CIRESUL SI VISINUL

IMPORTANTA CULTURII
Sunt specii pomicole rustice, n deosebi visinul, avnd n vedere cerintele
lor modeste fata de clima si tehnologia culturii. Din acest motiv se intalnesc
intre 40 si 60 latitudine nordica si se cultiva n toate continentele, ca pomi izolati
de-a lungul drumurilor n livezi de diferite tipuri. Se apreciaza ca ciresele erau
folosite in alimentatia omului cu 40006000 de ani nainte de Hristos. Primele
date cunoscute asupra cireselor provin de la Teofrast, cu 400 de ani
nainte de Hristos. Dupa Pliniul cel Batrn ciresul ar fi fost introdus
n regiunea mediteraneana prin anul 73 .H. de catre Licinius Lucullus,
dupa victoria sa contra lui Mitridate, dar probabil e vorba de unele soiuri
deosebite, specia fiind cunoscuta, n Europa, cu mult nainte.
Plinius (2379 e.n.), n a sa Historia naturalis" descrie 10 soiuri dintre
care foarte apreciate erau: Juniana (cu maturarea timpurie), Duriana (fructe
pietroase), Juliana, Tricolor altele.
Romanii, n expansiunea lor, au contribuit la extinderea arealului de
cultura a ciresului (si a visinului). Ulterior, cele doua specii s-au afirmat
prin propria lor valoare a fructelor au ocupat un loc tot mai important printre
specile pomicole nu numai ca productie de fructe, ci si ca preocupare de
perfectionare a soiurilor. Centre ca Wurtemberg, Herrenhausen, Guben pe
Oder, din Germania, devin renumite prin soiurile care sunt promovate de
aici: Germersdorfer, Froms, Donissen, Pietroas rosie Buttner etc. Preocupari
sustinute, n aceeasi directie, sunt semnalate n Franta (se lanseaza soiurile
de tip "Bigarreau"), Belgia, Olanda, Anglia.
Existenta ciresului si visinului, pe teritoriul romnesc este semnalata nca
de la nchegarea primelor state feudale.
Productia mondiala de cirese si visine se cifreaza la 2 400 000 tone din
care cca 62% (1 462 000 tone) sunt cirese. Dintre tarile cultivatoare de
cirese sunt: Germania (250 000 tone cirese si visine), Italia (145 000 tone),
Spania (72 000 tone), Grecia, USA (175 000 tone, medie pe anii 19921994 ),
Turcia (245 000 tone) etc. Date FAO 1992-1995.
Principala destinatie a ciresilor este consumul n stare proaspata (cca
80%), mai putin pentru compoturi, gem, ciresata etc.
In Romnia, ciresul si visinul ocupa cca 14 700 ha, cu o productie de cca
40 000 tone (Anuarul statistic 1995).

DIVERSITATEA GENETICA
Cele mai multe soiuri cultivate apartin speciilor Prunus avium L (2n = 2x
= 16) si Prunus cerasus L (2n = 4x = 32). Cteva soiuri fac parte din specia

Prunus acida Dum (2n= 4x = 32) provenite prin hibridarea dintre Prunus avium
si Prunus cerasus cunoscute sub numele de cirese englezesti" sau Duke.
Speciile Pr. avium Pr. cerasus sunt originare din zona cuprinsa ntre Marea
Neagra si Marea Caspica, de unde s-au raspndit n Asia si Europa.
Resursele genetice ale ciresului sunt foarte bogate dar putin folosite. In anul
1988 italienii dispuneau de 468 genotipuri de cires dulce si de 155 de visin. In
Romnia exista de asemenea 332 soiuri de cires (colectia de la SCPP Iasi)
145 soiuri de visin (colectia de la SCPP Vrancea).
Numarul soiurilor nominalizate pe plan mondial este foarte mare,
multe fiind sinonime. Folosirea marcherilor genetici, va putea duce la
diferentierea lor.

