie definit diferit i, pe
de alt parte, ca tot diferite s fie i prerile privitoare
la cuprinsul strii civile.
Intr-o definiie se arat c starea civil este mijlocul
juridic de individualizare a persoanei fizice prin
indicarea calitilor personale avnd aceast
semnificaie. n starea civil a persoanei trebuie s
includem doar acele caliti (atribute) ale persoanei care
intereseaz nu numai individul dar i societatea i, n
consecin, au fost reinute prin lege ca fiind
determinante pentru a individualiza o persoan n raport
cu familia i societatea. Este vorba despre caliti care
se bucur de o anumit stabilitate, n sensul c nu pot fi
modificate dect n condiiile stabilite de lege ct i
despre
caliti
unice.
Aadar este nevoie de un criteriu care s
permit decelarea acelor atribute sau caliti care in de
starea civil de acelea care nu in sau nu in nemijlocit
de aceasta. Singurul criteriu de reunire a acelor caliti
ale persoanei care pot fi reinute ca fiind elemente ale
strii civile l constituie actele de stare civil, prin care
se dovedete nsi starea civil a unei anumite
persoane, astfel cum prevede art.13 din Legea 119/1996
cu privire la actele de stare civil.
Prin urmare, starea civil poate fi definit,
dup prerea noastr, ca fiind ansamblul de caliti,
47

atribute personale, de fapt i juridice, care potrivit legii


trebuie evideniate prin actele de stare civil, n scopul
individualizrii persoanei n familie i n societate.
Apreciem c starea civil cuprinde urmtoarele
elemente: din cstorie, din afara cstoriei, nscut din
prini necunoscui, adoptat, cstorit, necstorit,
divorat, vduv, recstorit, rud sau afin cu cineva,
brbat ori femeie (sexul), o anumit vrst, nscut ntro
anumit
localitate
etc.
ntr-un al doilea neles, starea civil este privit ca un
drept subiectiv de individualizare a persoanei, drept al
crui coninut este dat de prerogativele ce le confer
titularului su, respectiv:
- posibilitatea omului de a se individualiza prin starea
sa civil;
- posibilitatea de a pretinde s fie individualizat de alii
prin starea sa civil; - posibilitatea de a apela, la
nevoie, la fora de constrngere a statului.
Caracterele juridice ale starii civile sunt urmatoarele:
- legalitatea strii civile rezult din faptul c de la
nceput (de la natere) i pn la sfrit (la moarte)
starea civil este crmuit, cu precdere, de lege, prin
dispoziii cu caracter imperativ, deci mai puin de
voina
titularului
ei.
- naionalitatea strii civile rezulta din reglementarea
imperativ i de ordine public, n sensul c este
determinat de legea naional a persoanei. Aceasta
nseamn c starea civil a unei persoane nu se schimb
n funcie de deplasarea acesteia dintr-un stat n altul ci
rmne supus legii naionale a respectivei persoane.
Este ceea ce rezult din art. 11 din Legea nr. 105/1992,
care dispune c Starea, capacitatea i relaiile de
familie ale persoanei fizice sunt crmuite de legea sa
naional, afar numai dac, prin dispoziii speciale, nu
se prevede altfel.
- indivizibilitatea strii civile este privita att n
ansamblul ei ct i din punct de vedere al fiecrui
element privit separat. Aceasta nseamn, pe de o parte,
c o persoan nu poate s accepte i s foloseasc doar
anumite elemente ale strii sale civile renuntand la
altele i, pe de alt parte, c o anumit persoan are
aceeai stare civil fa de toate celelalte persoane i nu
numai fa de unele dintre acestea.
48

- indisponibilitatea strii civile i a elementelor sale


trebuie neleas n sensul c ele nu pot fi cedate nici
prin acte ntre vii nici pentru cauz de moarte, nu pot fi
obiect de tranzacie, renunare sau revocare. n
consecin, oricare dintre actele, convenionale sau
unilaterale, menionate n cele ce preced, va fi
sancionat cu nulitatea absolut.
- imprescriptibilitatea strii civile se manifest prin
aceea c orict timp o persoan nu exercit un element
al strii civile acesta nu se pierde (stinge). Aa spre
pild, dac o persoan nu se prevaleaz vreme
ndelungat de starea de persoan cstorit nu
nseamn c aceast stare nceteaz; tot astfel, dac o
persoan i ascunde filiaia i nu se prevaleaz vreme
ndelungat de ea, nu nseamn c ea pierde aceast
filiaie
ca
urmare
a
nefolosirii.
Caracterul legal al strii civile face ca, n cele
din urm, legea s fie aceea care, ntotdeauna,
determin starea civil a unei anumite persoane.
Aplicarea legii este ns, ndeobte, condiionat de
producerea unor fapte sau acte de stare civil. Totui,
uneori corelaia dintre lege i starea civil este att de
strns nct faptele si actele de stare civil apar ca
fiind subsidiare legii, ceea ce ndreptete concluzia
c, n aceste cazuri, starea civil rezult direct din lege.
Este, spre pild, cazul filiaiei fa de tat a copilului
din cstorie, filiaie care rezult din prezumiile legale
de paternitate prevzute de Codul civil.
Faptele de stare civil sunt naterea persoanei i
moartea
acesteia.
Hotrrile
judectoreti
pronunate
n
soluionarea unor aciuni de stare civil privesc acele
aciuni n justiie care au ca obiect elemente ale strii
civile ale persoanei fizice. Asemenea aciuni sunt, spre
pild, cele privind stabilirea sau contestarea filiaiei,
cele privind tgada paternitii copilului nscut sau
conceput n timpul cstoriei; cele privind anularea
cstoriei i desfacerea acesteia prin divor, cele privind
ncuviinarea adopiei ori desfacerea sau anularea
acesteia, etc
Clasificam actiunile de stare civila n funcie de
obiectul i scopul lor, n urmtoarele categorii:
1. Aciuni n reclamaie de stare civil (n reclamaie de
49

stat) reprezinta acele aciuni n justiie prin care o


persoan cere s i se stabileasc (retroactiv), prin
hotrre judectoreasc, o anumit stare civil i,
implicit, s se nlture, pe aceeai cale, starea civil
aparent
existent
anterior.
2. Aciuni n contestaie de stare civil (n contestaie
de stat) sunt acele aciuni n justiie prin care o
persoan (reclamantul) urmrete s i se nlture
retroactiv, prin hotrre judectoreasc, o anumit stare
civil, ntruct aceea pe care o are este - la fel ca i n
cazul
anterior
-,
doar
aparent.
3. Aciuni n modificarea strii civile (n modificare de
stat) au ca scop i ca efect schimbarea numai pentru
viitor a strii civile existente la data introducerii lor.
Aa sunt, de exemplu, aciunile de divor i cele
promovate pentru desfacerea adopiei. Acestea au ca
efect, deopotriv, ncetarea doar pentru viitor a strii
civile de persoan cstorit sau, dup caz, de persoan
adoptat, urmat de stabilirea unei alte stri civile, n
virtutea legii i tot numai pentru viitor.
nelesurile noiunii de act de stare civil. Notiunea
acte de stare civil este susceptibil de dou
nelesuri.
Mai nti, prin acte de stare civil se desemneaz acele
acte juridice care au ca efect naterea modificarea sau
stingerea unor elemente de stare civil. Din acest punct
de vedere sunt, spre pild, acte de stare civil: actul
juridic al cstoriei ncheiat prin acordul de voine al
celor doi viitori soi; actul juridic al recunoaterii de
filiaie fa de mam sau/i fa de tat, rezultat din
manifestarea unilateral de voin a autorului
recunoaterii .a. Acest prim neles este avut n vedere
de Legea privind actele de stare civil n art. 5, al. 1,
unde se dispune c nregistrarea actelor i faptelor de
stare civil i nscrierea meniunilor se fac la cerere, pe
baza declaraiei persoanei obligate la aceasta, sau din
oficiu, n condiiile prevzute de prezenta lege.
Al doilea inteles al actelor de stare civil desemneaz
nscrisurile doveditoare ale strii civile i ale actelor
juridice i faptelor juridice generatoare, modificatoare
sau extinctive de stare civil. Acesta este nelesul pe
care, cu precdere, Legea cu privire la actele de stare
civil l are n vedere. Astfel, n art. 1 al Legii nr.
50

119/1996 se prevede c Actele de stare civil sunt


nscrisuri autentice prin care se dovedete naterea,
cstoria sau decesul unei persoane. Ca nscrisuri
doveditoare a faptelor i actelor de stare civil, precum
i a elementelor strii civile, actele de stare civil sunt
rezultatul nregistrrilor n registrele de stare civil.
Noiunea de certificat de stare civil. Potrivit art. 13 din
Legea nr. 119/1996 Starea civil se dovedete cu
actele ntocmite n registrele de stare civil, precum i
cu certificatele de stare civil eliberate pe baza
acestora. Certificatul de stare civil nu este un act de
stare civil - aa cum adeseori se consider n vorbirea
curent -, ci o copie simplificat a acestuia, fcut pe
un formular tipizat i care, n mod obinuit, nu cuprinde
toate meniunile din actul de stare civil. Corespunztor
celor trei feluri acte de stare civil cel de natere, cel
de cstorie i cel de deces , exist trei feluri de
certificate de stare civil, respectiv certificatul de
natere, certificatul de cstorie i certificatul de deces.
Distincia dintre actele de stare civil i certificatele de
stare civil trebuie fcut, ndeosebi, datorit
consecinelor sale practice.
Anularea, modificarea ori rectificarea unui act de
stare civil implic i anularea certificatului de stare
civil eliberat n temeiul acelui act, urmat de
eliberarea unui nou certificat ori, dup caz, a unui
certificat cu meniuni.
Anularea unui certificat de stare civil, pentru
motivele prevzute de art. 12 (2) din Legea nr.
119/1996 sau de art. 127 din Metodologie, nu impune i
nici mcar nu implic vreodat modificarea sau
anularea actului de stare civil n temeiul cruia el a
fost eliberat. ns, anularea unui certificat de stare
civil va fi menionat, n actul corespunztor de stare
civil, la rubrica certificate eliberate.
In cazul n care actul de stare civil conine
rubrici care cuprind erori materiale comise cu ocazia
nregistrrilor, ndreptarea acestora se poate face doar
n temeiul unei hotrri judectoreti irevocabile,
pronunat ca urmare a promovrii unei aciuni n
rectificarea actului de stare civil, aa cum se prevede
n art. 57 (1) din Legea nr. 119/1996 i n art. 101 (1)
din Metodologie.
51

Atunci cnd ntr-un certificat de stare civil apar greeli


sau neconcordane cu realitatea i, desigur, cu actul de
stare civil n baza cruia certificatul a fost eliberat,
acesta din urm se retrage i se anuleaz de ctre
autoritatea care l-a emis i tot aceasta elibereaz un nou
certificat de stare civil, fr a fi nevoie de o hotrre
judectoreasc (art. 12, al. 2, din Legea nr. 119 i art.
127 din Metodologie).
Din cuprinsul textelor Legii nr. 119 cu privire la actele
de stare civila i ale Metodologiei rezult c
nregistrrile n registrele de stare civil se fac n dou
feluri i anume:
a) prin ntocmire de acte de stare civil;
b) prin nscriere de meniuni.
nregistrarea prin ntocmire de acte de stare civil se
face n trei situaii, respectiv:
- la natere, mai exact odat cu declararea naterii, cnd
se ntocmete actul de natere al persoanei;
- la ncheierea cstoriei, cnd se ntocmete actul de
cstorie al soilor;
- la deces, mai exact la declararea decesului la organele
de stare civil, cnd se ntocmete actul de deces a
persoanei.
Dispoziiile Legii nr. 119 i ale Metodologiei,
privitoare la cazurile n care se efectueaz nregistrri
prin ntocmirea de acte de stare civil, se cer a fi
completate cu dispoziiile art. 21 (2) din O. U. G. nr.
25/1997, care prevd c n, caz de adopie, Pe baza
hotrrii irevocabile de ncuviinare a adopiei, serviciul
de stare civil competent va ntocmi, n condiiile legii,
un nou act de natere al copilului, n care adoptatorii
vor fi trecui ca fiind prinii si fireti. Vechiul act de
natere se va pstra, menionndu-se pe marginea
acestuia ntocmirea noului act.
nregistrarea prin nscrierea de meniuni.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 119/1996, n actele de
natere i, atunci cnd este cazul, n cele de cstorie
sau de deces se nscriu meniuni cu privire la
modificrile intervenite n starea civil a persoanei n
urmtoarele cazuri:
a) stabilirea filiaiei prin recunoatere sau hotrre
judectoreasc definitiv i irevocabil i ncuviinarea
purtrii numelui;
52

b) contestarea recunoaterii sau tgduirea paternitii;


c) cstorie, desfacerea, ncetarea sau anularea
cstoriei;
d) adopie, desfacerea, ncetarea sau anularea adopiei;
e) pierderea sau dobndirea ceteniei romne;
f) schimbarea numelui;
g) deces;
h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare
civil sau a meniunilor nscrise pe ele;
i) schimbarea sexului, dup rmnerea definitiv i
irevocabil
a
hotrrii
judectoreti.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 119/1996,
ntocmirea ulterioar a actelor de stare civil se poate
cere n urmtoarele dou cazuri:
a) dac ntocmirea actului de natere sau de deces a fost
omis, dei au fost depuse nscrisurile necesare pentru
ntocmirea acestuia;
b) dac ntocmirea actului de cstorie a fost omis,
dei a fost luat, n condiiile prevzute de lege,
consimmntul soilor.
Conform
art.
52
din
Legea
nr.119/1996,
Reconstituirea actelor de stare civil se poate face, la
cerere, dac:
a) registrele de stare civil au fost pierdute sau distruse,
n totalitate sau n parte;
b) actul de stare civil a fost ntocmit n strintate i nu
poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest
act.
Cazurile n care se poate cere anularea actelor
de stare civil sunt ns prevzute de art. 103 (1) din
Metodologie. Astfel, anularea se poate cere n cazul
cnd:
- actul de stare civil a fost ntocmit ntr-un registru
necorespunztor; - actul nu trebuia ntocmit la primria
respectiv;
- faptul sau actul de stare civil nu exist;
- nu s-au respectat prevederile legale la ntocmirea
actului de stare civil;
-meniunea a fost nscris pe alt act de stare civil;
-meniunea a fost operat cu un text greit.
Rectificarea actelor de stare civil i a meniunilor se
realizeaza potrivit art. 104 din Metodologie, astfel:
Rectificarea unor rubrici din actul de stare civil
53

presupune ndreptarea unor erori materiale comise cu


ocazia nregistrrilor de stare civil.
Art. 104 (2) din Metodologie precizeaz referitor la
completarea actelor de stare civila c n caz c se face
o completare, aceasta se nscrie n ntregime cu
cerneal roie. innd ns seama de nelesul comun
al cuvntului completare, nu putem dect s
conchidem c prin completarea actelor de stare civil se
desemneaz ntregirea acestora cu unele date privitoare
la starea civil a persoanei, date care dei erau sau
puteau fi cunoscute la momentul ntocmirii actului nu
au fost consemnate n rubricile corespunztoare ale
acestuia.
Metodologia de aplicare a legii nr. 119/1996
precizeaz, n art. 105, c Prin modificarea actelor de
stare civil se nelege nscrierea unor meniuni
privitoare la statutul civil al titularului, aa cum acestea
sunt descrise n capitolul III.
Asadar, modificarea actelor de stare civil nu
desemneaz altceva dect unul dintre modurile n care
se fac nregistrrile n registrele de stare civil i anume
nregistrarea prin nscrierea de meniuni, care, de
altfel, este reglementat distinct att de legea nr.
119/1996
ct
i
de
Metodologie.
Aciunile privind actele de stare civil (aciunile
n anulare, rectificare i completare) nu trebuie
confundate cu aciunile de stare civil (de stat). ntre
aceste dou categorii de aciuni exist, n principal,
deosebiri privitoare la obiectul i efectele lor,
competena instanei de judecat, prile din proces,
prescripia aciunii i obiectul probei.
Concluzionand, putem defini starea civila a persoanei
ca fiind un complex de atribute, stari de fapt si juridice,
care permit individualizarea persoanei in societate si in
randul familiei, obiect al inscrierilor in registrele de
stare civila.
Elementele constitutive ale starii civile sunt: sexul
persoanei, filiatia, numele, cetatenia, relatia conjugala,
etc.
Actele de stare civila au o natura juridica complexa
intrucat actele de stare civila reprezinta o specie de acte
autentice, calificare ce prezinta importanta sub aspectul
puterii doveditoare si al valabilitatii iar pentru dreptul
54

administrativ actul de stare civila este inscrisul


doveditor (instrumentum) al actului administrativ
individual (negotium juris).
Reprezinta acte de stare civila in sensul de
instrumentum probationis inscrisurile oficiale ce se
elibereaza persoanei fizice : certificatul de nastere,
certificatul de casatorie, certificatul de deces, precum si
duplicatele acestor acte, eliberate in conditiile legii. n
sistemul Legii nr. 119/11.11.1996, cu privire la actele
de stare civil, publicat n Monitorul Oficial al
Romniei nr. 262 din 11.11.1996 se face vorbire
despre: Actele de stare civil care sunt nscrisurile
autentice prin care se dovedeste nasterea, cstoria sau
decesul unei persoane. Acestea se ntocmesc n
interesul statului si al persoanei si servesc la
cunoasterea numrului si structurii populatiei, a
situatiei demografice, la aprarea drepturilor si
liberttilor fundamentale ale cettenilor. Actele de
nastere, de cstorie si de deces ce se ntocmesc n
registre de stare civil, n dou exemplare, ambele
originale, si se completeaz manual, cu cerneal
special de culoare neagr.
Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila (de
nastere, casatorie sau deces, conform art 99 din Codul
civil).
Art 103 din Codul civil prevede ca starea civila se va
putea dovedi in fata instantei judecatoresti prin orice
mijloc de proba admis de lege daca:
a) nu au existat registre de stare civil;
b) registrele de stare civil s-au pierdut ori au fost
distruse, n tot sau n parte;
c) nu este posibil procurarea din strintate a
certificatului de stare civil sau a extrasului de pe actul
de stare civil;
d) ntocmirea actului de stare civil a fost omis sau,
dup caz, refuzat.
Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare
civil i a meniunilor nscrise pe acestea se poate face
numai n temeiul unei hotrri judectoreti definitive.
Cazuri care pot duce la anularea actelor de stare civila
sunt: inregistrarea nu s-a efectuat in registrul de stare
civila, a fost inregistrat un act sau fapt care nu a avut
loc, etc.
55

