Sunteți pe pagina 1din 23

Cuprins curs 11

Tehnici actuale de anestezie generală la animale


Anestezia generală la reptile şi amfibieni
Anestezia generală la peşti
Anestezia generală la păsări
Anestezia generală la primate
Principii anestezice în situaŃii speciale
Anestezia în perioada pediatrică şi geriatrică
Anestezia pentru operaŃia de cezariană
ConsideraŃii anestezice la animalele cu afecŃiuni cardiace
ConsideraŃii anestezice la pacienŃii cu afecŃiuni hepatice
ConsideraŃii anestezice la pacienŃii cu afecŃiuni renale
ConsideraŃii anestezice în chirurgia toracică
ConsideraŃii anestezice în chirurgia oftalmologică
Obiectivele cursului
Studentul trebuie să:
- descrie caracteristicile anestezice legate de specie
- descrie protocoalele, asocierile (doză, durată, efecte adverse, alte observaŃii)
uzuale folosite la păsări, primate, peşti, reptile şi amfibieni
- cunoască caracteristicile fiziologice ale vârstelor extreme şi implicaŃiile asupra
anesteziei
- implicaŃiile asupra parametrilor fiziologici ale bolilor cardiace, renale, hepatice
- modificările apărute în gestaŃie şi precauŃiile anestezice
- principiile anestezice generale la pacienŃi cu afecŃiuni pulmonare, cardiace,
renale, hepatice şi în operaŃiile pe ochi

ANESTEZIA GENERALĂ LA REPTILE ŞI AMFIBIENI


ŞERPII
ObservaŃii:
- aparatul respirator – trahee lungă, subŃire; laringele situat în partea
anterioară a gurii se poate mişca liber lateral, în timpul deglutiŃiei poate fi proiectat
în afara cavităŃii bucale; pulmonul drept de formă tubulară ocupă 2/5 din lungimea
corpului, pulmonul stâng nedezvoltat, afuncŃional; nu au diafragmă.
- SNC slab dezvoltat, în coordonarea marilor funcŃii intervine SNP
- procesele metabolice sunt lente şi dependente în mare măsură de
temperatura din mediu
- durerea este greu sau imposibil de evaluat
► D.p.d.v. anestezic
- anestezia se instalează lent, trezirea este îndelungată
- pentru o imobilizare perfectă este necesară suspendarea reflexelor
spinale – risc crescut de deces
- paralizia muşchilor intercostali se poate solda cu suspendarea totală a
respiraŃiei

1
Se vor folosi substanŃe anestezice care să corespundă cerinŃelor de
specie

Anestezice injectabile:
Tiopental (10-25 mg/kg), MS-222 (Finquel, Tricain) (100-560 mg/kg),
Thyamilal (30 mg/kg) intraperitoneal
Ketamina efectul anestezic apare în 30 minute, poate dura 1-3 zile, posibil
să apară fenomenul de supradozare
Răcire timp de 45 minte la 5ºC, apoi injectare IM 80 mg/kg ketamină în 4
puncte separate, cu punere în răcitor încă 15 minute.
Tehnica răcirii (până la 1ºC) s-a constatat că este fără rezultate la şerpii
de apă (reacŃionează activ la înŃepătura de ac)
Ketamină 100 mg/kg + Xylazină 20 mg/kg, injectate intrapleuroperitoneal
după 30 minute la locul inciziei infiltraŃie cu Xilină 16mg/kg
Anestezia inhalatorie: inducŃie pe mască sau în cort 2-4% isofluran (de
preferat), 4-5% halotan (şarpele să nu-şi scoată capul din mediu cu miros
neplăcut), menŃinerea (după intubare) se face la jumătate din concentraŃie. Debitul
de oxigen va fi de 1 litru/0,3-1 kg/minut şi de 1 l/5-10 kg/minut la reptilele mari.
Trezirea are loc în câteva minute după oprirea narcoticului.
Se poate asocia şi cu administrarea de ketamină 20-60 mg/kg IM, 5-15
mg/kg IV (vena palatină sau intracardiac).
Dacă se asociază cu miorelaxente, paralizia musculaturii respiratorii
impune asistarea respiraŃiei (3-6 ventilaŃi/minut) aproximativ o oră.
Şerpii neveninoşi pot fi intubaŃi vigili după aplicarea topică (glotică) a unui
anestezic local.
AGENT Doze & Administrare

Ketamina 40-80 mg/kg IM in muschii dorsali, inductia dureaza 3-5 minute, apare
rigiditate musculara, revenirea dependenta de doza in 30-90 minute
Halothan/ Inductie cu 4 % pe masca sau in cort, nu apare apnee, folosirea N2O
Isofluran grabeste inductia (5-10 minute), mentinerea narcozei dupa intubare, la 0.5-
2%, atentie la ventilarea cu presiune pozitiva risc de traumatism pulmonar

CROCODILII
• Crocodilii mici se intubează vigili
• Crocodilii mari necesită imobilizarea prin miorelaxare sau administrarea de
Telazol. Odată imobilizat intubarea se va face după introducerea unui
speculum în gură.

AGENT Doze & Administrare


Ketamină 40-60 mg/kg IM in membrele anterioare, inductie in 15-30 minute, contentie
chimica

2
Pentobarbital 7.5-15 mg/kg IP; trezire dupa 5 zile, efecte imprevizibile, nerecomandat
Halothan/ Administrat dupa premedicatie cu ketamina, la speciile de apa se instaleaza
Isofluran apneea si inductia este de lunga durata, se foloseste masca. Animalul va fi
preoxigenat 3 minute cu oxigen 100% apoi se administreaza narcoticul
pana tonusul musculaturii maxilare scade, se mentine gura deschisa cu un
speculum apoi se intubeaza si se mentine o presiune pozitiva in circuit,
narcoticul se administreaza in concentratie de 0.5-2%. Presiunea pozitiva
nu va depasi 10 cm coloana de apa. Frecventa respiratorie va fi de 4-6
respiratii/minut, volumul curent de 10-20 ml/kg

ŞOPÂRLELE
Ketamina 20-30 mg/kg IM in membrele anteriare, apnee frecvent dupa inductie, se
intubeaza si se ventileaza ca si testoasele cu oxigen. Inductia cu protoxid de
azot/oxigen sau narcotic gazos 4%.
dupa premedicatia cu ketamina, mentinere la o concentratie de 0.5-2.0 %,
Halothan/
revenire rapida (sub 30 de minute)
Isofluran

Anestezia la iguana verde are câteva particularităŃi: se va face la o


temperatură ambientală situată între 24-270C (temperatura optimă pentru animal
300C); dietă preanestezică de 24 ore; administrarea anestezicelor se face IM la
baza cozii sau în membrul posterior, sau SC în dreptul omoplatului; absorbŃia,
distribuŃia şi eliminarea se face mai rapid comparativ cu iguanele de talie mare;
dozele sunt mult mai mari; iguanele nu prezintă diafragmă, în decubit dorsal este
indicată respiraŃia asistată, suportă apneea îndelungată fără repercusiuni
patologice, inducŃia inhalatorie poate fi de lungă durată; fuidoterapia SC 5
ml/kg/oră.
PremedicaŃie:
- atropină 0,01-0,02 mg/kg IM, SC – previne bradicardia
- glicopirrolat 10 micrograme/kg IM, SC – limitează bronhosecreŃia,
anticolinergicele se vor administra cu aproximativ 10 minute înaintea
inducŃiei anestezice
- acepromazină 0,1-0,5 mg/kg IM – se va administra cu 20 minute sau 1
oră înainte de inducŃie
- xylazină 2% 0,1-1,25 mg/kg – efect variabil, tranchilizarea durează între 1
şi 12 ore
InducŃia:
- inhalatorie în acvariu închis ermetic (5 ml de halotan îmbibaŃi într-un tifon
corespund introdus într-un acvariu de 30 litri corespunde unei concentraŃii
de 3,5% la 220C, acvariul se va agita pentru a se evita acumularea de
gaz pe partea sa inferioară) sau pe mască. InducŃia inhalatorie necesită
25-40 de minute.
- folosind acepromazina administrată o singură dată în doza de mai sus
- ketamină 20-25 mg/kg IM sau SC urmată sau nu de halotan în acvariu
inducŃia este urmată de preferat de intubaŃie cu catetere din plastic de
dimensiuni mici sau sonde de 2,5-10 mm.. Ritmul respirator spontan al iguanei
este de 2-4 respiraŃii/minut. Sistemele închise de narcoză se folosesc pentru
iguanele mari, de peste 5 kg, când la inducŃie fluxul de oxigen va fi de 2-4
l/minut iar menŃinerea cu 1-2 l/minut. Pentru iguanele cu greutate mai mică se

