22.10.

2009 Curs 3 CCP

Marcarea rezistoarelor.

Ca la orice componentă pasivă, din motive de simplificare a

codurilor, pe corpul componentelor sunt inscripţionaţi o parte din
parametrii acestora. Se poate marca, utilizând coduri specifice: rezistenţa
nominală, toleranţa, coeficientul de variaţie cu temperatura, puterea
nominală, rata de defectare. Codurile de marcare sunt în general
standardizate internaţional, dar pot fi întâlnite şi coduri specifice de firmă,
şi pentru înlăturarea eventualelor ambiguităţi ce pot să apară, este
indicat ca pentru fiecare tip de componentă să fie consultat catalogul
firmei unde este expus modul de marcare.
Rezistenţa nominală RN, este marcată pe corpul oricărui rezistor,
(uneori fiind marcat numai acest parametru). Se utilizează coduri
alfanumerice şi codul culorilor.
Codurile alfanumerice au mai multe variante.
Cod alfanumeric – varianta 1. Rezistoarele cu valori de ordinul
ohmilor, deci cu rezistenţa nominală mai mică decât 999Ω , se marchează
în “clar”, adică cifrele semnificative cu virgula pusă în mod corespunzător
fără a se inscripţiona simbolul Ω . Pentru valori nominale RN ≥ 1KΩ , se
marchează cifrele semnificative, iar în locul virgulei se pune simbolul de
multiplicare, K ori M, în mod corespunzător. În tabelul 2.1. sunt
prezentate câteva exemple.

Tabelul 2.1. Marcarea în cod alfanumeric 1.

Marcare 2,2 62 1K2 1K 1M 1M8
RN[Ω ] 2,2 62 1200 1000 106 1.8*1
06

Cod alfanumeric – varianta 2. Este asemănător cu cel prezentat

anterior, cu diferenţa că pentru RN <999Ω , în locul virgulei se pune litera
R, deci RN =2,2Ω , va fi marcată 2R2, iar RN=62Ω va fi marcată 62 R.
Cod alfanumeric – varianta 3, utilizat pentru rezistoare SMD sub
formă de chip, la care se marchează doar valoarea nominală a rezistenţei,
(datorită dimensiunilor mici).
Codul este format din cifrele semnificative ale rezistenţei nominale,
litera R pusă în locul virgulei pentru valori mici ale rezistenţei şi ordinul de
multiplicare (puterea lui zece) pentru valori mari ale rezistenţei.
Pentru toleranţe de 20%, ± 10% şi ± 5%, fiind necesare două cifre
semnificative codul folosit este de forma:
Rxy, pentru RN < 1Ω .
xRy, pentru RN = 1Ω ... 9,1Ω
xyR, pentru RN = 10Ω …99Ω
xym, pentru RN ≥ 100Ω .
unde:
x este prima cifră semnificativă;
y este a doua cifră semnificativă;
m este ordinul de multiplicare.
Pentru toleranţe mici de ± 2.5, ± 2% şi ± 1%, etc. fiind necesare trei
cifre semnificative codul folosit este de forma:
Rxyz, pentru RN < 1Ω .
xRyz, pentru RN = 1…9.99Ω
xyRz, pentru RN = 10…99.9
xyzR, pentru RN = 100…999Ω
xymR, pentru RN  1000.
În tabelul 2.2. sunt prezentate câteva exemple de marcare.

Tabelul 2.2 Marcarea rezistoarelor SMD chip.

Marcar 1R 51 68 913 1R6 26R7 178 4873
e 2 R 1 2 1
3
RN[Ω ] 1,2 51 68 91 10 1,62 26,7 178 487 103
0 0

Cod alfanumeric - varianta 4. Pentru rezistoare SMD de

dimensiune foarte mică se utilizează un cod alfanumeric conform
tabelelor 2.3 şi 2.4, cod EIA-96, [29].

Tabelul 2.3 Cod numeric pentru cifrele semnificative.