Completarea sau modificarea actelor de stare civila are


ca scop indepartarea erorilor cuprinse in acte. Ca
exemple: neconcordanta intre exemplare, la numele
tatalui a fost trecut numele concubinului, etc.
nregistrarea actelor de stare civil se efectueaz de
ctre organele de nregistrare a actelor de stare civil
prin nscrierea datelor n registrele actelor de stare
civil i eliberarea de certificate n baza acestor
nscrieri.
Organele care efectueaz nregistrarea actelor de stare
civila, procedura de nregistrare a acestor acte,
procedura de rectificare i modificare a lor, restabilirea
i anularea nscrierilor actelor de stare civila, forma
registrelor actelor de stare civila i a certificatelor,
precum i modalitatea i termenele de pstrare a
registrelor actelor de stare civila, se stabilesc prin
Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila,
republicata.
nregistrarea de stat a actelor de stare civil are
importan pentru protecia drepturilor patrimoniale i
personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice,
deoarece de aceste evenimente legea leag apariia,
modificarea sau ncetarea unor drepturi i obligaii de o
importan major pentru persoanele fizice. Astfel, o
dat cu naterea copilului la prini apar drepturi i
obligaii printeti, obligaii de ntreinere; n legtur
cu moartea persoanei apar drepturile de succesiune a
patrimoniului defunctului, dreptul copilului minor al
defunctului la pensie etc.
Scopul nregistrrii de stat const n stabilirea unei
dovezi incontestabile a faptului c evenimentele
respective au avut loc i momentul cnd ele au avut loc.
n unele cazuri legea leag de nregistrarea actului de
stare civil naterea (stingerea) de drepturi, adic
stabilete c drepturile i obligaiile corespunztoare
apar sau nceteaz doar din momentul nregistrrii
actelor de stare civil.
nregistrarea actelor de stare civil se efectueaz i n
interesul statului, pentru a determina, de exemplu,
gradul de natalitate, mortalitate, etc. Aceste date sunt
necesare pentru elaborarea unor prognoze tiinific
argumentate de dezvoltare economic i social a
societii. nregistrarea actelor de stare civil se
56

efectueaz de ctre organele de nregistrare a actelor de


stare civil. nregistrarea actelor de stare civil se
efectueaz prin nscrierea datelor de ctre funcionarul
organului de stare civil n registrele actelor de stare
civil, eliberndu-se n baza acestor nscrieri
certificatele corespunztoare de stare civil.
Potrivit art 102 din Codul civil, actele de stare civil
ntocmite de o persoan care a exercitat n mod public
atribuiile de ofier de stare civil, cu respectarea
tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dac
acea persoan nu avea aceast calitate, afar de cazul n
care beneficiarii acestor acte au cunoscut, n momentul
ntocmirii lor, lipsa acestei caliti.
Situatia prezinta principiul de drept conform caruia
error communis facit jus, legea aparand buna-credinta a
persoanelor fizice in situatia in care nu au cunoscut ca
persoana care exercita atributiile de ofiterul de stare
civila nu este competenta.
Conform art 11 din Legea 119/1996 cu privire la actele
de
stare
civila,
(1) Pe baza actelor de stare civila se elibereaza
certificate de nastere si de casatorie titularilor sau
reprezentantilor legali ai acestora, iar certificatele de
deces, membrilor familiei sau altor persoane
indreptatite.
Certificatele de stare civila se pot elibera si altor
persoane imputernicite prin procura speciala. In
certificatele de stare civila nu vor fi preluate titlurile de
noblete, chiar daca au fost inscrise in unele acte de stare
civila.
(2) In cazul in care certificatul de stare civila nu a fost
eliberat la data intocmirii actului, eliberarea acestuia se
face la cererea scrisa a persoanei indreptatite.
(3) Cererea se depune la serviciul public comunitar
local de evidenta a persoanelor sau, dupa caz, la
primaria unitatii administrativ-teritoriale care are in
pastrare registrul de stare civila sau de la domiciliul ori
resedinta petitionarului. In cazul in care registrul de
stare civila nu se afla in pastrarea autoritatii la care s-a
depus cererea, aceasta il solicita serviciului public
comunitar local de evidenta a persoanelor sau, dupa
caz, primarului unitatii administrativ-teritoriale
competente, in termen de 3 zile. In situatia in care
57

exemplarul 1 al actului de stare civila lipseste ori actele


au fost predate Arhivelor Nationale, serviciul public
comunitar local de evidenta a persoanelor sau primaria
competenta, care primeste cererea, solicita extras, dupa
caz, de pe actul ce se gaseste in pastrarea consiliului
judetean, a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti ori a Arhivelor Nationale, pe baza caruia
intocmeste si elibereaza certificatul de stare civila.
Eliberarea extraselor de pe actele de stare civila aflate
in pastrarea Arhivelor Nationale la cererea oficiilor de
stare civila si a structurilor competente ale Ministerului
Administratiei si Internelor, precum si a altor autoritati
publice se face gratuit.
(4) Eliberarea altor certificate in locul celor pierdute,
sustrase, distruse sau deteriorate este supusa taxei de
timbru, potrivit legii.
4.4 Indrumator pentru verificarea cunostintelor
Va propun sa rezolvam urmatoarele intrebari in cadrul
acestei unitati de invatare:
1. Care sunt atributele de identificare a persoanei
fizice?
2. Cum se defineste numele ca atribut de identificare a
persoanei fizice si ce rol are ?
3. In ce cazuri se modifica numele de familie?
4. Ce reprezinta domiciliul persoanei fizice?
5. Cum se clasifica domiciliul in Codul civil?
6. Cum se defineste resedinta ?
7. Ce reprezinta starea civila?
8. Ce elemente constitutive gasim in cadrul starii civile
a persoanei fizice?
9. Cum se dovedeste starea civila a persoanei fizice?
10. Ce se intampla cu actele de stare civila incheiate de
o persoana fara calitatea de ofiter de stare civila?

Unitatea de invatare 5
Tutela minorului
5.1 Introducere
5.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
5.3. Continutul unitatii de invatare
58

5.3.1 Instituirea tutelei


5.3.2 Tutorele
5.3.3 Exercitarea tutelei
5.3.4 Controlul exercitarii tutelei
5.3.5 Incetarea tutelei
5.4 Indrumator pentru autoverificare
5.1 Introducere
Pentru anumite categorii de persoane fizice aflate n
situaii speciale datorit vrstei, strii de sntate
mintal sau altor mprejurri deosebite, legea civil
ofer mijloace proprii de ocrotire.
Este vorba despre ocrotirea minorilor, a alienailor i
debililor mintali, a bolavilor psihic periculoi, precum
i a unor persoane fizice care, dei au capacitate de
exerciiu deplin, se afl n anumite situaii deosebite,
prevzute de lege.
Titlul III din Codul civil este destinat reglementarii
modurilor de ocrotire a persoanei. Potrivit art 105 din
Codul civil, Sunt supui unor msuri speciale de
ocrotire minorii i cei care, dei capabili, din cauza
btrneii, a bolii sau a altor motive prevzute de lege
nu pot s i administreze bunurile i nici s i apere
interesele n condiii corespunztoare.
Scopul acestor masuri este ocrotirea persoanelor fizice
incapabile, cu capacitate de exerciiu restrns sau
limitate n capacitate de exerciiu. Ocrotirea se
efectueaz printr-un ansamblu de mijloace care s
asigure recunoaterea i protecia drepturilor subiective
civile i a intereselor ndreptite ale acestora.
Tutela si curatela reprezinta unul dintre mijloacele de
protecie a persoanei fizice ca participant n circuitul
civil. Ea se realizeaz n timpul participrii persoanei
fizice n raporturile civile concrete prin reprezentarea
ori asistarea acesteia de ctre tutore sau curator.
Persoanele asupra crora se instituie tutela sau curatela
sunt minorii care nu au atins vrsta de 18 ani,
persoanele majore care n urma unei tulburri psihice
au fost declarate de ctre instana de judecat ca fiind
incapabile.

59

5.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati


de invatare
- definirea unor termeni precum ocrotirea persoanei,
tutela, exercitarea tutelei
- stabilirea procedurii de instituire a tutelei
- cum inceteaza tutela
5.3 Continutul unitatii de invatare
5.3.1 Instituirea tutelei

Ocrotirea printeasc este mijlocul natural i firesc de


ocrotire a minorilor i const n totalitatea drepturilor i
ndatoririlor pe care le au prinii fa de copiii lor
minori, indiferent dac acetia provin din cstorie sau
din afara cstoriei.
Tutela asupra minorilor se instituie n caz de deces al
prinilor, n caz de decdere a prinilor din drepturile
printeti, n caz de luare a copilului de la prini fr
decderea lor din drepturile printeti, n cazul in care
prinii nu triesc mpreun cu copilul i nu particip la
educaia i ntreinerea lui din motive nentemeiate, n
caz cnd prinii sunt declarai incapabili de ctre
instana judectoreasc i n alte cazuri cand o cer
interesele copilului, inclusiv la cererea prinilor.
Tutela reprezinta o sarcina personala si gratuita n
virtutea creia o anumit persoan denumit tutore este
chemat s exercite drepturile i obligaiile printeti
fa de un copil minor, ai crui prini sunt decedai ori
n imposibilitate de a-i exercita ndatoririle.
Principiile care guverneaza institutia tutelei minorului
sunt urmatoarele:
- tutela se exercita exclusiv in interesul minorului
- tutorele nu are nici un drept asupra bunurilor
minorului si nici minorul aspra bunurilor tutorelui.
Totodat pentru majorarea eficacitii activitii n
domeniu legea (art 111 din Codul civil) oblig anumite
categorii de persoane s informeze imediat instanta de
tutela despre toate persoanele care necesit ocrotire prin
tutel. Sunt obligai s prezinte astfel de informaii cei
apropiai persoanei ce necesit tutel, acetia pot fi
membrii familiei lui sau persoanele la care locuiete
60

minorul, cat i administratorul i locatarii casei n care


persoana minora locuiete.
Funcionarul serviciului de stare civil care
nregistreaz decesul unei persoane este obligat s
anune autoritatea tutelar n cazul cand din
documentele prezentate rezult c n familia
decedatului au rmas persoane ce necesit instituirea
tutelei; tot la fel i n cazul notarului care a nregistrat
deschiderea succesiunii.
Instana de judecat informeaz instanta de tutela
despre copiii minori ai cror prini au fost deczui din
drepturile printeti.
Organele administratiei publice locale au obligatia de
informare n toate cazurile cand sunt aplicate sanciuni
privative de libertate fa de persoanele care au la
ntreinere i ngrijire persoane ale cror drepturi i
interese trebuie ocrotite prin tutel.
Obligaia de informare o au i alte persoane cu funcii
de rspundere care prin activitatea sa profesional sunt
strans legai de copiii minori conductorii colilor,
instituiilor precolare, curative, educative i de alt
ordin. Categoria alte persoane presupune obligaia
tuturor cetenilor de a prezenta instantei de tutela orice
fel de informaie despre minorii rmai fr grij
printeasc sau persoane incapabile ori cu capacitate
limitat care au nevoie de ocrotire.
5.3.2 Tutorele

Ocrotirea minorului prin tutela este de competenta


instantei de tutela si se realizeaza de tutore, desemnat
sau numit, precum si de catre consiliul de familie ca
organ consultativ.
In principiu, orice persoan fizic cu deplin capacitate
de exerciiu poate fi tutore, dac nu se afl ntr-una
dintre situatiile reglementate de art 113 din Codul civil.
Dac vreuna dintre aceste situaii survine pe parcursul
exercitrii tutelei, persoana respectiv va fi ndeprtat
de la exercitarea tutelei, numindu-se un nou tutore.
Tutorii sunt persoane fizice cu mputerniciri speciale
care apr drepturile i interesele persoanelor minore.
Fiind numite de catre instanta de tutela sau de parintele
minorului, ele reprezint drepturile i interesele
61

persoanelor tutelate n raporturile civile (ca de


exemplu, la ncheierea diferitor convenii, acceptarea
succesiunii etc.), n raporturile juridice cu organele
administrative (reprezentarea intereselor minorilor n
instituiile de nvmant, organele de asisten social
i alte organe), n raporturile familiale (educarea unui
minor i relaiile lui cu rudele sale), cat i n instana de
judecat.
Tutore poate fi orice persoan fizic care a mplinit
varsta majoratului i ntrunete condiiile morale
necesare pentru ndeplinirea unei astfel de obligaii.
Instanta de tutela numete tutorele asupra minorului.
Dac cel ce pretinde a fi tutore este cstorit se cere i
consimmntul soului lui. De regul, instanta de tutela
numete un tutore, deoarece sarcina tutelei cere o
activitate personal i o rspundere personal. Dar,
deseori, cei ce au nevoie de ocrotire prin tutel, minorii,
sunt plasai n familia tutorelui. n aceste cazuri pot fi
numii tutori soul i soia mpreun, dac ambii i-au
dat acordul i nu se afl n cazurile de incompatibilitate
prevzute la alin.(1) al articolului 113 din Codul civil.
Art. 113 din Codul civil prevede in primul alineat:
(1) Nu poate fi tutore:
a) minorul, persoana pus sub interdicie judectoreasc
sau cel pus sub curatel;
b) cel deczut din exerciiul drepturilor printeti sau
declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel cruia i s-a restrns exerciiul unor drepturi
civile, fie n temeiul legii, fie prin hotrre
judectoreasc, precum i cel cu rele purtri reinute ca
atare de ctre o instan judectoreasc;
d) cel care, exercitnd o tutel, a fost ndeprtat din
aceasta n condiiile art. 158;
e) cel aflat n stare de insolvabilitate;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale
minorului, nu ar putea ndeplini sarcina tutelei;
g) cel nlturat prin nscris autentic sau prin testament
de ctre printele care exercita singur, n momentul
morii, autoritatea printeasc.
Art 113 alin (1) din Codul civil enumera categoriile de
persoane inlaturate de la dreptul de a fi tutore pentru
minor. Astfel, minorul are nevoie de tutel, de aceea
persoana care nu a mplinit majoratul nu poate fi
62

numit tutore. Persoanele care sunt lipsite de sau


limitate n capacitatea de exerciiu, deczute din
drepturile printeti, cele n privina crora a fost
anulat tutela din culpa lor, restranse n drepturile civile
nu pot fi numite tutore n cazurile n care faptul este
dovedit printr-o hotrare rmas definitiv a instanei
judectoreti. Pentru ca tutela s-i ating scopul de
ocrotire a persoanelor minore ce pretind a fi numite n
aceast funcie trebuie ca viitorul tutore sa nu fie
condamnat pentru rele purtari de catre o instanta
judecatoreasca, adic s aib caliti morale respective
care le-ar permite s creasc, s educe i s acorde
ajutor necesar minorilor. Calitile morale presupun c
persoana respect ansamblul normelor de conveuire,
de comportare fa de alii i fa de colectivitate.
Cazurile prevzute la lit.d) i f) din articolul 113 din
Codul civil pot servi temei de refuz pentru numirea
tutorelui atunci cand instanta de tutela posed destule
probe care dovedesc c interesele persoanei ce pretinde
aceast funcie vin n conflict cu interesele persoanei
puse sub tutel, sau exist o hotrare anterioar a
instantei de tutela despre nlturarea din culpa lui a
fostului tutore.
Impedimentul prevzut la lit.g) poate fi dovedit printrun testament autentificat n modul prevzut de lege.
Aceast prevedere este nou pentru legislaia noastr i
poate fi explicat doar prin simplul respect fa de
printele decedat considerandu-se c el a avut destule
motive pentru ndeprtarea persoanei de la tutela
copilului su.
Noutatea absolut introdus de Codul civil se refer la
modalitatea de numire a tutorelui. Dac n
reglementarea anterioar (Codul familiei Legea nr.
4/1953), aceast atribuie revenea autoritii tutelare, n
lumina dispoziiilor Cod Civil, desemnarea tutorelui se
poate face de ctre nsui printele minorului sau de
ctre instana de tutel. Reprezentnd o preluare a
dreptului anglo-saxon, instituirea posibilitii ca
printele n via i cu deplin capacitate de exerciiu,
s numeasc un tutore pentru copilul su,
consolideaz premisele exercitrii drepturilor i a
ndatoririlor printeti i respect n totalitate interesul
superior al minorului.
63

Conform prevederilor art. 114 din Codul civil,


desemnarea tutorelui de ctre printe se realizeaz
prin act unilateral sau prin contract de mandat, n
form autentic. Msura poate fi stabilit i prin
testament. Printele poate oricnd revoca numirea
tutorelui, fiind suficient un act sub semntur privat n
acest sens. Mai trebuie menionat i c persoana care a
fost desemnat tutore pe aceast cale nu poate fi
nlturat de la tutel de ctre instana de judecat,
dect (temporar) dac se afl n vreuna dintre situaiile
prevzute de art. 113 din Codul civil sau dac prin
numirea sa interesele minorului ar fi periclitate
(art.116 alin (1)) . n situaia n care nu exist un tutore
desemnat de ctre printe, instana de tutel va numi ea
nsi tutore o rud sau un afin ori un prieten al
familiei minorului, n stare s ndeplineasc aceast
sarcin, innd seama, dup caz, de relaiile personale,
de apropierea domiciliilor, de condiiile materiale i de
garaniile morale pe care le prezint cel chemat la
tutel (art. 118 din Codul civil).
Referitor la procedura de numire, mentionm c este
obligatoriu acordul viitorului tutore (cu excepia
situaiei cnd tutorele este numit pe baza unui contract
de mandat, caz n care viitorul tutore nu poate refuza
tutela dect pentru motivele prevzute de art. 120 alin 2
din Codul civil). Ascultarea minorului care a mplinit
vrsta de 10 ani este obligatorie. Numirea se face n
camera de consiliu, prin ncheiere definitiv, care se
comunic n scris tutorelui i se afieaz la sediul
instanei de tutel i la primria de la domiciliul
minorului (art. 119 al. 4).
Referitor la situaiile n care o persoan poate refuza s
fie numit tutore, fa de fosta reglementare (art. 118
din Codul familiei), prin prevederile art. 120 al. (2),
Codul Civil restrnge sfera acestora, identificndu-se
patru cazuri: cel care are vrsta de 60 de ani mplinii;
femeia nsrcinat sau mama unui copil mai mic de 8
ani; cel care creste si educ 2 sau mai multi copii; cel
care, din cauza bolii, a infirmittii, a felului activittilor
desfsurate, a deprtrii domiciliului de locul unde se
afl bunurile minorului sau din alte motive ntemeiate,
nu ar mai putea s ndeplineasc aceast sarcin.
64

