CARACTERIZAREA LUI GAVRILESCU

A caracteriza un personaj inseamna, in esenta, a evidentia trasaturile fizice si morale ale

acestuia, asa cum se desprind din opera literara respectiva
Caracterizarea directa poate fi realizata de catre:
narator (prin portretul fizic si/sau moral, prin comentarii explicite, aluzii);
personajul insusi (autocaracterizarea prin marturisiri facute altor personaje, autoanalize monologate);
alte personaje (prin marturii, descrieri, etc).
Caracterizarea indirecta se deduce din:
actiunile, atitudinile, opiniile exprimate de personaj;
mediul in care traieste: orasul, casa, interiorul, dar si familia, grupul sau societatea in care evolueaza;
limbajul folosit (de la registrul al limbii, pana la particularitatile de ordin stilistic).
r e- u n e t e c u e s e n a s a , t e m p o r a r r t c i t n t r-o e x i s t e n c o mu n , r t c i r e r e d a t s i mb o l i c p r i n
s e c v e n a labirintului:Era o ncpere ale crei margini nu le putea vedea, cci perdelele erau trase i n semintuneric
paravanele seconfundau cu pereii. ncepu s nainteze, clcnd pe covoare din ce n ce mai groase i mai moi, ca i cum ar
ficlcat pe saltele, i cu fiecare pas btaia inimii se accelera, pn cnd i fu fric s mai nainteze i se opri. nacea clip se
simi deodat fericit, parc ar fi fost din nou tnr, i toat lumea ar fi fost a lui, i Hildegard ar fifost de asemenea a lui.
i n lumea de afar sunt simboluri care se cer descifrate: vuietul tramvaiului este unsemn al realului, ca i
cldura, iar aceasta din urm l determin pe erou s vrea altceva, cum ar fi umbra saurcoarea; parfumul frunzelor de nuc,
aroma cafelei i senzaia chinuitoare de sete sunt chemri ale unui universcare se cere cunoscut.
Statutul personajului
Simplificnd lectura textului la un nucleu semnificativ, tefan Bnulescu faceurmtoarele observaii de coninut,
cuprinznd n centru figura personajului:
La ignci

 o nuvel de MirceaEliade, scris romnete, cu atmosfera de crepuscul bucuretean a anilor de dinaintea celui de-al
doilea rzboimondial, povestea unui personaj, vrjit de mitul dragostei, un muzicant modest, candid, setos de puritate,
atentla timpul existenei sale interioare i prea absent la timpul cotidian i la nemiloasa lui scurgere, un om furat de jocul
fantastic dintre aceste dou timpuri, traversnd momente de tragic umilin care nu-i maculeaz
ns puritatea,cutndu-i dragostea pierdut i aproape trit pe care i-o regsete abia n zarea unui vis, dar pe oculme de
nesfrit, unde visul e vecin cu opusul existenei. Furat de jocul destinului, Gavrilescu este restituitscriiturii i apoi
lectorului prin coerena secund a epicului dublu. Acest Orfeu modern este, n plan literal, unmodest profesor de pian, iar
n plan simbolic, expresia ratrii omeneti, imaginea generic a individului superior care nu-i asum condiia
tragic.Construit prin raportare la trei obsesii majore,
trecutul, colonelul Lawrence
i
cldura
, eroul triete oexisten labirintic, rateaz iubirea alegnd din delicatee, apoi vocaia din pricina pcatelor din
tineree i, ncele din urm, iniierea n moarte, neghicind regula jocului. Condiia lui de ezitant n certitudinea realului
esteconfirmat de firea de artist, iar modul su de manifestare e locvacitatea, marcat stilistic de stereotipia preatrziu.
Caracterizare direct
Etichetarea muzicant, fcut de btrn, i se pare peiorativ i de aceea intervine, corectnd o percepie
nedreapt a imaginii lui: Sunt artist. . .pentru pcatele mele am ajuns profesor d e p i a n , d ar i d e a l u l m e u a f o s t , d e
t o t d e a u n a , a r t a p u r . Tr i e s c p e n t r u s u f l e t . . . . Au t o c a r a c t e r i z a r e a i a , deopotriv, forma orgoliului
vocaiei i a lamentaiei din urm.n circumstanele date (tentaia aventurii, cldura, ntoarcerea la Otilia, unde-i
uitase partiturile),g r d i n a i g n c i l o r i a p ar e c a u n s p a i u p r i v i l e g i a t , i a r j o c u l l or s e pr e f i g u r e a z c a
a n s d e i n i i e r e , n s , confruntat cu o lume plin de mistere, eroul devine confuz, pierde datele realitii i este tentat s
se elibereze prin relatarea tragediei vieii lui. Cltoria buimac prin labirint echivaleaz cu desprinderea de
materialitatea pe care o simte pentru ultima dat: . . .dar i-a fost de-ajuns s-i opreasc doar cteva clipe privirile asupra
unuiasemenea alcov, ca s neleag c era o iluzie, c, de fapt, ceea ce vedea el erau dou sau tei paravane separatecare-i
mpreunau imaginile ntr-o mare oglind cu ape verzi-aurii. n clipa cnd i ddu seama de iluzii, Gavrilescu
simi c odaia ncepe s se nvrteasc n jurul lui i-i duse din nou mna la frunte. Plcerea de avorbi este substituit, n
aceast scen, prin teroarea de obiecte pe care i era greu s le identifice.