Code Valoar Code Valoar Code Valoar Code Valoar
e e e e
01 100 25 178 49 316 73 562
02 102 26 182 50 324 74 576
03 105 27 187 51 332 75 590
04 107 28 191 52 340 76 604
05 110 29 196 53 348 77 619
06 113 30 200 54 357 78 634
07 115 31 205 55 365 79 649
08 118 32 210 56 374 80 665
09 121 33 215 57 383 81 681
10 124 34 221 58 392 82 698
11 127 35 226 59 402 83 715
123 130 36 232 60 412 84 732
13 133 37 237 61 422 85 750
14 137 38 243 62 432 86 768
15 140 39 249 63 442 87 787
16 143 40 255 64 453 88 806
17 147 41 261 65 464 89 825
18 150 42 267 66 475 90 845
19 154 43 274 67 487 91 866
20 158 44 280 68 499 92 887
21 162 45 287 69 511 93 909
22 165 46 294 70 523 94 931
23 169 47 301 71 536 95 953
24 174 48 309 72 549 96 976

Tabelul 2.4 Cod literal pentru multiplicator.

Cod literal S R A B C D
E F
-2
Multiplicat 10 10-1 100 101 102 103
or 104 105

Codul se utilizează pentru toleranţe de 0,1%, ± 0,5%, ± 1%.

Această marcare, faşă de varianta anterioară (cod alfanumeric varianta 3)
reduce marcarea cu un digit. De exemplu, dacă este marcat pe rezistor
10C, rezultă RN=12.4 kΩ .

Codul culorilor este prezentat în tabelul 2.5.

Tabelul 2.5. Codul culorilor

Culoare Cifră Multiplicat Toleranţ Coeficientul
semnificati or ă de variaţie
vă (%) cu temp.
(ppm/°C)
Negru 0 1 - 250
Maro 1 10 1 ± 100
Roşu 2 102 ±2 ± 50
Portocaliu 3 103 - ± 15
Galben 4 104 - 25
Vedre 5 105 ± 0,5 ± 20
Albastru 6 106 0,25 ± 10
Violet 7 107 ± 0,1 5
Gri 8 108 ± 0,05 ±1
Alb 9 109 -
Auriu - 10-1 5 -
Argintiu - 10-2 ± 10 ± 200
Fără - 20
culoare

Utilizând codul culorilor se poate marca rezistenţa nominală,

toleranţa, coeficientul de variaţie cu temperatura şi uneori fiabilitatea.
Pentru marcarea rezistenţei nominale, în funcţie de toleranţă sunt
necesare două sau trei cifre semnificative, după cum s-a prezentat
anterior, toleranţa şi coeficientul de variaţie cu temperatura pot fi
marcate sau nemarcate. Rezultă posibilităţile de marcare în codul
culorilor prezentate în figura 2.4.
 12m 12mt
a) b)

123mt 12mt α
d)
c) λ α

123mt α 12 3 m t

e) f)

Fig. 2.4. Marcarea rezistoarelor în codul culorilor.

Ordinea de citire a culorilor este de la capătul cel mai apropiat (vezi

figura 2.4 a şi b) sau ultima culoare este de aproximativ două ori mai lată
decât celelalte (vezi figurile 2.4 c, d, e, f ). Marcarea din figura 2.4. a este
utilizată pentru rezistoare cu toleranţe de ± 20%, când se marchează
numai rezistenţa nominală cu trei inele colorate, RN=C1C2mΩ de exemplu,
fiind marcate culorile roşu (C1), roşu (C2), portocaliu (m), rezultă RN= 22
103 Ω = 22KΩ .
Marcarea din figura 2.4.b este utilizată pentru rezistoare cu toleranţă
de ± 10% şi 5% (fără să se marcheze coeficientul de variaţie cu
temperatura, cum sunt de exemplu rezistoarele cu peliculă de carton). În
acest caz se marchează rezistenţa nominală (culorile C1, C2, m) şi
toleranţa. De exemplu, fiind marcate culorile roşu (C1), galben (C2), maro
(M) şi auriu, rezultă RN=24 10Ω =240Ω cu toleranţa t=± 5%. Marcarea din
figura 2.4.C este utilizată pentru marcarea rezistenţei nominale şi a
toleranţei, toleranţa fiind mai mică decât ± 2.5%. În acest caz apare ca
necesară a treia cifra semnificativă C3. Coeficientul de variaţie cu
temperatura, atunci când este marcat este ultima culoare (vezi fig. 2.4 d
şi e ) sau un punct colorat, conform figurii 2.4.f.
Toleranţa, t, poate fi marcată în codrul culorilor ( conform modului
expus mai sus), în “clar” ( cu sau fără simbolul %) şi în cod literal,
conform tabelului 2.6.