5.3.3 Exercitarea tutelei

In privinta regulilor de exercitare a tutelei, menionm


c principiul fundamental care ghideaza institutia
tutelei este c aceasta trebuie s se desfoare numai n
interesul superior al minorului att n ceea ce privete
persoana ct i bunurile acestuia (art. 133 din Codul
civil).
Fata de legislatia anterioara in materie (Codul familiei),
legiuitorul transfer atribuiile autoritii tutelare i ale
delegatului acestuia ctre instana de tutel i Consiliul
de familie. Cu privire la exercitarea tutelei asupra
persoanei minorului, hotrrile se vor lua de ctre
tutore, cu avizul Consiliului de familie (art. 136 din
Codul civil). Sunt exceptate de la aceast regul,
msurile cu caracter curent.
Minorul va avea domiciliul la tutore i numai pe cale de
excepie, i cu autorizarea instanei de tutel, acesta va
putea avea i o reedin. In situaiile n care educarea
i pregtirea profesional a minorului reclam acest
lucru, tutorele poate decide ca minorul s aib o
reedin, instana de tutel fiind ncunotiinat de
ndat in acest sens.
n spiritul protejrii interesului superior al minorului,
art. 138-139 din Codul civil limiteaz puterea de
decizie a tutorelui asupra schimbrii felului nvturii
sau al pregtirii profesionale pe care minorul o primea
la data instituirii tutelei. In acest sens, este obligatorie
ncuviinarea instanei de tutel, iar n situaia n care
minorul a mplinit vrsta de 14 ani, instana de tutel nu
poate schimba felul nvturii sau al pregtirii
profesionale hotrte de prini sau pe care minorul le
primea la data instituirii tutelei. Este obligatorie
ascultarea minorului care a mplinit vrsta de 10 ani.
O a doua component a exerciiului tutelei o reprezint
drepturile pe care tutorele le are asupra
bunurilor minorului. Oferind o reglementare mult mai
detaliat dect cea prevzut de fostul Cod al familiei,
Codul civil pune la adapost ntr-o modalitate ct mai
eficient patrimoniul minorului rmas fr ocrotire
legal. Se acord o mare importan activitii de
inventariere a bunurilor minorului i se acord o atenie
sporit creanelor pe care tutorele sau membrii
65

Consiliului de familie le au fa de minor.


Potrivit dispoziiilor art. 140 al. (2) din Codul
civil, tutorele i membrii Consiliului de familie au
obligaia de a declara n scris creantele, datoriile sau
alte pretentii pe care le au fat de minor cu ocazia
inventarierii bunurilor minorului. n caz contrar,
intervine prezumia legal c acetia au renunat la ele,
mergndu-se pn la sancionarea acestora cu
nlturarea din funcie. Aliniatul (4) al aceluiai text de
lege consfinete posibilitatea plii voluntare a
creanelor pe care le au fa de minor, tutorele, soul
acestuia, o rud n linie dreapt a acestuia sau fraii sau
surorile acestora, doar cu autorizarea instanei de tutel.
Referitor la administrarea bunurilor minorului, aceasta
trebuie s se realizeze cu bun credin, finalitatea
acesteia constituind-o bunstarea minorului.
n desfurarea acestei activiti, tutorele numit are, de
plano, calitatea de administrator al bunurilor altuia,
fiind inut de respectarea dispoziiilor legale n aceast
materie.
Minorul va fi reprezentat n actele juridice de ctre
tutore pn la mplinirea vrstei de 14 ani, iar dup
mplinirea acesteii varste, minorul le va putea ncheia
singur, cu ncuviinarea scris a tutorelui sau a
curatorului (conform art. 143 i art.146 din Codul
Civil), excepie fcnd donaiile i actele prin care se
garanteaz obligaia altuia, care i sunt total nepermise.
Codul civil acord o importan deosebit actelor de
dispoziie pe care tutorele ar putea s le ncheie pe
numele minorului. Art. 144 din noul Cod Civil, prevede
c tutorelui i este interzis s ncheie urmtoarele acte
juridice, sub sanciunea anulrii acestora: donaiile i
actele prin care se garanteaz obligaia altuia (pe
numele minorului); actele de nstrinare, mprteal,
ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor
minorului, actele de renuntare la drepturile patrimoniale
ale acestuia si orice alte acte ce depsesc dreptul de
administrare, n lipsa avizului Consiliului de familie i
a autorizrii instanei de tutel. Singura excepie o
reprezint bunurile supuse pieirii, degradrii, alterrii
ori deprecierii, precum si cele devenite nefolositoare
pentru minor (art. 144 al.4), pentru a cror nstrinare
nu sunt necesare avizul Consiliului de familie i
66

autorizarea instanei de tutel.


Codul civil reglementeaz i situaiile n care ntre
minor i tutore apar interese contrare, situaii care nu
sunt de natur s conduc la nlocuirea tutorelui, dar
care pot afecta vdit exercitarea tutelei i pe cale de
consecin, interesul superior al minorului. n aceste
cazuri, art. 150 permite numirea unui curator special.
Conform textului de lege, aceeai msur se aplic i
atunci cnd din cauza bolii sau din alte motive tutorele
este mpiedicat s ndeplineasc un anumit act n
numele minorului sau pentru motive temeinice, n
cadrul procedurilor succesorale.
5.3.4 Controlul exercitarii tutelei

Latura patrimonial a ocrotirii minorului const n


drepturile i obligaiile tutorelui cu privire la
administrarea patrimoniului celui aflat sub tutela.
Aceasta presupune aciunile pe care le desfoar
tutorele n scopul utilizrii, conservrii sau nstrinrii
bunurilor ce aparin celui pus sub tutel. Scopul
administrrii bunurilor celui aflat sub tutel este
eficiena, ceea ce presupune c tutorele trebuie s
utilizeze bunurile doar n interesele celui pus sub tutel
i n conformitate cu legea s ntrebuineze veniturile i
fructele dobandite din patrimoniu pentru binele
minorului, dac este necesar, s efectueze acte de
conservare a bunurilor sau acte de nstrinare. Tutorele
poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutel
dac nu a fost numit un administrator asupra lor. n
cazul numirii acestuia tutorele administreaz i dispune
doar de bunurile rmase n gestiunea sa. El poate
ncheia n numele minorului i pentru folosul lui acte de
dispoziie cu excepia celor prohibite.
Toate sumele cuvenite minorului pus sub tutel le
primete tutorele i trebuie s dispun de ele n aa mod
ca minorul s fie asigurat cu cele necesare traiului
(hran, locuin, mbrcminte, asisten medical,
instruire, etc.).
Tutorele este obligat s dispun eficient de bunurile
celui pus sub tutel. De aceea n cazurile cand bunurile
tutelatului nu pot fi pstrate, deoarece pot s-i pieard
valoarea, s fie supuse stricciunii sau pieirii, tutorele
67

le poate nstrina pentru a acoperi cheltuielile necesare


ntreinerii i pentru a ndeplini sarcina unei bune
gospodriri a patrimoniului fr acordul instantei de
tutela sau al consiliului de familie. n toate celelalte
cazuri nstrinarea bunurilor celui pus sub tutel poate
avea loc numai cu acordul instantei de tutela.
Exercitarea de ctre tutore a obligaiei de a primi i
cheltui sumele cuvenite minorului pus sub tutel pentru
ntreinerea persoanei este strans legat de o alt
obligaie de a tine evidena veniturilor i cheltuielilor.
La instanta de tutela se prezint un raport anual n care
sunt oglindite n cifre, pe de o parte, sumele primite n
form de pensii, ndemnizaii, ajutoare, dobanzi, alte
venituri de la folosirea patrimoniului minorului, i pe
de alt parte, cheltuielile fcute pentru ntreinerea
minorului i despre modul de administrare i dispunere
de bunurile minorului. Prezentarea drilor de seam
ntr-un anumit termen anual n timp de 30 de zile de
la sfritul anului calendaristic urmrete scopul
controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui.
Instanta de tutela poate cere prezentarea drii de seam
i n ali termeni, dac exist un patrimoniu mai redus,
insa pe o perioada ce nu poate fi mai mare de 3 ani.
Rezultatele raportului sunt verificate i aprobate de
instanta de tutela i, dac sunt corect ntocmite i
corespund realitii, va da descrcare tutorelui.
Pentru o ridicata responsabilizare a celui care
desfoar activitatea de tutore ct i pentru a ntri
garania respectrii drepturilor minorului, Codul Civil
reconfirm posibilitatea de a formula plngere
mpotriva tuturelui cu privire la actele sau faptele
pgubitoare pentru minor (art. 155 al.1). Plngerea
poate fi fcut de minorul care a mplinit vrsta de 14
ani, de Consiliul de familie i de membrii acestuia, dar
i de oricare dintre persoanele amintite la art.111 din
noul Cod Civil. Plngerea va fi soluionat de instana
de tutel n regim de urgen, printr-o ncheiere
executorie.
5.3.5 Incetarea tutelei

Referitor la cazurile de ncetare a tutelei, Codul civil


identific dou tipuri de situaii: cele care duc la
68

ncetarea propriu-zis a tutelei (situaia care a dus la


instituirea tutelei nu se mai menine i moartea
minorului) i cele care duc la ncetarea funciei
tutorelui (moartea tutorelui, ndeprtarea acestuia de la
tutel sau nlocuirea sa).
Conform art 157 din Codul civil, la ncetarea funciei
tutorelui prin moartea acestuia, se pot transmite
sarcinile tutelei ctre motenitorii tutorelui decedat,
pn la numirea unui nou tutore. Prin preluarea
temporar a sarcinilor specifice tutelei de ctre
motenitorul tutorelui decedat pn la numirea unui nou
tutore, se urmrete nlturarea i minimizarea efectelor
pe care decesul tutorelui le-ar putea avea asupra
drepturilor i intereselor minorului.
Potrivit art 158 din Codul civil, se va ndeprta tutorele
de la tutel dac acesta svrseste un abuz, o
neglijent grav sau alte fapte care l fac nedemn de a fi
tutore, precum si dac nu si ndeplineste n mod
corespunztor sarcina.
Conform prevederilor art. 160 i urm. din Codul civil,
identificm obligaia tutorelui sau a motenitorilor
acestuia ca la ncetarea din orice cauz a tutelei, s
prezinte instanei o dare de seam general. Numai
dup verificarea socotelilor i predarea bunurilor,
instana de tutel va da fostului tutore sau
motenitorilor si descrcare de gestiune. Aceast
descrcare de gestiune nu l exonereaz de rspundere
pe fostul tutore pentru un prejudiciu cauzat
minorului din culpa sa, iar noul tutore numit are
obligaia s cear celui dinti repararea pagubei. n caz
contrar, noul tutore va fi obligat el nsui la repararea
prejudiciului.
Tutela mai nceteaz n cazul decesului tutorului sau a
persoanei de sub tutel.
5.4 Indrumator pentru autoverificare
1. Cum se defineste tutela?
2. Care sunt principiile tutelei ca masura de ocrotire a
minorului?
3. In ce cazuri se instituie tutela asupra minorului?
4. Ce persoane sunt obligate sa informeze instanta de
tutela despre minorul lipsit de ocrotire?
69

5. Ce conditii trebuie sa indeplineasca tutorele?


6. Cine nu poate fi tutore?
7. Cum se exercita tutela asupra minorului?
8. Cum se exercita calitatea tutorelui de reprezentant si
administrator al bunurilor minorului?
9. Controlul exercitarii tutelei.
10. In ce cazuri inceteaza tutela?

Unitatea de invatare 6
Ocrotirea interzisului judecatoresc
6.1 Introducere
6.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
6.3 Continutul unitatii de invatare
6.3.1 Conditii
6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special
6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc
6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti
6.4 Indrumator pentru autoverificare
6.1 Introducere
Interdictia judecatoreasca este mijlocul de ocrotire a
persoanei ce consta in ansamblul masurilor care se pot
lua, in conditiile expres prevazute de lege, pentru
ocrotirea persoanelor lipsite de discemamant din cauza
alienatiei sau debilitatii mintale de care sufera. Aceste
stari conduc la lipsa discernamantului in a se ingriji de
interesele proprii.
Putem defini interdictia judecatoreasca ca fiind masura
de ocrotire care se ia de catre instanta fata de persoana
fizica lipsita de discernamantul necesar pentru a se
ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei sau
debilitatii mintale, constand in lipsirea de capacitate de
exercitiu.
Trasaturile acestei masuri de ocrotire sunt
urmatoarele:
- este o masura de ocrotire de drept civil, asemanatoare
ocrotirii parintesti
- este judecatoreasca, in sensul ca doar instanta poate
hotari punerea sub interdictie
70

6.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati


de invatare
- definirea notiunii de interzis judecatoresc si interdictie
judecatoreasca
- stabilirea procedurii de punere sub interdictie
- vom descoperi ce se intampla cu actele incheiate de
persoana pusa sub interdictie, si ce drepturi are
6.3 Continutul unitatii de invatare
6.3.1 Conditii

Potrivit art 164 din Codul civil, masura interdictiei


poate fi luata fata de persoanele care din cauza
alienaiei ori debilitii mintale sunt incapabile sa
aprecieze natura si consecintele propriilor actiuni si sa
se ingrijeasca adecvat de interesele sale.
Aceast prevedere legal presupune ca n mod necesar
dificultile mentale generale i permanente s existe
nainte ca asemenea restricie s fie impus asupra
persoanei. Pierderea temporar a facultilor mintale,
pierderea cunotinei datorit intoxicrii sau hipnozei,
etc., nu vor fi suficiente pentru impunerea acestei
restricii.
Aceste temeiuri sunt limitativ prevzute de lege,
nelegndu-se c alte motive dect alienaia i
debilitatea, care provoac lipsa de discernmnt, nu pot
fi reinute ca temeiuri pentru aplicarea msurii punerii
sub interdicie.
Temei pentru declararea incapacitii persoanei fizice
constituie tulburarea psihic cauzat de bolile mintale
sau de deficiene mintale, din cauza crora aceasta nu
poate contientiza sau dirija aciunile sale. Persoana
fizic care sufer de asemenea tulburri psihice este
declarat incapabil numai de ctre instana de
judecat, conform prevederilor art 164 din Codul civil,
la cererea persoanelor interesate: membrii ei de familie,
rudele apropiate (prini copii, frai, surori, bunei),
instituia de psihiatrie (psihoneurologie), procurorul, etc
(art 111 din Codul civil).
Sintetizand, afirmam ca pentru punerea sub
71

interdictie, sunt necesare trei conditii de fond:


- persoana este lipsita de discernamant
- lipsa discernamantului a fost cauzata de alienatie sau
debilitate mintala
- lipsa discernamantului nu permite persoanei sa se
ingrijeasca de interesele proprii
Potrivit alin al doilea al art 164 din Codul civil, si
minorii pot fi pusi sub interdictie judecatoreasca, ceea
ce inseamna ca la momentul implinirii varstei de 18
ani, vor iesi de sub sistemul protectiei minorilor si vor
trece in sistemul persoanelor puse sub interdictie.
6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special