3
recomandă sisteme de narcoză deschise cu un flux de oxigen de 300-500
ml/kg/minut.
MenŃinerea anesteziei generale se poate face cu halotan; trezirea durează între
35 minute-1 oră. Isofluranul se recomandă animalelor aflate în stare gravă sau
cu insuficienŃă renală; inducŃia cu isofluran 4-5% durează 6-20 minute, timpul se
scurtează dacă se asociază şi ketamina.
MenŃinerea (Vienet V. 2001) se poate face şi injectabil, însă cu mare
variabilitate individuală:
- ketamină 22-44 mg/kg IM, SC – sedare, permite intubarea;
60 mg/kg IM – intervenŃii chirurgicale: inducŃie în 10-30 minute,
narcoză de 1-3 ore, revenire la comportament normal în 24-96 ore. Dozele mai
mari de 110 mg/kg determină stop respirator, bradicardie
- telazol 10-30 mg/kg IM – inducŃie rapidă, narcoză cu durată de 1 oră
4-5 mg/kg – sedare, permite intubarea
- propofol 10 mg/kg IV – durată de acŃiune scurtă 20-40 minute, trezire rapidă
- ketamină 30 mg/kg IM + xylazină 2% 0,1-1,25 mg/kg IM

Monitorizarea la reptile

• Prin evaluarea FR, FC, PA, reflexul cornean şi răspunsul la pensarea


cozii/piciorului. Şerpii se relaxează de la cap la coadă.
• AscultaŃia cordului este rareori posibilă, pentru monitorizare este utilă
electrocardiograma, monitorizarea Doppler.
• Sub anestezie majoritatea reptilelor nu respiră, ascultaŃia este inutilă. Se
impune recoltarea de sânge şi determinarea gazelor sanguine pentru
monitorizarea oxigenării şi aprecierea ventilaŃiei. Probele de sânge colectate
din cord totuşi nu reflectă valorile din sângele arterial.
• RESUSCITAREA. Rata metabolică redusă permite suportarea fără consecinŃe
majore a unor perioade lungi de stop cardio-respirator. Stopul cardiac, forte
rar, rezultă din tulburări electrolitice grave, acidoză sau stări septice. Principiile
resuscitării sunt similare celor de la alte vertebrate

łESTOASELE

 Ńestoasele, în special la cele de apă pot menŃine apneea timp îndelungat, de


asemenea se realizează un şunt pulmonar cu întreruperea circulaŃiei sanguine
pulmonare, rezultând prelungirea inducŃiei/eliminării narcoticelor inhalatorii.
 la Ńestoasele marine este dificil de localizat glota atunci când este închisă.

4
AGENT Doze & Administrare
Ketamina 40-80 mg/kg IM in membrele anterioare, rezultate foarte variabile, inductie
de lunga durata. La doze de peste 110 mg/kg morti subite. Revenire in 6
ore-3 zile.
Pentobarbital
60 mg/kg IP, a se aduce la dilutia de 2,5%, inductia (1-3 ore) si trezirea (3
zile) de lunga durata. Fara efect la 10% din testoase.
Halothan/ dupa premedicatia cu ketamina, se poate folosi la inductie N2 O, animalele
Isofluran pot respira spontan, daca se aseaza in decubit dorsal se va folosi ventilatia
cu presiune pozitiva, frecventa de 6 respiratii/minut. Narcoticul la o
concentratie de 0.5-1.0%

AMFIBIENII

 în faza de mormoloc prezintă branhii care dispar după metamorfoză când se


dezvoltă plămânii. Pielea se comportă ca o membrană semipermeabilă prin
care se realizează respiraŃia şi absorbŃia de substanŃe (avantaj ptr. narcoza
inhalatorie)
 respiraŃia abdominală dispare pe durata unei sedări puternice, dar respiraŃia
faringiană continuă
 se impune preanestezic dieta de 12-24 de ore, care reduce incidenŃa
regurgitării
 animalele peste 100 grame vor fi intubate
 reflexul cornean dispare înaintea celui de retragere a membrelor
 pot fi menŃinuŃi în afara apei timp îndelungat dacă sunt umeziŃi (mai ales pe
durata anesteziei)
 niciodată nu se va folosi hipotermia ca metodă de anestezie generală (valabil
şi pentru reptile)(motive: deprimă imunitatea, întârzie vindecarea, nu asigură
analgezia).
 deoarece amfibienii în perioada de inducŃie trec printr-o fază de excitaŃie,
pentru a se preveni saltul şi accidentele, inducŃia se recomandă a se realiza
într-un container.
 respiraŃia pulmonară se opreşte pe durata anesteziei şi nu poate fi folosită
pentru monitorizarea profunzimii narcozei, însă respiraŃia cutanată este
suficientă pentru a preveni hipoxia
 monitorizarea frecvenŃei cardiace se face prin observare directă (pe linia
ventrală mediană, caudal de umeri), prin ECG, ultrasonografie, doppler. Nu
sunt publicate valorile normale.
 revenirea din anestezie (animal capabil să se mişte normal) durează 30-90 de
minute după ce a fost clătit cu apă proaspătă.
 să nu se crească temperatura corporală a amfibienilor la valori apropiate de
cele din încăpere în ideea că se grăbeşte trezirea. Acest lucru va duce la
creşterea ratei metabolice şi a necesarului de oxigen, iar respiraŃia cutanată
nu va fi capabilă să asigure oxigenarea.

5
 nu se vor aplica soluŃii alcoolice sau preparate ce conŃin alcool direct pe piele,
pot fi absorbite prin piele şi vor dizolva secreŃiile normale care protejează
contra infecŃiilor şi deshidratării.
 pot fi anesteziaŃi prin imersia într-o soluŃie de anestezic, prin plasarea într-o
cameră de inducŃie sau prin aplicarea preparatului anestezic pe piele
 dacă se ajunge la planul narcotic dorit pentru procedura chirurgicală,
amfibianul este scos din baia cu anestezic şi spălat cu apă curată, sau
preparatul aplicat pe piele este îndepărtat. Animalul va rămâne anesteziat timp
de 10-80 minute dependent de anestezicul folosit.
 MS-222 (Tricain methan-sulfonat) are margini largi de securitate, soluŃia
trebuie tamponată cu bicarbonat de sodiu pentru a menŃine un pH neutru al
soluŃiei în care va fi imersat animalul. Poate fi administrat şi SC sau IM100
mg/kg , inducŃia durează 5-20 minute, trezirea 10-30 minute;
 ketamina 100-200 mg/kg SC sau IM, inducŃia în 10-20 minute, revenire după
20-60 de minute.
 Pudra de benzocaină poate fi dizolvată în etanol pentru a pregăti soluŃia
anestezică, care apoi va fi tamponată cu bicarbonat.
 Isofluranul poate înglobat într-un gel sau aplicat pe vată care se pune direct
pe spatele animalului
Stadiile narcozei
• Stadiul 1 - sedare profundă: înotatul spontan dispare, nu mai răspunde la
stimuli
• Stadiul 2 - narcoză profundă: scade tonusul muscular, se pierde echilibrul, în
această fază se pot recolta probe biopsice din înotătoare sau branhii.
• Stadiul 3 - anestezie chirurgicală: respiraŃii rare, frecvenŃă cardiacă redusă,
lipsa totală a răspunsului la stimuli
SPECIA AGENTUL DOZA & ADMINISTRAREA
BROASCA MS-222 (Tricain Solutie 1:1000 la adulte, 1:5000 pentru mormoloci –
methan-sulfonat) imersie. Solutia de baza de 1:1000 se obtine prin
dizolvarea a 1 g de MS-222 intr-un litru de apa care se
va tampona cu 2 g de bicarbonat de sodiu. Solutia
netamponata poate determina acidoza, cresterea
azotemiei, ACTH-ului si colesterolului si se crede ca
induce stresul la celelalte animale acvatice. Inductia
dureaza 15 minute, solutia sa fie calda si oxigenata.
Pentru mentinere solutia folosita initial va fi diluata 1:1,
animalul va fi acoperit cu prosoape de hartie imbibate in
lichid. Revenirea in 30-90 minute.
SALAMANDRA/ MS-222 (Tricain 1:2000 - 1:7500 imersie, preparare si administrare ca
methan-sulfonat) mai sus, inductie mult mai rapida in 3-5 minute
SALAMANDRA
DE APA se poate prepara o solutie de 1:10.000 - imersie, se
dizolva 100 mg de cristale in 5 ml etanol, se adauga 1
litru de apa, inductia dureaza 5 minute la temperatura
camerei

6
ANESTEZIA GENERALĂ LA PEŞTI

 Dietă preanestezică 12-24 ore, reduce riscul regurgitării hranei care se poate
opri în branhii sau murdăreşte apa. Scade contaminarea cu fecale a apei
folosite pentru anestezie şi trezire.
 Este necesară o oxigenare adecvată pentru menŃinerea homeostaziei.
Oxigenul se va suplimenta în toate containere cu apă în care va fi amplasat
peştele (de transport, anestezie şi trezire). Ideal apa va fi aceea din acvariul
sau sursa naturală în care trăieşte peştele (pH, clor, temperatură, amoniac)
 Atunci când se consideră că nivelul anestezic este suficient pentru a se
practica intervenŃia chirurgicală, adică s-a pierdut echilibrul, tonusul muscular,
scade frecvenŃa respiratorie şi nu răspunde la stimuli, se va aplica o
compresiune fermă la baza cozii pentru a verifica răspunsul la stimuli.
 FrecvenŃa respiratorie va fi monitorizată prin observarea mişcărilor operculilor
care acoperă branhiile. Culoarea branhiilor trebuie să fie roz închis spre roşu
deschis. Dacă respiraŃia devine extrem de rară sau se opreşte peştele trebuie
pus într-un container cu apă fără anestezic până respiraŃia revine la normal.
 Temperatura apei trebuie menŃinută la valoarea optimă pentru specia
respectivă atât pe durata anesteziei cât şi la trezire.