Tabel 2.6. Codul literal pentru marcarea toleranţei rezistoarelor.

Cod L P W B C D F G H J K M W
litera
l
t(%) 0,0 ± 0, ± 0,0 ± 0, ± 0, ± 0,  ± 2, ± ±1 ± 2 0,
1 02 5 1 25 5 1 2 5 5 0 0 05
Exemplu, având un rezistor pe care este marcat,
 1K
K

rezultă RN=1K şi toleranţa t=10%.

Coeficientul de variaţie cu temperatura se marchează în codul
culorilor, vezi figura 2.4. în cod literal. Pentru rezistoarele cu staruri
groase se foloseşte : a pentru ± 50 ppm/°C, b pentru ± 100 ppm/°C, c
pentru ± 250 ppm/°C.
Puterea nominală, PN, se marchează în clar la rezistoarele
bobinate. Uneori pe corpul rezistorului poate fi marcat şi codul acestuia
(mai rar, eventual la rezistoare de dimensiune mare). Ca orice
componentă, rezistoarele prezintă un cod, care este specific firmei
producătoare. Aceste coduri sunt alfanumerice. Partea literală este
dependentă în general de tipul elementului rezistiv, iar partea numerică
de tipodimensiune ( puterea nominală) şi de tipul terminalelor, având în
vedere modul de contactare al acestora atât la elementul rezistiv, cât şi
la cablajul imprimat.
Exemple: RCG 1050 – rezistor cu peliculă de carbon cu puterea nominală
de 0.5W cu terminale axiale, RBC 103 – rezistor bobinat cimentat cu
puterea nominală de 3W.
 Rezistoare bobinate

Un rezistor bobinat se obţine prin bobinarea într-un strat a unui

conductor neizolat cu rezistivitate ridicată pe un suport dielectric de
formă cilindrică (din ceramică sau fibră de sticlă), vezi figura 2.6.

Fig. 2.6. Tronsonul rezistiv al rezistorului bobinat.

Se fac următoarele notaţii:
p, pasul de bobinare;
La, lungimea activă a elementului rezistiv; bobinajul realizat are o
lungime mai mare decât La, fiind parţial scurcircuitat la capete de
căpăcelele metalice utilizate pentru contactarea terminalelor;
D, diametrul suportului izolant;
d, diametrul conductorului de bobinare.
, rezistivitatea materialului conductorului de bobinare.
Conductorul fiind neizolat, bobinarea se face astfel încât spirele să
nu se atingă, deci pasul de bobinare p va trebui să fie mai mare decât
diametrul conductorului d. Cu cât pasul p este mai mic cu atât rezistenţa
unei “bobine” de aceeaşi lungime va fi mai mare. Mărimea pasului
depinde de precizia echipamentului utilizat pentru bobinare.
Pentru determinarea rezistenţei pornim de la relaţia generală,
(2.1)
L
R=ρ
S
unde: ρ este rezistivitatea materialului; L este lungimea conductorului; S
este secţiunea.
În cazul de faţă lungimea L este lungimea conductorului bobinajului
cu lungime La.
Se pot face aproximările,
(2.2)
d << D, p << πD
 În acest caz, lungimea conductorului L poate fi aproximată cu,
L= ns Ls (2.3)
ns, este numărul de spire al bobinajului; Ls este lungimea unei spire.
Rezultă,
(2.4)
L
L = a πD
p
Înlocuind (2.4) în (2.1) se obţine,
(2.5)
π ρDLa
R=
pS
Rezistenţa unui rezistor bobinat depinde de tipul materialului având
în vedere rezistivitatea, de secţiunea conductorului, de pasul de bobinare,
de diametrul suportului izolant şi de lungimea activă a bobinajului. În
funcţie de aceste mărimi se pot obţine diferite valori pentru rezistenţă.
Fiecare mărime de care depinde rezistenţa prezintă o toleranţă mai
mare sau mai mică. Rezultă în acest caz toleranţa rezistenţei tR,
(2.6)
(
t R = ± h1t ρ + h2tD + h3t La + h4t p + h5ts )
(2.7)
ρ ∂R ps πDLa
h1 = = =1
R ∂ρ πDLa ps
(2.8)
h2 = h3 = 1
(2.9)
p ∂R p 2 s π ρDLa ( − 1)
h4 = = = −1
R ∂p π ρDLa s p2
(2.10)
h 5 = h 4 = −1
Rezultă,
(2.11)
(
tR = ± tρ + tD + tL + t p + t )s
iar cele cinci mărimi de care depinde rezistenţa au aceeaşi pondere
la toleranţă. În practică decisivă este variaţia rezistivităţii.
Coeficientul de variaţie cu temperatura al rezistenţei va fi:
(2.12)
αR = α ρ + αD + αL − α p − αs
Având în vedere această compensare a coeficienţilor de dilatare, în
practică se poate considera că,
 (2.13)
αR ≅ αρ
Deci variaţia rezistenţei cu temperatura este puternic dependentă
de tipul materialului elementului rezistiv.

