program of artists' residencies in south-east europe

CAIET DE GEOGRAFIE
Aslı ÇAVUŞOĞLU

Nascuta la Istanbul în 1982, Asli ÇAVUSOGLU a studiat la Istanbul Platform Centre for Contemporary Arts
ca participant în cadrul programului Visitors of Istanbul. Încercând sa investigheze efectele textului
asupra memoriei, Asli ÇAVUSOGLU a publicat o carte editata de BAS, o institutie non-profit din Istanbul,
intitulata „Takip/Poursuivre”.
Proiectul realizat în cadrul Programului Backyard Residencies la Asociatia Vector din Iasi transmite cele
doua luni petrecute ca simplu turist în România în forma unei carti „Caiet de Geografie” o explorare socio-
politica a modalitatilor private de a resimti si oferi un raspuns diferentelor culturale, ce seamana cu un
jurnal. Cartea continând textele si desenele sale a fost expusa la Galeria Vector pentru doar doua ore.

Born in Istanbul in 1982, Asli ÇAVUSOGLU has been carrying out her studies in Istanbul Platform Centre
for Contemporary Arts as a participant in Visitors of Istanbul Program. Trying to investigate the effects of
text upon memory, Asli ÇAVUSOGLU has a book printed by BAS, a non-profit institution in Istanbul, under
the title of “Takip / Poursuirve.”
The project realized in the frame of Backyard Residencies Program at Vector Association, Iasi, is conveying
the 2-month period she has had in Romania as a modest tourist in the form of a book, “Caiet de Geografie”
a socio-political exploration of the private ways of resenting and responding to cultural differences which
resembles a diary. The book that consists of her texts and drawings was exhibited in Gallery Vector only for
two hours.
ISTORISIRI MODESTE

Spaţii realizate, spaţii localizate

Intrând în spaţiul alb al galeriei, o privire grăbită

remarcă un rând de cărticele de buzunar, reamintind
prin format de agendele personale sau de caietele de
notiţe aflate întotdeauna la îndemâna unui reporter, ce
aşteaptă ordonate pe o masă. Forfota mulţimii şi
atmosfera convivială nu le smulg din tăcerea liniştită
cu care se înconjoară, într-un dispozitiv de expunere a
cărui forţă constă în simplitatea gestului, permiţând
reorientarea atenţiei către spaţiul mental conţinut în
actul lecturii. Impresia iniţială a reportajului sub forma
unui jurnal de călătorie se accentuează atunci când îl
deschizi. Însemnări private, scurte fragmente narative
relatând situaţii cotidiene şi comentarii pe marginea
unor întâmplări petrecute în timpul rezidenţei artistei,
dublate de desenele esenţializate ale unor locuri
parţial identificabile, creionate în maniera unor schiţe
după fotografii, oferă contradictoria senzaţie a lecturii
ca violare a intimităţii oferită în acelaşi timp spre
explorare publică. Realizezi repede că spaţiul publicării
se dovedeşte a fi mediul în care opera se instalează ca
mişcare a separării între ficţiunea publică şi cea
privată, aproape de ceea ce Maurice Blanchot definea
drept existenţa intertextuală a scriiturii: "cartea e fară
de autor, deoarece se scrie începând cu dispariţia
vorbindă a autorului. (...) Cartea este carte în măsura
în care nu trimite la cineva care ar fi făcut-o, la fel de
pură de numele lui şi liberă de existenţa lui pe cât e de
sensul propriu al celui care o citeste."
MODEST NARRATIVES
Realizing Spaces, Placing Spaces

Stepping inside the white space of the gallery, a

transient glance notices a row of pocket-books,
reminding in format of personal agendas or of
commonplace notebooks always on hand for a
reporter, waiting in an orderly display on a table. The
to-and-fro movement of the crowd and the convivial
atmosphere do not pull them out of the tranquillity and
silence they surround themselves with, in an
exposition device whose force lies in the simplicity of
the gesture, allowing the viewer to refocus one's
attention toward the mental space inside the act of
reading. The initial feel of dealing with a reportage in
the form of a traveling diary is emphasized when
opening the book. Private notes, short narrative
fragments recounting everyday situations and
comments upon some adventures during the artist's
residency, doubled by minimal drawings of partially
recognizable places, outlined like sketches after
photographs, all give the contradictory sensation of
reading as a violation of an intimacy that is at the same
time exposed to public exploration. One quickly
realizes that the publishing space is the medium the
work settles itself into, through a movement of
separating public and private fiction, close to what
Maurice Blanchot defined as the inter-textual existence
of writing: “the book is without an author, because it
writes itself beginning with the speaking
disappearance of the author (…) A book is a book to the
extent to which it doesn't refer to somebody having
made it, as pure of his name and free of the author's
existence as it is free of the proper meaning of the one
reading it”.
Practici ale lecturii: prejudecăţi dislocate

