Sunteți pe pagina 1din 443
MIHAIL DRUMES ELEVUL DIMA DUDE U OWN y.U ew oN ZA Nie

{i culea binisor capul in poala, fi netezeste parul cu mana gi-i sterge lacrimile cu batista. — Cui o si-i faci mamica placinta cu branza de vaci? — Lui Finel, murmur’ Magotu cu un suras. — Cel mititel, adaugi Dona Bianca. Pe cine 0 si ia mimica, poimaine, duminica, s-o conduci la cinema? — Pe Magotu! — Desigur, desigur ca pe Magotu, fiindca el e baiegag cumin- te, ¢ maimuta mea credincioasi, care nu mai plinge pentru ci o proasta |-a ficut pore. Incetul cu incetul, Magotu se lasi coplesit de mangaieri, inchi- i nu mai plinge. —Nu-l tor giugiuli asa, Dona Bianca, pe potaia asta, ci-si ia lumea-n cap, sare Zgir’. — Terog, domnule Nicu, si fila locul dumicale! Nu-ti permit si te amesteci unde nu-ti fierbe oala. Magotu se ridici brusc. Ne uitim togi la el, cici nu stim ce vrea si faca. Cand duce mana la buzunar, ingeleg, Trebuie si-I no- teze pe Zgara in carnerel. > Lasiel! Ii stiu eu naravul ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 33 —E pentru ci |-ai facut potaie, rade Lotte, adresandu-se vi- novatului. Magotu vrea si-si culce din nou capul in poala gazdei, dar ea il indeparteaza: — Ei, gi-o fi ajungind, mugunache! Tot ce-i mult nu-i bun. Mi gindesc la ceea ce-mi destainuise Magotu la catacombe cut privite la simgamineele lui pentru Dona Bianca. $-a preficcut, ticilosul, imi trece prin minte cao lumina. Zgara are dreptate. De la scoala citire Pezi ce trece intrim tot mai adanc in materiile programei, iar cu ma obignuiesc din ce in ce cu colegii, aruncdnd unora punti pentru prietenie, Profesorii ma cam dezamigesc, poate din cauza ca ag fi vrut mai mule de la ei. Aproape tofi iti explicd lecgia, te asculta, igi pun noti, si cu asta, basta... Azi, in ora intai, Popovici-Zecimalu ii scoate la tabla pe Tarzan 9i pe Rogyaiv. Tarzan nu se are bine cu matematica gi nici nu se oar cu invagitura. Dar e inteligent, vioi gi... simpatic. Tot ce nu stie fi sopteste Rogyaiv gi el prinde cu urechea ca un actor. Zccimalu, din fericire, nu prea aude, aga ca lucrurile merg struna. Rezultatul: Tarzan capata nota 8, iar Rogvaiv, 6. Buna soco- teald. In recreagie il intreb: — De ce fi-a pus numai 6? Are ceva cu tine? — Ce si aiba? Niciodata cocosul meu n-a cantar pe gardul lui... rispunde Rogvaiv. Dar e bun gi 6. L-au poreclit Rogvaiv, pentru ci niciodaté nu poate si spund in ordine culorile specttului solar. E un baiat potolie, nu se ames- tec in discugii, fuge de certuri si batai. Cand avem liber, se duce 1a biblioteca gi citeste... Am auzit c& ¢ de la cara, fiul unei invaga- toare vaduve. Tatal lui, invagitor gi el, a murit de holera anul tre- cut, in campania din Bulgaria. Chiar Tarzan recunoaste nedrepratea ficutd colegului siu: 54 MIHAIL DRUMES — Zecimalu ne-a pus invers notele. — Bale-a pus bine, in conformitate cu obiceiul pamantului, sare Magotu neintrebat. —De ce, ma? — Pentru ci Rogvaiv e aran cu par pe limba, n-are nici izme- ne pe el, iar tw esti odrasla primarului. D-aia — Asa fi, dar nu eu, ci babacul e vinovat. — Mie mi-a pus 5 la chimie, fiindca s-a constatat ci n-am hai- ne de gala, strigi Domisol din fundul clasei. — Simic... zice Tiganu, dar se intrerupe bruse: intra domnul Iliuga, de romana. E cel mai de seama dintre profesorii nostri. A scris chiar 0 carte despre Romantismul in literatura romdna, pe care am citit biblioteca liceului. M-a impresionat mult si nu-mi vine a crede ci pot si-l vad pe autor in carne $i oase gi si stau de vorbi cu el. Multi colegi nici nu-si dau seama ce om mare este profesorul nostru. Ne vorbeste toati ora despre Luceaférul lui Eminescu. fl ascult, farat de vraja elocingii, uitand de mine. Frazele ii ies din gura atat de cizelate, parca le-at citi aidoma intr-o carte pe care nimeni n-o vede. Aflu atatea lucruri noi, atatea frumuseti in poema emines- ciand, incat singur niciodata nu le-as fi descoperit. Ah! trebuie si invag Laceafirul pe de rost. Cu putin inainte dea suna, iui intreaba daci are cineva vreo nedumerire. — Eu, domnule profesor, ridici Aguridi mina. — Ia spune, ce este? — Vi rog si mi iertati, dar nu ingeleg de ce marele poet, care era foarte meticulos, n-a ingrijit mai mult forma. El zice Cobori in jos, luceafir bland... Nue bine. Clasa freamata, se ridica un val de proteste. Ca si cind ar spu- ne: ,laca, se gisi genialul poet Agurida si-| critice pe Eminescu!" — Bae foarte bine! se aud glasuri din toate partile. Profesorul Iliugd restabilesce cu un gest linigtea. — Nu bine, reper indaratnic colegul nostru, pentru cia spune ,cobori in jos" e un pleonasm, nu poti cobori .in sus". Dacd zicea: cobori din cer, luceafar bland, era altceva. rocmai atunci -o la ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 38. Clasa hohoteste, potrivnica, batjocoritoare. Agurida se ener- veaza: — Nu fac pe desteprul, cum credefi, imi place foarte mule I uceafiral si chiar 0 consider cea mai reugita poezie a lui Eminescu, dar ce, adic&, n-am voie sa reley 0 mica scadere? Degi elevul s-a adresat clasei, totusi, fi rispunde profesorul: — Aivoie, desigur, dar trebuie sa sti cd intr-o opera geniali unperfeciunile nu se observa decat foarte greu, pentru ci sunt acoperite de perfecriune. Agurida nu ingelege. — Si-ti dau un exemplu. Dumneata ai vizut Palacul Admi- nistrativ din piaga Unirii? — Sigur ci |-am vazut, domnule profesor. — Ce impresie ti-a facut? — Nici vorba, e 0 cladire monumentala. — Foarte bine ai spus. Dar ai observat cé pe zidul dinspre Featrul Nagional are o zgarieturi? — Nu, aga ceva n-am observat. — Acesta e rispunsul. $tii de ce n-ai observat? Pentru ci pa- latul ¢ prea mare gi zgarietura prea mic: in sfatsit, Agurida s-a luminat. — Da, aveti dreptate, domnule profesor. Colegul nostru, care, la urma urmei, nu face poezii chiar ploaste, a fost nefericit inspirat. Ori de cate ori baietii dau cu ochii de cl, ti aruncd in zeflemea: Te suie Aguridé-n beci Si-acolo sre versuri sec Nu stiu cine a compus distihul... Dupi-amiazi avem latina. Profesorul titular s-a imbolnavie, lipscyte de o saptamana. Se aude ca-i internat la Filantropia, unde 1 lost operat. In locul lui, ne-a venit temporar un batran scos la pensic, bun ca painea calda, dar fara insugiri didactice. Abia