Caracterizare indirect
ncercnd s se reintegreze ordinii iniiale din real, Gavrilescu nelege crealitatea l refuz, c experiena din bordei
a condensat timpul, care lui i-a scpat ca durat. Cum nu are altsoluie dect revenirea n spaiul atemporal al
igncilor, eroul i interiorizeaz nepotrivirea cu realul iretriete expreriena ntrerupt, de data aceasta,
ntlnind-o pe Hildegard. Oferindu-i-se ansa de a rentregicuplul mitic, lui Gavrilescu i se prefigureaz, de
fapt, oportunitatea de a evita ratarea n dragoste prin trirea exclusiv n timpul memoriei. Ultima secven l
consemneaz n trecerea lui simbolic spre moarte, cluzit deBeatrice, precum Dante odinioar.
Referine critice
Pentru a regsi lumea esenial, anterioar multiplicitii formelor spaio-temporale, bariera timpului trebuie s cad
naintea celorlalte (Nicolae Steinhardt) i are loc, astfel, trecerea ntr-un statornic dincolo(Eugen Simion), n
care va retri, probabil, acel vis de poet. Faptul c este artist i dicteazeroului o anumit percepie, el vede realitatea
cotidian prin oglinda iluziei, iar arta i este orgoliul de a fi,singura care l apr de profan. Oglinda
celorlali l rsfrnge contorsionat, oprind imaginea unui ins ridicol, stnjenit,cu gesturi precipitate i de prisos:
. . .scond pe rnd mai multe batiste umede dintr-un buzunar al pantalonilor i trecndu-le metodic, una cte una, n
cellalt buzunar sau aduga stnjenit aezndu-i plria pe msu i ncepnd s depun n ea obiecte pe care le scotea
din buzunare.
Concluzie
Aa cum l propune textul, chip conturat direct (cu mna prins n minile ei. . .capul rezemat de pern. . .cu
ochi pe cer) sau dedus din attea ovieli, Gavrilescu este un suflet-artist prins ntr-ohor a destinului,ai crui soli
ignci, Moire i Parce i arat o clip ansa de a fi cunoscut totul, dac ar fighicit regula jocului i dac
existena n-ar fi fost dect o fars
Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru
prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX",
fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin
Alexandrescu.
Nuvela face parte din creatia literara contemporana, este o nuvela fantastica, scrisa dupa

al doilea razboi mondial, perioada in care Eliade ilustreaza ideea ca opozitia dintre real si ireal,
dintre sacru si profan se estompeaza, intre acestea nemaiexistand hotare bine determinate.
Subiectul nuvelei este plasat in Bucurestiul de alta data, cadru des intalnit in opera literara a lui
Eliade, intrucat el considera ca "orice loc natal constituie o geogrqfie sacra. Pentru cei care 1-au
parasit, orasul copilariei si adolescentei devine totdeauna un oras. mitic. Bucurestiul este, pentru
mine, centrul unei mitologii inepuizabile." (M.Eliade - "Incercarea labirintului"-1978).
Principala modalitate de realizare a nuvelei este epicul dublu construit de Mircea Eliade
din doua planuri, unul real si altul ireal, paralele, care merg concomitent pe parcursul intregii
nuvele, numai ca unul se afla fn prim-planul actiunii si celalalt in plan secundar, schimbandu-se
intre ele, conform secventelor real-ireal care compun nuvela.
Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj
fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intrun spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan.
La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in
plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura
"incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia",
despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita
[...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine
vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar
Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca
este umbrit de nuci batrani. O altaobsesie a profesorului este monotonia vietii
cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe
saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de
pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual.
Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale,

ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta
portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia
colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere
spirituala. Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria,
banii, incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale
lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.
Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa, Otilia, nepoata doamnei
Voitinovici, din strada Preoteselor, coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si
recupera servieta, dar se simte foarte "obosit, istovit", desi este inca "in floarea varstei", avand
numai patruzeci si noua de ani.
Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului, tineretea, atunci cand nu-l interesa aspectul
material al vietii -"cand esti tanar si esti artist, le suporti pe toate mai usor"-, la Charlottenburg,
cand plutea de fericire, desi era nemancat si "fara un ban in buzunar". Aude uruitul tramvaiului
trecand pe langa el, il pierde, il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". El isi ia
astfel ramas bun de la lumea reala, ca atunci cand, "pe timpuri, Elsa pleca sa petreaca o luna la
familia ei". "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual, lui Gavrilescu fiindu-i imposibii sa
mai prinda tramvaiul, adica" sa se mai intoarca in profan, simtindu-se foarte obosit de monotonia
si rutina vietii.
Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu, prin hierofanie, adica
prin revelatia (manifestarea) sacrului in profan. El este atras de umbra si racoarea
nucului din gradina "tigancilor" si, fara sa-si dea seama, se trezeste in fata portii, unde "il
intampina o neasteptata, nefireasca rdcoare", locul numit "La tiganci" sugerandpregatirea
spirituala initiatica pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte.
In acest spatiu ireal, lui Gavrilescu "i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in
departare, semn ca viata reala devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala.