Procedura punerii sub interdictie debuteaza cu


inregistrarea cererii la judecatoria de la domiciliul
persoanei in cauza, conform art 1 alin 1 si art 5 din
Codul de procedura civila.
In
cadrul
acestui
proces,
participarea
procurorului este obligatorie. Principala proba
administrata este raportul de expertiza psihiatrica
efectuata de o comisie de medici de specialitate din
cadrul Institutului de medicina legala.
Persoana prezumata ca fiind lipsita de discernamant va
fi supusa expertizei psihiatrice.
Art 167 din Codul civil prevede ca n caz de nevoie i
pn la soluionarea cererii de punere sub interdicie
judectoreasc, instana de tutel poate numi un curator
special pentru ngrijirea i reprezentarea celui a crui
interdicie a fost cerut, precum i pentru administrarea
bunurilor acestuia.
Prin hotararea de punere sub tutela, instanta de
tutela numeste, de indata, un tutore pentru ocrotirea
celui pus sub interdicie judectoreasc.
Punerea sub interdictie judecatoreasca produce doua
efecte: privarea totala de capacitatea de exercitiu si
instituirea tutelei interzisului.
De la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti,
cel pus sub interdictie este prezumat a nu avea
discernamant cu caracter de continuitate.
Ca o consecinta a primului aspect, mentionam ca
interzisul judecatoresc este lipsit de capacitatea de
exercitiu si doar tutorele are dreptul de a incheia actele
72

juridice al interzisului.
Potrivit art 170 din Codul civil, prin hotararea
judecatoreasca, instanta de tutela numeste un tutore
pentru ocrotirea celui pus sub interdictie.
Regulile privitoare la tutela minorului care nu a
mplinit vrsta de 14 ani se aplic i n cazul tutelei
celui pus sub interdicie judectoreasc, respectiv
tutorele are obligatia de a ingriji de interzisul
judecatoresc in toate aspectele vietii, de a incheia acte
juridice si de a-i administra bunurile.
Legea (Codul civil) nu stabilete criterii clare care s
ghideze numirea unei persoane ca tutore. De principiu,
poate fi numit tutore orice persoan fizic major, n
deplinatatea capacitii de exerciiu i cu o comportare
morala adecvata. Nu este stabilita o ordine de preferin
n privina persoanelor care pot primi sarcina de tutore.
n aceast calitate poate fi numit o rud a persoanei
pus sub interdicie, dar la fel de bine, chiar n concurs
cu o rud, poate fi numit o alt persoan.
In schimb, Codul civil stabilete situaiile n care o
persoan nu poate fi numit tutore: minorul sau cel pus
sub interdicie, cel deczut din drepturile printeti sau
declarat incapabil de a fi tutore, cel cruia i s-a restrns
exercitiul unor drepturi politice sau civile, precum i cel
cu rele purtri, cel lipsit, potrivit legii, de dreptul de a
alege i de a fi ales ca deputat, cel care exercitnd o
tutel, a fost ndepartat din aceasta, cel care, din cauza
intereselor potrivnice cu ale persoanei puse sub
interdicie, nu ar putea ndeplini sarcinile tutelei. Dac
aceste cauze exist la momentul n care se pune
problema deschiderii tutelei, ele constituie cauze de
incapacitate a persoanei de a primi aceasta calitate, iar
dac apar pe timpul exercitrii tutelei ele constituie
cauze de ndepartare din tutel.
6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc

n prezent, situaia persoanei adulte cu


dizabiliti intelectuale pus sub interdicie, este
asimilat cu cea a minorului sub 14 ani, lipsit complet
de capacitate de exerciiu. n acest sens, multe din
dispoziiile aplicabile minorilor sub 14 ani, sunt
aplicabile i adulilor pui sub interdicie. Totui
73

minorilor ntre 14 i 18 ani le este recunoscut


capacitatea de exerciiu restrns, care le confer
anumite drepturi, sub controlul reprezentanilor legali.
Din pcate pentru persoanele adulte puse sub interdicie
nu exist un astfel de regim derogator, care s le
permit exercitarea unor drepturi elementare.
Codul civil aduce nouti n ceea ce privete regimul
tutelei, att a minorului, ct i a interzisului
judectoresc. Minorul care a mplinit 14 ani are
capacitate de exerciiu restrns i poate s ncheie, cu
ncuviinarea prinilor sau a tutorelui, ori n anumite
cazuri cu autorizarea instanei de tutel, acte juridice.
Poate face singur acte de conservare, acte de
administrare care nu l prejudiciaz, precum i acte de
dispoziie de mic valoare, cu caracter curent i care se
execut la data ncheierii lor.
Interzisul judectoresc este considerat a fi
complet lipsit de capacitate de exerciiu, iar actele
juridice se ncheie, n numele acestora, de
reprezentanii lor legali, n condiiile prevzute de lege.
Totui conform art. 43 alin. 3 Cu toate acestea,
persoana lipsit de capacitatea de exerciiu poate
ncheia singur actele anume prevzute de lege, actele
de conservare, precum i actele de dispoziie de mic
valoare, cu caracter curent i care se execut la
momentul ncheierii lor. Prin urmare se aplic acelai
regim prevzut n cazul minorilor peste 14 ani, cu
capacitate de exerciiu restrns. ns, din pcate aici se
oprete similitudinea. Minorului, in anumite conditii, i
este recunoscut dreptul de a ncheia acte juridice
referitoare la munca, la ndeletnicirile artistice sau
sportive ori la profesia sa, cu ncuviinarea prinilor
sau a tutorelui, are dreptul de a exercita singur
drepturile i de a executa tot astfel obligaiile izvorte
din aceste acte i poate dispune singur de veniturile
dobndite. Interzisului judectoresc nu i este
recunoscut dreptul de a munci i de a se bucura de
roadele muncii sale.
Codul civil introduce noiunea de Consiliul de
familie, ca un organ consultativ, compus din rude sau
afini, innd seama de gradul de rudenie i de relaiile
personale cu familia minorului. n lips de rude sau
afini pot fi numite i alte persoane care au avut legturi
74

de prietenie cu prinii minorului sau care manifest


interes pentru situaia acestuia. Rolul consiliului de
familie este acela de a supraveghea modul n care
tutorele i exercit drepturile i i ndeplinete
ndatoririle. De asemenea, se prevede c regulile tutelei
aplicabile minorului sub 14 ani, intervin i n cazul
interzisului judectoresc.
La fel ca i vechea reglementare instituia interdiciei
judectoreti urmrete protecia persoanei fr
capacitate de exerciiu, care nu poate lua singur
decizii, din cauza alienaiei sau debilitii mintale.
Att noua prevedere, ct i cea veche interzic celor pui
sub interdicie dreptul de a se cstori. Potrivit art. 9
teza I C.fam., este oprit s se cstoreasc alienatul
mintal i debilul mintal. Reglementarea identic se
regsete n art. 276 din codul civil, iar nclcarea
acesteia se sancioneaz cu nulitatea absolut.
Consecina este c persoana care se afl ntr-o
asemenea situaie nu se poate cstori cu nici o alt
persoan. Alienatul sau debilul mintal nu se poate
cstori, indiferent dac este sau nu pus sub interdicie,
deoarece textul nu distinge. Deci nu exist identitate de
situaie ntre starea care genereaz acest impediment i
lipsa capacitii de exerciiu a persoanei. Alienatul sau
debilul mintal nu se poate cstori nici mcar n
momentele de luciditate pasager. Cu alte cuvinte,
aceast situaie nu se rezum la o lips a
discernmntului. Alienaia sau debilitatea mintal
constituie impediment la cstorie, deoarece o
asemenea stare este incompatibil cu finalitatea
cstoriei. Pot fi ncadrate n categoria alienaiei i
debilitii mintale bolile psihice grave, precum:
schizofrenia, oligofrenia, precum i alte afeciuni care
altereaz grav i permanent discernmntul persoanei,
chiar dac aceasta cunoate unele perioade pasagere de
luciditate. Spre deosebire de art. 9 C.fam., care n teza a
II-a, interzice cstoria celui lipsit vremelnic de
facultile mintale, ct timp nu are discernmntul
faptelor sale, Codul civil reglementeaz distinct aceast
ipotez n art. 299. Coninutul normativ este identic,
numai c, din punctul de vedere al tehnicii legislative,
s-a optat pentru dou texte separate, sanciunea fiind
diferit pentru fiecare caz n parte. Astfel, numai
75

alienaia sau debilitatea mintal este impediment la


cstorie a crui nclcare se sancioneaz cu nulitatea
absolut, pe cnd lipsa vremelnic a discernmntului
constituie doar o cauz de nulitate relativ.
6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti

Msura interdiciei judecatoresti este una temporar.


Scopul acestei masuri este ocrotirea persoanei i a
bunurilor acesteia, atunci cnd este lipsit de
discernmnt din cauza alienrii mintale sau a
debilitii mintale.
Procedura de ridicare a interdiciei judectoreti poate
ncepe ori de cate ori au ncetat cauzele care au
determinat instituirea ei.
Ridicarea interdiciei poate fi cerut de persoana pus
sub interdicie, precum i toi cei care pot solicita
declanarea procedurii punerii sub interdicie
judectoreasc.
Cnd hotrrea de ridicare a interdiciei judectoreti
este definitiv ea se comunic instanei care a luat
msura
transcrierii
hotrrii
de
interdicie
judectoreasc, pentru a se face n registrul special
meniunea despre ridicarea ei.
Ridicarea interdictiei judecatoresti se produce in
cazul in care au incetat cauzele care au determinat
instituirea ei.
Potrivit art 177 din Codul civil:
(1) Dac au ncetat cauzele care au provocat
interdicia, instana judectoreasc va pronuna
ridicarea ei.
(2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdicie
judectoreasc, de tutore, precum i de persoanele sau
instituiile prevzute la art. 111.
(3) Hotrrea prin care se pronun ridicarea interdiciei
judectoreti i produce efectele de la data cnd a
rmas definitiv.
(4) Cu toate acestea, ncetarea dreptului de reprezentare
al tutorelui nu va putea fi opus dect n condiiile
prevzute la art. 169 alin. (2), care se aplic n mod
corespunztor
Dac temeiurile, n baza crora, persoana fizic a
76

fost declarat incapabil dispar, instana de judecat, la


cererea tutorelui, a membrilor de familie a persoanei, a
instituiei
de
psihiatrie
(psihoneurologie),
a
procurorului, etc i n baza raportului de expertiz
psihiatric legal, o declar ca fiind capabil.
n baza hotrrii judectoreti, tutela asupra persoanei
se anuleaz.
6.4 Indrumator pentru autoverificare
Intrebari pentru verificarea cunostintelor:
1. Cum se defineste notiunea de interdictie
judecatoreasca?
2. In ce cazuri se ia masura de interdictie
judecatoreasca?
3. Care este procedura punerii sub interdictie
judecatoreasca?
4. Care sunt efectele punerii sub interdictie
judecatoreasca?
5. Cum se incheie actele juridice ale interzisului
judecatoresc?
6. Ce acte sunt premise interzisului judecatoresc?
7. Ce rol are consiliul de familie?
8. In ce cazuri se ridica interdictia judecatoreasca?
9. Cine poate formula cererea de ridicare a interdictiei
judecatoresti?
10. Ce efecte produce ridicarea interdictiei
judecatoresti?

Unitatea de invatare 7
Curatela
7.1 Introducere
7.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
7.3 Continutul unitatii de invatare
7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei
7.3.2 Continutul curatelei
7.3.3 Incetarea curatelei
7.4 Indrumator pentru autoverificare

77

7.1 Introducere
Afectiunea, indrumarea si intelegerea din partea
membrilor familiei sunt atribute importante pentru
fiecare component al societatii, mai ales pentru
varstnici care din cauza varstei inaintate, a bolilor
acute, au o capacitate limitata de autoservire si de acces
la serviciile medicale.
Intalnim doua categorii de curatela:
- Curatela propriu-zisa (curatela capabilului) se instituie
cu scopul de a ocroti persoana cu capacitate de
exercitiu deplina, care temporar, nu poate singura sa-si
administreze patrimoniul, sau sa-si ingrijeasca de
interese.
- Curatela speciala (curatela incapabilului) se instituie,
in beneficiul unor persoane lipsite de capacitate de
exercitiu sau avand capacitate de exercitiu restransa,
care nu au tutore sau al caror tutore nu este in masura
sa-si indeplineasca sarcina. Acest fel de curatela
reprezinta o tutela provizorie.
Diferenta dintre cele doua categorii de curatela prezinta
importanta in aplicarea regimului juridic, in sensul ca
pentru curatela capabilului se vor aplica regulile de la
mandat iar in cazul curatelei incapabilului, se aplica
regulile de la tutela.
Definim curatela ca o institutie juridica menita sa
asigure ocrotirea persoanei fizice care, in situatii
deosebite, nu poate sa isi administreze bunurile sau sa
isi apere interesele legitime. Curatela persoanei majore
se instituie, de regul, n scopul aprrii intereselor
patrimoniale ale unei persoane care, dei are capacitate
deplin de exerciiu, datorit unor situaii obiective, se
afl n imposibilitatea de a-i apra aceste interese.
Aceast form de ocrotire nu se poate institui dect cu
consimmntul celui reprezentat, exceptnd cazurile n
care acesta nu poate fi dat.
n Codul Civil, instituia curatelei este prevzut n
Cartea I Despre persoane, Titlul III - Ocrotirea
persoanei fizice, Cap. IV, art. 178 - 186.
7.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
78

- definirea notiunii de curatela si curator


- stabilirea procedurii de punere sub curatela
- vom descoperi ce drepturi si obligatii are curatorul
- modurile de incetare a curatelei
7.3 Continutul unitatii de invatare
7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei

Codul Civil adduce o noutate fata de vechea


reglementare in sensul ca nu se mai permite instituirea
curatelei din oficiu, la cererea autoritii tutelare, ci
doar la cererea celui ce urmeaz a fi reprezentat, soului
su,
rudelor
sale,
persoanelor
apropiate,
administratorilor i locatarilor casei n care acesta
locuiete, serviciului de stare civil cu prilejul
nregistrrii morii unei persoane, notarului public cu
prilejul deschiderii unei proceduri succesorale,
instanelor judectoreti cu prilejul condamnrii la
pedeapsa penal a interzicerii drepturilor printeti,
organelor administraiei publice locale, instituiilor de
ocrotire, precum i a oricrei alte persoane, cererea
urmnd a fi adresat instanei de tutel, singura abilitat
s numeasc un curator.
Curatela nu se poate institui asupra unei persoane
care nu are discernmntul necesar pentru a se ngriji
de interesele sale, din cauza alienaiei ori debilitii
mintale, precum i asupra minorilor cu capacitate de
exerciiu restrns.
Curatorul este chemat s ajute persoanele aflate sub
curatel s-i exercite drepturile n modul convenabil
pentru ele. Ajutorul se poate manifesta prin diferite
forme: sfaturi, consultaii, distribuirea corect a
sumelor primite pentru asigurarea ntreinerii materiale.
Curatorul trebuie s-l ajute pe cel de sub curatel s-i
ndeplineasc obligaiile i s-l protejeze de abuzul
terelor persoane, n aa mod ca s-i poat satisface
necesitile curente.
Cazurile de instituire a curatelei sunt prezentate in art
178 din Codul civil: n afar de cazurile prevzute de
lege, instana de tutel poate institui curatela:
a) dac, din cauza btrneii, a bolii sau a unei
infirmiti fizice, o persoan, dei capabil, nu poate,
79

personal, s i administreze bunurile sau s i apere


interesele n condiii corespunztoare i, din motive
temeinice, nu i poate numi un reprezentant sau un
administrator;
b) dac, din cauza bolii sau din alte motive, o persoan,
dei capabil, nu poate, nici personal, nici prin
reprezentant, s ia msurile necesare n cazuri a cror
rezolvare nu sufer amnare;
c) dac o persoan, fiind obligat s lipseasc vreme
ndelungat de la domiciliu, nu a lsat un mandatar sau
un administrator general;
d) dac o persoan a disprut fr a exista informaii
despre ea i nu a lsat un mandatar sau un administrator
general.
n aceste situaii, instituirea curatelei nu aduce atingere
capacitii de exerciiu celui pe care curatorul l
reprezint .
7.3.2 Continutul curatelei

Exercitarea curatelei se face aplicndu-se, prin


asemnare, regulile de la tutel, i anume:
-se exercit numai n interesul persoanei ocrotite;
-este o sarcin obligatorie;
-este o sarcin gratuit;
- instanta de tutela controleaz i ndrum activitatea
curatorului.
n cazurile n care se instituie curatela, curatorul
i ndeplinete atribuiile conform regulilor de la
mandat sau, dac instana consider c se impune o
asemenea msur, curatorul va fi investit cu drepturile
i obligaiile unui administrator nsrcinat cu simpla
administrare a bunurilor altuia, astfel cum dispune art
183 din Codul civil.
Fata de aceasta prevedere, putem afirma ca
masurile luate de catre curator sunt exprimate in
puterile incredintate de cel reprezentat. Avand in
vedere ca instituirea curatelei nu stirbeaza capacitatea
civila a celui reprezentat, putem trage concluzia ca
persoana aflata sub curatela poate incheia singur actul
juridic.
Mai mult decat atat, instana de tutela va putea s fixeze
limitele mandatului curatorului i va putea da
80

instruciuni curatorului, n locul celui reprezentat, n


toate cazurile n care acesta din urm nu este n msur
s o fac.
Curatorul are obligaia de a prezenta autoritii tutelare
anual sau ori de cte ori este nevoie o dare de seam
despre modul cum a ngrijit de persoana ocrotit,
precum i despre administrarea bunurilor acesteia .
7.3.3 Incetarea curatelei

Potrivit art 185 din Codul civil, dac au ncetat cauzele


care au condus la instituirea curatelei aceasta poate fi
ridicat de ctre instanta de tutel la cererea curatorului,
a celui reprezentat sau a celor prevzui la art. 111 din
Codul civil.
Curatela poate nceta i n urmtoarele situaii:
- moartea celui reprezentat
- declararea judectoreasc a morii prezumate
- renuntarea curatorului
7.4 Indrumar pentru autoverificare
Intrebari pentru verificare:
1. Ce reprezinta curatela?
2. Cum se clasifica curatela?
3. Cine poate solicita instituirea curatelei?
4. Care sunt cazurile de instituire a curatelei?
5. Cum se exercita curatela?
6. Care sunt drepturile si obligatiile curatorului?
7. Ce reguli se aplica in exercitarea curatelei?
8. Ce reprezinta darea de seama a curatorului?
9. Cine poate cere ridicarea curatelei?
10. Cum inceteaza curatela?