pri- «epem ce spune, fiindea pronunti s in loc de s. Oricum, la ora de lund ¢ distractie nemaipomenita. Profesorul, pe care Lam si pncclit $555, se duce pag-pas la catedra gi stig: 56 MIHAIL DRUMES — $canescu Barbu (Basu) si iese la leccie. — Nu poate, domnule profesor, ci doarme, rispund cateva glasuri din clasi. — Va rog sculaci-l, c& alefel sunt silit s2-i pun gingi. — Puneti-i, domn’e, cinci, nu-] mai deranjagi. Cinci e cea mai micA nota de trecere. — Bitine, face prea naivul profesor, dar s4 nu se supere... — Va asigurim ci nu se supari! Sunt si colegi care totusi ,accepti si iasi la lectie, dar nu pentru a fi examinafi cca si-lexamineze ei pe profesor, punandu-itorfelul de inerebari. Galbeaza, cel mai bun la latina - are numai 10 -, siin fruntea rauticiosilor, Se ridicd in picioare sil inereaba pe $55: — Vi rog, domnule profesor, cum se spune in latineste: ,Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheasma"? — Agta nu se poate, ¢ o expresic neaos romaneasca... — Base poate, domnule profesor... — Ei, cum? Gilbeaza, pregitit cu traducerea, debiteaza pe nerisuflate: — Volens-nolens, aghiasmus Gregorius bibet. Rade si bunul profesor. Dar nu termini cu rasul, ci, hop, alta intrcbare: — Cum ziceau strimosii nostri romani: ,Na-fi-o franti, c& ti-am dres-o“? Dar: ,Adio si-un praz verde“?... Dar, Galbeazi are un carnet plin cu traduceri de-astea trasnite, pe care le debiteaz4 oricui, starnind hazul. Cine si mai invere latina in asemenea condi wlti maultumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat...“ ‘Ma apucat o pofti crancena de citit. Am dat gata toate carti- Je cumparate i am imprumutat cdteva de la Niculescu, colegul meu de banca. El are multe, ¢ lector pasionat, dar nu citeste in limbi strdine. ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 7 In cateva seri de lectura prelungitd pana noaptea tarziu am dt gata pe Madame Bovary, Le Disciple (cartea gisita in tren), thats, Martin Eden, Werther 5 altele. Niciuna nu-mi place insica Munon Lescaut, accasti poveste de dragoste supraomeneasci, cea «lintai gi cea de pe urma, nesagioasa si mereu proaspata, renascind pun ea insisi, pe care n-o sugrumi nici mizeria, nici rusinea... Doamne! Eu n-as lisa-o pe Alina si moar’, cum a facut cava- Jerul des Grieux cu Manon. Mi-as jertfi viafa pentru ea si, daca ania tar folosila nimic, a5 lisa cu limba de moarte si ne ingroape nul langa aleul. Dar niciodati n-ag supraviegui ei. Ce noima are viata Fir’ aceea pe care 0 iubesti? ‘Am plans cu lacrimi cind a murit Manon, Parca se sfasiase ceva din mine. O iubeam atata! MA gandesc intruna la dragoste si caut din cartile pe care le sttese si-mi fac 0 idee despre ea. Vieau si stiu in ce consti mira- jul iubirii gi ce trebuie sa faci ca sa fii iubit. Chestiunile astea ma itereseaza foarte mult. Am gisit in Jean Christophe urmatoarea Inca: L'amour n'est jamais plus fort que quand il_sent qu'il va & ce gua le fora souffrir?! Sime c& asta e foarte adevarat. Ch. Maurras spune undeva c& dragostea pe care o chemi poate si vin’ cu toati Chiar asta vreau gi eu. insi cu o condigiune: dragostea mea sa fie impartagit’, ca s4 nu sufar aya. cum a suferit Werther, incat cbuit si-si curme zilele. Anatole France insi ma incurca. El sustine ci iubirea traieste din doringd gi se hranegte cu minciuni, Nu se iubesc cu adevarat decdt aceia care nu se cunosc inca... Nu pricep. Cum vine asta? Indragostigii erebuie sa se minta unul pe altul? E de necrezut! }# apoi, dacd nu se cunosc bine, cum 0 si se iubeasca? Mi-am facut un maculator special in care notez reflectiile mai unteresante pe care le gisesc in cargi. Altfel, mi-e fricé si nu le uit, Voate voi reugi, cu ajutorul lor, si fac niticd lumina in capul meu, pentru ci trebuie si marturisesc deschis ca in dragoste nu ma prep deloc, iar la scoala nu invagam despre asa ceva, desi imi vi- ne sh cred cd Asta este lucrul cel mai de cdpetenie in viaga. La ce-ti * Dragostea nu e niciodata mai puternici decie atunci cind te face si sufes 58 MIHAIL DRUMES folosesc atatea cunostinge, daca nu sti si-ti conduci inima? Cu ca nu se glumeste. E cauza atator nenorociri si uneori aduce chiar moartea. Ciudat: nici piringii nu mi-au spus nimic in privinga asta, ma lasi pe mine si-mi caut singur drumul, De mult mi roade curiozitatea sa aflu ce-i actul sexual. Imi pare riu ci in cirgi n-am gisit pana acum o descriere care si m3 Limu- reasci. Cand vine vorba de el, autorii pun puncte, puncte, imi vine si crap de ciuda si arunc cartea cat colo. E aga de rusinos, sau ci nu se pricep si-l transpuna in vorbe? Inca o chestiune important: cum poate cineva si se culce cu © femeie fara s-o iubeascd? Oare actul sexual si dragostea sunt doua lucruri deosebite? In cargi n-am gasit deosebirea asta. Des Grieux, Julien, Robert, tori iubeau gi erau iubigi. Oare in lumea cargilor se petrec lucturile altfel decat in viata? De cateva ore, imi tot bat capul si citesc Physiologie de Lamour moderne, a lui Bourget. E anevoios de ingeles, pentru ci trebuic si cAntaresti fiecare fraza in parte. Vine Cuviosul Gigi si-mi spune ci Lowe mi roagi si-i imprumut Le Rouge et le Noir, ca si citeasci siea. [- dau impreuna cu Manon Lescaut, cu recomandarea ci ultimul e mai frumos decat cel dintai. Cuviosul imi mulgumeste si pleacd. Ma intreb de unde stie Lotte ci am catti de citi, findca le gin ascunse in geamantan, Nu cumva imi cotrobaieste prin lucruri in lipsa mea? in loc si ma supir, ma sime magulit. Oricum, tot ea are nevo- ie de mine; imi cere cirti de citic. Acum cateva zile, cand am ru- gat-o si cante Elegia de Massenet, marea pianist m-a refuzat gi tot asa, cand a invitat-o Magotu si joace sah cu mine. Ag fi putut s-o refuz si cu, dar n-am facut-o. E 0 rizbunare destul de subtili sf intorci réul prin bine. Numai de-ar fi in stare sa priceapa! Cuviosul Gigi revine gi-mi inapoiazi Manon Lescaut. — Domnisoara Bordenache |-a citit si vi mulyumeste. EL ii spune lui Lotte domnisoara Bordenache, desi sta aici de doi ani, iar lui Magotu si lui Nicu, domnule Goanga sau domnule Enachescu. In afari de asta, intrebuinteaza intotdeauna pronumele de reverenta. Incepe si-mi devina nesuferit. Ce-i cu el? De cel ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 39. tuimite Lotte