Rezistoare peliculare cilindrice

Forma constructivă a rezistoarelor peliculare este în general

determinată de forma suportului dielectric. Din acest punct de vedere ele
pot fi cilindrice sau paralelipipedice. Fac excepţie rezistoarele protejate cu
capsule metalice, plastice. Dar şi în acest caz, tronsonul rezistiv -
ansamblul element rezistiv şi suport dielectric este identic. Deci vom
considera un rezistor pelicular cu tronsonul de formă cilindrică. Această
soluţie constructivă este utilizată la o mare parte din rezistoarele
peliculare: cu carbon, cu peliculă metalică, cu peliculă din oxizi metalici,
cu glazură metalică. Indiferent de modul tehnologic (piroliză, evaporare în
vid, hidroliză, electroliză, pulverizare) prin care se obţine pelicula rezistivă
(elementul rezistiv), dimensionarea rezistenţei este identică, având în
vedere că principiul de realizare este acelaşi. Suportul dielectric este
cilindric fiind realizat din ceramică.
La aceste rezistoare se depune iniţial o peliculă rezistivă pe toată
faţa laterală a suportului dielectric, vezi figura 2.7.
Observaţie. Înainte de depunerea peliculei rezistive, se depun la capetele
suportului dielectric pelicule conductive necesare pentru realizarea
contactării terminalelor. Pelicula rezistivă va fi depusă de fapt pe o
suprafaţă laterală parţială a suportului dielectric, fiind parţial suprapusă
peste pelicula conductivă, figura 2.7
 Peliculă conductivă

D Peliculă conductivă
+ peliculă rezistivă
Peliculă rezistivă
La

Fig. 2.7 Tronson rezistiv pentru rezistoare peliculare cilindrice.

Se utilizează notaţiile;
D, diametrul suportului dielectric;
La, lungimea activă a peliculei rezistive;
g, grosimea peliculei rezistive.