Există mare gamă de anestezice folosite la peşti, cu toate acestea informaŃiile


publicate sunt puŃine. Majoritatea procedurilor anestezice sunt efectuate cu un număr
limitat de droguri: tricaină, quinaldină şi dioxid de carbon.
Anestezicul poate fi administrat pe cale injectabilă, dar marea majoritate a
procedurilor chirurgicale se fac sub anestezia realizată prin băi statice sau în care
apa curge. În ambele situaŃii anestezicul trebuie să fie hidrosolubil, uneori el este
iniŃial dizolvat într-un solvent organic apoi în apă. Peştele este imersat în soluŃia cu o
anumită concentraŃie un timp determinat. ConcentraŃia se calculează în ppm (părŃi pe
milion), ceea ce este echivalent cu mg/l sau g/m3 de apă. Profunzimea sedării
peştilor este dependentă de concentraŃie şi durata expunerii.

Stadiile anesteziei la peşti


Stadiu Descriere Comportament
0 Normal ReacŃionează la stimulii externi, frecvenŃa mişcării
operculilor care acoperă branhiile şi tonusul muscular
normal
1 Sedare uşoară Uşoară inhibiŃie a reactivităŃii la stimuli externi,
descreştere uşoară a frecvenŃei mişcărilor operculilor,
echilibru normal
2 Sedare profundă Pierderea totală a reactivităŃii la toŃi stimulii externi
intenşi, reducere uşoară a frecvenŃei mişcărilor
operculilor, echilibru normal
3 Pierderea parŃială Pierderea parŃială a tonusului muscular, înoată haotic,
a echilibrului creşte frecvenŃa mişcărilor operculilor, răspund doar la
stimuli tactili puternici sau la vibraŃii
4 Pierderea totală a Pierderea totală a tonusului muscular şi a echilibrului,
echilibrului mişcări ale operculilor rare dar regulate, dispariŃia
reflexelor spinale

7
5 Pierderea activităŃii DispariŃia completă a reactivităŃii, mişcările operculilor
reflexe sunt rare şi neregulate, FC redusă, dispariŃia tuturor
reflexelor
6 Colaps medular Operculii nu se mai mişcă, urmează rapid stopul
(stadiu de asfixie) cardiac

Cea mai simplă modalitate de a anestezia peştii este de a-i imersa într-un
acvariu cu anestezic şi a-i scoate de acolo atunci când s-a ajuns la nivelul anestezic
dorit. După ce operaŃia s-a încheiat peştele este imersat într-un acvariu cu apă
proaspătă cu sistem de oxigenare. Această metodă este adecvată când intervenŃiile
sunt scurte, sub 1 minut. Atunci când dorim o sedare mai lungă se folosesc metode
alternative, adică sisteme prin care alternativ prin branhiile peştelui trece apă cu
anestezic sau doar apă în funcŃie de nivelul de sedare al peştelui.

Anestezice folosite frecvent:


Tricaina (MS-222, Finquel, Tricaine-S) - dacă se foloseşte pentru anestezia
peştilor de consum restricŃiile se ridică după 21 de zile. Este foarte solubilă în apă şi
liposolubilă, traversând rapid branhiile. Dozarea depinde de gradul de anestezie
dorit, specie, mărimea peştelui, temperatura şi duritatea apei. Are efect mai intens ăn
apă caldă şi cu duritate scăzută. SoluŃia trebuie tamponată pentru a ajunge la un pH
de 7-7,5 cu NaHCO3. Anestezicul se elimină prin branhii pe durata trezirii,
concentraŃia tisulară ajunge la zero după 24 de ore. Este recomandată testarea
concentraŃiei soluŃiei pe un număr mic de peşti pentru a determina dozarea optimă.
Quinaldina şi Quinaldina sulfat – quinaldina este greu solubilă în apă dar
solubilă în acetonă şi etanol, quinaldina sulfat este hidrosolubilă. Trebuie făcută
corecŃia pH-ului, soluŃiile sunt acide, cu 0,45 g NaHCO3/1 g quinaldină sulfat. Efecte
adverse: irită branhiile, provoacă leziuni corneene. SolvenŃii folosiŃi pentru a dizolva
quinaldina irită lucrătorii dacă zona nu este bine ventilată. Dozare: 15-60 mg/l. Efectul
este mai intens în apă cu duritate crescută. ConcentraŃia tisulară este zero după 24
de ore.
Bioxidul de carbon – gaz solubil în apă. Se barbotează în apă, este dificil de
controlat concentraŃia şi în acelaşi timp trebuie menŃinută o concentraŃie adecvată de
oxigen. A fost folosit iniŃial pentru sedarea peştilor pe durata transportului sau pentru
a permite manipularea. Alături de gazul presurizat ca sursă de CO2 a fost folosit şi
bicarbonatul de sodiu (NaHCO3) care atunci când se dizolvă în apă eliberează lent
bioxid de carbon. Gazul se eliberează mai repede la un pH scăzut. Se adaugă 640
mg NaHCO3 / l apă la un pH de 6,5.

8
Eugenolul – recent a fost introdus în anestezia peştilor, se foloseşte în
alimentaŃie (condiment) şi în stomatologie. Se foloseşte în doză de 25-100mg/l.

ANESTEZIC SPECIE DOZA INDUCTIE COMENTARII


&TREZIRE
Metomidat Cod 5-20 mg/l Inductie: <3 minute Margini largi de securitate
Pastrav 5 mg/l Trezire: 8-20 minute
curcubeu
MS-222 Somon 25 mg/l Inductie: <3 minute Se vor folosi concentratii
(Tricaine 75-100 mg/l Trezire: <10 minute mai mari pentru o narcoya mai
methane- profunda. Trebuie tamponata
Crap 40 mg/l
sulfonate) solutia.
Cod 75 mg/l
Urethan Diferite specii 5-40 mg/l Inductie: 2-3 minute Efect carcinogen
Trezire: 10-15 minute
2- Cod 0.1-0.5 ml/l Inductie: 2-4 minute Doza letala apropiata de
Phenoxyeth Somon 0.25-0.5 ml/l Trezire: 3-6 minute cea utila anestezic
anol
Benzocaina Somon 25-45 mg/l Inductie: 2-4 minute Doza letala apropiata de
Trezire: <10 minute cea utila anestezic
Crap 50-100 mg/l
Cod 40 mg/l
Ketamina Somon 30 mg/kg IM Inductie: 10-300 sec Nu modifica ritmul ventilator
Rechin 10-30 mg/kg IM Trezire: 1-2 ore
Chloralhidrat Diferite specii 0.8-0.9 g/l Inductie: 8-10 minute Anestezia nu este profunda,
Trezire: 20-30 minute este mai potrivit ca si sedativ
Eter Diferite specii 10-15 ml/l Inductie: 2-3 minute Foarte iritant pentru piele
Trezire: 5-30 minute
Etomidat Somon 1.0 mg/l Inductie: 3-5 minute Efect mai intens in ape
Trezire: 5-20 minute alcaline
Hipotermia Somon Imersie in apa Inductie: 10-15 Pestii care traiesc la 10
cu gheata minute grade Celsius sunt activi si la 1
maruntita Trezire: pana se grad
ajunge la
temperatura coporala
normala

ANESTEZIA GENERALĂ LA PĂSĂRI

Fiecare pasăre ar trebui supusă examenului fizic anterior anesteziei. În


general, observarea în linişte a comportamentului în cuşcă oferă multe informaŃii.
Nivelul de alertă şi de atenŃie la ce se întâmplă în jur, postura, starea de întreŃinere
a penelor, frecvenŃa respiratorie, toate reprezintă chei despre condiŃia fizică a
păsării. Se va face un examen atent al nărilor şi cavităŃii orale. Pentru ascultaŃia
pulmonilor şi cordului trebuie folosit un stetoscop de uz pediatric. În acelaşi timp
se va palpa regiunea sternului, oferind informaŃii despre masa musculară şi
condiŃia generală a păsării.