cu diferite comisioane numai pe el? De ce stau merew. unpreuna? Alaledieri au citit in gradina. Alteori, joaca sah. Pre- tutindeni numai ei amandoi. Unde mai pui cd. conduce diminea- {la scoala. La masé, Lam surprins uitandu-se lung la ea. E cu ochi i cu sprancene: trebuic sa fic ceva la mijloc, Banu- tala ma nelinisteste, imi isc un neastimpar ciudat. Nu e chip si mai citesc, gandurile imi zboara aiurea. ‘Ce-mi pasa, la urma urmei? N-are decat si se mirite cu el, daci-i place. Pofta buna si la mulgi ani! N-am si-i mai imprumut, de azi inainte, nicio carte. Sa-i im- prumute Cuviosul Gigi, daci-i da mana. Abia acum imi vine si rid se numele asta. Auzi, Gigi! Il pronung tare de mai multe ori. Doamne, ce caraghios sun’ M-am apucat si-i scriu mamei. E si timpul, pentru cd de dou sapramani tot aman, fi pomenesc de Magotu, si-l acopar de lau- «le, Despre cheful de la catacombe nu suflu 0 vorba. Nici despre Lote nu seriu nimic ~ nu merit’. In timp ce peniga se proptegte neputincioas’ pe hartie, mi-aduc aminte de rugamintea mamei de a-i povesti impresiile de la gcoali. Da, maicugi draga, pina acum impresiile mele de la scoala sunt foarte plicute. Am invagat o mulgime de expresii latinesti $i luanguzegti. Ta gtii cum se zice pe limba lui Moliére: fi poarté sdm- betele? (Il lui porte les samedis). Dat si-a luat nasul la purtare? \Prendre son nez a la conduite). Dar au festin du diable ai habar ce mn? Ei bine: la dracu’ in praznic! $i mai afla ci sanatos-tun ve traduce: sain-canon.“ in restul scrisorii ma ocup numai de profesorul Iliuya, pe ca- te il ridic in slavile cerului. De altfel, am invarat pe dinafara Lu- teuférud lai Eminescu, desi nu mi-a cerut nimeni. Duc scrisoarea la cutie. In curtea casei, Magotu si Zgara se in- tee unul pe altul la sarituri cu elan. Magotu, trupes si greoi, nu sare departe. Zgara rade intruna de el si asta il necdjegte. Cuvio- wul Gigi trebuie si fie cu celebra pianist’, fireste! Ag siti gi eu, dar n-am pofta. La gimnastici le-o iau multora ina- inte, fiindea am facut sporturi de mic, ba anul trecut am luat - «dupa indemnul tatei — serioase lectii de box. imi spunea: Ai si 60 MIHALL DRUMES intalnesti uncori in viaga ocazii cand ragiunea se da lao parte ca si-i facd loc pumnului. $i fetele trebuie si practice acest sport". Vine vremea pranzului. Magotu nu mai are ribdare si agtepte masa, Se plange ca lesina de foame. Lotte intra in sufragerie sirind intr-un picior. Acum e vesela si zglobie gi, cand mi vede, inclina capul si imi spune surdézand: — Tri mulgumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat. Magotu si Zgira rad si moara de tonul cu care Lotte a pronun- at fraza. Intr-adevar, a fost cam afectati, ca o artista care-gi sub- iaz vocea ca si joace un rol de mare ducesi. Amandoi colegii se inghesuie in jurul meu, imi fac reverenge gratioase si, vorbind in varful limbii, o maimugaresc pe Lotte: ,,lgi mulumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat*. ‘Mi tin si nu izbucnesc in ris gi-mi musc buzele. S-ar supra Lotte. — Haide, figi seriosi, le spun, dar fari convingere. Ei insi nu mai contenesc. Magotu igi indoaie trupul si face niste grapii, de s-ar stramba de ras si Sfanta Vineri. — Suntegi nigte nesuferifi, fi apostrofi ,marea pianist: ‘Asta ii intrat. Magotu incepe s-o imite de la inceput, de cand a intrat in suftagerie. Se duce la us gi vine sitind iner-un picior. Apoi suride languros, pune mana in dreptul inimii si-si inabusi un oftat, Dupa asta, urmeazi reverenga gi: fi mulpumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat*. In cele din urmi, Lotte izbucneste gi ea in ras. Dona Bianca s-a finut de cuvant. A facut plicinta cu branza de vaci. E atat de buni, ci ti se topeste in gura. Magotu mai cere o portie, apoi incd una. — Te-ai incumeta, Magotule, si mindnci singur o tava cu pli- cinta? il intreaba Lotte. — Ba bine ci nu, rispunde el cu gura plin’. — Santisima Madona} se minuneazi ,pianista* noastra. Dar cu il cred in stare. Dona Bianca obignuieste intotdeauna si fumeze la sfarsitul me- sei. Cheama servitoarea s-o trimiti dupa tigiri. ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 61 — Vite, Mario, colea 5 lei. Pachetul cost 2,40. Cat ai si-mi aduci restul? Sujnica ia banii gi se gandesee, se gandeste... — Hide, tot n-ai ficut socoteala? — Allei, coniga, izbucneste yiganca radioasi... ‘Zgard scap’ un chiot: — Fugi d-aci, proasto ce esti! Nu ingeleg cum unii oameni pot fi atat de marginigi. A. Suarés susfine cd orice femeie este regina din clipa cand ineepe s-o doreasc un birbat. Chiar cea din urma dintre femei are aceasta imparatie. Oare Marita, tiganca asta urdta si respingitoare, care nu poa- te si adune pe 2 cu 3, o si ajungi vreodati regina? Zorile unui mare vis Pomii sune trigti $i frunzele au ingalbenit de spaima iernii. Zilele se topesc pe nesimgite, una dup’ alta. Ploua intruna, uncori cate-o saptiman’, Din cauza asta, vremea e mohorata. S-a lsat si gerul. De aseard, cad primii fulgi de zapada. Vaneul nu le «lk pace deloe, ti poarta pretutindeni, pana ameresc, si pe urma fi imbrancegte in noroi. La gcoala am luat note bune. Damigeana m-a examinat, oda- (2, aproape o jumatate de ori, despre romanticii francezi si mi pus nota 10. Numai eu gi cu Paleara avem 10 Ia limba franceza. Basu, de catva timp, si-a luat lumea in cap. Se cearta intruna «ucolegii siti bate. De la unii s-a imprumutat cu parale si nu mai vrea sa le dea inapoi. Niciunul nu indrazneste sa-l reclame la Directie, de frica bataii. Pe Domisol, cel pugin, |-a lovit riu, intr-o wereafie, aga incat bietul a trebuit si sada doua zile in pat. Din ys nu excursie? Multi riman nedumerigi, alfii surad ingiduitor: ,Nu-i decit «copilirie’, fi las si creada ce vor. Incr-un fel, sunt eroul zilei, Tot orasul ma cunoagte ca pe un val breaz: Asta ¢ Dima cu expeditia transoceanica!