Rezistenţa acestei pelicule tubulare se consideră ca fiind o

rezistenţă de origine, şi o vom nota cu R0. Grosimea g a peliculei se poate
considera ca fiind constantă pentru un anumit tip de rezistor. În practică g
depinde în primul rând de procesul tehnologic folosit pentru depunerea
peliculei, dar în cadrul aceluiaşi proces ea se poate modifica în mod
controlat şi în funcţie de valoarea rezistenţei (într-o anumită plajă). Deci
în calcule g poate fi considerat ca fiind constant, eroarea fiind relativ
mică, şi aceasta depinde de prelucrarea suprafeţei suportului dielectric şi
precizia echipamentelor utilizate pentru depunere. Folosind relaţia (2.1)
pentru calculul rezistenţei şi având în vedere că,
g<<D (2.14)
se poate aproxima că,
(2.15)
L ρ La
R0 = ρ a = .
πDg g πD
Raportul,
(2.16)
ρ
ρs =
g
poartă numele de rezistivitate superficială, şi este o caracteristică pentru
orice tip de peliculă rezistivă, reprezentând rezistenţa unui pătrat. Se
măsoară în Ω / şi se citeşte ohmi pe unitatea de suprafaţă sau pe
Raportul,
(2.17)
L
Kf = a
πD
se numeşte factor de formă sau aspect şi reprezintă numărul pătratelor
cu latura egală cu lăţimea peliculei rezistive, conţinute de elementul
rezistiv. Lăţimea reprezintă dimensiunea perpendicularei pe direcţia de
curgere a curentului. Rezultă o relaţie generală pentru rezistoarele
peliculare,
(2.18)
R = ρs K f
Urmează operaţia de spiralizare (ajustare) a peliculei rezistive
obţinute anterior, care are o formă practic tubulară. Această operaţie este
necesară din două motive esenţiale.
• Valorile maxime ale rezistenţelor obţinute prin depunerea expusă
(peliculă tubulară), sunt relativ scăzute, fiind în general de ordinul
KΩ (1k-10kΩ ). Deci era necesară o metodă pentru creşterea valorii
rezistenţei, astfel încât să se ajungă la cel puţin 1MΩ -10MΩ , interval
uzual în electronică.
• Pe de altă parte, dacă pentru fiecare valoare nominală a rezistenţei s-
ar fi utilizat numai acest procedeu, costul unui rezistor ar fi foarte
ridicat datorită complexităţii procedeului tehnologic. Şi în acest caz,
operaţia de spiralizare, numită şi de ajustare, este foarte eficientă,
pentru că pornind de la o depunere iniţială pentru o anumită valoare
R0, se pot obţine valori nominale de 2…2000 ori mai mari. Operaţia de
ajustare fiind mult mai ieftină decât cea de depunere a peliculei
rezistive, indiferent de tipul acesteia.
Spiralizarea are şi o serie de dezavantaje şi trebuie realizată având în

vedere anumite condiţii. Principalul dezavantaj electric al spiralizării îl

constituie creşterea inductanţei parazite a elementului rezistiv, şi evident

a rezistorului. De aceea pentru anumite tipuri de rezistoare ce pot fi

utilizate la înaltă frecvenţă, numărul spiralizărilor este redus la cel mult 3-

4.

Spiralarea se realizează cu discuri abrazive sau cu laser. În timpul

spiralării valoarea este controlată. După spiralare elementul rezistiv
capătă forma unei pelicule elicoidale, figura 2.8.

Fig. 2.8. Tronson rezistiv spiralat.

Se notează,
p, pasul de spiralare;
a, lăţimea şanţului;
b, lăţimea peliculei rezistive spiralate.
Rezistenţa R va fi,
(2.19)
R = ρs K f
(2.20)
LaπD
Kf =
pb
(2.21)
πDL a
R = ρs
p( p − a )
sau
(2.22)
πDLa ρ
R=
gbp
Deci în acest caz, rezistenţa depinde de tipul materialului pelicular
având în vedere rezistivitatea, de diametrul suportului dielectric,
lungimea activă a elementului rezistiv şi dimensiunile de spiralare, p, a, b.
Raportul R/R0 se numeşte raport de spiralizare,
(2.23)
R πD 2
β= =
R0 p ( p − a )
În practică β ia valori de 2 la 2000.
Filetarea elementului rezistiv trebuie să îndeplinească condiţiile:
– filetul trebuie să înceapă faţă de pelicula conductivă, la o distanţă de
cel puţin b;
– pasul filetului trebuie să fie de cel puţin 2,5 ori mai mare decât lăţimea
şanţului;
– lungimea zonei filetate să fie cel puţin 70% din lungimea totală a
suportului dielectric;
– pierderile de suprafaţă prin spiralizare să nu depăşească 30%, pentru
a nu diminua excesiv puterea nominală.
Dimensiunile p, a, b depind de modul de realizare al filetării. Discurile
abrazive au o grosime de 0,2…0,5mm, iar pasul ia valori de la 0,5mm
la 3mm. În cazul laserului pasul de filetare ia valori de la 0,3mm la
1,5mm.
Utilizând relaţia (2.22), se poate determina toleranţa rezistenţei tR
(2.24)
(
t R = ± h1t ρ + h2t D + h3t L + h4t g + h5tb + h6t p )
 (2.25)
ρ ∂R gbp πDLa
h1 = = =1
R ∂ρ πDLa gbp
(2.26)
h2 = h3 = 1
(2.27)
g ∂R g 2bp π ρDLa ( − 1)
h4 = = = −1
R ∂g π ρDLa bp g 2