9
Atunci când este posibil, pasărea va fi lăsată să se acomodeze cu noul
mediu al spitalului înainte de anestezie, deoarece noul mediu este stresant. Acest
timp va permite păsării să se liniştească după examenul fizic, iar medicului să facă
determinările paraclinice din sângele recoltat (sunt suficiente şi probe mici de
sânge, există metode adecvate şi pentru ele). Deseori preoperator este necesară
fluidoterapia constatându-se că pasărea este deshidratată.
În cadrul examenului fizic se va acorda atenŃie examinării nărilor şi
cavităŃii orale. Pentru ascultaŃia cordului şi plămânilor se va folosi un stetoscop de
uz pediatric.
Păsările nu reacŃionează în acelaşi mod ca şi mamiferele la stimulii ce pot
cauza durere. IntervenŃiile la nivelul pielii determină un răspuns minor din partea
inimii.
Rata metabolismului ridică numeroase implicaŃii pentru anestezie. O dietă
de 6-8 ore determină hipoglicemie şi cetoză fatală. La păsările sub 100 de grame
nu se va impune dieta, iar la cele mari dieta va fi de 1-2 ore. Dieta la păsările mici
se va institui doar în cazul în care se practică operaŃii pe guşă. Metabolizarea
medicamentelor administrate parenteral este rapidă. Vor mânca şi consuma
lichide cât mai repede posibil după trezire. Păsările şi rozătoarele nu vomită, astfel
dieta nu este importantă din acest punct de vedere, dar nu trebuie uitat că ele pot
regurgita şi pot să apară obstrucŃii ale căilor respiratorii.
Temperatura corporală e ridicată, atenŃie la temperatura din mediu;
trebuie luate măsuri pentru prevenirea hipotermiei.
Volumul sanguin la unele păsări (nu este vorba de struŃi sau emu) este
atât de mic încât o hemoragie minoră este suficientă pentru a induce şocul. Lipsa
unor vene sau artere superficiale mari ridică probleme legate de reechilibrarea
volemică rapidă.
Aparatul respirator este foarte diferit de al mamiferelor, inspiraŃia este
pasivă în timp ce expiraŃia este activă. AgenŃii inhalatori traversează repede
bariera hematoencefalică rezultând o inducŃie rapidă. Majoritatea acestor
anestezice inhalatorii sunt mai puŃin solubile în sânge decât la mamifere. Păsările
nu au rezerve de oxigen în plămân ca şi mamiferele şi astfel dacă respiraŃia li se
opreşte devin rapid hipoxice şi mor, prin urmare păsările nu tolerează apneea.
Dacă se instituie ventilaŃia volumul curent va fi de 15 ml/kg cu frecvenŃa de 10-15
respiraŃii/minut. Nu se va strânge sternul păsărilor deoarece se împiedică funcŃia
respiratorie. Păsările nu au epiglotă, corzi vocale, cartilaj tiroid - laringele este uşor
de intubat; inelele traheale sunt complete, traheea nu este expansibilă – se vor
folosi sonde endotraheale fără balonaş sau cu balonul inflat cu atenŃie; diafragma
este rudimentară; plămânii sunt compacŃi şi mici, relativ neexpansibili; prezintă 9
saci aerieni avasculari care nu sunt implicaŃi în schimbul respirator şi prin urmare
nici în narcoza inhalatorie.
Capacitatea pulmonară se reduce dacă sunt puse în decubit dorsal, de
asemenea şi întoarcerea venoasă este îngreunată, prin urmare se recomandă
poziŃionarea păsărilor pe o parte.
În perioada de trezire pot da atât de tare din aripi încât să se
autotraumatizeze, mai bine este să se împacheteze pasărea într-un prosop. De
asemenea, la păsările mari se indică acoperirea ochilor (şi iniŃial când se face
contenŃia) pentru a le calma şi/sau administrarea IM a 0,1-0,2 mg/kg diazepam.

10
Este obligatorie şi în acelaşi timp necesară cântărirea înaintea
administrării oricărui medicament.
Scopurile generale ale anesteziei: minimalizarea stresului, asigurarea
analgeziei, trezire rapidă.
Anestezicele injectabile nu se folosesc de obicei, cu excepŃia păsărilor
mari, (struŃ, emu) deoarece eficacitatea şi siguranŃa anesteziei depinde de specie
şi individ. Administrarea se face doar în muşchii pectorali folosindu-se cel mai des
asocierea agoniştilor alfa-2 adrenergici cu ketamina. Ketamina singură nu asigură
miorelaxarea, iar trezirea este agitată, la majoritatea păsărilor de curte nu produce
o anestezie acceptabilă. Doza de ketamină depinde de greutatea corporală, astfel
la păsări de peste 1 kg se folosesc doze de 10-20 mg/kg în timp ce la păsările sub
50 de grame dozele pot ajunge la 70-80 mg/kg. La vulturi folosirea ei induce
convulsii, stări de excitaŃie, salivaŃie, fenomene neconstatate la celelalte păsări.
Xylazina induce o miorelaxare excelentă şi o revenire calmă din anestezie dar
depresia respiratorie este accentuată. Prin urmare va fi evitată folosirea ei la
păsările în stare gravă. Benzodiazepinele au efect variabil, produc în general
sedare şi miorelaxare, este de preferat să fie administrate cu 10-20 de minute
anterior altor manipulări.

Anestezia injectabilă, doze orientative (după Carroll L.1991)


Păsări peste 250 g ketamină 10 mg/kg
Păsări sub 250 g ketamină 30 mg/kg
Păsări sub 50 g ketamină 70-80 mg/kg
Şoim xylazină 2 mg/kg, ketamină 25-30 mg/kg
BufniŃă xylazină 2 mg/kg, ketamină 10-15 mg/kg
Papagal gri african xylazină 1,5 mg/kg, ketamină 15-25 mg/kg
Cockatoo xylazină 2,5-3,5 mg/kg, ketamină 20-30 mg/kg
Peruşi xylazină 6,5 mg/kg, ketamină 30 mg/kg

În cazul unor intervenŃii chirurgicale minore la păsările mici se pot folosi


următoarele asocieri:
Diazepam 0,5-1 mg/kg + ketamină 10-50 mg/kg IM
Xylazină + ketamină (vezi tabelul de mai sus) IM
Telazol 4-25 mg/kg IM (peruşi 15-20 mg/kg, gâscă 5-10 mg/kg)
Propofol, pentru inducŃie doze maxime de2 mg/kg în bolus la fiecare 30
de secunde, după care în perfuzie 0,5-1 mg/kg/minut pentru menŃinerea narcozei
chirurgicale.
Dacă se impune un plan anestezic mai profund după trecerea a 10 minute
se poate administra doar ketamină ¼-1/2 din doza iniŃială. Revenirea din
anestezia injectabilă este variabilă, dar depăşeşte 45 de minute

11
Dacă se va practica administrarea IV a anestezicelor dozele vor fi ¼-1/2
din cele recomandate IM.
La păsările de talie mare anestezicele injectabile se vor administra în
vena cefalică antebrahială, unele vor tolera şi administrările în jugulară. Asocierile
anestezice folosite pentru proceduri scurte sau pentru inducŃie:
Xylazină 0,5-1 mg/kg IM urmată după 15 minute de ketamină 2-4 mg/kg IV
Xylazină 0,25 mg/kg şi ketamină 2,2 mg/kg IV
Telazol 4-10 mg/kg IM, 2-6 mg/kg IV
Diazepam 0,2-0,3 mg/kg, ketamină 2,2 mg/kg IV

Anestezia locală: atenŃie la supradozare, se vor dilua înainte de folosire.