*, Fetele de la ycoala, in uniforma, cu sorqulege sicu gulerase albe, scrobite, se uta lung la mine. Nu-i tocmai riu. in orice caz, se poate spune c& insemn ceva se pe acum, Dar mai tarziu, dup ce vom cuceri insula vrijita? N am ins vreme si ma bucur de popularitatea mea, pentru ci unt ocupat, foarte ocupat. De cateva nopgi, indati ce ma var sub plapuma gi incepe si invic lumea gandurilor, ma pomenesc cu Lidia. O vid mercu goali, y1in minte imi revine, mereu, ca 0 obsesic, clipa cind i-am acoperit «ylocul cu colgul cuverturii. Imbracata — nu pot si mi-o inchipui Vac at cd s-a supiirat. Ce i-o fi venit aga, tam-nesam? Trebuie s-o Impac, numai de-ag gisi o cale onorabila Mi apue si-i scriu o scrisoare lungs. Fireste, ii declar c-o iubesc la ncunie gi 0 rog sa se fina de cuvant, deoarece, cand am fost la +4, mi-a marturisit ci va fi sclava mea toata viata. fi cer si ne in- ‘aluim neaparat miercuri, la sapte seara, tot la cofetarie. In ziua hotarat’, ma instalez la o masa gi astept cu sufletul la 1.1, Lidia vine dupi un ceas si un sfert, insi ¢ foarte grabita. ug MIHAIL DRUMES Abia are timp si-mi spuna ci, daca vreau s-o vid, si vin la ea, maine dupi-amiaza, deoarece acum nu poate, ¢ de serviciu la posta, abia a scipat cinci minute, ca si mi anunge. Oricum, sunt bucuros cd a venit. A doua zi, plec la inealnire cu un ceas mai devreme. In drum, ineru iner-un magazin si-i cumpar © bricheta frumos nichelata si o cutie de figati fine, fiindea fu- meazi ca 0 serpoaici. Cand ajung in dreptul casei, Lidia, care ma astepta la fereas- tri, vine gi-mi deschide portiga. Intrim in camera ¢i gi acolo fi ofer darul. — Vai, ce draguy esti! igi mulgumesc. $i tot aprinde si stinge bricheta. Dar, ia asculta, stimate domn, daci ma iubesti asa. cum mi-ai scris, de ce n-ai mai dat niciun seman de atata timp? — Iarti-mi, Lidi... Am crezut ci esti suprati, stii, de atunci sinu indrizneam si... — Supiravé? De ce as fi? Ci doar nu eram faté mare. — Nu?! Serios nu erai? Lidia pufneste in ras. $i rade, rade de se clatina casa. — OF, naiv si prostug ce esti! — Nu sunt nici naiy, nici prostug, dar aga credeam... N-am mai cunoscut alti femeie. — Serios? Eu am fost prima ta femeie...2 — Ei, da side ce nu? Lidia devine subit duioasa: — Ce baieyel cuminte! O si ma mustre toatd viata cugetul ci Lam invagat la rele. $i ma siruci cu un aer protector, de bona care caliuzeste cei dintai pasi ai copilului. — Asadat, chestia cu cdntareaga aia celebra era o aiureala? — Ba nu, pardon: e tot atat de adevarata cum ma vezi gi te vad... — Sii-o spui lui Mutu! Te-ai culcat vreodati cu ea? — N-am indraznit. Insa ne-am sirutat mult. Lidia izbucneste din nou in hohote: — Amor platonic cu artistele? Taci, ca rad si curcile! — fqi jur pe ce vrei ca-i adevarat. ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 9 $i nu mint. Traisem toate visele cu Alina atat de puternic, wcit acum sunt convins c& torul s-a petrecut in realitate. Dar Lidiei ii e greu sa priceapa aga ceva. La ynimfe" (O veste aproape absurd. Maria, servitoarea noastra, este in- suicinatd, Dona Bianca a bagat de seami ci i s-a umflat pantece- 1. ya batut-o mar, dar ea nu vrea sa spuni cu cine a ramas grea. Scau gi ma intreb: cine gi-o fi prins mintea cu figanca asta ura- (yi respingitoare? Mare mister! Asadar, si Marita a fost regin’, supa ceoria lui Suarés. Torusi, aud ca gazda n-o da afara: in timpul Iehuziei, vine maici-sa gi-i fine locul, apoi ii creste copilul. Fac o paralela intre ea si Lidia si abia atunci imi dau seama ce «manta fermecatoare mi-a harazit norocul. Da, Lidia e o comoa- 1 de fata gi mi duc deseori la ea. Imi place din ce in ce mai mult. ‘Agta tot timpul cu dansa, daca n-as avea scoala. $i, pe urma, | A.R.PELT,, activitatea creste pe zi ce trece. Azi, pe inserat, avem o surprizi imbucuratoare. Usa se deschi- de yi profesorul de romani, Iliuga, intra impunator. Jot personalul Centralei se ridic in picioare, ca la scoala. — Buna seara, baiegi! — Vi salutim, domnule profesor! Nu va suparati daca va fac o mica vizita, desi e cam tarziu. - Se poate, domnule profesor? Dimpotriva, ne pare foarte lune, Poftiti, luagi loc! Hiugi se agaza pe scaun; ne agezim si noi. Sunt curios si stiu, mai aminungit, ce avegi de gand si facegi? li explic pe larg planul expedisiei gi el inclina mereu din cap, tw semn deaprobare. Asta imi place, imi da curaj. $i pe cdnd agi fixar data plecarii? N-am fixat-o inca. Ea aarna de imprejurari. In orice caz, nu poate fi mai inainte de patru ani. De ce aga tarzin? 120 MIHATL DRUMES — Pentru ci urmeazi si creim specialistii de care avem ne- voie. Eu, de pilda, trebuie si devin ofiger combatant, ca si pot conduce operagiunile militare, Arginteanu (Tarzan) si Diculescu (Galiganu) se vor face ofigeri de marina, Marian (Galbeaza), ingi ner de mine, pentru a putea conduce exploatarea bogitiilor paman- tului si aga mai departe, ne specializim fiecare intt-o directie reclamati de interesele grandioasei expeditii.. — Foarte frumos... foarte frumos! Prequiesc rivna voastrd gi vi admir sincer ci munciti. — Vi mulyumim, domnule profesor. Cand cineva munceste pentru un ideal, nu se simte niciodata ostenit, chiar daca ar cara toati ziua mungii in spinare. — Pani aici, Dima, toate bune. Dar bani? De unde veri face rost de bani? Vi trebuiesc, dupa cate ingeleg, sume importante. — O, domnule profesor, totul este pus la punct cu cea mai mare minugiozitate. Suntem o mie de membri, nu-i aga? Ei bine, fiecare arpetist este obligat sa aiba carnet la Casa de Depuneri si si economiseasca pe luni cel pugin 2-3 lei, adic’, in medie, 20 de lei. Prin urmare, in patru ani, dacd adiugim si dobanzile, va realiza un capital de 1 500 de lei. Daci inmulgim cu 1 000 (numirul ex- pedigionarilor) avem 1 500 000, o suma destul de respectabili, care insa nu-i suficienta pentru acoperirea cheltuielilor, deoarece noua ne trebuiesc vreo 4.000 000. De unde vom scoate restul de 2.500 000? Ei bine, le vom scoate din serbari gi reprezentayii sco- lare, din eventualele castiguri la loterie (deoarece fiecare arpetist c obligat si joace la loterie), din donatii si, la rigoare, diner-un im- prumut. Cand ai 3 000 000, nu-i cel mai greu lucru si-I gisesti pe al patrulea. — De unde vegi plati banii imprumutagi? — Dar v-am spus ci in athipelagul Galapagos se gisesc bogate ziciminte gi chiar pietre pregioase ca diamante, topaze si agate. De asemenea, vom incirca scortigoara, cafea, cacao, cauciuc, chinina, apoi, lemn pretios, produse medicinale si materi colorante. Intr-un cuvant, ne vom intoarce bogati si se prea poate si si rimanem acolo, si intemeiem 0 colonic... ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA real - Vad, Dima, ci ai studiat serios bogatiile Americii. In orice «ar expedigia voastrd este organizati cu o pricepere care mi uimes- te Deasemenea, tofi biiefii muncesc cu drag pentru realizarea ei. (ar aceast munci pe care o depun nu le ripeste prea mult timp » nu-i stanjeneste de la invayatura? — Ce vregi si spunegi cu asta? — Obsery ca, de la un timp, elevii au inceput si-gi neglijeze lea tile gi sd ia note proaste. $i atunci te intreb pe dumneata: cum vor putea ei s& ajungi ofigeri, ingineri, medi pentru a fi utili acestei expedigii, intr-adevar gigantice, daca pierd «laa yi rman repetengi? Sar in sus indignat. Aceasta nu se va intimpla niciodat’. Arpetistii trebuie si nvete gi si treacd clasa. Nu avem nevoie de elemente rele. |, constructori etc. — Foarte bine, Dar scrie undeva aceasta? Ei au cunostinti de west fape? Raman cu gura ciscati. — Averi dreptate, domnule profesor. Mi adresez indati colegilor mei din stavul-major: Trebuie neaparat si introducem in regulament un articol, cw urmatorul cuprins: Cine va fi declarat repetent. — Eu te-ag ruga si adaugi: corigent ori repetent...intervine lings. — Perfect. Prin urmare: Cine va fi declarat corigent ori repetent la sfirgitul anului scolar se va sterge din oficiu din controalele + speditiei. Foarte bine... Cand vrei sa faci ceva trainic, este absolut vnecesar si legi lucral de moralitate — Va mulgumese din suflet ca agi venit: mi-agi dat sugestii hatte prefioase. — Arpetistii dumitale trebuie si-si inabuse slabiciunile, si fie vameni intregi pentru a merita cinstea ce li se face, nu-i asa? Voi mai adauga in regulament cd nimeni nu are voie sa fu- icze, s& joace cirfi sau orice fel de jocuri de noroc, si mearga la vinema gi la teatru, in afari de spectacolele ingiduite. Pe cel care sa fi prins il stergem, de asemenea, din controale. 122 MIHAIL DRUMES — Domnute Dima, esti intr-adevir un ranar superior, cu care se poate sta de vorbi. Mai discutim de una, alta. Iliuga ne cerceteaza biblioteca sine fagiduieste ci ne va dirui gi el cteva carpi care ne inte reseaza. Observ ca din buzunarul lui o carte gi-a scos capul afara. Il og si mi-o arate, pentru cd sunt foarte curios si stiu ce anume citeste. —Eocarte a unui sociolog francez, Fourier. Se cheama Traité de l'association domestique et agricole’... 'Ti-ag recomanda s-o citesti, are cateva lucruri foarte interesante. Il poftesc si coboare in pivniga, cici vreau si-i arit sala noas- tra de sedinge. El imi spune ca, intr-adevar, beciul nostru este ame- najat, dar ci mai cuminte ar fi sa finem sedingele sus, in birou, deoarece am putea si ricim foarte uyor. Profit de ocazie $i-l rog si-mi dea un articol pentru revista. Imi fagaduieste bucuros. Inainte de a pleca, adaugi ca i-ar face multi plicere daca ag veni odata pe la el, intr-o dup3-amiaz’. — Vizita asta a lui lliuga, mardie Magotu, mi se pare cu cintec.. — Ce vrei si zici? — Nu venea el si ne vadi de dragul ochilor nostri... —Nu fitimpit, Magotule, asta ¢ cel mai de seami profesor al nostru i eu unul il prepuiesc foarte mule. Cand ne uitim la ceas: 9:30. — Hait! Ne-am lins pe bot de alimentagie. Dona Bianca nu ne mai agteapta cu masa dup3 9. Pe unde scoatem camasa? — Mergem si infulecdm cate o friptura la Nea lancu. Mi-e aga de foame, incat te vid... curcan. —La Nea Iancu? Ah, generalisime, niciodata nu m-am indo- it de genialitatea ta, strigi Magotu entuziasmat. Intrim in cérciuma si coborim in hrubele subpimantene. N-am mai calcat pe aici, de cind am sarbatorie inceputul anului scolar. Pigurcd ne aduce fripturile si vinul. Odat& cu mancarea, ne agternem pe taifas. Fireste, vorbim despre expeditie. $i discuram, gi bem, si iar bem, si iar discutim, pani ni se impiienjeneste vederea. * Tratat despre asociatia gospodaireasca pi agricoli ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 123 andam inci un rand de fripturi gi de bautur’ si iar ne in- singem Ia vorba. Catacombele lui Nea Tancu au inceput sa joace cu noi tonto- tonul, Magotu, tolanit pe spate, canta de unul singur. Apoi se scoa- lade pe scaun gi incepe si joace o batuta, pana cade jos, muiat de nadugeal — Ce zici, mergem, Magotule? — Nu merg nici mort. Aici e de mine. $i iar incepe si joace. In jurul nostru mai sunt cagiva cliengi lw Arziagi, chercheligi si ei, care fac haz nespus pe seama lui Magotu. Dupi ce plitesc consumatia, il invit din nou si mergem, dar tw i chip si te mai ingelegi cu el. Atunci il arunc in spinare si, \nindu-i mainile pe umerii mei, urc cu el scara gi ajung in strada. Aerul rece il mai invioreazi putin. — Dima, scumpule, iubitule, adoratule, hai si mergem la... 1 mi soptegte la ureche ceva. Daca mi refuzi, ma omori. S-a ispravit 11 Magotu. Piere o mare potaie de pe suprafara globului terestru. — Tu nu vezi c& nu te mai poti fine pe picioare si-ti arde de Ilestemagii? N-oi fi vrand s& te duc in carca? — Ba nu, merg cu 11. Nu mi efuza, scumpule, iubitul - Bine, merg... Darla Duduleanca asta n-am fost niciodata. — Te duc eu, Jupiter, n-avea grija. — Mai betivane, cu nu stii nici macar unde suntem, darimite o — Nici n-am nevoie. Picioarele ma duc ele singure. Siiner-adevar aga e. Bajbaind orbeste prin bezni, nimerim casa «u pricina, Inainte de a ne strecura pe poarta, fac ochii roata: nu se vede icaieri vreun felinar rou. Eu aga am citit, c& toate casele cu fete ticbuie si aiba un felinar rogu. Asta de ce n-are? Poate nu se mai ubignuieste? Ag vrea si-l intreb pe Magotu, dar mi-e frica si nu ma slau de gol c& pind acum n-am cilcat cu piciorul pe la bordel. Urcam o scara de lemn ingusta, cu balustrada, care scaryaie jozitor sub pagii nostri. E de mirare cum s-a urcat Magotu puna sus fard si-si sparga capul, Deschide usa si ne pomenim intt_un fel de hol-salon, in tavanul c&ruia mijeste un bec cu lumi- 124 MIHAIL DRUMES na vlaguita. In fund sila dreapta, se vede un rand de usi, una lings alta, ca la hotel. Nimfele, in cimasi scurte, pana deasupra genun chilor, lincezesc plictisite pe scaune, in felurite pozitii. Dowd mat bacrdioare stau la 0 masi gi sorb céte-o cafea, trigind barbateyte din figiti proaste. Prin fumul inecacios, deosebesc dou’ silucte de satiri tineri care rad cu o nimfa la alt masa. Fetele nici nu se sinchisesc de sosirea