Sunteți pe pagina 1din 15

EXAMENUL CLINIC AL OCLUZIEI

Examenul ocluziei constituie o componenta obligatorie a examenului clinic


stomatologic. Ocluzia este stomatologie si stomatologia este ocluzie , astfel ca, in orice
demers profesional, factorul ocluzal trebuie sa constituie o permanenta.
Primul contact cu pacientul trebuie stabilit intr-o atmosfera de calm si cooperare,
valoarea sa constand in obtinerea unei apropieri intre medic si pacient, cu stabilirea unui climat
de incredere reciproca, care constituie o premisa importanta pentru succesul tratamentului.

Anamneza
Conducerea unei anamneze, in general, constituie o arta in practica medicala si poate
oferi date importante in orientarea diagnosticului. Anamneza se realizeaza pe baza dialogului
dintre medic si pacient, la care se pot asocia chestionare care se completeaza de acesta sau de
apartinatori (daca pacientul este in incapacitate de a oferi aceste informatii).
Anamneza trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele categorii de informatii:
A. Date personale: identitatea, domiciliul, varsta, sexul, profesia, statusul familial, conditii
de viata si de munca ; prezinta relevanta deosebita situatiile in care pacientii efectueaza
munci grele, care presupun contractia a numeroase grupe musculare, activitatile care
necesita o atentie si o incordare maxima, o anumita pozitie de lucru corelata cu obiceiuri
vicioase, atmosfera stresanta de la locul de munca, precum si stresul familial;
B. Motivul prezentarii la consultul de specialitate: durere, alterarea functiilor ADM,
accidente si complicatii cu caracter de urgenta survenite ca urmare a unor tratamente
stomatologice, situatii clinice care necesita repararea unor constructii protetice
deteriorate, zgomote in ATM, senzatie de oboseala a muschilor masticatori, dificultate de
deschidere a cavitatii bucale, etc.
C. Antecedente heredocolaterale: fiziologice si patologice, generale si locale.
D. Antecedente personale: fiziologice (momentul eruptiei dintilor) si patologice, generale
si locale.
Antecedentele patologice generale: maladii infectioase, cardio-vasculare, sanguine,
respiratorii, digestive, neurologice, metabolice, alergice, psihice. Folosirea anumitor substante
medicamentoase pentru tratamentul unor afectiuni generale poate determina modificari ale
reactivitatii tesuturilor ADM.
Antecedentele patologice locale: cuprind istoricul unor anomalii dento-maxilare,
momentul aparitiei primelor leziuni carioase, debutul bolii parodontale, durerea de cauza
dentara, musculara sau articulara, obiceiuri vicioase si parafunctii, tratamente stomatologice,
traumatisme cranio-faciale sau cervicale, limitarea si/sau blocarea miscarilor mandibulei,
zgomote articulare, oboseala si durere la nivelul muschilor masticatori dimineata, simptome la
nivelul analizatorului acustico-vestibular (otalgie, hipoacuzie, acufene, ameteli), masuri de
igiena individuala.

Pe timpul culegerii datelor anamnestice se pot observa: atitudinea pacientului,


comportament retinut, echilibrat, revendicativ, eventualele parafunctii (orale, linguale, ocluzale,
corpi straini), asimetrii faciale, tulburari de postura, tulburari oculare, tulburari auditive,
tulburari musculo-articulare, tipul constitutional, atitudine posturala (mers, inaltime, greutate)
Referitor la caracterul durerii se precizeaza sediul, iradierea, intensitatea (intre absenta si
extrema), frecventa (zilnica, saptamanala, lunara), factorul care o declanseaza, cum este
modificata si cum a debutat.
Este utila consemnarea unor informatii legate de pozitia pacientului in timpul somnului
(care poate favoriza sau nu bruxismul nocturn), tulburari de somn, pozitia vicioasa la locul de
munca.
Pe baza tuturor datelor colectate pe parcursul anamnezei se poate aprecia stadiul
disfunctiei temporo-mandibulare a pacientului conform indexului anamnestic (Ai) stabilit de
Martti Helkimo (1974) in trei grade:
Ai 0 - nu exista acuze subiective;
Ai I - prezenta unor simptome de gravitate medie: zgomote articulare, senzatia
de oboseala musculara, rigiditate musculara sau articulara dimineata.
Ai II prezenta unor simptome severe: dificultate in deschiderea maxima a
cavitatii bucale, subluxatii sau luxatii la nivelul ATM, dureri musculare si/sau
articulare amplificate de miscarile mandibulei.
Examenul clinic propriu-zis:
Inspectia se face un examen exo si endobucal
- se vor examina regiunile anatomice ale fetei si regiunea cervicala
- se apreciaza simetria faciala
- se apreciaza culoarea tegumentelor (pot fi modificate fie prin
vasodilatatie, fie prin vasoconstrictie, sau prin acumularea unor pigmenti)
- daca exista anumite leziuni (traumatisme, ulceratii, proeminente la nivelul
tegumentului)
Palparea se face uni sau bimanual
- se va incepe cu partea aparent sanatoasa, pentru a avea un element de
comparatie si de multe ori pacientul acuza durere in zona bolnava
- se vor examina atat structurile osoase accesibile palparii cat si partile
moi superficiale
- informatii care pot fi furnizate : - daca intro zona exista modificari de
forma sau volum (tumori, hipertrofii, atrofii)
- se apreciaza dimensiunile leziunii,
localizarea exacta a acesteia, caracterele suprafetei leziunii, consistenta,
relatiile cu tesuturile din jur, etc
- se acorda o atentie sporita: ganglionilor limfatici locali si cervicali,
glandelor salivare, ATM, un examen neurologic care vizeaza nervii
senzitivi si motori ai regiunii