Lidocaină fără epinefrină, 1-2 mg/kg. Procaina este toxică !!! Lidocaina poate fi
folosită şi pentru tratamentul aritmiilor cardiace (IV), nu se va depăşi doza maximă
de 4 mg/kg.
Anestezia inhalatorie (inducere şi menŃinere) este cea mai populară, de
preferat sunt izofluranul şi sevofluranul, pe mască sau în camere. Se recomandă
intubarea, care este uşoară la cele de peste 200 g. Pentru păsări mici se
recomandă sistemele fără reinhalare; un flux de oxigen de 120-200 ml/kg/minut
este rezonabil dar fără ca fluxul total să fie sub 500 ml/minut. În cazul folosirii
isofluranului (de preferat) inducŃia se face la o concentraŃie de 3-4%, menŃinerea
cu 0,5-2,5%. InducŃia este sub 5 minute, mult mai rapidă decât la mamifere.
Modificări mici ale concentraŃiei pot schimba rapid adâncimea narcozei, apneea
este un semnal important care indică necesitarea superficializării imediate a
planului narcotic, stopul cardiac apare în 2-5 minute de la debutul apneei.
Halotanul este acceptabil la păsări, inducŃia se face cu 2,5-3,5% şi durează 5-10
minute, menŃinerea cu 1-2%. Păsările mari vor fi anesteziate în sistem circular
standard. În ceea ce priveşte MAC pentru anestezicele inhalatorii s-a constat că
nu există diferenŃe mari faŃă de mamifere.
MAC Găină Gâscă
Halothan 0,85 1,05
Isofluran - 1,32
sevofluran 2,21 -
Halothanul determină frecvent aritmii cardiace, stabilitatea cardiacă este
unul din avantajele isofluraului, acesta este unul din motivele pentru care a fost
acceptat în practica clinică la păsări. Protoxidul de azot poate fi folosit şi el ca al
doilea gaz în anestezia inhalatorie la păsări, niciodată de unul singur,
respectându-se ca şi la mamifere o concentraŃie minimă de 30% de O2 în
amestecul gazos. Protoxidul de azot nu se acumulează în sacii aerieni, dar unele
păsări au o particularitate anatomică care exclude folosirea sa. De xemplu,
pelicanii au buzunare subcutanate de aer care nu comunică cu sistemul respirator
şi ca rezultat protoxidul de azot poate produce emfizem subcutanat (reversibil).
Rezultate satisfăcătoare se obŃin prin combinaŃii injectabile-inhalatorii.
InducŃie cu ketamină (10-15 mg/kg) urmată de inhalaŃie de isofluran sau halotan.
SoluŃia de ketamină pentru a se doza corect se va dilua. Pentru un canar de 30-60
g ar fi necesari 1-2 mg/pasăre. În locul ketaminei se poate folosi saffanul IM însă

12
rezultatele sunt variabile, probabil pentru că este greu să fim siguri că administrăm
corect în masa musculară.
Monitorizarea profunzimii narcozei:
- superficială: reflexe prezente, lipsa mişcărilor voluntare
- medie: reflex palpebral absent, încetinite pedal şi corneal, respiraŃie rară,
regulată şi profundă
- adâncă: toate reflexele absente, respiraŃie rară, neregulată, superficială, poate
deveni apneică.

ANESTEZIA GENERALĂ LA PRIMATE

Anestezicul ideal pentru primate ar trebui să-şi facă efectul rapid, să aibe
marjă de siguranŃă mare (deseori nu se cunoaşte greutatea animalului), revenirea
din anestezie şi la comportamentul normal să se producă repede, să fie suficiente
cantităŃi mici care pot fi rapid administrate IM, efectele adverse, inclusiv reacŃiile la
locul administrării, să fie minime.

Anestezice folosite pentru contenŃie şi în scop chirurgical


(Sainsburly A. W. 1989)
Anestezic Doze şi căi de administrare
ContenŃie Anestezie chirurgicală
chimică
Saffan 8-18 mg/kg IM 18-25 mg/kg IM
Innovar-Vet (fentanyl- 0,3 ml/kg IM -
droperidol)
Hypnorm (fentanyl- 0,3 ml/kg IM -
fluanisonă)
Ketamină 5-15 mg/kg IM -
Ketamină/acepromazină - 20-40mg/kg IM/0,25 mg/kg IM
Ketamină/diazepam - 20-40mg/kg IM/0,5 mg/kg IM
(sau midazolam)
Ketamină/xylazină - 20-40mg/kg IM/0,25 mg/kg IM
Propofol - 10 mg/kg IV
Methohexital (Brietal) 20 mg/kg IM 10 mg/kg IV (durată aprox. 20
min.)

13
Pregătirea preanestezică include dieta de 6 ore la animalele mici şi de 24
de ore la primatele mari (de ex. babuini). Pe durata anesteziei temperatura
corporală şi echilibrul hidric trebuie îndeaproape monitorizat. În cazul folosirii
narcozei inhalatorii animalul se va menŃine intubat cât mai mult timp posibil.
Primatele par a avea un prag ridicat la durere, însă postoperator se pot administra
morfinice (petidină 2-4 mg/kg IM la fiecare 3-4 ore; buprenorfină 0,01 mg/kg IM
sau IV la fiecare 12 ore) pentru asigurarea analgeziei.

PRINCIPII ANESTEZICE ÎN SITUAłII SPECIALE

ANESTEZIA ÎN PERIOADA PEDIATRICĂ ŞI GERIATRICĂ

Repere temporale:
La animalele de companie (pisică şi câine) se consideră:
• nou-născut indivizii de vârstă egală sau mai mică de 2 săptămâni;
• de vârstă pediatrică sunt indivizii de până la 12 săptămâni;
• se încadrează la vârsta geriatrică indivizii de peste 6 ani la rase de câini
uriaşe, de peste 8-10 ani la rase de câini medii şi mari, de peste 10-15
ani la rase de câini mici şi pisici;
La cabaline indivizii depăşind 15 ani se încadrează în această categorie de vârstă.
Se pot considera perioadă geriatrică ultimii 20% din anii reprezentând
durata medie de viaŃă anticipată pentru animalul respectiv.

În anestezie la cabaline s-a constata că accidentele anestezice la mânjii sub 1


o săptămână sunt de 7,3 ori mai frecvente decât la caii tineri de 4-8 ani, iar la mânjii
de 1-4 săptămâni de 2,02 ori. Între vârsta de 1-3 luni riscule este acelaşi ca la
întreaga populaŃie cabalină, cu o rată a mortalităŃii de 0,9%. Aceste date
demonstrează că este necesară o atenŃie specială şi competenŃă atunci când se
anesteziază pacienŃii pediatrici.

Principii anestezice:
- la pui intervalul de timp dintre vaccinare/deparazitare – operaŃie să fie
minim 72 de ore;
- atropinizarea este contraindicată la puii sub 2 săptămâni datorită
imaturităŃii inervaŃiei vagale şi a efectelor limitate cardiace ale medicamentului;
- administrarea fluidelor, de preferat Ringer lactat:
- la pacienŃii tineri 4 ml/kg/oră
- la pacienŃii bătrâni, în toate operaŃiile, chiar şi pentru proceduri
stomatologice 1-3 ml/kg/oră. Dacă pacientul suferă de boli cardiace
soluŃiile să nu conŃină Na.
Fluidoterapia este fundamentală la tineret, se va calcula precis
deoarece există atât riscul hipovolemiei dar şi cel al hipervolemiei.
- toŃi pacienŃii geriatrici sunt consideraŃi cu risc crescut (III, IV) chiar dacă
vin pentru operaŃii scurte sau pentru proceduri stomatologice;
- nu este necesară dieta preanestezică;
- majoritatea anestezicelor folosite în anestezia animalelor adulte pot fi
administrate şi la tineret în doze minime, cu precizarea că nu se vor folosi narcotice
barbiturice la animale mai mici de 8 săptămâni datorită imaturităŃii funcŃiei metabolice
hepatice;

14
- pentru administrarea anestezicelor este preferată calea IM;
- foloseşte anestezice cu acŃiune scurtă, uşor de eliminat şi la limita inferioară de
dozare. „Elasticitatea fiziologică” la aceste vârste este redusă.