Intampinat de o tanara, "frumoasa si foarte oachesa", este condus la batrana care ii cere sa-si
aleaga o fata, dintre "o tiganca, o grecoaica, o ovreica". Gavrilescu nu accepta nemtoaica -"nu
nemtoaica"-, probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire, nemtoaica Hildegard.
Baba ii cere trei sute de lei, iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de
pian" si se confeseaza spiritual, "sunt artist", motivand ca "numai pentru pacatele mele am
ajuns profesor de pian, dar ideaiul meu a fost. de totdeauna, arta pura". Ceasul de la bordeiul
tigancilor statuse, intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni, "nu e graba
Gavrilescu simte o emotie puternica si "se simti deodata fericit, parca ar fi fost din nou tanar".
I se face sete, sugerand, poate, uscaciunea intcrioara, oboseala provocate de caldura
insuportabila de afara, din lumea reala, care trimite catre profan. Fetele il acuza ca ii este frica, in
sensul ca se teme sa parcurga o initiere spirituala, dar Gavrilescu se apara, motivandu-se din
nou spiritual, ca a trait "un vis de poet" si a simtit in tinerete "o pasiune nobila", a iubit-o pe
Hildegard, asadar are pregatirea spirituala superioara de a putea depasi barierele vietii reale,
catre o alta lume. Cu toate acestea, el nu poate ghici tiganca, nu poate trece prima proba
initiatica, asadar el nu poate transcende (a transcende= a depasi limita cunoasterii experimentale,
a realitatii perceptibile -n.n.) cu usurinta pragul spiritual.
Se simte confuz si derutat, fetele il prind intr-un cerc ametitor, "ca intr-o hora de iele" si el isi
pierde constienta de sine, . intra intr-o stare superioara de vis, care poate ilustra prima treapta
spre initiere. Gavrilescu se trezeste ametit si dezorientat, intr-o lume ciudata, total
necunoscuta, o incapere cu paravane multicolore, cu saluri si broderii si se gandeste ca totul "era o
iluzie", obiectele fiind reflectate si multiplicate de oglinzi.
Simte o fericire totala, "o nemaipomenita beatitudine i se risipi ca un fior cald in tot trupul",
isi aminteste ca visase, incurca elementele reale -arsita- cu amintirile din tinerete si se refugiaza
in arta. Gavrilescu este impiedicat in initierea spirituala de amintirile lumii reale, care sunt
obstacole din lumea profana, de aceea nici de data aceasta nu poate sa ghiceasca tiganca.
Barbatul nu trece proba pentru ca "si-a adus aminte de ceva si s-a pierdut, s-a ratacit in trecut".

Daca el ar fi reusit sa ghiceasca tiganca, pentru ca "asta-i jocul", ar fi fost plimbat prin toate
odaile, "ar fi fost foarte frumos", insa el se repede la pian si incepe sa cante cu "toata puterea",
parca ar fi vrut sa intre tot mai adanc intr-o stare artistica superioara.
Se simte singur in aceasta lume total necunoscuta'pentru el, vrea sa gaseasca o cale de iesire,
devine nerabdator, considerand ca "ne-am jucat destul, iesiti la lumina". Se simte ratacit in
lumea asta, se loveste de paravane sau obiecte neidentificate, "caci nu le cunostea formele",
caldura il sufoca din nou, nu se mai recunoaste pe sine, este "mai slab decat se stia, cu oasele
iesindu-i prin piele [...] asa cum nu se mai vazuse niciodata". Se simte infasurat strans intr-o
draperie, ca intr-un giulgiu mortuar si intelege ca "se va sufoca", pierzandu-si total perceptia lumii
inconjuratoare, "sunetele pareau inecate in pasla".
Semnificatiile acestor secvente sugereaza manifestarea sacrului in
profan (hierofania): bordeiul semnifica mitul labirintului, ca simbol al trecerii dinspre viata
spre moarte, un spatiu initiatic catre o alta lume spirituala; baba care cere vama la intrarea in
bordei poate sugera Cerberul (paznic inflexibil la poarta Infernului); fetele pot fi asemuite cu ielele
(mitul ielelor spune ca cine le vede dansand moare) sau Preotesele (care oficiau ritualul mortii in
templele antice) sau Parcele sau ursitoarele; cifra trei este mistica, are puteri magice asupra
spiritului. Initierea lui Gavrilescu este greoaie pentru ca profanul este o frana, el se agata
mereu de trecut, de viata reala, concreta. Visul este oprima treapta a initierii, iar zbuciumul lui
de a scapa din draperia care il strangea ca un giulgiu poate fi cosmarul traversarii materiel de
catre spirit.
Personajul este un modest profesor de pian, se casatorise din datorie civica, din interes cu
Elsa, decizie impusa de norme sociale (exterioare lui). Renuntand la iubirea pentru Hildegard,
Gavrilescu este nefmplinit in plan erotic. Esecul lui este si in plan profesional, el ajungand un
biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt
oricine [...], sunt artist". Cu toate acestea, ca orice om, Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost
frica!".