(2.28)
h 5 = h 6 = −1
Rezultă toleranţa tR,
(2.29)
t R = ±(t ρ + t D + t L + t g + tb + t p )
Deci toate mărimile de care depinde toleranţa au aceeaşi pondere la
toleranţa rezistenţei. ca şi în cayul anterior importantă este variaţia
rezistorului.
Coeficientul de variaţie cu temperatura al rezistenţei α R, va fi,
(2.30)
α R = α ρ + α D + α L − α g − αb − αb
Având în vedere valoarea relativ mică a coeficienţilor de dilatare, precum
şi compensarea termică conform relaţiei (2.30), în practică în general,
R= α ρ (2.31)
 Rezistoare peliculare paralelipipedice

Suportul dielectric este realizat sub formă paralelipipedică. Având în

vedere, că pe de o parte grosimea (înălţimea) paralelipipedului este mult
mai mică decât celelalte dimensiuni, iar pe de altă parte pelicula rezistivă
este plană aceste rezistoare mai sunt numite şi “plane”. Se va prezenta în
continuare rezistoarele cu straturi groase.
Pelicula rezistivă se realizează prin metoda serigrafică, metoda
specifică tehnologiei cu straturi groase (TSG), de unde şi denumirea de
rezistoare cu pelicule groase.
Ca material se utilizează o pastă rezistivă. Pentru valori uzuale ale
rezistenţei, până la (10…20)M se foloseşte un amestec format din
pulbere metalică sau oxizi metalici, cu lianţi şi solvenţi organici. Pentru
valori mari ale rezistenţei se utilizează cermeturile, formate din
amestecul unei pulberi metalice, cu pulbere dielectrică, lianţi şi solvenţi.
De aceea aceste rezistoare mai sunt numite şi compozite.
Principiul serigrafic (folosind mult în electronică, atât la realizarea
componentelor pasive, dar şi pentru cablaje imprimate, circuite hibride,
senzori electrici, etc.) utilizează o sită serigrafică (numită şi ecran), care
are la bază o sită cu ochiuri foarte fine, realizată din oţel, sticlă, plastic,
care se acoperă printr-un procedeu fotografic cu imaginea negativă. Prin
imprimare se obţine imaginea pozitivă. Deci în cazul nostru, după
realizarea sitei serigrafice, aceasta se suprapune peste suportul dielectric
şi cu ajutorul unei racle pasta rezistivă este trecută peste sită,
imprimându-se în acest fel pe suport forma peliculelor pe care le dorim a
le obţine.
O pastă rezistivă, respectiv pelicula rezistivă, este caracterizată de
doi parametrii esenţiali:
– ρ s, rezistivitatea superficială, definită anterior;
– ps, [W/ ], puterea specifică, reprezentând puterea ce poate fi
evacuată către mediul ambiant de un pătrat (unitatea de suprafaţă)
funcţionând într-un mediu ambiant cu temperatura egală cu cea
nominală; deci ps reprezintă de fapt puterea nominală a unei pelicule
Peliculele groase pot avea diverse forme geometrice, însă în cazul
rezistoarelor realizate în serie se utilizează preponderent două forme:
dreptunghiulară şi pălărie.
Forma dreptunghiulară este conform figurii 2.9.
 2 3 1 A 4 3 2

4
l

1
A′
L secţiunea AA′

Fig. 2.9. Tronson rezistiv cu peliculă groasă dreptunghiulară (specifică

rezistoarelor SMD)
1- suport dielectric din alumină; 2- peliculă conductivă din Ag-Pd; 3-
peliculă rezistivă suprapusă peste cea conductivă; 4- peliculă rezistivă
activă (cea care determină rezistenţa).
La baza dimensionării stau relaţiile,
(2.32)
L
R = ρs K f = ρs
l
(2.33)
P = p s Ll
unde P este puterea disipată (evacuată) de rezistor.
Din relaţiile (2.32), (2.33) rezultă,
(2.34)
ρs P
l=
ps R
(2.35)
R
L= l
ρs
sau,
(2.36)
PR
L=
ps ρ s
(2.37)
ρs L
l=
R
Pentru forma dreptunghiulară, factorul de aspect Kf=L/l, ia valori în
intervalul 0,5…6, putând fi mai mic sau mai mare decât 1.
 Urmează şi la acest tip de rezistor operaţia de ajustare a rezistenţei,
care constă în înlăturarea parţială a unei pelicule. Ajustarea se face cu
praf abraziv sau cu laser, fiind controlată; în timpul ajustării când
valoarea rezistenţei ajunge la valoarea dorită, ajustarea este oprită. După
ajustare pelicula rezistivă are forma din figura 2.10.