Unitatea de invatare 8
Persoana juridica-subiect al raportului
juridic civil
8.1 Introducere
8.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
8.3 Continutul unitatii de invatare
8.3.1 Constituirea persoanei juridice
81

8.3.2 Categorii de persoane juridice


8.3.3 Personalitatea juridica
8.4 Indrumator pentru autoevaluare
8.1 Introducere
Persoanele juridice apar in circuitul civil ca purtatoare
de drepturi si obligatii, alaturi de persoanele fizice.
Persoana juridic (sau persoana moral) reprezint un
subiect colectiv de drept, adic un colectiv de oameni,
care, respectnd cerinele legale de fond si de form
pentru constituirea sa, este titular de drepturi subiective
si obligatii civile. Persoana juridic este orice
organizaie care are o organizare de sine stttoare i
un patrimoniu propriu afectat realizrii unui anume
scop n acord cu interesul obtesc.
Persoana juridic este un subiect de drept creat de
legiuitor prin ficiune n scopul de a permite
colectivelor de indivizi s se manifeste n raporturile
juridice similar unei persoane fizice. Persoana juridic
este acea entitate caracterizat prin organizare i
patrimoniu proprii, recunoscute n scopul exercitrii
drepturilor subiective civile i asumrii obligaiilor
corelative conferite de lege.
Codul civil reglementeaza persoanele juridice in Titlul
IV Persoana juridica, art 187-257. Reglementari
privitoare la persoana juridica gasim in Legea nr
31/1990 privind societatile comerciale, publicata in
Monitorul Oficial nr 126-127 din 17 noiembrie 1990 si
republicata in Monitorul Oficial nr 1066 din 17
noiembrie 2004.
8.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
- definirea notiunii de persoana juridica si elementele
componente
- clasificarea persoanelor juridice
- personalitatea juridica a subiectului de drept
8.3 Continutul unitatii de invatare
8.3.1 Constituirea persoanei juridice
82

Codul civil defineste persoana juridica in art 188 :


Sunt persoane juridice entitile prevzute de lege,
precum i orice alte organizaii legal nfiinate care,
dei nu sunt declarate de lege persoane juridice,
ndeplinesc toate condiiile prevzute la art. 187.
Art 187 din Codul civil evideniaza principalele
elemente ale acesteia organizare de sine stttoare i
un patrimoniu propriu, afectat realizrii unui anumit
scop licit i moral, n acord cu interesul general.
a) Organizarea de sine statatoare
presupune o
structur intern a subiectului persoan juridic prin
care colectivul de participani (fondatorii, asociaii,
acionarii etc) ai acesteia formeaz i manifest n
exterior o voin unitar. Altfel spus, organizarea este
structurarea colectivului de oameni astfel nct acetia
s se manifeste ca unul singur.
Organul suprem la fondare este alcatuit din
totalitatea fondatorilor. n timpul activitii persoanei
juridice organul suprem include n sine totalitatea
asociailor, membrilor, acionarilor etc. n cadrul
acestui organ se formeaz voina persoanei juridice,
care-i gsete expresia n actele adoptate. Actele
acestui organ se fac n forma actelor de constituire
(contract, statut), hotrrile de modificare i completare
a acestora, precum i alte acte adoptate prin majoritatea
voturilor stabilite de lege sau de nsui actele
constitutive. Numit convenional organ suprem
(adunarea asociailor, adunarea general a membrilor,
acionarilor, congres etc.) acesta este cel care decide
cele mai importante probleme ce in de existena
acestui subiect. Astfel el decide fondarea persoanei
juridice, aprob actele de constituire le modific i
completeaz, determin scopul, obiectul de activitate,
modul de gestionare a patrimoniului, constituie toate
celelalte organe ale persoanei juridice, precum i poate
decide reorganizarea i lichidarea persoanei juridice.
Actele acestui organ, adoptate n limitele stabilite de
lege sunt obligatorii pentru toi participanii persoanei
juridice, organele acesteia i persoanele cu funcii de
rspundere. n cazurile stabilite acestea sunt opozabile
terilor.
Organul executiv este cel care manifest n
83

exterior voina persoanei juridice. Acesta poate fi


colegial (comitet de conducere, direcie) sau
unipersonal
(director,
manager,
preedinte,
administrator etc.) Organul executiv deine atribuii de
gestiune a patrimoniului i reprezentare a persoanei
juridice. Cu excepia atribuiilor date de lege i actele
constitutive ale organului suprem, organul executiv
poate face orice aciuni legale n numele persoanei
juridice.
Unele persoane juridice au o structur
organizatoric mai complicat. Astfel pot fi create
organe reprezentative care se interpun ntre organul
principal i cel executiv i organe de control. n calitate
de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la
societile pe aciuni i cooperativele de producie care
au mai mult de 50 de acionari sau membri, consiliul de
administraie la ntreprinderile de stat, consiliile
instituiilor financiare, fondurilor de investiii, a
burselor etc. Aceste organe au atribuia de a
supraveghea activitatea organului executiv n perioada
dintre edinele organului principal, de a decide asupra
unor chestiuni urgente care i le-a delegat organul
principal. n unele cazuri organul principal poate delega
i atribuia de desemnare i revocare a organului
executiv.
n calitate de organ de control sunt considerate comisia
de revizie, de cenzori, sau un auditor independent
angajat special n acest scop. Organul de control
controleaz activitatea organului executiv i raporteaz
rezultatele acestuia organului suprem.
Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale),
care dei sunt amplasate n alte localiti ele sunt pri
componente ale acesteia, depind de ea organizatoric,
juridic i economic.
b) Patrimoniu propriu. Patrimoniul persoanei juridice
reprezint totalitatea drepturilor i obligaiilor cu
caracter economic al persoanei juridice. Din noiunea
legal a patrimoniului persoanei juridice reiese ca
acesta conine o parte activ i o parte pasiv. Frecvent
prin patrimoniu se nelege numai latura activ, adic
ansamblul de bunuri (lucruri i drepturi) ale persoanei
juridice.
nzestrarea iniial a persoanei juridice cu
84

patrimoniu este prerogativa fondatorilor. Participanii la


fondare fie c transmit cu titlul de aport la capitalul
social, cotizaie, tax sau o alt contribuie material,
fie se oblig s transmit n viitor anumite valori sau s
contribuie prin anumite activiti la formarea
patrimoniului. Caracterul distinct al patrimoniului arat
c acesta nu se confund cu patrimoniul participanilor
la persoana juridic, dei arat c acetia sunt sursa de
formare a patrimoniului, particip ntr-un anumit mod
la activitatea persoanei juridice. Prin patrimoniu se
stabilete legtura de dependen a persoanei juridice
de voina participanilor si. Participanii nzestreaz
persoana juridic cu patrimoniu pentru a realiza
anumite scopuri comune.
Patrimoniul persoanei juridice este unic, ca
universalitate juridic. Mrimea patrimoniului poate fi
diferit pentru fiecare persoan juridic i depinde de
valoarea bunurilor pe care fondatorii le transmit,
precum i de eficiena activitii acesteia. Patrimoniul
nu depinde de regimul juridic al bunurilor care ntr n
activ, ns valoarea i lichiditatea acestora arat
dinamica patrimoniului.
c) Scopul propriu in acord cu interesul general
reprezinta al treilea element constitutiv al persoanei
juridice.
Scopul persoanei juridice reprezinta ratiunea de a fi a
persoanei juridice, obiectul de activitate al persoanei
morale.
Scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta
cu interesul obstesc, general, pentru a fi valabil.
Sintagma scop in acord cu interesele obstesti", implica
raportarea la interesele generale ale societatii care nu
pot accepta existenta unor persoane juridice care
actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite.
n functie de natura continutului su, scopul poate fi:
- patrimonial (economic) sau
- nepatrimonial (neeconomic, social cultural).
Dupa modul su de determinare, scopul persoanei
juridice poate fi:
- generic, stabilit pe cale normativ pentru anumite
clase (categorii) de persoane juridice i
- individual (concret),stabilit pentru fiecare persoan
juridic n parte, prin actul de nfiintare sau statut.
85

Scopul propriu al persoanei juridice are o important


deosebit, deoarce el stabilete limitele capacitatii de
folosint ale acesteia.
Sub sanctiunea nulittii absolute, actul constitutiv
identific scopul la nfiintare al acestor persoane
juridice n mod explicit si concret, iar statutul reia si
detaliaz att scopul ct si obiectivele, n sensul unei
determinri precise a obiectului de activitate si a
mijloacelor prefigurate de membrii pentru realizarea
scopului. n plus, posibilitatea schimbrii scopului unei
fundatii pe parcursul functionrii sale este supus unor
conditii speciale, n considerarea rolului ce revine
acestui element constitutiv.
Astfel, schimbarea este rezervat exclusiv fondatorului
sau majorittii fondatorilor n viat, iar n cazul n care
acestia nu mai sunt n viat, va putea fi fcut numai cu
ntrunirea votului a patru cincimi din numrul
membrilor consiliului director si n toate cazurile,
numai dac scopul a fost realizat n totalitate sau n
parte ori dac acesta nu mai poate fi ndeplinit.
Referitor la conditia concordantei cu interesul public
impus scopului, considerm ca necesare unele
precizri. Aprecierea acestui raport de conformitate este
inevitabil marcat de nssi ambiguitatea notiunii de
interes public, generat de lipsa unei definitii explicite
care s precizeze continutul acestei sintagme.
n ceea ce ne priveste opinm n sensul c absenta este
justificat de gradul ridicat de generalitate pe care l
implic acest concept, referindu-se la reguli cu
potential de a afecta un numr considerabil sau toti
membrii societtii, de varietatea raporturilor juridice
crora le este incident si de conotatiile pe care le poate
dobndi contextual la un moment dat n timp si spatiu.
Interesul public se contureaz drept un concept flexibil
ce antreneaz o pluralitate de factori, la rndul lor
variabili, pentru realizarea unui efect constnd n
protejarea colectivittii n general.
8.3.2 Categorii de persoane juridice

n societate ntlnim o diversitate de persoane juridice


care pot fi delimitate att n temeiul criteriilor
prevzute de lege, ct i a celor prevzute de doctrin.
86

Astfel articolul 189 din Codul civil prevede


urmtoarele tipuri de persoane juridice care se face n
temeiul dreptului de proprietate ce creeaz patrimoniul
ei:Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept
privat.
Articolul 190 din Codul civil reglementeaz
persoanele juridice de drept privat i prevede c:
Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, n
mod liber, n una dintre formele prevzute de lege.
Persoanele juridice de drept privat pot avea scop
lucrativ (patrimonial) i scop nelucrativ (non-profit).
Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfura orice
activitate neinterzis de lege, chiar dac nu este
prevzut n actul de constituire. Persoana juridic cu
scop nelucrativ poate desfura numai activitatea
prevzut de lege i de actul de constituire.
O alt clasificare se face n baza criteriului sediului
persoanei juridice, si deosebim: persoane juridice cu
sediul in Romania si persoane juridice cu sediul in
strainatate.
Articolul 191 din Codul civil aduce definiia
persoanelor juridice de drept public: Persoanele
juridice de drept public se nfiineaz prin lege.
Statul i unitile administrativ-teritoriale particip la
raporturile juridice civile pe poziii de egalitate cu
celelalte subiecte de drept. Atribuiile statului i ale
unitilor administrativ-teritoriale se exercit n
asemenea raporturi de organele acestora, n
conformitate cu competena lor. Organele mputernicite
s exercite o parte din funciile (atribuiile) Guvernului
posed personalitate juridic doar dac aceasta decurge
din prevederile legii sau, n cazurile expres prevzute
de lege, din actele autoritilor administraiei publice
centrale sau locale. Prin derogare de la prevederile alin.
(1), persoanele juridice de drept public se pot nfiina i
altfel, n cazuri expres prevzute de lege.
n circuitul civil statul, dei reprezentat de un numr
mare de organe, statul se manifest ca un singur
subiect, dobndind i exercitnd drepturi i obligaii n
nume propriu. n instana de judecat statul trebuie s
fie ca un participant unic prt, reclamant, ter etc.
Organele administraiei publice centrale (ministerele,
departamentele etc.) participnd la relaiile civile nu
87

dobndesc drepturi i obligaii pentru sine ci pentru


stat. Aceste organe, dei avnd personalitate juridic ele
nu au patrimoniu propriu, nu au scop propriu, i nu au
rspundere proprie. Tot ce fac aceste organe fac n
numele statului, din contul statului i pentru stat. Din
acest motiv organele statului sunt o parte a unei
persoane juridice i nu persoane juridice de sinestttoare.
Exemple de persoane juridice de drept public: statul,
unitatile administrativ-teritoriale, organele autoritatii
legislative, Presedintia Romaniei, etc
8.3.3 Personalitatea juridica

Potrivit art 193 alin (1) din Codul civil:Persoana


juridic particip n nume propriu la circuitul civil i
rspunde pentru obligaiile asumate cu bunurile proprii,
afar de cazul n care prin lege s-ar dispune altfel.
Persoanele juridice ca subiecte de drept cu personalitate
juridica au o vointa proprie, de sine-statatoare. Actele
juridice ncheiate de organele de conducere ale
societatii comerciale antreneaza societatea comerciala
nsasi.
Ca o consecinta a existentei personalitatii juridice,
persoanele juridice:
sunt titulare de drepturi si obligatii si participa n
nume propriu la toate raporturile juridice cu tertii.
raspund fata de terti pentru obligatiile asumate n
numele lor de persoanele care le reprezinta n mod
legal.
au dreptul sa stea n justitie n nume propriu, fiind
citate la sediul lor social;
au raspundere penala proprie.
Principiul specialitii capacitii de folosin a
persoanei juridice stabilete limitele activitii sale
juridice i demonstreaz intenia statului de a
supraveghea actele ncheiate de aceasta, pe toat
perioada existenei sale, n ideea garantrii intereselor
generale. De la nfiinarea persoanei juridice statul i
afirm competena verificrii legalitii acestui subiect
de drept, prin reglementarea procesului de nfiinare,
aa nct urmrete permanent s menin echilibrul
stabilit ntre interesele fondatorilor persoanei juridice i
88

interesele generale. n acest sens, un mijloc eficient este


specialitatea capacitii persoanei juridice. Dac n
dreptul public specialitatea serviciilor publice este o
consecin normal i o necesitate pentru activitatea
acestora, n dreptul privat principiul specialitii poate
deveni, n msura tehnicizrii exagerate, o piedic
adus liberei iniiative.
ntre generalitatea i specialitatea capacitii de
folosin a persoanei juridice nu exist nici o
contradicie, pentru c, n realitate, ele se completeaz
reciproc.
8.4 Indrumator pentru autoevaluare
Intrebari propuse pentru verificarea cunostintelor:
1. Cum se defineste persoana juridica ca subiect de
drept civil?
2. Reglementarea legala a persoanelor juridice.
3. Care sunt elementele constitutive ale persoanelor
juridice?
4. Ce intelegem prin organizare proprie ?
5. Cum definim patrimoniul ca element constitutiv al
persoanei juridice?
6. Care este scopul persoanelor juridice?
7. Cum se clasifica persoanele juridice?
8. Care sunt persoanele juridice de drept privat?
9. Ce reprezinta personalitatea juridica?
10. Ce consecinte determina personalitatea juridica?

Unitatea de invatare 9
Infiintarea persoanei juridice
9.1 Introducere
9.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
9.3 Continutul unitatii de invatare
9.3.1 Moduri de infiintare
9.3.2 Nulitatea persoanei juridice
9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice
9.4 Indrumator pentru autoevaluare

89

9.1 Introducere
Infiintarea persoanei juridice reprezinta operatiunea de
creare, in conditiile legii, a unui subiect de drept. In
unele cazuri infiintarea presupune un singur act juridic,
insa, de cele mai multe ori, ea necesita o succesiune de
acte juridice, ceea ce reprezinta un adevarat proces de
constituire asubiectului de drept deoarece, numai luate
impreuna, actele respective conduc la efectul creator de
persoana juridica.
nfiinarea persoanei juridice este reglemntat n Codul
civil in Capitolul II ,,nfiinarea persoanei juridice,
respectiv art. 194-204. n cadrul prezentului studiu,
vom prezenta modurile de nfiinare a persoanei
juridice, durata persoanei juridice, nulitatea persoanei
juridice i nregistrarea persoanei juridice.
9.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
In cadrul acestei unitati de invatare, ne propunem
- sa invatam notiuni precum infiintarea persoanei
juridice, act de infiintare, nulitatea persoanei juridice
- sa descoperim ce cauze atrag nulitatea persoanei
juridice
- ce efecte produce nulitatea persoanei juridice
- cum decurge procedura de inregistrare a persoanei
juridice
9.3 Continutul unitatii de invatare
9.3.1 Moduri de infiintare

Normele generale privind nfiinarea persoanelor


juridice se gsesc cuprinse n art. 194 din Codul civil.
Conform textului de lege, amintit mai sus:
(1) Persoana juridic se nfiineaz:
a) prin actul de nfiinare al organului competent, n
cazul autoritilor i al instituiilor publice, al unitilor
administrativ-teritoriale, precum i al operatorilor
economici care se constituie de ctre stat sau de ctre
unitile administrativ-teritoriale. n toate cazurile, actul
de nfiinare trebuie s prevad n mod expres dac
90

autoritatea public sau instituia public este persoan


juridic;
b) prin actul de nfiinare al celor care o constituie,
autorizat, n condiiile legii;
c) n orice alt mod prevzut de lege.
(2) Dac prin lege nu se dispune altfel, prin act de
nfiinare se nelege actul de constituire a persoanei
juridice i, dup caz, statutul acesteia.
Normele speciale privind nfiinarea diferitelor
categorii de persoane juridice se gsesc n actele
normative aplicabile acestora. Desigur, enumerarea
acestor categorii trebuie s nceap cu Constituia
Romniei, unde se gsete reglementarea fundamental
privind nfiinarea organelor statului, din cele trei
categorii: ale puterii legislative, ale puterii executive i
ale puterii judectoreti.
Coninutul modurilor de nfiinare
a) Coninutul nfiinrii prin actul de infiintare al
organului competent" a fost rezervat crerii persoanelor
juridice de stat.
Prin act de infiintare al organului competent", care are
ca efect crearea persoanei juridice, trebuie s se
neleag: lege adoptat de Parlamentul Romniei;
hotrre a Guvernului Romniei; hotrre a consiliului
judeean ori a consiliului local, etc
b) Coninutul nfiinrii actul de nfiinare al celor care
o constituie, autorizat, n condiiile legii
Acest mod de nfiinare, enunat de lit. b) a art 194 este
specific persoanelor juridice de categoria organizatiilor
obstesti, precum sindicatele, uniunile de scriitori, artiti
sau compozitori, asociaiile cu scop nepatrimonial,
precum i instituiile i ntreprinderile anexe, etc
Autorizarea nfiinrii" persoanelor juridice este
reglementat de ctre mai multe acte normative, de
pild:
- pentru partidele politice i organizaiile obteti,
autorizarea" nfiinrii se d de ctre Tribunalul
municipiului Bucureti, potrivit Legii partidelor
politice;
- pentru societile comerciale cu participare strin
este necesar autorizarea" instanei judectoreti dup
obinerea, prealabil, a autorizrii" Ageniei Naionale
de Dezvoltare, potrivit Legii nr. 35/1991.
91

- nfiinarea persoanei juridice prin actul de nfiinare


autorizat" cuprinde urmtoarele acte juridice:
- actul de constituire, care, de regul, este contract de
societate" ori contract de asociere", ncheiat n form
autentic notarial;
- statutul societii, al asociaiei etc. (de regul, tot n
form autentic); mpreun, aceste dou acte alctuiesc
actul de nfiinare";
- autorizarea, care este actul ce provine fie de la justiie,
fie de la un organ al puterii executive, dup caz.
c) Coninutul nfiinrii in orice alt mod prevazut de
lege"
Sunt supuse nfiinrii in orice alt mod prevazut de
lege" urmtoarele categorii de persoane juridice:
- statul romn;
- misiunile diplomatice i oficiile consulare; potrivit
articolului unic" al Legii nr. 37/1991, nfiinarea i
desfiinarea acestora se fac prin decret al Preedintelui
Romniei, la propunerea Guvernului;
- asociaiile de locatari, care iau fiin, prin ntrunirea
condiiilor prevzute de lege
Conform art 195 din Codul civil, persoana juridic se
nfiineaz pe durat nedeterminat, dac prin lege,
actul de constituire sau statut nu se prevede altfel.
Regula o constituie aadar nfiinarea persoanei juridice
pe durat nedeterminat, iar excepia nfiinarea pe
durat determinat, numai n situaia n care aceasta
este prevzut prin lege, actul de constituire sau statut.
9.3.2 Nulitatea persoanei juridice