NECESITATEA AMELIORRII
Ciresele fiind destinate, aproape integral, consumului n stare
proaspata, trebuie s ndeplineasca doua conditii: pe de o parte sa satisfaca
pretentiile consumatorului iar pe de alta sa asigure producatorului pret
competitiv cu alte fructe. Aceste conditii sunt foarte greu de realizat datorita
unor particularitati biologice si agronomice ale speciei
Astfel:
- specia Prunus avium se caracterizeaza prin autosterilitatea marii
majoritati si adesea prin intersterilitate, ceea ce impune asigurarea unor
polenizatori cu epoca de nflorire ca a soiurilor de polenizat. Dar polenizatorii
nu dau totdeauna productia scontata si fiind conditionati de prezenta
insectelor care transporta polenul trebuie bine repartizati pe teren (ca numr
dispozitiv de asezare), astfel ca actiunea albinelor sa fie ct mai eficace.
Aceasta mbinare de soi de baza/soi polenizator creeaza dificultati la
recoltare, epoci diferite si la tratamente fitosanitare, ceea ce, n final, duce la
cresterea pretului de cost;
- n solurile cu fertilitate buna cnd sunt altoiti pe cires salbatic, pomi
ating dimensiuni mari, care fac dificila si adesea periculoas recoltarea. n plus,
volumul mare al coroanelor ngreuneaz combaterea bolilor si a daunatorilor,
instalarea unor mijloace de protectie contra grindinei alte accidente climatice;
- majoritatea soiurilor intra trziu pe rod datorita si portaltoilor
folositi pna acum (ciresul salbatic, mahalebul);
- ciresele, mai ales cele pietroase, sunt foarte sensibile la crapare, n
zonele cu precipitatii multe, de regula n perioada de maturare;
- numeroase soiuri de cires ca si de visin, sunt puternic atacate de
monilioz (Monilia laxa), n timpul nfloritului, cnd atmosfera este uda ca
si de antracnoza (Cylindrosporium padi si Blumeriella jaapii);
- unele boli, cum e cancerul bacterian (Pseudomonas morsprunorum si
syringae), putrezirea radacinilor (Armillaria mellea si Roselina necatrix) sunt

cauze ale pieirii premature ale pomilor, mijloacele de lupta sunt putine si
scumpe.

OBIECTIVELE DE AMELIORARE A SOIURILOR DE CIRES

SI VISIN
Ameliorarea genetic a acestor specii a nceput mult mai trziu
dect la alte specii pomicole, desi selectiile din secolul al XVIII-lea, obtinute n
Europa centrala, denota unele preocupri n acest sens. Primele lucrari
importante de selectie hibridare au fost efectuate dupa cel de-al doilea rzboi
mondial. n prezent exista programe n aproape toate tarile interesate n cultura
ciresului si a visinului, fie pentru obtinerea de noi soiuri, fie de noi portaltoi,
obiectivele fiind practic aceleasi si anume:
A. Pentru soiurile destinate consumului n stare proaspata:
- autofertilitatea, n scopul eliminarii polenizatorilor;
- fructe mari cu pulpa ferm, smbure mic, indice refractometric
ridicat, rezistenta la manipulari si conservare ndelungata;
- fructe rezistente la crapare;
- pomi rezistenti la stressurile biotice , in deosebi la cancerul bacterian,
putrezirea coletului, moniloza, antracnoza;
- rezistenta la gerurile din primavara, nflorire trzie, intrare timpurie pe
rod, productivitate mare, usrinta la recoltat;
- largirea perioadei de maturare consum;
- port compact, formatii fructifere spur" ;
- afinitate la altoire cu portaltoi pitici.
B. pentru soiurile destinate industrializarii:
- posibilitatea de recoltare mecanica (detasare usoar a fructului de
peduncul);
- autofertilitate, productivitate mare, rezistenta la boli;
- fermitatea fructului, forma sferica, rezistenta pulpei la brunificare;
- smbure mic, neaderent.
C. Pentru portaltoi:
- capacitate de reducere a vigorii pomului;
- compatibilitate cu toate soiurile;
- adaptare buna la diferite conditii pedologice (soluri calcaroase,
argiloase, asfixiante) si diferite climate;
- sensibilitate redusa la paraziti (Phytophtora, Armilaria,
Agrobacterium, Verticilium, nematozi);
- usurinta la nmultire, cu deosebire vegetativa;
- ancorare bun n sol si lipsa drajonatului.
Surse de gene pentru realizarea obiectivelor.