Aici, scriitura devine spaţiul întâlnirii, lacanian

înscenate, dintre două imagini: imaginea de sine a
lectorului, acoperind prejudecăţi identitare şi
evidenţe cotidiene nechestionate, şi cea reflectată de
artist prin propria sa perspectivă asupra lor, deseori
prezentată printr-un scurt comentariu. Indicaţia
titlului sugerează că obiectul expus trebuie privit
drept un „caiet de geografie” - notiţe de cartografiere
idiosincrazică a spaţiului urban, în speţă, a celui
românesc, cunoscut parţial şi selectiv prin intermediul
câtorva oraşe traversate (Bucureşti, Cluj, Braşov,
Iaşi) şi al „ghizilor” întâlniţi ad-hoc; şi simultan,
însemnări pentru o topologie socio-politică a
cotidianului românesc. Judecând strict formal, s-ar
putea crede că este vorba de un proiect de artă
conceptuală, în care tehnicile obiective de cercetare şi
analiză socială au fost înlocuite de perspectiva
intimistă a subiectivităţii radicale. Ceea ce nu este
tocmai departe de intenţiile proiectului, politice într-o
manieră poetic-discretă, prin utilizarea perspectivei
itinerante.

Generarea realului şi politica politeţii

Perspectiva „turistului”, privilegiată recent până la

saturaţie de proiectele axate pe analiză şi
documentare socio-critică, joacă aici rolul de a
evidenţia diferenţa între ceea ce alegem să
prezentăm celuilalt şi imaginea celuilalt despre
această imagine, altfel spus, dintre ficţionala
obiectivizare a unei perspective personale într-o
imagine istorică şi lucida sa deconstrucţie prin
Practices of Reading: Dislocated Prejudices

In this case, writing becomes the space of the

Lacanian-like staged encounter between two images:
the self-image of the reader, concealing identitary
prejudices and unquestioned every-day evidences,
and the one the artist reflects through her own
perspective upon it, often presented in a short
comment. The title suggests that the exhibited object
should be seen as a “geography book” notes for an
idiosyncratic mapping of the urban space, namely the
Romanian one, selectively and partially known through
several main cities (Bucharest, Cluj, Brasov, Iasi) and
through the ad-hoc “guides” encountered there; at the
same time, it also includes annotations for a socio-
political topology of the Romanian every-day life. On
the grounds of a strictly formal judgment, one could
believe it is a conceptual art project where the
objective techniques of research and social analysis
are replaced by the intimist perspective of radical
subjectivity. This is not so remote from the intentions
of the project, political in a poetically-discrete manner,
by using the itinerant perspective.

The Production of the Real and the Politics of

Politeness

The “tourist's” perspective, recently privileged to

saturation by projects focusing on analysis and socio-
critical documentation, serves here to outline the
difference between what we choose to present to the
other and the other's image of this image, in other
words, between the fictional objectification of a
personal perspective in a historical image and the lucid
intersectiei lor genereaza realul. Schimbul între cele
doua registre mutual acceptate, cel al „inocentei
turistului” fata de ceea ce observa si cel al
„ospitalitatii” construite conform imaginii
stereotipizate asupra identitatii nationale este permis
de tratativele elementarei politeti. Tot politetea
motiveaza la nivelul întâlnirilor umane relatate
(partial fictionale) si distanta petrecuta în timp real
între înregistrarea situatiei si afirmarea opiniei
personale despre aceasta, nemarturisite atunci,
amânate si declarate acum. Iar functia politetii este,
etimologic, una esentialmente politica: negocierea
punctelor de vedere, esenta a politicului,
caracteristica liantului sau social.