Cauzele de nulitate a persoanei juridice sunt expres si


limitativ prevazute in art 196 din Codul civil, unele
atragand sanctiunea nulitatii absolute, iar altele
nulitatea relativa.
Astfel, alit a, c-g din art 196 reglementeaz constatarea
nulittii absolute, iar lit. b, h, i reglementeaz nulitatea
relativ a persoanei juridice.
In cazul in care lipseste actul de nfiintare al persoanei
juridice, ori acesta nu a fost ncheiat n form autentic,
n situatiile prevzute de lege, sau cnd obiectul de
activitate este ilicit, contrar ordinii publice sau bunelor
moravuri, lipseste autorizatia administrativ necesar
92

pentru nfiintare, cnd actul nu prevede denumirea,


sediul sau obiectul de activitate, ori aporturile
fondatorilor sau asociatilor, capitalul social subscris sau
vrsat, ori nu au fost respectate dispozitiile legale
privind patrimoniul initial sau capitalul social minim,
subscris si vrsat, sanctiunea este nulitatea absoluta.
Sanctiunea este nulitatea relativ cnd toti fondatorii
sau asociatii au fost potrivit legii incapabili la data
nfiintrii persoanei juridice, cnd nu s-a respectat
numrul minim de fondatori sau asociati prevzut de
lege ori au fost nesocotite alte dispozitii legale
imperative prevzute sub sanctiunea nulittii actului de
nfiintare a persoanei juridice.
Termenul de invocare a nulittii relative este de un an
de la data nregistrrii sau nfiintrii persoanei juridice.
Potrivit art 197 din Codul civil, nulitatea absolut sau
relativ se acoper, n toate cazurile, dac pn la
nchiderea dezbaterilor n fata primei instante, cauza de
nulitate a fost nlturat.
Prin hotrrea judectoreasc de constatare a nulittii/
sau de declarare a nulittii relative se vor numi si
lichidatorii persoanei juridice. Hotrrea judectoreasc
devenit definitiv, se comunic din oficiu spre a fi
notat n toate registrele publice n care persoana
juridic a fost nregistrat, sau mentionat, conform art
198 din Codul civil.
Pentru certitudinea raporturilor juridice si pentru
protectia tertilor, nulitatea nu are caracter retroactiv, ci
se produce de la data rmnerii definitive a hotrrii
judectoresti.
Fondatorii sau asociatii rspund pentru obligatiile
persoanei juridice nscute n sarcina acesteia, ntre data
nfiintrii si data notrii n registrele publice anterior
mentionate.
Actele ncheiate cu tertii si mentin valabilitatea, afar
de cazul n care acestia au avut cunostint de cauza de
nulitate la momentul ncheierii actului.
Anularea actelor persoanei juridice pentru
incapacitti ori incompatibilitti intervine dac n
organele de administrare si control ale persoanei
juridice se afl persoane incapabile sau avnd
capacitate restrns de exercitiu, sau deczuti din
dreptul de a exercita o functie n cadrul acestor organe,
93

ori cei declarati incompatibili prin lege sau prin actul de


constituire, numai c c anularea nu poate interveni
doar pentru acest fapt, ci este necesar s se dovedeasc
producerea unei prejudiciu.
3) Art 215 din Codul civil prevede anularea actelor
persoanei juridice pentru contrarietate de interese, in
sensul c daca un act juridic este ncheiat de un
membru al organelor de administrare, iar acesta, sotul,
ascendentii sau descendentii lui, rudele n linie
colateral sau afinii si, pn la gradul IV inclusiv,
aveau un interes s ncheie acel act si dac partea
cealalt a cunoscut sau trebuia s cunoasc acest lucru.
4) Nulitatea actelor emise de organele persoanei
juridice este prevazuta in art 216 din Codul civil
- hotrrile sau deciziile contrare legii, actului de
constituire/statutului
- pot avea legitimare procesual activ membrii
organelor de conducere sau administrare care nu au
participat la deliberare sau care au votat mpotriv si au
cerut s se insereze aceasta n procesul verbal de
sedint
- termenul 15 zile de la data comunicrii copiei
hotrrii/deciziei sau data sedintei, dup caz
- nu poate forma obiect al atacrii hotrrea prin care
sunt revocati administratorii; ei au dreptul doar la
despgubire, dac revocarea a fost nejustificat sau
intempestiv si au suferit astfel un prejudiciu
Cererea se solutioneaz n camera de consiliu de ctre
instanta competent n circumscriptia creia persoana
juridic si are sediul, n contradictoriu cu persoana
juridic n cauz, reprezentat prin administratori.
Hotrrea definitiv de anulare se mentioneaz n
registrul public n care este nregistrat persoana
juridic, fiind opozabil de la aceast dat fat de orice
persoan, inclusiv fat de membrii acelei persoane
juridice.
9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice

Art 200 din Codul civil prevede ca Persoanele juridice


sunt supuse nregistrrii, dac legile care le sunt
aplicabile prevd aceast nregistrare.
Definitia data operatiunii de nregistrare o primim din
94

art 201 din Codul civil in sensul ca prin inregistrarea


persoanelor
juridice
se
intelege
nscrierea,
nmatricularea sau, dup caz, orice alt formalitate de
publicitate prevzut de lege, fcut n scopul
dobndirii personalitii juridice sau al lurii n
eviden a persoanelor juridice legal nfiinate, dup
caz.
Prin aceast dispoziie legiuitorul stabilete regula,
potrivit creia toate persoanele juridice nu exist pn
la nregistrare. Persoana juridic ca subiect al
raporturilor juridice ia natere din momentul nscrierii,
nmatricularii sau, dup caz, orice alt formalitate de
publicitate prevzut de lege, fcut n scopul
dobndirii personalitii juridice sau al lurii n
eviden a persoanelor juridice legal nfiinate
Persoana juridic este obligat s verifice
identitatea dintre textul actului constitutiv sau al
statutului i textul depus la registrul public i cel aprut
ntr-o publicaie oficial. n caz de neconcordan, terii
pot opune persoanei juridice oricare dintre aceste texte,
n afar de cazul n care se face dovada c ei cunoteau
textul depus la registru. Dac nregistrarea persoanei
juridice are caracter constitutiv, persoana juridic nu se
consider legal nfiinat, ct timp nregistrarea nu a
fost efectuat. Dac ns nregistrarea este cerut numai
pentru opozabilitate fa de teri, actele sau faptele
juridice fcute n numele sau n contul persoanei
juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea
prevzut n acest scop de lege, nu pot fi opuse terilor,
n afar de cazul n care se face dovada c acetia
cunoteau c publicitatea nu a fost ndeplinit.
Conform art 203 din Codul civil, raspunderea
pentru neefectuarea formalitatilor de inregistrarea
apartine fondatorilor, reprezentanilor persoanei
juridice supuse nregistrrii, precum i primii membri ai
organelor de conducere, de administrare i de control
ale acesteia. Aceastia rspund nelimitat i solidar
pentru prejudiciul cauzat prin nendeplinirea
formalitilor de nregistrare a persoanei juridice, dac
aceste formaliti era necesar s fie cerute de aceste
persoane.
Dispoziiile de mai sus referitoare la nregistrarea
persoanei juridice sunt aplicabile i n cazul nregistrrii
95

modificrilor aduse actului de nfiinare a persoanei


juridice realizate cu respectarea condiiilor prevzute de
lege sau de actul de nfiinare a acesteia, dup caz
9.4 Indrumator pentru autoverificare
Intrebari de verificare a cunostintelor:
1. Ce reprezinta notiunea de infiintare a persoanei
juridice?
2. Care sunt modurile de infiintare a persoanei juridice?
3. Care sunt cauzele de nulitate a persoanei juridice?
4. Cand intervine nulitatea absoluta a persoanei
juridice?
5. Cauze de nulitate relativa a persoanei juridice.
6. Ce efecte produce nulitatea persoanei juridice?
7. Cand intervine anularea actelor persoanei juridice?
8. Ce intelegem prin inregistrarea persoanei juridice?
9. Ce efecte produce inregistrarea persoanei juridice?
10. Raspunderea pentru neefectuarea formalitatilor de
inregistrare a persoanei juridice.
Unitatea de invatare 10
Capacitatea civila a persoanei juridice
10.1 Introducere
10.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
10.3 Continutul unitatii de invatare
10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice
10.3.3 Functionarea persoanei juridice
10.4 Indrumator pentru autoevaluare
10.1 Introducere
Persoana juridica este titulara de drepturi si obligatii,
are capacitate juridica, participand la circuitul civil.
ntre persoana fizic i persoana juridic, privite ca
subiecte de drept civil, exist deosebiri clare pe planul
condiiilor de existen. n cele din urm, una se
nate, iar dreptul trebuie s ia act de acest eveniment
juridic, cealalt se nfiineaz, iar dreptul intervine i
supravegheaz acest proces i actele juridice ncheiate
96

n acest scop.
Deosebirea pe planul structurii capacitii civile a celor
dou categorii de subiecte de drept civil este oglindit
clar chiar n normele juridice. Mai nti, in Codul civil
se afirm ca, capacitatea civil este recunoscut tuturor
persoanelor, fr a distinge ntre persoana fizic i cea
juridic, aa nct ubi lex non distinquit, nec nos
distinguere debemus.
In cazul in care se reglemeteaz capacitatea civil a
persoanei juridice, legea nu mai este att de ferm, nu
mai folosete expres noiunea de capacitate de folosin
ori de capacitate de exerciiu. ns prevede, fr
echivoc:
1) persoanele juridice au capacitatea de a avea drepturi
i obligaii de la data nregistrrii lor, ceea ce
nseamn capacitate de folosin;
2) persoana juridic i exercit drepturile i i
ndeplinete obligaiile prin organele sale, ceea ce
nseamn capacitate de exerciiu.
Din argumentele care susin delimitarea capacitii de
folosin fa de capacitatea de exerciiu a persoanei
fizice, n situaia persoanei juridice se va regsi
distincia ntre actele juridice civile i faptele juridice
civil stricto sensu. Este adevrat c persoana juridic se
nate matur i, n consecin, din acest punct de
vedere, nu are nevoie de ocrotire, dar ea va avea
drepturi i obligaii civile dobndite fie prin acte
juridice, fie prin fapte juridice stricto sensu, iar
consecinele juridice ale acestei clasificri a surselor
drepturilor subiective civile sunt importante. Rmne,
aadar, relevant distincia ntre calitatea de subiect de
drept a persoanei juridice, pe de o parte, i
exercitarea drepturilor civile i ndeplinirea
obligaiilor civile, pe de alt parte.
Ca si in cazul persoanelor fizice, capacitatea civila a
persoanei juridice este compusa din doua elemente:
- capacitatea de folosinta, constand in aptitudinea de a
avea drepturi si obligatii civile
- capacitatea de exercitiu, respectiv aptitudinea sa, de a
dobandi i exercita drepturi civile i de a-i asuma i
executa obligaii civile prin ncheierea de acte juridice
civile, de ctre organul de conducere.
97

10.2 Obiectivele si competentele unitatii de


invatare
In cadrul acestei unitati de invatare, ne propunem
- sa descoperim notiunile de capacitate de folosinta si
capacitate de exercitiu a persoanei juridice
- contiuntul capacitatii de folosinta si a capacitatii de
exercitiu
- functionarea persoanei juridice
10.3 Continutul unitatii de invatare
10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice

Capacitatea de folosin este aptitudinea


persoanei de a avea drepturi i obligaii civile.
Capacitatea de folosin a persoanelor juridice se
caracterizeaz prin generalitate, inalienabilitate,
intangibilitate, specialitate, legalitate i unicitate.
Generalitatea capacitii de folosinta se exprim prin
aptitudinea general i abstract de a avea drepturi i
obligaii fr a le enumra limitativ sau a le evidenia
anumite criterii distinctive.
Caracterul legalitii arat c originea capacitii civile
se afl n actele legislative, adic n lege. Dispoziiile
legale determin coninutul, nceputul i sfritul
capacitii civile.
Caracterul inalienabilitii capacitii de folosin a
persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a
nstrinrii sau refuzului n total sau n parte a
persoanei juridice de la propria capacitate de folosin.
Caracterul intangibil al capacitii de folosin const
n faptul c aceasta nu poate fi limitat sau ngrdit
dect n cazurile i condiiile stabilite de lege.
Unicitatea capacitii civile arat c fiecare societate
comercial are o singur capacitate, dobndit la data
nregistrrii de stat i care exist atta timp ct aceasta
supravietuieste. Un subiect de drept nu poate avea
dou sau mai multe capaciti. Acest caracter ns nu
mpiedic de a grupa drepturile i obligaiile care fac
parte din coninutul capacitii dup criteriul ramurilor
i subramurilor de drept, precum nici nu mpiedic de a
delimita capacitatea de folosin de cea de exerciiu.
98

Caracterul specialitii are scopul de a diferenia


capacitatea de folosin a persoanei juridice de cea a
persoanei fizice. Ultima este considerat ca fiind o
capacitate universal, adic fiind aceiai pentru toate
persoanele independent de ras, naionalitate, religie,
sex, origine etnic, social sau apartenen politic.
Reieind din dispoziiile codului civil capacitatea
persoanei juridice este specializat n raport cu
capacitatea persoanei fizice.
nceputul capacitii de folosin. Persoana juridic
dobndete capacitatea de folosin concomitent cu
calitatea de persoan juridic, adic de la data
nregistrrii.
Dobndirea personalitii juridice impune i unele
obligaii stipulate de lege care sunt specifice numai
unui subiect de drept.
In scopul garantarii intereselor generale, principiul
specialitii capacitii de folosin a persoanei juridice
stabilete limitele activitii sale juridice i
demonstreaz intenia statului de a supraveghea actele
incheiate de aceasta, pe toat perioada existenei sale.
Statul ii afirm competena verificrii legalitii
acestui subiect de drept, prin reglementarea procesului
de infiinare, aa incat urmrete permanent s menin
echilibrul stabilit intre interesele fondatorilor persoanei
juridice i interesele generale. In
acest sens, un mijloc eficient este specialitatea
capacitii persoanei juridice. Dac in dreptul public
specialitatea serviciilor publice este o consecin
normal i o necesitate pentru activitatea acestora, in
dreptul privat principiul specialitii poate deveni, in
msura tehnicizrii exagerate, o piedic adus liberei
iniiative.
Intre generalitatea i specialitatea capacitii de
folosin a persoanei juridice nu exist nici o
contradicie, pentru c, in realitate, ele se completeaz
reciproc.
Referitor la momentul dobandirii capacitatii de
folosinta, art 205 din Codul civil prevede:
(1) Persoanele juridice care sunt supuse nregistrrii
au capacitatea de a avea drepturi i obligaii de la data
nregistrrii lor.
(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea
99

drepturi i obligaii, dup caz, potrivit art. 194, de la


data actului de nfiinare, de la data autorizrii
constituirii lor sau de la data ndeplinirii oricrei alte
cerine prevzute de lege.
(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevzute la
alin. (1) pot, chiar de la data actului de nfiinare, s
dobndeasc drepturi i s i asume obligaii, ns
numai n msura necesar pentru ca persoana juridic
s ia fiin n mod valabil.
In determinarea coninutului capacitii de folosin a
persoanei juridice trebuie s pornim de la generalitatea
acesteia: aptitudinea acestui subiect de drept civil de a
avea toate drepturile patrimoniale i nepatrimoniale,
precum i toate obligaiile patrimoniale i
nepatrimoniale, indiferent de izvorul acestora, in
condiiile legii.
Persoana juridic nu are aptitudinea de a avea acele
drepturi i obligaii civile care nu pot aparine decat
persoanei fizice. Pe de alt parte, coninutul capacitii
de folosin a persoanei juridice este determinat i de
caracterul sau natura fiecrei categorii de persoane
juridice, dup criteriul ramurilor de drept in care sunt
subiecte reprezentative (organele puterii legislative sunt
subiecte reprezentative in raporturile de drept
constituional; organele puterii executive sunt subiecte
reprezentative in raporturile de drept administrativ;
organele
puterii
judectoreti
sunt
subiecte
reprezentative in raporturile de drept procesual;
societile comerciale sunt subiecte reprezentative
pentru dreptul comercial; asociaiile i fundaiile sunt
subiecte reprezentative pentru dreptul civil).
In fine, coninutul capacitii de folosin a
persoanei juridice este determinat i de principiul
specialitii. In acest sens art 206 din Codul civil
dispune:
(1) Persoana juridic poate avea orice drepturi i
obligaii civile, afar de acelea care, prin natura lor sau
potrivit legii, nu pot aparine dect persoanei fizice.
(2) Persoanele juridice fr scop lucrativ pot avea doar
acele drepturi i obligaii civile care sunt necesare
pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de
constituire sau statut.
(3) Actul juridic ncheiat cu nclcarea dispoziiilor
100

alin. (1) i (2) este lovit de nulitate absolut.