Gavrilescu este impresionat de ultima etapa a traversarii starii de la materie la spirit, "mam vazut gol si am simtit draperia strangandu-se in jurul meu, ca un giulgiu [...] ce-am mai
patimit", face legatura cu viata reala, apeland la aceeasi oboseala sugerata de "caldura"si de
"colonelul Lawrence".
Profesorul reintra in lumea reala, simbolizata de "uruitul metalic al tramvaiului", constata ca
"era mai cald decat fusese" dupa-amiaza, isi face vant cu palaria, se urea in tramvai, se
confeseaza calatorilor, spunandu-le ca si-a uitat servieta in strada Preoteselor si le
marturiseste obsesia neimplinirii: "Eu, pentru pacatele mele sunt profesor de pian, dar n-am
fost facut pentru asta...". Coboara din tramvai la statia Preoteselor si constata ca la nr. 18 nu mai
locuieste doamna Voitinovici si nici Otilia, ci familia Georgescu, care sta aici de patru ani. Confuz
si dezorientat, Gavriiescu se urca in tramvai, isi cauta portmoneul, revine obsesia colonelului
Lawrence, da taxatorului o bancnota si afla ca banii se schimbasera de un an, discutia despre
"tiganci" starneste reactii pseudoscandalizate ("e o rusine"), Gavriiescu "se simti deodata
obosit, istovit". Acasa la el locuia altcineva, deoarece Elsa plecase in Germania dupa ce
disparuse Gavriiescu, "la toamna se implinesc 12 ani".
Extenuat, Gavrilescu se urca intr-o birja si cere sa-l duca la "tiganci", atmosfera tine de
fantastic, este o noapte frumoasa si miroase a regina-noptii. Birjarul, "fost dricar", sensibil ("imi
plac florile, caii si florile"), "fire de artist", il ajuta sa ajunga dincolo, trecandu-l prin locuri
impuse de traditie, urmand un drum prestabilit, oprindu-se "in dreptul bisericii", sunt "fel de fel
de flori" si-l consoleaza "n-o sa va para rau...".
Baba continua initierea lui Gavrilescu, il previne sa nu se rataceasca iar, ii spune parola ("Eu
sunt, m-a trimis baba") si-i explica drumul: "sa numeri sapte usi. si cand oi ajunge la a saptea, sa
bati de trei ori". El se incurca in numararea usilor, se simte sleit de puteri, intra intr-o camera la
intamplare si deodata simte "un parfum uitat", acela al lui Hildegard. Gavriiescu se disculpa, ii
explica ce se intamplase in tinerete, cand starea spirituala fusese invinsa de starea
materiala "daca as fi avut ceva bani la mine...", dar acum "nu mai am nici casa, nu mai am

nimic". Hildegard ii spune "vino cu mine", lui Gavriiescu ii "e frica" si incearca o ultima "agatare"
de real, "ah, paiaria [...] si voi sa se intoarca". Hildegard se mira ca el inca nu intelege ce i se
intampla, ca revelatia nu s-a produs inca, desi ea ii sugereaza ca murise de curand: "Nu intelegi ce
ti s-a intamplat, acum de curand, de foarte curand?". Lui Gavriiescu ii este greu sa accepte
trecerea intr-o alta lume si da vina pe faptul ca "sunt cam obosit", dar "parca incep sa ma simt
mai bine...". Se urca amandoi in trasura si acelasi birjar ii duce "spre padure, pe drumul al mai
lung", timpul nu se mai masoara, are alte dimensiuni ("mana incet. Nu ne grabim...").
Gavrilescu intra intr-o stare superioara, a visului ("as crede ca visez"), singura cale de
transcendere in lumea spirituala: "Toti visam [...] Asa incepe. Ca intr-un vis...".
Profesorul Gavrilescu intruchipeaza omul sensibil, artistul care aspira sa atinga absolutul
prin propria menire: "Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian.Dar eu traiesc pentru arta
pura". Setea omului superior de a atinge absolutul in cunoastere este asemanatoare cu aceea
a lui Dionis din nuvela eminesciana: "iata o ocazie ca sa-ti imbogatesti cunostintele", isi spusese
Gavrilescu atunci cand intrase in bordeiul tigancilor. Dorinta de a patrunde in Shambala
presupune lupta apriga, deci trebuie sa fii tanar, puternic si Gavrilescu este istovit, trebuie sa ai
curaj si lui Gavrilescu "ii e frica" si trebuie sa fii incarcat de iubire si el nu se implinise erotic.
Nuvela exprima drama unui ratat, a unui om ce s-a lasat dominat de profan, de viata
monotona si marunta care-1 apasa, de banal itatea simbolizata de caldura sufocanta.
Fantasticul nuvelelor scrise de Mircea Eliade dupa razboi aduc in prim plan personaje care
traiesc experience insolite. Referindu-se la aceasta proza fantastica, Dumitru Micu afirma: "Pe
diferite cai, unor insi comuni li se revela sacrul. Respectivii devin actorii unor intamplari care,
fara a fi palpitante, exceland chiar prin banalitate, unele ii smulg pana la urma din iluzie, din
insignifiant, din profan si ii transports pe celalalt taram, al permanentelor".