Tabelul 14.1. DiferenŃele fiziologice dintre animalele tinere şi bătrâne comparativ cu


animalele adulte (după Robinson E. P., 1993)

DiferenŃe fiziologice dintre pui şi adulŃi DiferenŃe fiziologice dintre animalele în


vârstă şi cele adulte
- sistem enzimatic microsomal imatur - funcŃia hepatică poate fi scăzută de
până la 6-12 săptămâni → metabolizarea lipidoze, ciroză, neoplazii, de reducerea
HEPATICĂ a medicamentelor limitată, fluxului sanguin hepatic → metabolismul
necesară reducerea dozelor anestezicelor este redus, durata de
anestezicelor care se elimină şi acŃiune creşte, trezire prelungită
metabolizează în principal pe această - pacienŃii geriatrici pot prezenta
cale pentru a evita supradozarea insuficienŃă renală cronică sau nefroni
- imaturitatea sistemului microsomal are nefuncŃionali → clearance încetinit al
implicaŃii asupra producŃiei de albumine, medicamentelor, trezire prelungită
hipoproteinemia fiziologică la pui - volemia redusă, debitul cardiac scăzut,
reprezintă un risc suplimentar de un număr mare de boli cardiace, în
supradozare anestezică (vezi special valvulare cronice, reducerea
farmacocinetica anestezicelor) activităŃii sistemului vegetativ, scad
- funcŃie RENALĂ imatură până la 4-8 capacitatea de a compensa modificările
săptămâni → incapacitate de a conserva hemodinamice induse de anestezice –
lichidele, lipsa adaptării rapide la risc de hipotensiune
modificări volemice importante, pierderi - termoreglare slabă → apare frecvent
crescute de sodiu hipotermia intra- şi postoperatorie
- slab control vasomotor → fac mai uşor - elasticitatea pulmonară scăzută, perete
hipotensiune toracic rigid, fibrozarea vaselor, bronşite
- suprafaŃă corporală mare, lipsă de Ńesut cronice, emfizem → inducŃia şi revenirea
adipos → susceptibilitate la hipotermie din narcoza inhalatorie sunt lente
- Ńesut muscular redus, alături de cel - risc mare de hipoventilaŃie prin
adipos scăzut → volum scăzut pentru reducerea eficienŃei chemoreceptorilor la
redistribuŃia anestezicelor o PaCO2 crescută sau la o PaO2 scăzută
- cordul este mai puŃin capabil să crească - la pacienŃii în vârstă obezi →
forŃa de contracŃie, la suprasolicitări anestezicele liposolubile
răspunde prin creşterea frecvenŃei (THIOBARBITURICELE; KETAMINA) au
cardiace → fac mai uşor hipotensiune ca un volum mare de distribuŃie → efect mai
răspuns la bradicardie. redus; anestezicele hidrosolubile
- necesarul de oxigen la nou-născut este (MIDAZOLAMUL) →efect intens
crescut (dublu faŃă de adult) – riscul de - activitatea SNC mai redusă, mai puŃini
hipoxie în cursul anesteziei este mai neuroni şi cantitate mai mică de
mare neurotransmiŃători, creşterea
- permeabilitatea barierei hemato- permeabilităŃii barierei hemato-encefalice
encefalice este crescută → efectul → necesarul (doza) de anestezic se va
anestezic este mai rapid şi mai profund reduce
- în cazul narcozei inhalatorii → inducŃia - la aceşti pacienŃi hipoglicemia nu
este mai rapidă, fluctuaŃii mari ale reprezintă o problemă

15
profunzimii narcozei atunci când
respiraŃia este spontană
- posibil valori scăzute ale glicemiei,
capacitate de depozitare a glicogenului
redusă → a se determina preanestezic
glicemia, risc de hipoglicemie dacă nu se
administrează glucoză pe perioada
anesteziei

Nou-născuŃii cabalinelor au caracteristici fiziologice diferite de ale adulŃilor, dar


diferite şi de ale nou-născuŃilor aparŃinând altor specii:
- murmurul cardiac cauzat de persistenŃa arcului arterial persistă 3-5 după parturiŃie,
anestezia reduce DC şi tonusul vasomotor, determină atelectazie pulmonară şi
vasoconstricŃie pulmonară reflexă: consecinŃe posibile – modificarea gradientului de
presiune şi agravarea şuntului vascular. În această perioadă monitorizarea cardiacă
este absolut indispensabilă.
- rata metabolică crescută impune un debit cardiac de repaos ridicat. DC este
dependent de FC la nou-născut, prin urmare anestezicele care reduc FC (agoniştii
alfa-2 adrenergici) sau hipotermia influenŃează puternic DC. FC medie este de 100
bătăi/minut în prima lună de viaŃă, scăzând la o medie de 60 la 3 luni, reflectând
tranziŃia de la dominanŃa simpatică spre influenŃa vagală în creştere pe măsura
maturizării aparatului cardio-vascular.
- PA este mai redusă în general comparativ cu adulŃii, astfel PAM este de 70-90
mmHg la 1-10 zile, creşte la 100 mmHg la mânjii de 1 lună.
- comparativ cu animalele adulte volumul curent este mai mare, asigurat de o FR
crescută. La mânjii de o lună FR este de 40-50 respiraŃii/minut, scăzând la valorile
adulŃilor la vârsta de o lună.
- PaO2 este mai scăzută şi puternic influenŃată de poziŃia corporală, în timp ce
consumul de oxigen este mai mare, pentru a asigura necesarul metabolic crescut.
Aceasta înseamnă o probabilitate mai mare de apariŃie a hipoxemiei.
- cantitatea de apă totală din organism este mai mare decât la adulŃi, funcŃiile renale
şi hepatică sunt imature, influenŃând aportul, redistribuŃia şi metabolismul
anestezicelor.
- imaturitatea barierei hemato-encefalice explică efectul rapid al sedativelor (agonişti
alfa-2 adrenergici şi benzodiazepine)
- anestezia modifică termoreglarea rapid şi puternic alterând controlul hipotalamic.
Lipsa depozitelor adipoase subcutanate, suprafaŃa corporală mare sunt favorabile
hipotermiei. Medicamentele de tipul fenotiazinicelor care cresc pierderea de căldură
prin vasodilataŃia pe care o induc sunt de evitat atunci când este posibil.
- în perioada poastanestezică scopul principal al trebuie să fie cel al unei treziri
rapide şi liniştite astfel încât mânzul să fie pus împreună cu mama şi să se sugă.
- dintre anestezicele folosite pentru a obŃine sedarea, agoniştii alfa-2 adrenergici sunt
contraindicaŃi la mânjii sub o lună datorită efectului bradicardizant evident.
Benzodiazepinele (diazepam sau midazolam) pot fi administrate fiind singure însă ele
nu au proprietăŃi analgezice, astfel trebuie folosiŃi opioizii şi analgezicele locale dacă
se vor aplica proceduri dureroase. Dintre opioizi, butorfanolul asigură o analgezie
bună dar scurtă având însă efect sedativ sinergic cu benzodiazepinele.

16
Anestezice şi protocoale anestezice la căŃei (după Zilberstein L., Tessier-
Vetzel D., 2003)
Anestezic Doză (mg/kg) şi cale de administrare
PremedicaŃie
Midazolam 0,1-0,2 IM, SC, IV (lent)
Diazepam 0,1-0,3 IV (lent)
Acepromazină 0,025-0,05 IM, SC
Atropină 0,01-0,02 SC, IM, IV
Glicopirolat 0,01-0,02 IM, IV
Xylazină (de evitat) 1 IM, SC
Medetomidină (de evitat) 0,01 IM
Acepromazină+morfină 0,03-0,05 + 0,2 SC, IM
cu 20-30 de minute înainte de
InducŃie
Propofol (fără premedicaŃie) ~ 6 IV (lent ~ 60 secunde)
Propofol (cu premedicaŃie cu ~ 4 IV (lent ~ 60 secunde)
benzodiazepine sau fenotiazine)
Propofol (cu premedicaŃie cu ~ 2 IV (lent 60 secunde)
xylazină sau medetomidină)
Thiopental (cu premedicaŃie cu ~ 8 IV (lent ~ 30 secunde)
benzodiazepine sau fenotiazine)
Diazepam+ketamină 0,2 + 1-3 IV sau
0,2 + 5-10 IM
MenŃinere: Isofluran sau halothan Conform profunzimii anesteziei
Analgezie
Morfină 0,05-0,2 IM, SC
NSAIDs 0,1 atunci când este necesar IV lent
Plasture cu Fentanyl 2 micrograme/kg/oră transdermal
Butorfanol 0,05-0,3 SC, IM, IV

ANESTEZIA PENTRU OPERAłIA DE CEZARIANĂ

Dacă anestezicul poate ajunge în creier atunci este capabil să traverseze bariera
placentară.

Anestezicele folosite la femelele gestante influenŃează fetusul, în general


efectele sunt mai pronunŃate şi au o durată mai lungă la acesta comparativ cu
femela. Se vor prefera acele anestezice care traversează bariera placentară mai lent.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că anestezicele pot induce sau inhiba
parturiŃia prin modificarea tonusului uterin.
Anestezicele cu mare liposolubilitate, cu greutate moleculară mică, cu grad
de ionizare şi de legare proteică scăzut traversează bariera placentară rapid.
Administrarea în perfuzie continuă, în bolusuri repetate sau inhalator determină o
concentraŃie anestezică maternală continuă crescută şi un transfer continuu spre
fetus. Se preferă administrarea unică în bolus.
ToŃi factorii care scad volemia (deshidratarea femelei, hemoragia, şocul
endotoxic, anestezicele) influenŃează circulaŃia placentară şi în final induc hipoxie şi
acidoză fetală scăzând şansele de supravieŃuire ale fetusului.