Potrivit textelor amintite mai sus, persoana juridic nu
poate avea dect acele drepturi i obligaii civile care
sunt n concordan cu scopul ei.
Trebuie s reinem c principiul specialitii nu acoper
intregul coninut al capacitii de folosin a persoanei
juridice, el limitandu-se la aptitudinea de a avea
drepturi i obligaii civile care au ca izvor actele
juridice civile.
Aplicrea acestui principiu numai la actele juridice se
justific prin aceea c verificarea conformitii
drepturilor i obligaiilor cu scopul pentru care
persoana a fost infiinat este necesar numai atunci
cand se au in vedere motivele pentru care aceste
drepturi i obligaii sunt exercitate.
Astfel cum am studiat in primul semestru, numai in
situaia actelor juridice exist acea condiie de validitate
care este cauza, adic scopul urmrit de subiectul de
drept prin manifestarea sa de vointa. Coninutul acelei
pri a capacitii de folosin a persoanei juridice ce
const in aptitudinea acesteia de a incheia acte juridice
este determinat de scopul (obiectul de activitate) pentru
care persoana a fost infiinat. In aplicarea principiului
specialitii capacitii de folosin a persoanei juridice
se va ine seama atat de scopul generic al persoanei
juridice, stabilit de lege pe categorii de persoane
juridice, dat i scopul concret al fiecrei persoane
juridice, stabilit liber de persoanele care au iniiativa
infiinrii persoanei juridice prin actul de constituire ori
statut.
Capacitatea de folosin deplin a persoanei juridice
inceteaz o dat cu incetarea fiinei persoanei juridice
printr-un din modurile prevzute de lege, dup cum
vom vedea. Mai nti, capacitii de folosin restrns
a persoanei juridice este nu numai limitat, ci i
anticipat i tranzitorie. n consecin, ea nceteaz
odat cu dobndirea deplinei capaciti de folosin de
ctre persoana juridic. Ct privete capacitatea de
folosin deplin a persoanei juridice, aceast nceteaz
o dat cu ncetarea fiinei persoanei juridice printr-un
din modurile prevzute de lege.
Sanciunea nerespectrii regulilor privind capacitatea
de folosin a persoanei juridice se sanctioneaza cu
101

nulitatea absolut a actului juridic civil astfel incheiat,


conform art 207 alin (2) din Codul civil.
Nerespectarea regulilor privind capacitatea de folosin
a persoanei juridice se poate concretiza n:
a) ncheierea actului juridic n lipsa capacitii de
folosin; cum se tie, capacitatea de a face actul juridic
civil este o condiie de fond, general i esenial, deci
de validitate pentru actul juridic civil.
b) ncheierea actului juridic civil cu nclcarea
principiului specialitii capacitii de folosin.
n ambele situaii, sanciunea care intervine este
nulitatea absolut a actului juridic civil astfel ncheiat.
10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice este


aptitudinea acesteia de a dobndi drepturi i a exercita
obligaii prin actele proprii. Ea exprim aptitudinea sau
posibilitatea de a dobndi i exercita drepturi prin
propriile aciuni si de a asuma i a ndeplini obligaii
prin propriile aciuni. Deci spre deosebire de
capacitatea de folosin care este o aptitudine de a avea,
capacitatea de exerciiu este o aptitudine de a exercita.
Persoana juridic este un subiect distinct de persoanele
care o compun i se manifest n circuitul civil prin
intermediul organelor sale. Spre deosebire de persoana
fizic care este inzestrata de la natur, n principiu, de
la o anumit vrst, cu discernmnt i voin, persoana
juridic nu are, n mod firesc discernmnt i nici o
voin proprie.
Art 209 din Codul civil prevede ca: Persoana juridic
i exercit drepturile i i ndeplinete obligaiile prin
organele sale de administrare, de la data constituirii
lor.
Persoana juridica se deosebete nu numai prin propriile
atribute de identitate i patrimoniu distinct dar i prin
aptitudinea de a manifesta o voin de sine-stttoare,
generat de voturile asociailor.
Voina persoanei juridice se realizeaz prin
voina celor ce o compun, constituii n adunarea
general. Aceasta, ns, nu se reduce la simpla lor
nsumare, ci este o calitate nou. Voinele
participanilor persoanei juridice, exprimate n cadrul
102

adunrii generale, devin o voin colectiv, care


constituie voina persoanei juridice. La baza formrii
acestei voine st principiul majoritii. Formarea
voinei persoanelo juridice difer de la o form la alta.
Pentru exprimarea voinei persoanei juridice pe unele
chestiuni, de exemplu n societile comerciale pe se
cere acordul tuturor asociailor, n societile
comerciale pe actiuni se cere o majoritate simpl, o
majoritate absolut sau o majoritate calificat.
In art 209 se arata ca : Au calitatea de organe de
administrare, n sensul alin. (1), persoanele fizice sau
persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire
sau statut, sunt desemnate s acioneze, n raporturile
cu terii, individual sau colectiv, n numele i pe seama
persoanei juridice.
Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice
apare concomitent cu capacitatea de folosin, adic de
la data nregistrrii. Fiind un subiect artificial, persoana
juridic i manifest voina n exterior numai prin
intermediul administratorului sau altfel spus prin
organul su executiv. Administratorul este organ al
persoanei juridice. Au calitatea de administrator (organ
executiv) persoanele fizice alese sau numite n modul
stabilit de lege sau de actul constitutiv.
Numele administratorului se nscrie n registrul de stat
n care se nmatriculeaz persoana juridic. Dac
administratorul este revocat din funcie, sau el nsui
refuz de la aceasta, calitatea de administrator trece la
alt persoan numai dup nscrierea datelor de
identificare acestuia n registru de stat. Excepie face
persoanele juridice de drept public a cror desemnare
se face prin acte ale autoritilor publice.
In privinta organelor de administrare ale persoanelor
juridice, art 211 din Codul civil prevede ca :
(1) Nu pot face parte din organele de administrare i de
control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu
capacitate de exerciiu restrns, cei deczui din
dreptul de a exercita o funcie n cadrul acestor organe,
precum i cei declarai prin lege sau prin actul de
constituire incompatibili s ocupe o astfel de funcie.
(2) Actele ncheiate cu nclcarea dispoziiilor alin. (1)
sunt anulabile. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul
fapt c persoanele care fac parte din aceste organe sunt
103

incapabile ori incompatibile, dup caz, sau pentru c


acestea au fost numite cu nclcarea dispoziiilor legale
ori statutare, dac nu s-a produs o vtmare.
Art 209 din Codul civil stabilete c dac prin actele
constitutive sau prin contractul ncheiat ntre persoana
juridic i administratorul nu se stabilete altfel, atunci
relaiile dintre ele se reglementeaz prin dispoziiile
contractului de mandat. Contractul dintre persoana
juridic i administrator poate fi un contract de munc,
i n acest caz relaiile dintre acetia vor fi crmuite de
prevederile codului muncii. Dar i n acest caz,
atribuiile de reprezentare pe care le are de regul
administratorul sunt supuse regulilor mandatului.
Astfel, persoana juridic prin hotrrea organului su
suprem, sau dac legea i actul de constituire permite,
prin decizia consiliului, poate oricnd retrage
administratorului mputernicirea de reprezentare.
Administratorul la rndul su tot este ndreptit s
renune oricnd la atribuiile sale. Retragerea sau
renunarea de la funcia de administrator este posibil.
n lipsa unor prevederi legale, modul de revocare a
administratorului, precum i refuzul acestuia de la
funcia deinut, modul de transmitere a funciei i
afacerilor gestionate trebuie s fie reglementate de
actele constitutive ale persoanei juridice, de
regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei
juridice sau de contractul ncheiat cu acesta.
10.3.3 Functionarea persoanei juridice

Potrivit art 212 din Codul civil, au caracter


obligatoriu hotrrile i deciziile luate de organele de
conducere i administrare n condiiile legii, actului de
constituire sau statutului. Hotararile luate de organele
de conducere si administrare ale persoanei juridice sunt
obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la
deliberare sau au votat mpotriv.
Art 213 din Codul civil dispune ca membrii organelor
de administrare ale unei persoane juridice trebuie s
acioneze n interesul acesteia, cu prudena i diligena
cerute unui bun proprietar.
Definim drepturile membrilor persoanei juridice ca
fiind prerogativele conferite acestora de lege i de
104

contractul de societate, n temeiul crora pot pretinde


societii i altor persoane o anumit conduit, constnd
n aciuni i absteniuni, folosind la nevoie fora de
constrngere a statului, pe calea acionrii n justiie.
Drepturile asociailor sunt caracteristice si specifice
asociailor ce fac parte din anumite forme de societate
sau ndeplinesc anumite funcii.
Obligaiile asociailor sunt ndatoririle ce le revin
acestora fa de societate. Codul civil cere prudenta si
diligenta fata de interesele persoanei juridice.
Principalele ndatoriri ale asociailor sunt:
a) S nu fac concuren societii. Aceast obligaie se
ntemeiaz pe voina asociailor de a colabora, de
regul, ceea ce trebuie s guverneze relaiile dintre
asociai i societate. Asociatul, prin comportarea sa,
trebuie s elimine orice suspiciune de activitate
neloial. Asociatul, care ncalc aceast obligaie, poate
fi exclus din societate sau la alegere s fie obligat s
predea beneficiul rezultat i s plteasc despgubiri
(art 215 alin (1) din Codul civil)
b) S participe la suportarea pierderilor i s rspund
pentru obligaiile asumate de societate. Aceast
obligaie se coreleaz cu dreptul la beneficiu. Asociaii
trebuie s rspund pentru obligaiile sociale, n mod
diterit, dup forma societii. n societatea n nume
colectiv i n societatea in comandit, asociatul
(comanditatul) rspunde pentru obligaiile sociale,
nelimitat i solidar, adic cu ntregul patrimoniu. n
societatea pe aciuni i societatea cu rspundere
limitat, asociaii rspund n limita aportului lor social
(pri, cote-pri, aciuni).
c)S nu foloseasc bunurile societii n interes propriu
sau n folosul unor teri. Potrivit art. 214 din Codul
civil, asociatii nu pot folosi n profitul ori n interesul
lor sau al unor teri iar cei care utilizeaz bunurile in
scop personal sau al unor teri comit fraude n dauna
societii, deinnd funcia de administrator, poate fi
exclus din societate pentru nclcarea obligaiei de a nu
folosi bunurile societii n interes propriu. Faptele prin
care se ncalc aceast obligaie constituie o infraciune
pentru administrator i director.
d) S nu comit fapte nedemne. Aceast obligaie este
105

de natur s asigure onorabilitatea firmei i de a atrage


ncrederea agenilor economici i a clientelei.
nclcarea acestei obligaii poate atrage anumite
consecine: pierderea caliti de asociat sau
mpiedicarea obinerii calitii de asociat, de
administrator sau de cenzor, un tratament juridic mai
sever sau sanciuni penale. S nu se amestece fr drept
n administraia societii. Aceast obligaie se refer la
exercitarea abuziv a acestui drept, de natur s
perturbe funcionarea societii. Obligaia este
corelativ dreptului de informare i de control al
asociatului cu privire la gestiunea social. Inclcarea
acestei obligaii de ctre asociatul cu rspundere
nelimitat poate atrage excluderea lui din societate.
Vom trata in continuare raspunderea persoanelor
juridice.
Prin dispoziia cuprinsa in art 218 alin.(1) si art
219 din Codul civil se stabilete principiul general,
potrivit cruia toate persoanele juridice ca i toate
persoanele de drept privat rspund pentru Faptele
licite sau ilicite svrite de organele persoanei juridice
oblig nsi persoana juridic, ns numai dac ele au
legtur cu atribuiile sau cu scopul funciilor
ncredinate.
In cazul raspunderii civile, persoana juridica isi asuma
consecintele actelor sau faptelor sale generatoare de
prejudicii, garantind acoperirea acestui prejudiciu cu
patrimoniul propriu.
Persoana juridica raspunde patrimonial atat
pentru fapta proprie, cat si in calitate de comitent,
pentru prepusii sai, dupa cum reiese din art 219 si art
220 din Codul civil
Atributul persoanei juridice de a fi un subiect de drept
distinct de membrii sai rezulta si consecinta separatiei
de patrimonii intre persoana juridica, pe de o parte, si
membrii sau organele acesteia, pe de alta parte.
De principiu, separatia de patrimonii determina
limitarea raspunderii membrilor persoanei juridice la
nivelul valoric nominal al contributiei sale la
constituirea patrimoniului initial al persoanei juridice.
Sunt intalnite nenumarate situatii practice in care, atat
in cazul persoanelor juridice de drept privat cat si in
cazul persoanelor juridice de drept public, raspunderea
106

constituentilor este fie o raspundere nelimitata pentru


datoriilor persoanei juridice, fie o raspundere solidara,
alaturi de persoana juridica, fie o raspundere subsidiara,
in locul persoanei juridice.
In calitate de persoana juridica de drept public,
Statul roman este reprezentat de Ministerul Finantelor
Publice, ori de cite ori este vorba de raporturi juridice
civile in care Statul roman este parte nemijlocit, in
nume propriu, ca titular de drepturi si obligatii. Statul
roman este reprezentat in aceste raporturi juridice de
persoana sau institutia indicate in legea speciala. In
orice caz, Statul roman este reprezentat, in raporturile
de drept public sau in raporturile de drept international
public, de Guvern sau, dupa caz, de Presedintele
Romaniei. Regula reprezentativitatii stabilita pentru
Statul roman se aplica, in mod corespunzator, si
unitatilor administrative-teritoriale care participa la
raporturile civile in nume propriu, reprezentantul
acestora fiind, dupa caz, primarul sau presedintele
consiliului judetean.
Statul roman raspunde, in mod subsidiar, pentru
obligatiile organelor, autoritatilor si institutiilor publice,
daca prin lege nu se prevede altfel. In consecinta, statul
este un garant al executarii obligatiilor asumate de toate
organele, autoritatile si institutiile publice. In schimb,
niciuna dintre persoanele juridice de drept public pentru
obligatiile carora statul raspunde nu poarta nicio
raspundere pentru obligatiile statului.
10.4 Indrumator pentru autoverificare
In cadrul aceste unitati de invatare, va propunem
urmatoarele intrebari pentru verificarea cunostintelor:
1. Ce reprezinta capacitatea civila a persoanei juridice?
2. Care sunt elementele componente ale capacitatii
civile a persoanei juridice?
3. Ce reprezinta capacitatea de folosinta a persoanei
juridice?
4. Ce caractere juridice prezinta capacitatea de folosinta
a persoanelor juridice?
5. Cand se dobandeste capacitatea de folosinta a
persoanelor juridice?
6. Continutul capacitatii de folosinta.
107

7. Cum definim capacitatea de exercitiu a persoanei


juridice?
8. Cum functioneaza persoanele juridice?
9. Care sunt drepturile si obligatiile membrilor
persoanelor juridice?
10. Raspunderea persoanelor juridice.

Unitatea de invatare 11
Identificarea persoanei juridice
11.1 Introducere
11.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
11.3 Continutul unitatii de invatare
11.3.1 Denumirea persoanei juridice
11.3.2 Sediul persoanei juridice
11.3.3 Alte atribute de identificare
11.3.4 Mentiuni obligatorii
11.4 Indrumator pentru autoevaluare
11.1 Introducere
Prin identificarea persoanelor juridice intelegem
institutia juridica care cuprinde totalitatea normelor ce
reglementeaza
mijloacele
si
atributele
de
individualizare a persoanelor juridice, dat putem folosi
si un al doilea sens, prin care sa intelegem atribute de
identificare: denumirea, sediul, nationalitatea, contul
bancar, marca, emblema, codul fiscal, telefonul,
telexul, faxul etc.
Identificarea persoanei juridice este o necesitate
permanenta, din momentul infiintarii si pana la
incetarea ei. Importanta identificarii isi evidentiaza
valentele in privinta capacitatii juridice a persoanei
(nationalitate, sediu), in privinta competentei
jurisdictionale (sediu), a solutionarii operative a tuturor
aspectelor legate de incheiere si executare a actelor
juridice.
Ca si in cazul persoanelor fizice, din punct de
vedere al naturii juridice, atributele de identificare a
persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor
personale nepatrimoniale.
108

Atributele de identificare prezinta urmatoarele caractere


juridice, specifice categoriei de drepturi de care
apartine:
- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute,
sunt opozabile tuturor;
- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice;
titularul acestor drepturi nu poate renunta la ele;
- imprescriptibilitatea, sunt imprescriptibile, atat sub
aspect extinctiv, cat si sub aspect achizitiv
- personalitatea, sunt intim legate de persoana
titularului lor;
- universalitatea. Toate persoanele juridice au dreptul la
atributele de identificare, cum sunt: denumirea, sediul,
firma, contul bancar, codul fiscal etc.
Reglementarea legala a elementelor de identificare a
persoanelor juridice o gasim in Capitolul IVIdentificarea persoanei juridice din Cartea I a Codului
civil, in art 225-231
11.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
In cadrul prezentei unitati de invatare
- vom defini atributele de identificare a persoanei
juridice
- vom analiza fiecare element de identificare a
persoanelor juridice
11.3 Continutul unitatii de invatare
11.3.1 Denumirea persoanei juridice