Fictiuni politice

Ca act politic, asadar, itinerariul calatoriilor private

descrie subiectiv situatii cotidiene disparate,
propuse ca grila de lectura asupra oraselor
cartografiate. Caci hartile sunt ele însele fictiuni
politice: semnalizari conventionale ale teritoriilor, o
staza istorica în proiectul global de constructie
identitara. Ceea ce nu este trecut pe nici o harta
existenta, constituind realul punct de focalizare al
proiectului, sunt tocmai diferentele culturale si, mai
ales, habitudinile comportamentale. Ele marturisesc
fictionala suprapunere dintre identitatea politica si
economica oferita de granitele conventionale, vizibil
semnalate, si micro-frontierele cotidiene, sensibile
doar prin experienta directa, care ascund confuzii
etnice, lapsusuri culturale, sciziuni arbitrare în stofa
relatiilor interumane sau sechele de identitate
istorica. Lecturând atent caietul, asisti mai degraba
stranger's “innocent” perspective. Within the proposed
Lacanian device, the blind spot of their crossing
generates the real. The exchange between the two
mutually accepted levels, the “tourists' innocence”
toward what he observes and that of “hospitality” built
according to the stereotypical image of national
identity, is possible by means of the negotiations of
elementary politeness. During the (partly fictitious)
human encounters narrated, politeness is also the
reason for the distance in real time between recording
the situation and asserting one's personal opinion of it,
withheld at the time, postponed and declared now. For
the function of politeness is, etymologically, a political
one: negotiating different perspectives - essential to
the political and to its social bindings.

Political Fictions

As a political act, therefore, the itinerary of the private

journeys subjectively describes unconnected everyday
situations, as a reading grid used for the mapped cities.
For maps are, themselves, political fictions:
conventional signals of territories, a historical stasis in
the global project of identitary construction. What is
not marked on any existing map, in fact the real focal
point of the project, are the cultural differences and
especially the behavioural habits. They bear witness to
the fictional overlapping between the political and
economical identity provided by the conventional,
visibly marked borders, and the everyday micro-
frontiers, felt only through direct experience, hiding
ethnical confusions, cultural vacuums, arbitrary tears
in the cloth of human relations and sequelae of
historical identity. When reading the book attentively,
continua sa se identifice, surpinzator, cu ramasitele
comunismului ca unic punct de reper constant. O
stranie identitate muzeala tinde a sterge însemnele
vizuale ale conditiei socio-economice actuale,
inesentiala si contingenta, în favoarea simbolurilor
istorice perene, relicve ale perioadei comuniste. Este
cazul simptomatic al Casei Poporului, a carei
experienta „turistica” ascunde sinistra sa
semnificatie de irevocabilitate a puterii centralizate în
imaginea inocent-estetizata a unui corpus
arhitectonic.

Fantasme nationalitare

Amintiri ale comunismului sunt si cele care

relationeaza astazi Turcia si România: tara
„occidentala” cea mai accesibila în perioada imediat
post-comunista în ciuda situarii sale geografice, pe
care mirajul consumismului o identifica cu globalizarea
vestica oferind fereasta catre inaccesiblil, astazi în
afara spatiului economic si politic european caruia
România îi apartine de curând. Gestul artistei de a
desena la fel de emblematica Dacie însotita de
istorisirea reamintind imaginile ce însoteau altadata
gumele turcesti „Turbo” utilizeaza însa cliseul comunist
ca pe o retorica întrebare asupra conditiei economico-
politice actuale.
Generalizând, s-ar spune ca lipsa reciproca a
informatiilor cu privire la cele doua tari si indiferenta
politicos mascata în autosuficienta imaginilor
mediatizate creeaza aici situatii-tip, în care
neîntelegerea devine tocmai originea sensului,
relevând dorinta tacita de a a uita contextul local în
favoarea noii identitati europene.
of an exercise of lucidity performed when faced with an
uncertain social and political local condition, which
continues to identify itself, surprisingly, with the
remains of the communism as the only immutable
landmark. A strange museum-like identity tends to
erase the visual signs of the present-day socio-
economical condition, accidental and contingent, in
favour of the ageless historical symbols, relics of the
communist times. It is the symptomatic case of "Casa
Poporului" (the People's Palace), whose “tourist”
identity hides its sinister significance of irrevocable
centralized power behind the innocently aesthetised
image of an architectonic corpus.

Nationalitarian phantasms

Also memories of communist times are those relating

Turkey and Romania: the most accessible “Western”
country in the early post-communist years, despite its
geographic position, which the mirage of consumerism
identified with the Western globalization, thus offering
the Romanians a window towards the inaccessible, is
located today outside the economical and political
space Romania recently joined. But the artist's choice
to draw the equally emblematic “Dacia” accompanied
by a story reminding of the short cartoons once
wrapping the pieces of Turkish “Turbo” chewing-gum
uses however the consumerist cliché as a rhetorical
questioning of the present-day economical and
political condition.
Generalising, one could say that the mutual lack of
information concerning the two countries and the
indifference politely cloaked in the self-sufficiency of
the images spread by the media creates typical
Urmărind ghidul, constaţi că specificul românesc pare
a se constitui din lipsa de specificitate a identităţilor
etnice, remarcabilă în ridicola „distincţie” estetică a
„străinului”. Este însă manifestarea respectului pentru
identităţile etnice prin enclavizarea lor urbană în tipice
străzi şi ambienturi pentru socializare comunitară mai
mult decât o altă ficţiune comodă a consumismului
neo-capitalist? Nu maschează ea oare indiferenţa faţă
de condiţia lor reală în exotica perspectivă turistică
asupra unor noi Mc Donald's, la fel de virtuale ca şi
identităţile clonate ale corporaţiei americane,
ambalate ideologic într-o caricaturală estropiere a
discursului postcolonial?