l
haj

laj
Fig. 2.10 Peliculă rezistivă ajustată.

Utilizând ajustarea, mărimile ce intervin în relaţiile de dimensionare

se modifică.
Operaţia de dimensionare este utilizată pentru că:
– după depunerea serigrafică nu se pot obţine toleranţe mici: toleranţa
este de ± 10…30%.
– procedeul serigrafic este relativ scump; dacă pentru fiecare valoare
nominală se utilizează numai depunerea serigrafică, preţul rezistorului
ar fi relativ ridicat, prin operaţia de ajustare, pornind de la o peliculă
dreptunghiulară depusă se obţin mai multe valori nominale,
reducându-se preţul.

Solicitarea electrica maxima a rezistoarelor.

Determinarea valorilor maxim admisibile ale mărimilor electrice.

Pentru orice componentă electronică ce este utilizată într-un circuit

electronic, proiectantul trebuie să utilizeze componenta la anumite valori
ale mărimilor electrice astfel încât să se asigure buna funcţionare a
componentei. În cazul rezistoarelor, mărimile electrice – tensiune, curent,
putere – trebuie determinate astfel încât să nu se depăşească puterea
nominală, respectiv temperatura maximă de utilizare şi tensiunea
nominală. Rezultă că pentru un rezistor, în funcţie de parametrii nominali
(putere, tensiune) mărimile electrice vor avea anumite valori maxime
care nu trebuie depăşite în timpul funcţionării. Aceste valori le vom numi
valori maxim admisibile şi le vom nota cu indice A.
Un rezistor cu puterea nominală PN, poate disipa în funcţie de
temperatura maximă a mediului în care funcţionează o putere maximă
PAθ . Pe de altă parte, pentru un rezistor cu puterea nominală PN şi
tensiunea nominală UN, trebuie făcută o analiză având în vedere intervalul
valorilor rezistenţelor nominale, dacă toate aceste valori pot fi utilizate la
puterea nominală şi tensiunea nominală. Afirmaţia anterioară este
evident imposibilă, având în vedere relaţia R=U2/P. Rezultă că pentru o
serie de rezistoare cu puterea nominală PN şi tensiunea nominală UN,
există o singură valoare a rezistenţei, numită rezistenţă critică, ce poate fi
utilizată la o funcţionare îndelungată simultan la puterea nominală şi
tensiunea nominală,
(2.62)
U N2
Rcr =
PN
Având în vedere domeniul valorilor nominale, vor exista două
codomenii:
• Dacă RN ≤ Rcr, rezistorul nu poate fi utilizat la tensiunea nominală,
pentru că în acest caz puterea disipată ar fi,
(2.63)
U N2
Pd = > PN
RN
şi s-ar depăşi puterea nominală. Pentru acest caz, rezistorul va fi utilizat
la puterea nominală, iar tensiunea va fi,
(2.64)
U = PN RN < U N
• Dacă RN ≥ Rcr, rezistorul nu poate fi utilizat la tensiunea nominală P N,
pentru că în acest caz tensiunea la bornele rezistorului ar fi,
(2.65)
U = PN RN > U N
În această situaţie, rezistorul va fi utilizat la puterea nominală, iar
puterea maximă disipată, se va reduce la,
(2.66)
U N2
P= < PN
RN
În concluzie, un rezistor cu parametrii RN, PN, UN, θ M, θ m, θ N, D ce
funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura maximă θ aM va
putea fi solicitat la o funcţionare îndelungată în regim permanent la o
putere maxim admisibilă PA, ce poate fi determinată cu una din
relaţiile,
PA=PN, dacă  m≤ θ aM≤ θ N şi RNm≤ RN≤ Rcr (2.67)
(2.68)
θ − θ aM
PA = PN M , dacăaθ m < θ N < θ aM < θ M şi R Nm ≤ RN ≤ Rcr
θM − θN
 (2.69)
U N2
PA = , dacăacθ m ≤ θ aM ≤ θ N şi R cr ≤ RN ≤ RNM
RN