Numeroase soiuri existente n fondul de germoplasma din tar, ca si

de peste hotare ofera suficient material initial, care este folosit n diferite
feluri astfel incat sa asigure realizarea obiectivelor mentionate.

METODE DE AMELIORARE A SOIURILOR DE CIRES SI

VISIN
Pana in prezent ameliorarea genetica a ciresului si visinului a urmat doua
cai: hibridarea interspecifica (pentru portaltoi) si mutageneza (raze X si Y).
Datorita marii variabilitati genetice a speciei si heterozigotismului
puternic a soiurilor, hibridarea a permis obtinerea de noi soiuri, deosebit de
valoroase.
Studiile lui Lewis (1946, 1949) au deschis calea pentru obtinerea de
mutatii cu ajutorul razelor X. Aceasta tehnica a permis eliminarea genelor de
sterilitate din polenul soiului Napoleon. Polenul respectiv a fost folosit pentru
fecundarea florilor de la soiul Emperor Francis, la Institutul John Innes
(Anglia), selectionndu-se hibridul 2420, autocompatibil. Polenizand florile
soiului Lambert cu polen de la H.2420, K. Lapins a obtinut,in anul 1971, primul
soi artificial autocompatibil soiul Stella. Acest soi a simplificat mult tehnologia
crearii de noi soiuri autocompatibile. Mutageneza, folosita cu desteritate, sta la
originea soiurilor de tip compact si spur.
Progresul cel mai important, din ultimul timp, s-a obtinut in domeniul
biotehnologiei prin folosirea markerilor moleculari, care permit stabilirea unei
de identitate genetica pentru clone, soiuri si specii.
Totodata se poate identifica prezenta sau absenta unor insusiri de calitate
la hibrizii in curs de selectie, permitand selectionatorului sa elimine din
exemplarele necorespunzatoare, fara sa astepte fructificarea.Pana in prezent
marcherii au fost folositi pentru determinarea speciilor, identificarea diferitelor
soiuri (inclusiv originea lor), pentru stabilirea hartilor genetice.
Cercetrile lui Boskovi Tobutt (1996) prin tehnica izoelectroforezei
arata o corelatie ntre ribonucleaza stilului si alelele de sterilitate (S). Gratie
acestei tehnici este posibil determinarea cu precizie a alelelor unui
soi. Astfel au fost determinate alelele de sterilitate ale soiului Summit.

UNELE ASPECTE PRIVIND TRANSMITEREA NSUSIRILOR

SI CARACTERELOR LA CIRES SI VISIN
Se cunoaste putin relativ la transmiterea unor caractere si nsusiri ale
ciresului si visinului. Astfel: forma cardiforma a fructului este dominant
fata de forma oblonga, pulpa ferma este partial dominanta si se pare ca