17
Modificări fiziologice asociate stării de gestaŃie avansată (perioadei preparturiente):
- debitul cardiac este crescut, prin creşterea debitului sistolic şi a
frecvenŃei cardiace, cu 30-50% → astfel scade rezerva în suprasolicitarea
hemodinamică determinată de anestezie;
- volemia creşte mai mult decât hematocritul astfel încât este prezentă o
anemie fiziologică, toleranŃa la pierderile sanguine este inferioară comparativ cu
femela negestantă;
- ocluzia parŃială a venei cave şi compresiunea aortică duce la
HIPOTENSIUNE la animalele puse în decubit dorsal → se va reduce cât este posibil
perioada de decubit dorsal;
- rezerva respiratorie este scăzută, tendinŃa spre hipoxie creşte →
necesară OXIGENOTERAPIA (pe cateter nazal sau pe mască), începând cu 3-5
minute înainte de inducŃie;
- există risc crescut de regurgitare şi aspiraŃie pulmonară → nu se va
recurge la narcoza inhalatorie pe mască; în condiŃiile creşterii acidităŃii gastrice la
femela gestantă se impune intubarea cu sonde cu balon de etanşeizare pentru
evitarea pneumoniei prin aspiraŃie;
- colinesteraza plasmatică este scăzută, în consecinŃă se prelungeşte
durata de acŃiune a succinilcolinei şi a anestezicelor locale de tip ester.
- modificările determinate de creşterea progesteronemiei la nivelul SNC
reduce necesarul de narcotic inhalator
- volumul spaŃiului epidural scade astfel la anestezia epidurală se reduce
volumul de anestezic administrat

Anticolinergicele. După administrarea atropinei în 10-15 minute se


constată tahicardie fetală. Glicopirolatul datorită masei moleculare mari
traversează bariera placentară în procent nesemnificativ.
Anestezicele locale indiferent de calea de administrare traversează
bariera placentară, dar la dozele utilizate în mod normal nu produc depresie fetală
semnificativă. Lidocaina are o toxicitate relativ scăzută şi este preferată în
anestezia locală pentru operaŃia de cezariană. Procaina în doze scăzute nu
influenŃează negativ fetusul; metabolizarea procainei este lentă deoarece
pseudocolinesterazele fetale sunt scăzute.
Neurolepticele fenotiazinice (acepromazina, promazina) traversează
rapid bariera placentară, fără efecte asupra nou-născutului la doze uzuale.
Hipotensiunea la femela stresantă poate induce scăderea fluxului sanguin uterin şi
hipoxie fetală. Tonusul uterin scade.
Benzodiazepinele ating concentraŃii mai crescute în sângele fetal decât
în cel maternal.
Agoniştii alfa-2 adrenergici pot determina depresie respiratorie severă la
femelă şi fetus. Se vor folosi în doze mici şi se va avea în vedere administrarea
antagoniştilor. La rumegătoarele mari pot induce avort în ultimul trimestru de
gestaŃie, efectul la alte specii este necunoscut.
Opioizii se folosesc frecvent în premedicaŃie sau în administrare
epidurală. Datorită pH-ului fetal mai scăzut concentraŃiile sanguine ajung
superioare celor maternale. Morfina şi oximorfina produc depresia SNC la nou-
născut; fentanylul induce o scurtă depresie respiratorie.

18
Este recomandată evitarea barbituricelor deoarece la doze care nu
produc narcoza la femelă pot induce inhibiŃia completă a mişcărilor respiratorii
fetale. Se vor folosi doar cele aparŃinând grupei cu efect ultrascurt, în administrare
unică.
Ketamina poate determina creşterea tonusului uterin şi scăderea fluxului
sanguin urmate de hipoxie fetală.
Deoarece miorelaxantele periferice nu traversează bariera placentară
(puternic ionizate şi cu greutate moleculară mare) nu a fost demonstrat nici un
efect asupra nou-născutului. Metabolizarea succinilcolinei însă este încetinită
datorită scăderii pseudocolinesterazei maternale.
Toate narcoticele inhalatorii traversează bariera placentară datorită
greutăŃii moleculare mici şi liposolubilităŃii. Depresia SNC la fetus depinde de
durata şi profunzimea narcozei, de exemplu apare dacă protoxidul de azot se
administrează mai mult de 15 minute. Halotanul este un puternic miorelaxant al
musculaturii uterine, va inhiba involuŃia uterină şi va creşte riscul de hemoragie
uterină. Atunci când se recurge la el este indicată desfăşurarea rapidă a operaŃiei;
dacă femela va fi ventilată corespunzător depresia fetală dispare rapid.

Tehnici anestezice:
 la vaci şi oi operaŃia de cezariană se practică sub sedare (xylazină)
asociată cu anestezie loco-regională (vaci: infiltraŃie liniară pe linia de incizie,
anestezie paravertebrală; oi: blocaj lombo-sacral epidural sau infiltraŃie liniară). De
asemenea poate fi luată în calcul pentru rumegătoarele mari anestezia epidurală
înaltă sau anestezia generală (de ex. asocierea xylazină-ketamină-guaifenesin).
 la animale mici şi iepe. Se caută un protocol ideal care să asigure
analgezia, narcoza şi miorelaxarea fără compromiterea fetusului.
- PremedicaŃia: doze minime de acepromazină, xylazină sau
detomidină. Se contraindică xylazina la animalele mici.
- InducŃia: se va folosi un anestezic cu acŃiune rapidă care să permită
intubaŃia imediată. De exemplu la căŃele doze reduse de thiobarbiturice,
methohexital, propofol, sulfentanil sau ketamină. La animalele mici în
stare de şoc se indică administrarea iniŃială a asocierii diazepam-
ketamină urmată de narcoza inhalatorie. La iepe se poate folosi
xylazină în doza minimă asociată cu butorphanol, asocierea de
guaifenesin-thiopental sau guaifenesin-ketamină. Posibilă şi inducŃia
narcotică pe mască.
- MenŃinerea: narcoza inhalatorie cu halothan sau isofluran reprezintă
cea mai bună alternativă.
La căŃele şi pisică se poate recurge la anestezia epidurală cu lidocaină
2% 2,2 ml/7,5 kg sau morfină 0,22 mg/kg asociată cu
tranchilizarea/sedarea şi eventual contenŃia fizică. La căŃelele greu de
abordat se poate administra Innovar-Vet sau acepromazină-oximorfină
urmată de narcoza inhalatorie iar la pisică de administrarea de
ketamină şi inducŃie cu thiopental cu menŃinere inhalatorie.
 IV se vor administra 10-20 ml/kg/oră de Ringer lactat pe toată
durata anesteziei.
Îngrijiri imediate ce trebuie acordate nou-născutului:
- îndepărtarea imediată a secreŃiilor din căile respiratorii;

19
- stimularea respiraŃiei prin masarea cu grijă a cutiei toracice cu un prosop;
- dacă depresia este ca urmare a folosirii în anestezie a opioizilor se va
lua în considerare administrarea antagoniştilor;
- nou-născutul va fi încălzit până va fi pus alături de mamă, care nu va fi
lăsată singură cu el dacă este încă ataxică ca urmare a anesteziei.

CONSIDERAłII ANESTEZICE LA ANIMALELE CU AFECłIUNI CARDIACE

Nu există anestezic care să nu influenŃeze sistemului cardio-vascular.


Din punct de vedere practic un pacient cu probleme de acest tip va avea
nevoie de:
- preoxigenare şi oxigenare permanentă;
- fluide IV pentru întreŃinere 5 ml/kg/oră;
- suportul funcŃiei cardiace cu Dobutamină (2-10 µg/kg/minut),
Dopamină (3-5 µg/kg/minut, îmbunătăŃeşte perfuzia renală şi efect inotrop pozitiv; ≥
10 µg/kg/minut, efect hipertensiv ca urmare a vasoconstricŃiei);
- suplimentarea analgeziei postoperatorii pentru a preveni eliberarea
masivă de catecolamine (de exemplu la câine nalbuphină 1 mg/kg la 4 ore interval, 2
sau 3 administrări, apoi câteva zile de 2-3 ori pe zi buprenorphină);
- la animalele cu miocardită traumatică şi aritmii ventriculare nu se vor
administra în premedicaŃie anticolinergice;
- a se avea în vedere că unele proceduri chirurgicale se pot realiza sub
sedare şi anestezie regională IV pentru membre; anestezie epidurală pentru trenul
posterior;
- nu se vor anestezia pacienŃi cu insuficienŃă cardiacă acută (risc
anestezic mare).
-