Lecţia micilor istorisiri

Zygmunt Bauman descria nu de mult identitatea

schizoidă a individului postmodern prin opoziţia a două
metafore: cea a turistului, care, deşi mobil, parcurge
un timp (de)limitat între destinaţii date, traversând
spaţiile într-o condiţie atopică, şi cea a “vagabondului”,
împărtăşind fantasma romantică a noţiunii de “patrie”
şi dorinţa constantă a localizării. Turist este orice
individ care-şi petrece timpul într-un loc ca pe o
indefinită traversare a spaţiului. Lipsit de prezent,
înregistrează superficial dinamica sa vizuală la nivelul
“epidermei” imaginilor urbane deja propuse, al
traseelor jalonate cu obiective prestabilite. Iar
vagabond, orice nomad a cărui raport cu spaţiul vizual
este unul eminamente “subcutanat”, lipsit de ţintă şi
invizibil.
context in favour of the new European identity.
Perusing the guide, one can notice that the Romanian
specificity seems to result from the lack of specificity of
the ethnic identities, remarkable in the ridiculous
aesthetic “distinction” of the “stranger”. Although, is
the show respect for ethnical identities through their
urban enclavisation in typical streets and
environments for community socialization anything
more than a new convenient fable of neo-capitalist
consumerism? Doesn't it conceal the indifference
toward their real condition behind the exotic tourist's
perspective on new McDonald's, as virtual as the
cloned identities of the American corporation,
ideologically wrapped in a grotesque mutilation of the
post-colonial speech

The Lesson of Short Stories

Not long ago, Zygmunt Bauman described the schizoid

identity of the postmodern individual by using the
opposition of two metaphors: “the tourist”, who,
although mobile, spends a (de)lineated time between
given destinations, crossing spaces in a permanently
a-topical condition, and “the vagabond”, sharing the
romantic fantasy of a “homeland” and the constant
yearning for settlement. Any individual who spends
time in a place as an indefinite crossing of spaces is a
tourist. Lacking a present, the tourist superficially
records the visual dynamics at the level of the “skin”
made of already proposed urban images, of routes
marked with the milestones of predetermined
objectives. And any nomad whose relation to the visual
space is essentially “hypodermic”, aimless and
invisible, is a vagabond.
În acest context, breviarul de politică oferit de Asli
Cavusoglu cetăţeanului global în elementare “lecţii de
geografie” pentru uz turistic este realmente util. Când
“metanaraţiunile” încetează a mai scrie istoria pe
hărţile politice şi economice învăţate la şcoală,
topologia cotidianului, scrisă la pas printr-o
fragmentară şi subiectivă selecţie rămâne singura
opţiune de a exersa traversarea frontierelor urbane. În
acest joc de imagini ce produce constant forţa
autoritară a realului, graniţa şi teritoriul redevin ele
însele cele ce sunt în fapt: spaţii pur conceptuale,
puncte incerte de focalizare a diferenţelor de percepţie
între cadrele mentale private şi cele mediatice. În
oscilaţia acestora în faţa experienţei directe,
cetăţeanul global îşi construieşte prin reducţie
comodele certitudini despre prezent.

Cristian NAE
In this context, the breviary of politics offered by Asli
Cavusoglu to the global citizen in the guise of
elementary lessons of geography for the use of tourists
is truly useful. When the “grand narratives” cease to
write history on the political and economic maps
studied in school, the topology of everyday life, written
at a slow pace through a fragmentary and subjective
selection, remains the only choice for exercising the
crossing of urban frontiers. In this image-game
constantly producing the authoritarian force of the
real, the border and the territory themselves become
again what they actually are: purely conceptual
spaces, uncertain focal points for the perceptual
differences between the media and the private mental
frames. In their oscillation when facing the immediate
experience, the global citizen builds by reduction
his/her convenient certitudes about the present.

Cristian NAE