Persoanjul anost, traieste o experienta stranie; fara sa realizeze, el savarseste un ritual de

trecere, merge cu tramvaiul de tri ori pe saptamana, obsedat de numele unui erou real, coloneleul
Lawrence, care a fost lovit ca o sabie de arsita din Arabia. Gavrilescu spune aceasta povestire in
tramvaiul cu care se intorcea de la Otilia, o eleva de-a sa, intr-o zi caniculara de vara. In tramvai se
vorbeste cuo oarecare retinere despre locul numit la tiganci si care s-ar parea ca nu este
influentat de timp, dispunand de atemporalitate Avem timp. Ca n-am ajuns inca la tiganci .
intorcandu-se din drum pentru ca isi uitase partiturile la Otilia, personajul nuvelei isi traseaza un
nou destin. Inainte de apatrunde in universul miraculos de la tiganci, el este lovit de lumina;
despre intalnirea cu Lumina, Eliade afirma ca produce o ruptura in existensa subiectului.
Experinsa lui Gavrilescu este un ansamblu de realitate si fantastic, el neinselegand ce i se
intampla. Lumea in care intra din curiozitate ste un loc dubios. Realitatea ii ofera nenumarate
semne, dar el nu este capabil sa le descifreze, sa recunoasca semnele mitice, sa traiasca mitul
(M. Eliade): merge de trei ori pe saptamana cu tramvaiul (3- numar al tuturor ritualurilor si al
hierofaniilor), tigancile sunt in Bucuresti de 21 de ani(adica de 3 ori 7, in Biblie cifra 21 este cifar
perfectiunii, semn al creatiei perfecte). Toate intamparile din casa tigancilor sunt traite de
protagonist cu un acut sentiment de apartenenta la realitate; pentru el jocul celor trei (o
grecoaica, o tiganca si o ovreica), care reprezinta, in esenta, jocul ielelor, este o gluma la care nu
se preteaza: Cine m-a pus sa-mi pun mintea cu niste copile?Pardon!Am spus cpolie din gentilete,
voi suntesi altceva. Stiti voi bine ce sunteti. Sunteti tiganci. Fara nici o cultura. Analfabete.
Prin acesta iesire el este caracterizat direct de autor izbucni deodata, cuprins brusc de furie ti
indirect prin vorbele pline de dispres la adresa celor trei fete.
In aparenta cotidiana, casa tigancilor este doar un loc rau famat, pentru Gavrilescu devine un
Univers al misterului, fiind inconstient de ceea ce i se intampla. El traieste confuzintre amintirile
din tinerete si amintirile recente, este prins intr-un joc pe care nu-l ia in serios, un joc in care este

cuprins un mesaj, pentru care protagonistul nu e pregatit. Gavrilescu isi tradase iubirea; jocul
incearcand tocmai trezirea acestui sentiment refulat.
Gavrilescu devine prizonierul unui labirint, dupa ce cunoaste experiensa onirica prin care se va
schimba fizic in clipa aceea isi dadu seama ca era imbracat ciudat. El nu se recunoaste. Acest
moment survine unei experiente tragice: amintirea lui Hildegard, care a fost iubirea vietii lui,
neimplinirea dargostei fiind categorisita drept tragedia vietii mele.
Ratacind prin labirint el este cuprins de teama, deoarece este parasit de cele 3 fete a caror etnie
nu a putut-o ghici. Patrunzand dincolo de un paravan , el are o senzatie de sufocare si se dezbraca.
Nuditatea reprezinta parasirea formei si a individualitatii. Labirintul este inofensiv, dar si
amenintator, seamana cu locuri stiute, acolo exista cineva, ceva, o fiinta, sau un obiect cu
neputinta de precizat. Trairea sa seamana cu sentimentul mortii, insa legatura cu profanul nu a
fost in totalitate intrerupta aude voci si zgomote ti scaune trase pe parchet. Gavrilescu, cuprins
de frica inainteaza cu prudenta, alergand din instinct, reuseste sa ajunga in ultimul moment intrun coridor semiluminat, capatand sansa de a fi imbraicat din nou.
Instinctiv el paraseste acel loc mistic pentru a se intoarce si a regasi paradisul sau: nunta cu
Hildegard.
Experienta lui Gavrilescu este echivalenta cu initierea in moarte, caci a iesi si a intra intr-un
labirint este ritual initiatic prin excelenta.
Ratacirea in bordeiul tigancilor devine un mesaj si un avertisment asupra a ceea ce-l asteapta in
lume profana. Odata intors in realitate se va confrunta cu un nou labirint : afla cu stupoare ca
biletul de tramvai s-a scumpit si ca banii pe care-i avea s-au retras din circulatie de trei ani;
oamenii pe care-i vazuse in urma cu cateva ore nu mai exista, in casa lui locuiesc alte persoane,
Elsa fiind plecata in Germania.