(2.70)
U N2 θ − θ aM 
PA = min  , PN M , dacăaθ N < θ aM < θ M şi R cr ≤ RN ≤ RNM
 RN θM − θN 
Tensiunea maxim admisibilă UA ce poate fi aplicată la bornele
rezistorului va fi,
(2.71)
U A = PN R N , dacăθ m < θ aM < θ N şi R Nm ≤ R N ≤ R cr
(2.72)
θ M − θ aM
U A = PN RN , dacăacθ N < θ aM < θ M şi R Nm ≤ RN ≤ Rcr
θM − θN

(2.73)
U A = U N , dacăaθ m < θ aM < θ N şi R cr ≤ RN ≤ RNM

(2.74)
 θ − θ aM 
U A = min U N , PN RN M , dacăaθ N < θ aM < θ M şi R cr ≤ RN ≤ RNM
 θM − θN 
Utilizând relaţia rezultă relaţiile pentru determinarea
I A = PA / RN ,
curentului maxim admis prin rezistor,
(2.75)
I A = PN / RN , dacăacθ m ≤ θ aM ≤ θ N şi R Nm ≤ RN ≤ Rcr

(2.76)
PN (θ M − θ aM )
IA = , dacăacθ N < θ aM < θ M şi R Nm ≤ RN ≤ Rcr
R N (θ M − θ N )
(2.77)
UN
IA = , dacăaθ m < θ aM < θ N şi R cr ≤ RN ≤ RNM
RN
 (2.78)
U P (θ − θ aM ) 
I A = min  N , N M , dacăaθ N < θ aM < θ M şi R cr ≤ RN ≤ RNM
 R N R N ( θ M − θ N ) 
În regim de impuls se vor analiza aceleaşi cazuri ca şi în paragraful
1.6.4. Pentru impuls singular cu durata impulsului ti mai mare decât triplul
constantei termice de timp (3 τ th) şi pentru impuls dreptunghiular cu
perioada tp mai mare decât 3 τ th, se vor utiliza relaţiile (2.67)-(2.78).
Pentru celelalte două cazuri, adică pentru impuls singular cu ti<<τ th, şi
semnal dreptunghiular periodic cu tp<<τ th, se va utiliza următoarea
variantă. Se determină puterea PAθ i, cu ajutorul relaţiilor (1.111)–(1.112)
respectiv (1.115)-(1.116). Se determină tensiunea impulsului
, care se compară cu tensiunea nominală, rezultând două
U i = PAθi R N
situaţii,
• Dacă Ui<UN, puterea maxim admisibilă PA va fi,
PA= PAi (2.79)
• Dacă Ui≥ UN, rezistorul va fi utilizat la tensiunea nominală şi puterea
maxim admisibilă va fi,
(2.80)
U N2
PA = < PAθi
RN
Exemplul 1. Se consideră un rezistor cu peliculă de carbon de tip
RCG 1050, care are PN=0,5W, UN=350V, θ M=125°C, θ N=70°C. Să se
determine valorile maxim admisibile ale puterii, tensiunii şi curentului la
care poate fi utilizat rezistorul, dacă:
a) RN=1KΩ , θ aM=70°C,
b) RN=1MΩ , θ aM=100°C.
Rezolvare.
a)
U N2 3502
Rcr = = = 245KΩ
PN 0,5
Suntem în cazul  N=aM şi RN<Rcr, rezultă,
PA= PN=0,5W
U A = PN R N 22,36V
IA=22,36mA.
b) Suntem în cazul N<aM şi RN>Rcr, deci puterea maxim admisibilă PA,
va fi conform relaţiei,
 3502 125 − 100 
PA = min  ;0,5  = min{122,5mW , 227,2mW }
 106 125 − 70 
PA = 122,5mW
UA=UN=350V
IA=350µ A.