noastri, dup3 cum nici n-aud glumele biie gilor. Torusi, le dau cu oarecare sfiali buna seara, dar nu-mi rispun de nimeni. Atdta pagubi! Magotu vrea si s-ageze pe un scaun, dat nimereste alaturi gi se rostogoleste cu picioarele in sus. Ti sar numaidecat in ajutor gi-| agez pe un fotoliu. Bine ci nu gi-a spare capul. — Fetelor, liceenii astia sunt beti cure’, strig’ o nimfa stram bandu-se. De ce-or fi venit beri? — Fiindca treji n-am fi cilcat cu piciorul pe aici Magotu. — Misfrijitule, sare una dintre cele dowd nimfe care beau ca fea, unde te trezesti? La tat-tu acasi? Sa vorbesti cuviincios in lo cal. c& pe urmi te ia mama dracului. O femeie, care sti cu coatele rezemate de-o misura si ingira niste mirgele pe-o sforicic’, se rigoieste: — Verugo, ia, te rog, potole-vu. Asta c client vechi gi nu permit si fie vexat. — Siu’ mina, tanti Filomigo, aci erai, c4 nu te vedeam, gl: suieste Magotu vesel. Da’ unde e poloneza de Chopin? — Trebuie sa iasa. Are client. Mai asteapta. —Asta ¢ fata Duduleanca, zisi Hopa-Mitica, zisi Primum vi- vere etc., imi sufla Magotu la ureche. O cantaresc de sus pana jos. E inalta si osoasa, cu parul roscar, probabil, vopsit, si ochii ageri ca ai unei pasiri de prada. Nuc deloc aga cum imi inchipuiam ci trebuie si arate o patroani de bordel. Cred ci e 0 profesionista iegit’ la pensie, care cunoagte bine tainele meseriei si acum triieste pe spinarea artistelor, pe care Ie stoarce dup cum gi ea a fost, la randul ei, stoarsi de patroani. Din cand in cdnd, se deschide cate o usa sio nimf’ iese cu un lighean in mani, traverseaza holul si se duce pesemne la baie sau in bucitirie, ca si-l verse. mormiic ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 125 Dup’ aceea se iveste gi satirul, innodandu-si cravata, si pleacd lata si spuna o vorba., Mi uit cu coada ochiului la fete. Dumnezeule, sunt de plans! \scate gi slabe, de le numeri coastele, urate si mai ales vopsite ca labled, Birr! Nu m-ag uita la vreuna, nici de fric: apoi un milion de paparude de-astea nu fac nici cat dege- wl cel mic al Lidiei. lotugi, nu-mi pare rau ci am venit. Trebuia sd am si eu idee ce «we un bordel. Baietii te socotesc un neispravit daca n-ai calcat cu pisworul in cloaca asta gi se uit la tine batjocoritor. Hai, destula conversayic! Mi-ati impuiat urechile, se adre- wari Duduleanca celor doi tineri care tot rid gi palavragesc in tund. $i Mimi tot n-a venit. Unde o fi umbland boccia asta? $i aveard tot aga mi-a Ficut. E-n tandrere cu un doctor, chipurile, insinucazi o nimfa, Daci-i vorba de fe- ame sunizind crispat. ‘Aga? Eu ti dau cripelniga gi o imbrac ca smorezii? Las’ ci o inva eu minte! O usa se deschide si o blonda scunda, grasa si spalcita iese cu canul in méini. Contesi Walewska, sclavul tau te agteapta de un ceas, stri- 1:8 Magotu inviorat. Sunt numaidecat liber, sopteste poloneza incruntata. !upa cateva clipe, se intoarce si-i face semn cu capul. Haide, Napoleon! Magotu intra triumfitor in camera i contesa hui il urmeaza. ‘w aude apoi o cheie résucita in broasca. Kaman singur si ma simt foarte stingherit. Nicio fata nu ma baga in seama, parca nici n-as fi de faya. Sunt Iunatte plictisite gi chipurile lor, boite, au o grimasi de amariciune, sh parca ar fi inghitit fiere. Dar tu, manzule, n-ai niciun gand? mi ia gi pe mine in pri: ture patroana localului. Sau ai venit si belesti ochii la mine? Credeam c-o gisesc pe Mimi, mint eu ca s& scap de in- cteuri. si fac de cap cu 126 MIHAIL DRUMES | — Ce, numai Mimi are coarne? Ce dracu’ gasiti la impugita | asta, de vi se aprind la toti calcaiele dupa ca? Alte fete nu mai sunt? Ba, uite-o c-a venit, patachina. In clipa aceea, rasare in pragul usii o fetiya de 14-15 ani, scun. da si subgire ca o trestie, cu parul cuns baiegeste, purtand pe cap o beret’. — Scuzi-ma, te rog, tanti drag’, dar si vezi ce mi s-a intim- plat, debiteaza ea pe nerisuflate patroanei. — N-am vreme de povesti. Las’ ci reghim noi pe urmi soco- telile. — Crede-mi, tanti, si mor daca... 7 — Ssst... Vorbim pe urma. Acum ai client. — Cine este? | Patroana ma arata cu degetul. | — Vite-I colo, te asteapra de doui ceasuri. Micuga nimfise uiti | la mine o clip, apoi imi sopteste: : — Numaidecit! Fuge intr-o camera si dupa cateva secunde iese purtind 0 ci- magusd rosie ca focul si scurti pana mai sus de genunchi. — Treie libera? —Treci la patru. — Haide, imi face un semn cu ochiul, gi eu, vrand-nevrand, ourmez. Intrim intr-o camera strata in care sunt doar un pat cu tabli, un cuier gi un spalator de fier care fusese odata vopsit in alb. Fata se tranteste in pat si ma pofteste s fac la fel. Eo brune- +4, cu paul ca pacura, gi trisituri regulate. As putea spune ci e chiar draguyi. Mi asez Langa ea, usor stanjenit. — Ce faci? Nu te dezbraci? ma intreaba. — Ba da... Dar nici mu ne cunoastem. — Ha, ha, rade, esti formalist. — Nu-s formalist, insa ag vrea sa stiu cum te cheami. — Mimi. — Mimi si mai cum? — Ionescu... Dar pe tine? ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 127 Pe mine Dima. Asculti, cand te-am zirit adineauri, cre- th am ca esti eleva de scoala. Numai sorgul si guleragul iti lipsesc. Incol Aga cred toti, fiindca sunt mici de staturi, Dar tot am 20 sh ani, Adic fi implinesc la vara. Tu capi ai? Eu am 19. insi nu-fi dideam mai mult de 14, De ce n-ai aunt 0 scoala? ‘Am fost, dar un ofiger m-a ademenit si dup’ aceea n-am mat avut tragere de inimé la invayatur’, Ce picat! Esti asa de draguya! Mi-ar fi placut si mi fac farmacista, si stau in laborator, in halat alb de olanda (albul ma prinde minunat!) si uite ce-am ajuns! ( uivit Dar ma las de meseria asta. M-am saturat pini-n git. $tii sin marit cu un doctor? Serios? Foarte serios. E cizut rau dup’ mine si sunt si eu amoreza- 14, aya, nigelus, Ne logodim peste dowd siprimani gi, dupa Pasti, Vuminica Tomii, facem nunta. Felicitarile mele! [gi doresc noroc! Mersi. Ela Spitalul Filantropia sia ieyit doctor asti-var’. Si +11 ce baiat delicat si draguy este, parca ar fi o fata. $i lui fi sta fine in halat alb. EI stie cd esti aici? Asta mi-ar lipsi! Nici nu L-am Lisat sa se ating de mine. ( ide cd sunt fata mare, prostugu’. Dar cum pogi si te culci cu algii, daca zici cd esti amorezata ah ol? Numai prostii ma intrebi. Haide odati, ci trece vremea gi swopigniga o sa pretinda taxa dubla. Bine, platesc gi taxi dubla. Imi place sa stau de vorbi cu Regret ci n-ai ajuns farmacista cum voiai. Dar eu! Am avuto viaga atat de zbuciumata gi plina de mis- ts Tacall meu era comandantul unui vas care naviga pe Oceanul 1 ytiu care, intre Tokio si Singapore, iar mama, fiica unui mare + splorator englez, s-a indragostit la nebunie de el. Carevasizica, esti englezoaica? 