In final realizeaza ca cele 6 ore petrecute la tiganci echivaleaza cu 12 ani in lumea reala. El nu este
recunoscut de carciumar, ceea ce inseamna ca aspectul fizic este diferit. Nu protesteaza, nu
dispera, ci se intoarce la tiganci. In drumul spre locul sacru, protagonistul este transportat de un
fost dricar cu trasura. Dricarul reprezinta personajul mitic Choran, cel care conform traditiei duce
sufletele dintr-o lume in alta.
Trece pe langa o biserica, in cimitirul careia a fost inmormantat cineva de dimineata. Se simte
mirosul reginei noptii. Aceste simboluri reprezinta o avertizare, o pregatire a personajului deoarece
inisierea presupune o cunoastere.
Ajungand la tiganci el primeste o nemtoaica, cea pe care o refuzase initial. Isi regaseste iubirea
pierduta din cauza lasitatii- el nu a fost capabil sa aleaga, a fost ales de Elsa, din cauza situatiei
financiare se simte obligat si isi tradeaza iubirea fata de Hildegard. Totusi el primeste o a doua
sansa, fiinta neputand intra in eternitate decit prin nunta.
Cei 12 ani reprezinta un ciclu cosmic, perioada in care a suferit transformari multiple, fiind supus
unor probe: alegerea tigancii, jocul ielelor, intoarcerea in profan unde carciumarul are impresia ca-l
cnoaste, dar nu-l identifica. El si-a reconstituit intreaga fiinta, intorcandu-se la momentul de gratie
cand a cunoscut-o pe Hildegard.
Intalnirea cu persoana iubita (care murise) nu trezeste personajul la realitate, Gavrilescu nu
realizeaza ca el trece intr-un spatiu sacru. Se leaga de realitate: dar n-am bani, palaria, voi sa
se intoarca din drum.
Cei doi se urca in trasura fostului dricar; Hildegard ii spune acestuia sa ia drumul prin padure.
Padurea verde este simbolul eternitatii, astfel ei patrund in mediul sacru, fara posibilitatea de a se
reintoarce in profan.
In acel moment, protagonistul realizeaza c se intampla ceva, as crede ca visez, afirma el,
oarecum derutat de situatia in care se afla.

Nunta-moarte sugereaza intregirea fiintei, intoarcerea la conditia ei originara, aflata sub semnele
oniricului: Asa incepe. Ca intr-un vis.
Pentru Gavrilescu, plecarea cu Hildegard reprezinta a doua sansa in implinirea destinului sau
cosmic.

La tiganci
-povestire pe momentele subiectuluiMircea Eliade recunotea nc din adolescen mi-a plcut s scriu nuvele, povestiri ichiar nuvele
fantastice. A c e a s t n c l i n a r e s p r e f a b u l o s s e v a a c c e n t u a n u r m a v a s t e l o r s a l e
l e c t u r i i a numero as el or c latori i. El v a fi a tras mereu d e spa iu l romn esc i d e
oraul Bu cu re t i: pentru mine Bucuretiul este centrul unei mitologii inepuizabile. i n
nuvela La ignciaciunea se petrece n Bucureti avndu-l ca protagonist pe profesorul

de muzic Gavrilescu.Nuvela ilustreaz o alegorie a morii sau a drumului spre moarte.