Persoana juridic se identific n circuitul civil de


alte subiecte ale raporturilor juridice inclusiv de alte
persoane juridice prin denumirea sa, care const din
grupul de cuvinte stabilit de lege pentru forma
respectiv.
Facultatea stabilirii ,,prin statut" - n opoziie cu modul de stabilire prin
nsui actul de nfiinare a persoanei juridice - nu poate exista dect n cazul
persoanelor juridice a cror constituire presupune manifestarea de voin, n
acest sens, a asociailor, adic a acelor persoane fizice sau juridice care
urmeaz s alctuiasc, n calitate de membri, realitatea social a subiectului
109

colectiv.
Denumiea fiind un atribut al personalitii, stabilirea ei i produce efecte de
la data cand persoana juridica dobandeste capacitatea de a avea drepturi si
obligatii.
Denumirea trebuie s conin o combinaie de
elemente obligatorii i neobligatorii care ar face-o
irepetabil, si inconfundabil cu o alt denumire
nregistrat n Registrele n care se nregistreaz
persoanele juridice. Denimirea persoanei juridice
trebuie s conin i un cuvnt, o mbinare de cuvinte
sau de litere care ar face-o irepetabil i inconfundabil
cu altele.
Dispoziiile legale (art 226 din Codul civil)
prevad ca Persoana juridic poart denumirea stabilit,
n condiiile legii, prin actul de constituire sau prin
statut.
Denumirea persoanei juridice de drept public se
stipuleaz n actul prin care aceasta se constituie.
Indicarea la forma de organizare permite participanilor
la circuitul civil s concluzioneze despre scopul
persoanei juridice precum i despre rspunderea
asociailor acesteia.
Denumirea persoanei juridice se stabilete iniial
de fondatori prin actul de constituire. Este important ca
denumirea stabilit prin actele de constituire s fie
nregistrat n registrul public, cci dreptul persoanei
juridice asupra denumirii este protejat numai dac
exist o asemenea nregistrare. Dac denumirea
indicat n actele de constituire i care se cere
nregistrat este similar alteia nregistrate anterior
nregistrarea va fi refuzata.
Persoana juridic are un drept personal asupra
denumirii sale avnd drept s o utilizeze personal sau s
permit sau s interzic altor persoane s-o foloseasc.
Titularului i se acord dreptul de a cere celui care au
utilizat-o neautorizat s plteasc o despgubire. n
relaiile pe care le are persoana juridic cu alte persoane
denumirea este principalul element fa de care este
exprimat atitudinea i recunotina terilor.
Denumirea capt o valoare economic i similar
unui obiect palpabil se transform ntr-un res corporalis
care incorporeaz n sine reputaia i ansele n afaceri
110

societii comerciale cu care o destinge clientela. Din


acest considerent dreptul asupra denumirii de firm a
societii comerciale este calificat ca un bun, i acesta
poate fi n anumite condiii transmisibil.
n coninutul tuturor actelor care ies de la persoana
juridic trebuie s se indice alturi de alte date i
denumirea sa. Orice act emis de persoana juridic
trebuie s-i poarte denumirea i semntura persoanei
mputernicit s angajeze persoana juridic n raport cu
terii (art 231 din Codul civil).
Dreptul la denumire presupune, de asemenea, facultatea de a se opune ca o
persoan juridic - sau poate chiar o persoan fizic - s poarte,
nelegitim, aceeai vocabul, denumire sau, n caul persoanelor fizice, ca
nume de familie. Uzurparea denumirii, adic purtarea ei fr drept de ctre o
alt persoan, constituie premisa necesar ,,atingerii", constituind premisa
necesara pentru a solicita instantei judecatoresti incetarea faptelor
vatamatoare.
Totodat, persoana juridic vtmat in dreptul la denumire va putea cere
instantei sa indeplineasca acele masuri necesare pentru a se restab
atins.
Executarea hotrrilor judectoreti, pronunate n aceast materie, este
asigurat prin amenda pe care instana judectoreasc poate s o pronune,
n favoarea statului, mpotriva celui care nu ndeplinete, n termenul stabilit
prin hotrre, faptele s restabileasc situaia anterioar atingerii dreptului.
Ocrotirea legal ar putea fi invocat i mpotriva utilizrii denumirii pentru
desemnarea unei persoane juridice dintr-o oper literar, dramatic etc.
Schimbarea denumirii va fi trecut n registru, n cazul persoanelor juridice
11.3.2 Sediul persoanei juridice

Sediul este atributul de identificare prin aratarea


unui loc stabil care individualizeaza persoana juridica
in spatiu. Conform art.227 din Codul civil, Sediul
persoanei juridice se stabilete potrivit actului de
constituire sau statutului.
Printre elementele de individualizare ale persoanei
juridice se numara si sediul ei, chemat sa indeplineasca
functii juridice corespunzatoare, in general, celor care
sunt proprii domiciliului persoanei fizice. De aceea,
textele legale care se refera la domiciliu sunt,
deopotriva, aplicabile si persoanelor juridice, sediul
111

fiind considerat, din acest punct de vedere, domiciliul


lor, bineinteles, cu exceptia acelor dispozitii normative
care privesc raporturi juridice proprii numai persoanei
fizice si care sunt deci incompatibile cu natura
persoanelor juridice, cum ar fi, de pilda, dispozitiile
care reglementeaza locul deschiderii succesiunii sau
cele
care
vorbesc
de
resedinta.
Regula dreptului comun o constituie aplicarea
dispozitiilor privitoare la domiciliul ambelor categorii
de persoane, atat celor fizice cat si celor juridice.
Astfel, in tacerea legii si a conventiei partilor,
domiciliul este cel care determina locul platii
(executarii)
obligatiilor.
In general, aceleasi functii care reclama reglementarea
domiciliului persoanei fizice reclama, deopotriva, ca
orice persoana juridica sa aiba un sediu, loc in care ea
sa poata fi considerata, intotdeauna, prezenta din punct
de vedere al raporturilor juridice ; locul in care legea
prezuma ca persoana juridica isi are o asezare care sa
ingaduie cautarea si flarea ei in cadrul circuitului civil
sau pentru exercitarea actiunii de supraveghere, de catre
organele competente, cu privire la legalitatea activitatii
desfasurate.
Sediul persoanei juridice poate fi clasificat dupa cum
urmeaza:
i) in raport cu importanta locului unde isi desfasoara
activitatea organele de conducere ale persoanei juridice,
se disting:
a) sediul principal locul unde functioneaza organele
de conducere ale persoanei juridice
b) sediul secundar locul unde functioneaza organul de
conducere al subunitatilor persoanei juridice ( fabrica,
sucursala etc)
ii) in raport cu teritoriul tarii unde se afla, sediul poate
fi:
a) sediul in tara
b) sediul in strainatate.
Aceasta diferentiere prezinta importanta, mai ales in
materia raporturilor juridice de drept comercial
international si de drept international privat.
iii) in functie de caracterul sau, sediul se clasifica in:
a) sediu de drept comun (legal)
b) sediu conventional (ales).
112

Sediul legal este obligatoriu si se stabileste conform art.


227 din Codul civil, sediul conventional este facultativ
si se stabileste cu acordul partilor.
11.3.3 Alte atribute de identificare

Sub notiunea de alte atribute de identificare, art


230 din Codul civil arata ca n funcie de specificul
obiectului de activitate, persoana juridic mai poate
avea i alte atribute de identificare, cum sunt numrul
de nregistrare n registrul comerului sau ntr-un alt
registru public, codul unic de nregistrare i alte
elemente de identificare, n condiiile legii.
Legislatia in materie este O.U.G. nr. 76/2001 privind
simplificarea unor formalitati administrative pentru
inregistrarea si autorizarea comerciantilor a introdus
codul unic de inregistrare (C.U.I.), ca atribut de
identificare al persoanelor juridice.
Codul unic de inregistrare se utilizeaza de toate
sistemele informatice care prelucreaza date privind
comerciantii, precum si de comercianti in relatiile cu
tertii.
Alte atribute de identificare ale persoanelor juridice
sunt: nationalitatea; contul bancar al persoanei juridice;
codul fiscal al persoanei juridice; marca; emblema;
telefonul, telexul si faxul persoanei juridice.
11.3.4 Mentiuni obligatorii

Conform art. 231 din Codul civil, actele emise de catre


persoana juridica trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu
elementele de identificare a acesteia.
Toate documentele, indiferent de form, care eman
de la persoana juridic trebuie s cuprind denumirea i
sediul, precum i alte atribute de identificare, n
cazurile prevzute de lege, sub sanciunea plii de
daune-interese persoanei prejudiciate.
11.4 Indrumator pentru autoevaluare
In prezenta unitate de invatare, vom rezolva
urmatoarele intrebari:
1. Ce inseamna identificarea persoanei juridice?
113

2. Care sunt atributele de identificare a persoanelor


juridice?
3. Ce caractere juridice prezinta atributele de
identificare a persoanelor juridice?
4. Denumirea persoanei juridice-atribut de identificare.
5. Cum se stabileste denumirea persoanelor juridice?
6. Ce contine denumirea persoanelor juridice?
7. Ce reprezinta sediul persoanelor juridice?
8. Clasificarea sediului. Importanta juridica.
9. Alte atribute de identificare.
10. Care sunt mentiunile obligatorii pentru identificarea
persoanelor juridice?

Unitate de invatare 12
Reorganizarea persoanei juridice
12.1 Introducere
12.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare
12.3 Continutul unitatii de invatare
12.3.1 Notiune
12.3.2 Fuziunea persoanei juridice
12.3.3 Divizarea persoanei juridice
12.3.4 Incetarea unor contracte
12.4 Indrumator pentru autoevaluare
12.1 Introducere
Reorganizare este un procedeu juridic n care pot
fi implicate una sau mai multe persoane juridice i care
are ca efecte nfiinarea, modificarea ori ncetarea
acestora.
In sens larg, prin reorganizare intelegem operatiunea
sau ansamblul de msuri prin care o entitate isi
remaniaz structura sa organizatoric, adoptand o nou
configuratie. Notiunea de reorganizare se regseste in
diverse domenii, de la urbanism si arhitectur
(desemnand reamenajarea zonei, a unui cartier sau a
unei cldiri), la psihologie (reconstructia personalittii
sau individualitii), economie (operatiune de natur
financiar care se poate referi la restructurare de
capital) si, desigur, in domeniul dreptului.
114

In plan economic si social, reorganizarea poate avea


mai multe intelesuri, plecand de la restructurarea
locurilor de munc, restructurri sau reorganizri care
sunt rezultatul unor imbunttiri tehnologice si care
contribuie la cresterea valorii produselor, pan la
reorganizarea la nivelul societtilor comerciale, privit
drept parte integrant a unei strategii, nationale sau
internationale, de integrare pe un segment de piat
vizat.
Conceptul era inteles fie ca o strategie de reducere a
dimensiunilor societtii comerciale, fie ca o
reorganizare complet a procesului de productie a unei
companii, abordarea fiind de natur preponderent
economic.
12.2 Obiectivele si competentele unitatii de
invatare
Prezenta unitate de invatare ne dezvaluie conceptul de
reorganizare a persoanei juridice.
- vom putea defini notiunea de reorganizare a persoanei
juridice
- efectele reorganizarii
- ce reprezinta fuzuiunea si ce efecte produce
- ce intelegem prin divizare si ce efecte are
- raspunderea in caz de divizare
- incetarea unor contracte
12.3 Continutul unitatii de invatare
12.3.1 Notiune

Pornind de la definitia data de art 232 din Codul


civil, respectiv :operaiunea juridic n care pot fi
implicate una sau mai multe persoane juridice i care
are ca efecte nfiinarea, modificarea ori ncetarea
acestora., putem desprinde ideea ca reorganizarea
se raporteaz la cel putin dou persoane juridice
intelegandu-se operatiunea initiat de vointa asociatilor
sau membrilor acestora, cu scopul dezvoltrii sau, dup
caz, a restrangerii activittii desfsurate de entittile
respective.
O alt acceptiune a reorganizrii se raporteaz la o
115

singur persoan juridic fiind vizat, fie restructurarea


operational, financiar intern, fie transformarea in
intergum a entittii colective. Un astfel de inteles il are
reorganizarea care, in expresia legii, reprezint
modificri ale elementelor constitutive ale persoanei
juridice (cum ar fi, nivelul
capitalului social, obiectul de activitate principal,
numrul asociatilor, numrul mandatarilor sociali),
modificri ale organelor persoanei juridice (crearea
organului de control intern - cenzorii- , recompunerea
organului de administrare, prelungirea duratei, s.a.) sau
modificri care vizeaz organizarea persoanei, si care
au ca efect disparitia sa ca subiect de drept, sau
transformarea formei juridice, cu implicatii asupra
tuturor elementelor sale.
Acest gen de reorganizare este pus in evident de
schimbarea statutului juridic, din persoan fr scop
lucrativ, in persoan cu scop lucrativ, din persoan
juridic in entitate lipsit de calitatea de subiect de
drept, din fundatie, in societate comercial, etc.
Tot reorganizare intalnim si avand in vedere starea
patrimonial a persoanei juridice supus operatiunii de
redresare a capacittii sale financiare sau de dizolvare a
activittii si de lichidare a patrimoniului si a incetrii
sale ca subiect de drept.
Fiecare acceptiune a notiunii de reorganizare face
obiect de reglementare a unor dispozitii cuprinse in acte
normative speciale dedicate persoanelor juridice
recunoscute ca subiecte de drept public sau de drept
privat, ori procedura reorganizrii institutiilor de credit
si a societtilor de asigurare.
O noutate introdus in actualul cod fata de vechea
reglementare vizeaz formele reorganizrii, art. 233 din
Codul civil introduce, pe lang fuziune si divizare, o a
treia form de reorganizare: transformarea persoanei
juridice.
12.3.2 Fuziunea persoanei juridice

Conform art 233 din Codul civil, reorganizarea


persoanei juridice se realizeaz prin fuziune, prin
divizare sau prin transformare.
Art 234 din Codul civil: Fuziunea se face prin
116

absorbia unei persoane juridice de ctre o alt persoan


juridic sau prin contopirea mai multor persoane
juridice pentru a alctui o persoan juridic nou.
Fuziunea se realizeaz intre mai multe persoane
juridice pentru a alctui o persoan juridic nou, avand
ca principal efect trecerea drepturilor si obligatiilor
persoanelor juridice fuzionate asupra noii persoane
juridice astfel nfiintate.
Fuziunea consta in unirea (contopirea) a doua sau mai
multe persoane juridice, care inceteaza sa mai existe si
in alcatuirea, pe aceasta baza, a unei noi persoane
juridice.
Fuziunea produce urmatoarele efecte:
- efectul creator, rezultand infiintarea unei persoane
juridice;
- efectul extinctiv, insemnad incetarea persoanelor
juridice fuzionate;
- efectul transmisiunii universale, drepturile si
obligatiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra
noii persoane astfel infiintate.
Absorbia const n ncorporarea unei sau mai
multor persoane juridice care i nceteaz existena,
ntr-o alt persoan juridic existent, ce i sporete
astfel activitatea. Ca efect al absobiei, conform
articolului 235 din Codul civil, ntreg patrimoniul
persoanei absorbite trece asupra persoanei juridice
absorbante, printr-o transmisiune universal. n cazul
absorbiei, drepturile i obligaiile persoanei juridice
absorbite se transfer n patrimoniul persoanei juridice
care o absoarbe.
Efectele absorbiei se produc de la data nregistrrii
acestei operaiuni sau, pentru persoanele juridice
nesupuse nregistrrii, de la data aprobrii de ctre
organul competent a inventarului, a bilanului contabil
ntocmit n vederea predrii-primirii, a oricror alte
asemenea acte pe care le prevede legea, precum i a
evidenei contractelor n curs de executare.
Fuziunea const n unirea, contopirea a dou sau mai
multe persoane juridice, care i nceteaz existena,
nfiinndu-se o persoan juridic nou. Potrivit
articolului 235, alineatul 2 din Codul civil, ca efect al
fuziunii n cazul contopirii persoanelor juridice,
drepturile i obligaiile acestora se transfer n
117

patrimoniul persoanei juridice nou-nfiinate printr-o


transmisiune universal.
Data de la care fuziunea i produce efectele este
aceeai ca n cazul absorbiei.
12.3.3 Divizarea persoanei juridice

Referitor la a doua forma de reorganizare a persoanelor


juridice, divizarea se poate realiza fie prin divizare
total, fie prin divizare partial.
Conform prevederilor art 236 din Codul civil
referitoare la divizarea totala, Divizarea total se face
prin mprirea ntregului patrimoniu al unei persoane
juridice ntre dou sau mai multe persoane juridice care
exist deja sau care se nfiineaz prin divizare.
Dac divizarea total se face prin imprtirea intregului
patrimoniu al persoanei juridice intre dou sau mai
multe persoane juridice care exist deja sau care se
infiinteaz prin divizare, in caz de divizare partial se
desprinde o parte din patrimoniul unei persoane
juridice, care continu s existe si in transmiterea
acestei prti ctre una sau mai multe persoane juridice
care exist sau care se infiinteaz in aceasta modalitate.
Sintetizand aspectele evidentiate in acest capitol
cu privire la efectele juridice ale fiecrei forme de
reorganizare, retinem urmtoarele efecte principale:
- efect creator: infiintarea de noi persoane juridice,
intalnit cu precdere in cazul fuziunii si mai putin in
cazul divizrii;
- efect extinctiv: incetarea existentei anumitor persoane
juridice (cele care fuzioneaz, cele absorbite, precum si
cea supus divizrii totale),
- efect translativ: transmisiunea patrimonial
(universal - in cazul comasrii prin fuziune sau
absorbtie, respectiv cu titlu universal in cazul
divizrii totale sau partiale) intre persoanele
participante la reorganizare,
- efect modificator: incetarea calittii pe care o detin
persoanele ce alctuiesc membrii persoanelor juridice
divizate total si dobandirea unei noi calitti de ctre
aceste persoane in subiectul/subiectele beneficiare.
Aceste dispozitii se regasesc in definitia reorganizrii
persoanei juridice care, potrivit art. 232 din Codul civil
118

Reorganizarea persoanei juridice este operaiunea


juridic n care pot fi implicate una sau mai multe
persoane juridice i care are ca efecte nfiinarea,
modificarea ori ncetarea acestora.
12.3.4 Incetarea unor contracte

Potrivit art 240 din Codul civil, n cazul


contractelor ncheiate n considerarea calitii persoanei
juridice supuse reorganizrii, acestea nu i nceteaz
efectele, cu excepia cazului n care prile au stipulat
expres contrariul sau meninerea ori repartizarea
contractului este condiionat de acordul prii
interesate.
Asadar, legea nu prevede incetarea contractelor
incheiate in considerarea calitatii persoanei juridice
aflate in process de reorganizare.
(2) Dac meninerea sau repartizarea contractului
este condiionat de acordul prii interesate, aceasta va
fi notificat sau, dup caz, ntiinat prin scrisoare
recomandat, cu confirmare de primire, pentru a-i da
ori nu consimmntul n termen de 10 zile lucrtoare
de la comunicarea notificrii sau ntiinrii. Lipsa de
rspuns n acest termen echivaleaz cu refuzul de
meninere sau preluare a contractului de ctre persoana
juridic succesoare.
Alineatul al doilea al art 240 instituie o prezumtie de
refuz tacit de mentinere sau preluare a contractului de
catre persoana juridica succesoare necomunicarea
consimtamantului in termen de 10 zile de la
comunicarea notificarii.
12.4 Indrumator pentru verificare
Intrebari de verificare a cunostintelor:
1. Definiti notiunea de reorganizare a persoanelor
juridice.
2. Care sunt formele de reorganizare a persoanelor
juridice?
3. Ce reprezinta fuziunea persoanelor juridice?
4. Cum se realizeaza fuziunea persoanelor juridice?
5. Ce efecte produce fuziunea?
6. Absorbtia. Notiune.Efecte.
119