128 MIHAIL DRUMES — Nu, tata era de origine spaniol, mai inainte fusese tores dor si, pe urma, dupa ce a ucis 46 de tauri oribili, s-a facut cipitan de vas, pentru c’-i placea foarte mult si cilatoreasca. — $iunde sunt paringii tai? — Eo poveste intreagi... Pe cand aveam doi ani, vaporul lut taticu’ s-a lovit de un ghefar, ca Titanicul, gi s-a dat la fund. — In Pacific nu sunt aisberguri... — Sunt, sunt, stii ou mai bine decat mine? Atunci au pierit In valuri caticul si mamica... $i incepe si planga, de ti se rupe inima. Ce prostie am facut riscolindu-i amintirile! Degi nu cred o ioti din basmul pe care mi |-a ingirat, tory! ceva dureros s-a petrecut cu accasta fiinya, care are 0 imaginayie destul de aprinsa gi crede in rot ce spune. — Nu plange, Mimi, caci, de bine, de rau, tot a avut Dumne zeu griji de tine gi gi-a scos in cale pe medicul acela cu care ai st te mirigi. — Oh, mi-e silé, sila de viaga pe care o due gi, daca n-ar ficl, as innebuni de disperare, m-as spanzura cu limba de cirligul tava nului. — Daca vrei nici nu mi ating de tine... plec gi aga... dar, fireste, taxa... o plitesc. — Nu, nu se poate, nu m-am referit la tine. Tu esti draguy. $1 ag vrea si mai dai pe la mine... si nu ma uiti de tot... gi ma siruta Si-fi spun drept, n-am sirutat pe nimeni pind acum din cei care vin p-aici... Pot si ma jur pe sfanta icoani, uite-aga... Dar pe tine... nu stiu cum mi-a venit... Pari foarte curitel si-mi placi pugin. Se aude o usoara bitaie in uy. Mimi pricepe indata despre ce este vorba. De aceea strigi: — Am taxi dubli. Inainte de a pleca, ti sirut mana. Ea ¢ foarte emotionata de gestul meu. imi sopteste incet la ureche: — Nu mi uita, si mai dai pe la mine din cand in cind..., chiar daca n-ai bani... Ti fagiduiesc si ma intreb, daci-i indragostica de medicul ace Ja, de ce ma cheami gi alta data la ea? ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 129 Magotu ma agteapta in hol, adormit iner-un fotoliu. fl scurur 41. elupi ce se trezeste, plecam repede. Ei, cum ti-a placut? ma intreabi el. E oribil, dar, oricum, interesant! Un raport cu... cantec NW intreb pe Soimaru Catalin dacd poate si compuna un mars 4l aipetigtilor. Zice c4 poate, si in trei zile il da gata. Citiline, Catiline, trei zile sunt tot atatea secole! Maine di- incaga vreau s& mi-l aduci. $i aga trebuie si astept 12 ceasuri. ‘Am ingeles! fl compun la noapte. Aga te vreau, poete! Nu trebuie si disprequiesti noaptea. {u umbra ei s-au zmislit cele mai de seami fapte si cuceriri ale tint Ineunericul a dat cel mai mare pret luminii. O trisurd prifuita se opreste in fara Centralei. Proprietirea- ta amnaste’, Victoria Popescu, plecata mai demule la o rubedenie, + aintors. Desi e obosité de drum, o poftesc si ne faci o scurti fiindcd habar n-are cum am mobilat dugheana si pivniga ci. Vin peste o jumitate de ord, Si mi curit putin. Nu se poate. Acuma, insist eu si-o iau de mana. | a surade gi, vazand cd n-are incotro, imi face pe plac. li arat vi- 4, covoarele, harta Americii de Sud, pictata pe perete, biblio- tua Riméne incantata de ceea ce vede. Apoi o poftesc si vada psig Acolo ce facegi? “Tinem sedingele secrete. Je iarigi. Coborim. Cand di cu ochii de pereti ni si masa din mijlocul pivnigei, se mir coat “Asa ceva nu mi-am inchipuit. Aveti imaginatie. i, aducindu-si aminte de vechea mea poveste de iubire, vi imbricagi la spune-mi, ce-fi mai face Alina? I; sindtoasa si se gandeste la mine. 130 MIHAIL DRUMES — Case gandeste nu ma indoiesc. Iti scrie des? — O dati pe siptimana. Victoria rade cu pofta, — Bun’ fara! Face s-o iei de nevast acum fn ce imprejurari v-afi cunoscut. — Ave foarte palpitant... Tidebitez, pe nerisuflate, o poveste pe care am triit-o de mul te ori in inchipuire: ci am cunoscut-o la Paris, intr-o zi, la Bois de Boulogne, unde se raticise, apoi, cum i-am scris dupa ce s-a intors in gard, cum ne-am revazut la Bucuresti, arsi de dragoste... — Daca ar veni la Craiova, ce-ai spune? ma descoase ca. Dumnezeule, Alina aici?! Asta mi-ar trebui. Fac fete-fete. li ris pund: — Desigur, mi-ar pirea bine. Dar nu ingeleg de ce si vin. Numai si ma vad’? — Ea soseste in turneu. — Asa, da.... bineingeles. Dar nu mi i spus pana i, cu ocazia asta, vi vederi, nu? A doua zi, Soimaru imi aduce in clasi margul in 5 strofe. Nu m-asteptam sa fie atat de inspirat. Bravo, Cataline! Ai si ajungi un mare poet. Il citesc si Tarzan, si Esculap. Sunt incdntati sie. Acum nu ne ramane decat si-l punem pe note. Dar cine s-o facd? A, am sie! Tatal lui Domisol, care e seful muzicii militare si compozitor in timpul liber. Voi vorbi cu fiu-siu. ‘Mam hotarat si ma duc la profesorul iui. I-am figiduit de atata timp ci-i voi face o viziti si, uite, prins de treburi, am tot amAnat, pan ce s-au scurs doua siptamani. Sti cam departe, pe strada Traian, intr-o casa micuga, cu infi- sigare de vila. Vine si-mi deschide servitoarea. — Buna ziua. Domnul profesor e acasa? — Da. Cine esti dumneata? — Sunt elevul Dima dintr-a VII-a si am venit si-i fac 0 vizi- 14, Pot sd intru? — Da, poftim. Asteapta pusin in birou, barbatu-meu tocmai face baie. ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 131 Vileu! Ce gafi! E sotia lui liu, si o luasem drept slujnica. Va rog si ma iertagi, doamni W161 Cin Nu-inimic, tinere, surdide buna femeie si mi pofteste in casi. Incru in camera de lucru a profesorului, Un dulap cu cargi, une- ate, aleele brogate, teancuri de reviste si de gazete, toate aran- jute in ordine, Pe masa, un vraf de hartii, scrisori si mape. Intr-un col 1 teanc de caiete. Tag cu coada ochiului: sunt tezele la romana ale clevilor dintr-a IL-a. Rasfoiesc cdteva: nu-s corectate inca. Mi asez pe scaun gi deschid o carte, citesc randuri rizlege. Ma pl tisese ins curand. $i Hiuga cot nu se araca. Intind mana in watul de hartii si-mi cad privirile exact pe cuvantul A.R.PE.T. o fi asta?