Intinerariul spiritual aleroului se desfoar n opt secvene care alctuiesc nuvela construit cu
echilibru i armonieclasic. Alterneaz planul real cu cel ireal.S ecven a I ( ex pozi iun ea)
prezi t erou l n tra mv ai, este vorb a d e Gav irescu ca re se ntorcea acas de la leciile
de pian date domnioarei Otilia. n tramvai se discut despre bordeiul igncilor, de existena
cruia se prefac c se scandalizeaz brbaii. Pentru profesoracesta este un palat cu grdini i
nuci pe care el l vede de trei ori pe sptmn. i aduceaminte c a uitat servieta la
meditaie i coboar repede ca s ia tramvaiul n sens invers. naceast prim secven
autorul introduce cteva leitmotive: cldura mare, biletul, confesiunea,colonelul Lavrence, bordeiul
(spaiul misterios), Elsa. Ateptnd tramvaiul este atras hipnoticde mirosul amrui al frunzelor de
nuc i de nefireasca rcoare nc fr s-i dea seama saa fl a t n f a a p o r i i . S e c v e n e l e I I , I I I i I V a l e n a r a i u n i i d e z v o l t i n t r i g a m a r c
a t d e ptrunderea lui Gavrilescu la ignci. Desfurarea aciunii se face prin nararea
ntmplriloreroului n acest spaiu, visul lui.Intrnd la ignci este ntmpinat de baba care-i
cere trei sute ca s l lase la bordei,s-i aleag o fat. Se ntlnete cu trei fete, trebuind
s identifice pe cea de a treia dar nureuete. Pic ntr-un vis i apoi se trezete cu gndul c
trebuie s-i recupereze servieta i seduce la tramvai. Acest nucl eu con ine mai mu lte mituri
mereu ap ro fu nd ate n lucr ri le lui El ia de.Bo rd ei ul treb ui e pr ivi t ca un mi t a l
lab iri ntu lui, un s imbol al trecer ii din sp re v ia spre moarte. Este un spaiu al iniierii n
ritualurile morii. Trecerea prin bordei este o treceredincolo. Cele trei fete amintesc de
ursitori, ele l supun pa Gavrilescu unor ncercri pe careel nu le poate trece, danseaz n jurul lui, i
cer s o ghiceasc pe iganc dar el le scap mereu.Personajul alunec mereu spre trecut
vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard iElsa. El nu reuete s ghiceasc iganca nici
dup ultima ncercare. Trebuie s interpretma cest lucr u n sensu l c profanu l ra teaz
intr area lu i n do meni ul sacr ulu i. Ap are o nou tentativ de intrare n real prin
muzic.Secvena IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaz c ncearc s ghiceasc fetele,
sepierde n camere ciudate cu tavane scunde i neregulate, cu pereii uor ondulai, cu

paravaneto t mai mi st er ioa se, cu cori doa re p e care r tcete mereu n sen s in vers, cu
obi ec te ce-l terorizeaz. Visul se termin cu o scen a luptei lui cu o draperie simbolic.
Visul are mai multesemnificaii.La nceput el apare ca o aspiraie a eroului sprea o alt
realitate alturi de Hildegard. Apoi n secvena IV visul devine simbolul comarului traversrii
materiei de ctre spirit a vieiispre moarte nsoit de spaime i sufocri. Draperia i aprea ca
un giurgiu i-l ngrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept
prob ghicitul, simbol alriturilor de iniiere n taina morii, o vam luat sufletului ca o
ultim ans de desprire acondiiei umane.
Cifra trei i multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaz
m o m e n t e semnificative.Secvena V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentndu-nil pe
Gavrilescu n ncerecarea de a-i recupera servieta cu partituri. n strada preoteselor nr. 18 nu mai
cunoatepe nimeni, n locul doamnei Voitinovici gsete pe doamna Georgescu, iar despre Otilia
alf cplecase acum 8 ani dup ce se cstorise cu inventatorul Frncu. Se ntoarce spre
cas i ntramvai revin aceleai obsesii (portofelul, cldura, etc.).Secvena VI (punctul culminant)
se petrece acas unde surprizele continu. Elsa, soialu i, p leca se n Germa nia la fa mi li a ei n
urm cu 12 ani, ca m d e cnd afl a se c el a mur it. Murise i madam Trandafir i foarte
dezamgit se hotrete s se ntoarc la ignci.Secv en a V II descr ie dru mu l d e a cas la
ig nci. C l tori a lu i s e real izea z n tr- o atmosfer fantastic, noaptea cu un personaj
misterios pe care Gavrilescu l simte un vistor,o fire de artist. Acesta ca un mesager al morii l
ajut pe profesor s ajung dincolo trecndprin locuri impuse de tradiie cum este
biserica.S ec ven a VIII n cepn d cu in tra rea defi nitiv a ero ulu i l a i gn ci un de ni mi c
nu s eschimbase. Baba l ateap, l recunoate, i ia vama, i arat din prag casa cea mare
rostindnite cuvinte oraculare: vezi s nu te rtceti, s te ii drept pe coridor i s numeri
apteui i cnd ajungi la a aptea s bai de trei ori i s spui: eu sunt, m-a trimis baba.
Sleit depu teri t rec e prin cori dor i se n cu rc i ar, o g se te pe Hi ld eg ard ca re l
at ep tese ca s -l conduc pe ultimul drum i i spune vino cu mine. Pornesc spre pdure