CONSIDERAłII ANESTEZICE LA PACIENłII CU AFECłIUNI HEPATICE

În afecŃiunile cronice hepatice ne putem confrunta cu următoarele probleme


pertinente:
- hipoalbuminemie, afectând legarea şi disponibilitatea medicamentelor;
- scăderea factorilor de coagulare, risc de hemoragie (posibil necesară
plasma);
- homeostazia glucozei depinde de o funcŃie hepatică normală, în boli
hepatice grave este posibilă hipoglicemia (se va lua în considerare pe lângă lichidele
de întreŃinere suplimentarea cu dextroză 5% 2-5 ml/kg/);
- scăderea abilităŃii de a metaboliza medicamentele:
- evită thiobarbituricele sau ketamina, sau foloseşte doze
mici;
- opioizii vor avea un efect prelungit, sunt contraindicaŃi la
pacienŃii cu boli obstructive biliare;
- se contraindică methoxifluranul şi pancuronium;
- poate fi prezentă encefalopatia hepatică care poate fi potenŃializată de
diazepam;
- la pacienŃii cu ascită, aceste efuzii abdominale sunt considerate „al
treilea spaŃiu cu fluid”, care este în echilibru cu sângele circulant. Lichidul ascitic

20
conŃine o mare cantitate de proteine. Îndepărtarea lui bruscă în operaŃii poate avea
ca rezultat o scădere dramatică a presiunii sanguine şi hipoproteinemie. Fluidele
ascitice se vor reduce gradual în decurs de câteva zile preoperator (dietă desodată,
diuretice, abdomenocenteze repetate pe pacient vigil).
Stabilizarea pacientului cu o afecŃiune hepatică are ca scop aducerea :

hemoglobinei la cel puŃin 8 g%


a hematocritului la peste 25%
a proteinelor totale la minim 35-45 g/l

CONSIDERAłII ANESTEZICE LA PACIENłII CU AFECłIUNI RENALE

Cheia unui management anestezic de succes este menŃinerea adecvată a


volemiei. PacienŃii necesită administrarea preoperator de fluide IV (iniŃial 10
ml/kg/oră) care se vor administra cu o oră înainte de începerea anesteziei, ca rezultat
se va îmbunătăŃi diureza. Dacă debitul urinar este sub 0,5 ml/kg/oră cu toate
eforturile de rehidratare se vor administra diuretice înainte de anestezie. Este
contraindicată folosirea lor în obstrucŃii ale căilor urinare şi în blocajul renal.
În bolile renale cronice, există un deficit de eritropoetină, care împreună cu
azotemia care reduce viaŃa eritrocitelor, pot face ca pacientul să fie anemic → atunci
când Ht ≤ 15% este necesară transfuzia cu sânge şi preoxigenarea.
Cele mai multe boli renale se însoŃesc de acidoză metabolică → dacă pH <
7,20 fluidoterapia va fi urmată de administrarea de bicarbonat de sodiu.
Uneori în urma examenului paraclinic la aceşti pacienŃi se constată
hiperpotasemie → chiar creşteri minore ale potasemiei amplifică efectul depresor
cardiovascular al anestezicelor şi predispune spre aritmii.
- dacă potasemia > 5,5 mEq/l - ANESTEZIA SE AMÂNĂ;
- dacă potasemia > 6 mEq/l – fluidoterapie cu soluŃii cu electroliŃi fără potasiu,
prin efect diluŃional şi creşterea diurezei scade poatsemia;
- dacă potasemia > 6,5 mEq/l şi efecte cardiace de tipul bradicardiei sau pe
ECG unda T devine ascuŃită, se impune un tratament mai agresiv incluzând:
glucoză 5% IV + insulină, bicarbonat de sodiu, gluconat de calciu, răşini
schimbătoare de ioni.
Sunt contraindicate:
- acepromazina deoarece la pacienŃii cu hipertensiune de cauză
renală determină colaps vascular;
- methoxyfluranul, exercită efect direct nefrotoxic, determină
poliurie 2-3 zile postanestezic;
- ketamina;
- xylazina, la pacienŃii cu obstrucŃii uretrale prin creşterea DU
poate duce la rupturi ale vezicii urinare (la pisoi cu obstrucŃii
uretrale prin calculi aceştia trebuie îndepărtaŃi în aproximativ 20
de minute).

CONSIDERAłII ANESTEZICE ÎN CHIRURGIA TORACICĂ


(operaŃii pe torace deschis, operaŃii în persistenŃa canalului arterial, hernii
diafragmatice etc)

21
- drenarea oricărui lichid din cavitatea toracică sub anestezie locală;
- oxigenoterapie, 3-10 l/min, ventilaŃie asistată;
- traumatismele toracice foarte des se însoŃesc de miocardite traumatice, manifestate
prin tulburări de ritm. Ritmul cardiac va trebui stabilizat înainte de operaŃie care se va
temporiza. Sunt contraindicate anestezice aritmogene;
- dacă există fracturi costale, până la intervenŃia chirurgicală, după aplicarea unui
pansament pacientul se va poziŃiona pe partea cu fractura, în decubit lateral, pentru
a se îmbunătăŃi ventilaŃia;
- sedarea va fi uşoară şi tehnica de inducŃie va fi una rapidă pentru a obŃine controlul
căilor respiratorii. MenŃinerea narcozei se va face cu narcotice inhalatorii (nu protoxid
de azot);
- a nu se uita de analgezia postoperatorie, fie cu opioizi IM sau prin anestezia n.
intercostali cu bupivacaină pentru o acŃiune mai lungă (doza toxică 5 mg/kg).

CONSIDERAłII ANESTEZICE ÎN CHIRURGIA OFTALMOLOGICĂ

Scopul managementului anestezic este prevenirea creşterii presiunii


intraoculare:
- majoritatea anestezicelor reduc presiunea intraoculară cu excepŃia:
succinilcolinei, ketaminei şi xylazinei;
- tusea, voma, compresiunea pe jugulare, ventilaŃia cu presiune pozitivă
prin creşterea PVC duc la creşterea presiunii intraoculare;
- pacienŃii cu glaucom sunt trataŃi cu inhibitori ai anhidrazei carbonice
pentru controlul presiunii intraoculare (Acetazolamidă (Diamox), Dichlocphenamidă
(Daranide)). Aceste medicamente determină acidoză metabolică cu hiperventilaŃie ca
mecanism de compensare. HipoventilaŃia indusă de anestezice poate înrăutăŃi
acidoza. Se preferă corectarea dezechilibrului acido-bazic preanestezic cu
bicarbonat de sodiu;
- la unele specii (cal, pisică), la pacienŃii pediatrici reflexul oculocardiac
este bine dezvoltat, putând rezulta bradiaritmii, chiar stop cardiac. Prin urmare ar
trebui să folosim în premedicaŃie anticolinergice sau să practicăm blocul retrobulbar
cu anestezice locale;
- pentru unele intervenŃii delicate ochii trebuie să rămână în poziŃie
centrală. Acest lucru la câine şi pisică se obŃine cu: methoxyfluran, tehnici de
analgezie locală, folosind miorelaxante periferice;
- chirurgul are nevoie de un câmp operator clar şi sângerarea capilară
poate fi prevenită folosind vasoconstrictoare. NU FOLOSIłI EPINEFRINA, în special
dacă se foloseşte halothan. Dacă este absolut necesar foloseşte diluŃia de
1:200.000.

Bibliografie:

1. Bednarski R. M., Muir III W. W.– Anesthetic Considerations in Surgery,


section 17, în Textbook of Small Animal Surgery, sub red. Slatter D., vol. II, ed. a II-a,
Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993.

22
2. Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara,
1997.
3. Bolte S., Schuszler L. – Propedeutică chirurgicală, Anestezie şi terapie
intensivă. Ghid practic, Ed. Augusta, Timişoara, 2003.
4. Bowser P. R. – Anesthetic options for fish, în Recent Advances in
Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals, sub red. Gleed R. D. şi
Ludders J. W., 2001.
5. Hall L. W., Clarke K. W. - Veterinary Anaesthesia, ed. a IX-a, Ed. Bailliere
Tindall, London, 1991.
6. Ludders J. W. – Inhaled Anesthesia for Birds, în Recent Advances in
Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals, sub red. Gleed R. D. şi
Ludders J. W., 2001.
7. Muir III W. W., Hubbell, J. A. E. – Handbook of Veterinary Anesthesia,
ediŃia a II-a, Ed. Mosby-Year Book Inc., St. Louis, 1995.
8. Paul-Murphy J., Fialkowski J. – Injectable Anestehsia and Analgesia of
Birds, în Recent Advances in Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion
Animals, sub red. Gleed R. D. şi Ludders J. W., 2001.
9. Spadavecchia Claudia - Equine neonatal and pediatric anaesthesia,
Società Italiana Veterinari per Equini, XII Congresso Multisala, Bologna, Italy 2006
10. Zilberstein L., Tessier-Vetzel D. – Anesthesie pediatrique du chien et du
chat, Le Point Veterinaire, nr. 232, vol. 34, 2003.

23

S-ar putea să vă placă și