exista o corelatie ntre fermitatea pulpei si epoca de maturare. In general

ciresele de sezon mediu trziu au pulpa mai ferma dect soiurile timpurii, dar
sunt exceptii; culoarea rosie domina culoarea galbena, rosul nchis domina
culoarea deschisa.
Lungimea pedunculului are un determinism monogenic, caracterul
peduncul scurt" este dominant asupra caracterului peduncul lung".
Nanismul pomilor pare sa fie controlat de doua gene recesive si este
corelat cu rugozitatea frunzei. De asemenea, se pare ca epoca de nflorire si
epoca de coacere sunt corelate, desi exista multe exceptii. De exemplu:
soiul Adriana nfloreste mai devreme dect soiul Burlat, dar se coace cu
mai multe zile ntrziere; soiul Victoria nfloreste semitimpuriu, dar
se coace trziu. Determinismul genetic al rezistentei la crapare" este
imprecis, aceast nsusire fiind mai mult cantitativa, ciresele cu pielita mai
groasa sunt mai rezistente.
Cercetrile efectuate de A. Iezzoni (1990) la visin au scos n
evidenta aptitudini de transmitere a unor nsusiri, ca de exemplu rezistenta
la stresurile biotice si abiotice.

REZULTATE DEOSEBITE N AMELIORAREA

SOIURILOR DE CIRES si VISIN
Pe plan mondial s-au nregistrat unele realizari care permit extinderea
acestor culturi. Astfel, numai n perioada 19801990 au fost nominalizate 156
de soiuri (Della Strada s.a., 1992), iar din 1991 pna n 1997 alte 55,
dintre care 24 n SUA Si Canada, 12 n Franta, 7 n Italia, 6 n Ungaria etc
(Sansavini S., Luigi S., 1997).
Exist un program de cooperare europeana sub autoritatea
Institutului international de resurse genetice vegetale -- I.P.G.R.I. -- care
include 95 de institutii Si Controleaza 13.000 de genotipuri. Are sediul la
Villenave d' Ornon, aproape de Bordeaux.
n Romnia, preocuprile pentru mbunatatirea sortimentului de cirese
sunt vechi, dovada fiind numeroasele soiuri locale, dintre care unele s-au impus
n sortimentul national, ca de exemplu: Boambe de Cotnari, Vrtoase de
Comarna, Pietroase de Leordeni, Pietroase negre Pitz si altele, la cires, Crisana,
Mocanesti, Mari timpurii etc., la visin.
Ameliorarea soiurilor de cires si visin, pe baza de program national,
cu obiective bine precizate, a nceput dupa anul 1950, la Statiunea de
Cercetari Pomicole Bistrita-Nasaud (Ing. Ivan Ion). Programul respectiv a fost
amplificat si diversificat, ca destinatie a fructelor, dupa anul 1967, n cadrul
Institutului de cercetari pomicole Pitesti-Maracineni (V Cociu T. Gozob).
Obiectivele acestei etape s-au referit la crearea de soiuri sintetice romnesti,
productive, cu diferite epoci de maturare si destinatie a fructelor, cu calitati
gustative si procesive corespunzatoare cerintelor actuale.

Desi s-au obtinut si extins n productie o serie de soiuri noi

valoroase, preocuparile de ameliorare continua a soiurilor revin
cercetatorilor mai tineri de la Statiunea experimentala pomicola Iasi de la
Institutul de Cercetri pomicole Pitesti-Maracineni.
De retinut ca sortimentul de cires si visin din Romnia, la nivelul anilor
1999, este unul dintre cele mai corespunztoare parametrilor impusi de
comertul si valorificarea fructelor. Dintre cele 32 de soiuri autorizate la
nmultire, 19 sunt romnesti, creatii recente, iar celelalte fac parte din
sortimentul mondial, verificate sub aspectul adaptarii la conditiile ecologice si
sociale din Romnia.

BIBLIOGRAFIE
Marin I. Neagu, Ameliorarea plantelor horticole,
Editura Ceres, Bucureti, 1975
Vasile Cociu, Ion Botu, Luca erboiu, Progrese n
ameliorarea plantelor horticole din Romnia, Volumul I
Pomicultura, Editura Ceres
http://www.pomifructiferi.com/cires.html
https://ro.scribd.com/doc/267105153/6-AmeliorareaPomilor-Fructiferi-Cires-Si-Visin
http://www.univagroiasi.ro/PN_2/SITE_52151/files/RST_III_2010.pdf
http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83r_
%28pom_fructifer%29