alunecnd dinspre veghe spre vis, spre moarte du-i de birjarul enigmatic i de porunca lui
Hildegard: Ia-o sprepdure, pe drumul la mai lung i mn ncet. Nu ne
grbim..Deznodmntul nuvelei nu aduce ieirea din ambiguitate.
Eroul se explic echivoc se ntmpl ceva cu min e i nu tiu ce, da c nu te- a fi auzit
vorb ind cu b irj arul a crede c visez.. Fata l consoleaz la fel de echivoc toi vism, aa
ncepe, ca ntr-un vis.. Nuvela ntr-o alt interpretare poate sugera aventura artistului case
aspir s-i depeasc condiia saprofesional i social a omului care poate atinge absolutul,
eternul. i atunci bordeiul poate fiprivit ca Olimpul, o cetate a cunoaterii.Condiia material
precar l mpiedic s-i depeasc condiia, n lupta sa ar trebuis fi e tn r d ar el este b trn,
ar t rebu i s fi e cura jos dar lui i e fric mereu, i- ar trebu i
odra gos te prot ec toa re da r to i care l-au iub it au d isp rut. Din acea st p erspectiv
nuv el aprezint drama artistului ratat
La Tiganci
de Mircea
EliadeM i r c e a E l i a d e e s t e o p e r s o a n a c o m p l e x a a c u l t u r i i s i a L i t e r a t u r i i Ro m a n
e.Este prozator,eseist,cunoscator al tehnicilor yoga si istoric al religiilor,aut
o r a l u n u i v o l u m impresionant ''istoria credintelor si ideiilor religioase".Proza sa este constituita
atat din nuvele cat si din romane. Nuvela este specia genului epic in proza de dimensiuni cuprinse
intre cele ala povestirii si cele ale romanului.
Spre deosebire de pevestire,nuvela contine personaje complexe,o intrigariguros construita
,fapte verosimile(credibile).Nuvela se limiteaza la un singur conflict,accentulcazand mai
mult pe personaje decat pe actiune.In functie de tematica abordata nuvela poate fi:- istoricapsihologica- fantastica- filozofica Nuvela "La Tiganci" de Mircea Eliade este o nuvela
fantastica. Intelegem prin fantasticaparitia in ordinea obisnuita a lucrarilor a unui element
persturbator pentru care nu putem gasi oexplicatie plauzibila (logica).

Tema nuvelei este aceea a iesirii din timpul istoric,liniar ireversibil si a tacerii in
timpulmitic circular.Structura compozitionala : Nuvela este realizata prin tehnica epicului dublu.
Naratiuneaest e o rgan izata pr in in ta lni rea a 12 epi saod e disti ncte. Autor ul si- a
stru ct urat nuv el a in 12ep iso ad e a sa cum cerul imag ina t ca o i mensa cupo la , este
impar ti ta i n 12 s ec toa re i n ca re corespund 12 zodii.Eroul nuvelei este Gavrilescu, un modest
profesor de pian, ce isi traieste intreaga existentaca un vis.Cele 12 secvente sugereaza tocmai
proiectia in timp a unei existente umane mediocre.Expozitiunea :Timpul-perioada interbelicaLoculBucuresti, in statia de
tranvaiInc ipi tu l(in ceputul) operei Litera re sta su b semnu l un ei ca ldur i cani cul are car
e i lcopleseste pe eroul nostru. Atentia sa este atrasa de discutia unor studenti care
asteptau ca si eltranvaiul. Gavrilescu un om obijnuit este atras de numele colonelului
Lawrence o personalitaterecunoscuta pentru spiritul de aventura si de sacrificiu. In structura de
adancime, colonelul insusireprezinta aventura pe care nu a trait-o niciodata Gavrilescu, dar care sio imagineaza.In timpul calatoriei cu tranvaiul atentia celor din tranvai este atrasa de locul
numit "LaTiganci", loc despre care se stie ca este rau fanat (de desfrau).Gavrilescu admira casa si
nucii batrani si se gandeste ca nu si-ar putea permite sa intretinao asemenea casa si o asemenea
gradina.
Intriga operei literare este contituita de momentul in care Gavrilescu descopera ca si-a
uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia Voitinovici. El este nevoit astfelsa se intoarca
si patrunde in curte si inc casa tigancilor, loc situat in antiteza cu spatiul real, in care
Gavrilescuincepe o adevarata aventura.
Desfasurarea actiunii : Existenta eroului este marcata de 2 esecuri :- esecu l in pla n
profes ion al deo arec e Gavr il escu consid era ca nu si- a pu tut impl ini vocatia artistica si
este profesor pentru " pacatele" sale.- esecul in plan sentimental, el fiind nevoit sa renunte la
Hildegard, femeia pe care o iubise celmai mult in tinerete si sa se casatoreasca
cu Elsa.Intreaga nuvela este marcata de un motiv literar, cifra 3 :- Gavrilescu se urca de 3 ori in

tranvai.- Fetele care il asteapta la tiganci sunt in numar de 3 : o tiganca, o grecoaica,

o evreica.Acest motiv literar se impleteste cu motivul labirintului deoarece erolul nostru rataceste
latiganci ca intr-un labirint.
Punctul culminant : este reprezentat de momentul in care eroul isi reintalneste iubirea.
Deznodamantul : este pus sub semnul ambibuitatii(neclaritate).-"Toti visam,spuse asa incepe. Ca
intr-un vis