* lirag foaia si o pun deasupra unui dosar, ca si cum ar fi ageza- t4.colo. in felul acesta, o pot citi fara ca Iliuga 4 ma poata sur- juinde, daca ar intra pe neasteptate. Citesc, cu mirare sporita din ce in ce, urmitoarele: Vi rog foarte mult... Am Domnule Director, Potrivit insarcinarii date cu ord. nr. 4212 din 19 febr. 1914 de a raporta asupra activitafii extrascolare desfisurate de un grup de elevi din cl. a Vil-a in frunte cu Dima S. Grigore, am onoarea a va comunica cele ce urmeaza: In ziua de 28 martie a.c. am facut 0 vizitd inopinata intr-o tas unde se string baiepii, din str. Preda Buzescu nr. 15. Acolo au improvizat un birou in toata regula, avand mese, biblioteca, thiar si o masind de scris. Intriind in vorba cu elevul Dima asu- pra scopurilor urmarite, mi-a declarat: wwmeaza ce i-am declarat eu, transcris cu multi exactitate. Apoi citese mai departe: ..Am credinga ci activitatea extrascolari a elevilor trebuie privita cu simpatie si incurajata Ei cheltuiesc o energie uriasa in vederea atingerii felului lor indepartat, care prezinté mai pugind importanga. Ceca ce ne intereseazd astazi este captarea acestei energii gi folosirea ei rational, pentru a da roade cat mai bune. Totusi, } acest lucru s-a putut face si fird ajutorul forurilor scolare. In | tr-adevar, elevii, proiectind mareata lor excursie, au nevoic de ofiteri de marina, ingineri de mine, constructori, electricienly medici, farmacigti etc. Ca atare, si-au imparfit atribusiile, find de pe acum desemnati cei care vor ocupa aceste funcfii. Sunt form incredingat cd ci vor obfine, in chip strilucit, diplomele speva lstilor de care au nevoie, deoarece sunt animati de un entuzian care infrange orice piedica. Fara indoiald ca, pand la urmi, a vor uita de planul lor fantezist si se va alege fiecare cu 0 carierA séindtoasé, ceea ce din punct de vedere pedagogic constituie un cly tig incontestabil. Nuce lipsit de interes sé citez cazul petrecut la o scoalé din Germania, Elilustreazé, in mic, ceea ce se petrece la noi in ma sh. Se stie ca la nemti exista scoli mixte, unde invata laolalta batieti si fete. Cel mai lenes si indaratnic la invagatura era un baiat indltug si firav, anume Peter. Institutorul, care avea un ochi destul de ager, a prins de veste ci acest Peter i ficea curte une1 colege, Gertruda, fata frumusica si dezghefata. Ea parea cit respinge curtea, si acest fapt il indrjea pe micul indrégostit. Institutorul L-a chemat la el pe elev, spunindu-i cit a aflat de dragostea lui pentru Gertruda. Elevul, inspaimédntat, a tiga duit cu inversunare, dar, spre mirarea lui, dascalul a adaugatia { Gertruda eo faté foarte bund si cuminte si cat merita sd fie iubiti Insd numai cu conditia ca el, Peter, sit aibé ganduri serioase cu ea, adica sao ia de nevasta. »Chiar asta am de gand!* a izbucnit elevul intr-un strigit suprem. Institutorul lea felicitat spundndu-i ci foarte frumos din parte-i ci nutreste acest simpdmént. Dar cum se va insura, da- ca la aritmeticé nu stie sd faca 0 socoteala? Cu siguranga ca il vor insela si bacanul, si macelarul, si croitorul, in sfarsit, toata lumea. $i cum o sa cdstige inima scumpei lui Gertruda, dacé nu poate si scrie o srisoare de dragoste fan greseli gramaticale, de care, cu siguranta, fata va rade? Peter a vimas nauc, dar, totodata, adanc convins de inter- ventia institutorului. S-a asternut pe carte sia invdfat cu o révnd 132 MIHATL DRUMES ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 133 de om deznadajduit. De unde mai inainte era la coada clasei, acon se luase la intrecere cu premiantul intdi. Cu timpul, a tat de Gertruda, alegindu-se doar cu dragostea pentru in- vatdturd. A ficut studii strilucite si a ajuns unul dintre cei mai vestiti profesori de la Universitatea din Heidelberg. Un alt caz izolat, petrecut de asta data in Rusia. Un copil isi pusese in gand sé facd 0 calatorie pe apa, dorind si ajunga in Justralia. Toaté ziua le bétea capul péringilor sa-i dea voie sé plece. Tatél sau, un om cultivat, nu s-a opus doringei baiatului, u, dimpotriva, la incurajat, spundndu-i ca planul lui e foarte iteresant gi-l va ajuta sé-si construiasca singur vasul cu care va porni in larg. $i, astfel, meritul lui va fi mai mare, deoarece nu va datora nimanui nimic. Baiatul, convins, a intrat intr-un santier naval din Peters- burg si s-a apucat cu nadejde de lucru. In capiva ani, iaté-l ajuns unud dintre cei mai pricepusi ingineri constructori de nave. Intre tmp, pasiunea lui pentru calatorie s-a stins, find inlocuita, in uctasi masuni, cu pasiunea pentru construirea vaselor. Mijlocul levenise asefel scopul final. Revenind acum la pasiunea elevilor nostri pentru proiectata lor expeditie la Ecuator, care se manifesta in masa, inspirata, ulmentaté si dirijata de elevul Dima, aceasta constituie un fenomen unic in analele scolii noastre. Numitul elev, dotat cao inteligenga alerta si cultivata, a ajuns sd stipaneasca peste o mie desuflete fragede si entuziaste. E, prin urmare, depozitarul unei jormidabile energii juvenile, Un cuvint al acestui mic monarh este urmat orbeste de cittre tofi tovariisii sti de joaca. De aceea, wat ca-i absolut necesar ca elevul Dima si fie supravegheat in toate acfiunile sale, pentru a nu comite greseli care ar putea sa subi grave consecinge. Potrivit principiilor pedagogiei active si pindnd seamé si de cvemplele aritate mai sus, sunt de parere ca directia scoli sa incurajeze actiunea pornité de elevul Dima pe cat e cu putinga. Inceputul l-am ficut chiar eu, cw destuld prudenga. L-am rugat pe elevul Dima si dea severe dispozitii arpetistilor sdi sa invete su sirguingé, cei care vor rémane corigenti urménd a fi exclusi, 134 MIHALL DRUMES ca nevrednici de a face parte din asociapia lor, ceea ce Dima a acceptat. Rezultatele se vor vedea in scurta vreme. Datoria noastré este si captim aceasté mare energie cana lizénd-o si folosind-o pentru obtinerea unor rezultate pedagogivt strilucite. Niciodaté liceul nostru, si nicio scoala din lume, na avut la indemand un prilej atat de rar pentru o experienti peda» gogicé unica. Asemenea institutorului, care a stiut sa exploatese pedagogic pasiunea lui Peter, reusind ca un element mediocru sd