Percutia ofera informatii in unele afectiuni ale oaselor maxilare, dar in mod
deosebit in patologia dintilor
Auscultatia se foloseste in unele afectiuni ale ATM si in unele afectiuni vasculare
regionale (anevrisme, sunturi arterio-venoase)
Examinarea generala pe aparate
Se face sumar, bazata pe elementele de anamneza, daca se gaseste vreo modificare se
trimite pacientul la medicul specialist.
Investigatii de laborator
Investigatiile uzuale care ne arata daca pacientul sufera sau nu de vreo dereglare.
Acestea sunt: hemograma, timpul de coagulare, timpul de sangerare, glicemia, probe hepatice,
sumar de urina, teste serologice (pentru sifilis, HIV).
Daca aceste teste arata valori anormale se vor recomanda alte investigatii de mai mare
amploare si finete, in scop diagnostic. De preferinta se trimite pacientul intr-un serviciu
medical specializat.
Producerea unor accidente din lipsa efectuarii acestor analize reprezinta o culpa
medicala
Investigatii paraclinice
Rx. clasice ale dintilor (film muscat)
Rx. in diferite incidente ale scheletului fetei
CT, RMN
Termoradiografia o metoda de depistare a diferentelor de temperatura care pot aparea
intr-o anumita regiune. Poate fi o teleradiografie pe principiul fotografiei in IR sau Rx. De
contact prin aplicarea unor termistori pe tegumente, care culeg temeraturile din mai multe
zone; se va obtine o harta grafica colorata
Ecografia foloseste ultrasunete, reflectate de structuri de consistenta sonica mai ridicata
Metode biologice: coloratia intrabucala (anumite celule vii au afinitate pentru anumiti
coloranti; se foloseste albastru de toluidina care are afinitate pentru acizii nucleici), citologia
exfoliativa (recoltarea unor celule superficiale prin raclarea zonei suspecte. Recoltarea se
face cu o spatula sau cu o lama de sticla, se etaleaza pe o lama de sticla, se fixeaza, se
coloreaza si se examineaza microscopic. Se utilizeaza pentru depistarea precoce a leziunilor
canceroase ulcerative. Metoda nu este foarte exacte), examen citologic )prin punctia unei
leyiuni profunde cu un ac subtire sau gros trocar; se va examina la microscop), biopsia este

un examen histopatologic al unui fragment biologic recoltat din leyiune. Este considerata
metoda de referinta)
Artroscopia (vizualizarea articulatiei, pe principiul endoscopiei)
Scintigrafia
Sialografia (o Rx. cu substanta de contrast)
Consultul intra si interdisciplinar
Este obligatoriu pentru cazurile care depasesc cunostintele medicului direct implicat,
apelandu-se frecvent la cardiolog, hematolog, etc.
Cercetarea bibliografica
Fiecare medic trebuie sa aibe o bibliografie care sa acopere domeniul sau de activitate.

FISA MEDICALA
I.

Istoric medical general

In aceasta etapa vom intreba pacientul daca a avut vreuna din urmatoarele afectiuni:
1)
2)
3)
4)
5)
6)

infarct miocardic
HTA
Tulburari de ritm cardiac
Angina pectorala
Boala reumatismala
Murmur cardiac sau prolaps de valva mitrala (Prolapsul valvei mitrale reprezinta
prolabarea valvei mitrale in atriul stang in timpul sistolei, datorita slabirii cordajelor
tendinoase care sustin valva)
7) Pacemaker (stimulator cardiac)
8) Valva cardiaca artificiala
9) Accident vascular cerebral (AVC)
10) Hepatita /alte afectiuni hepatice
11) Tuberculoza
12) Ulcer / gastrita / hernie hiatala (Exista trei tipuri de hernie hiatala: prin alunecare,
paraesofagiana si mixta. Hernia hiatala prin alunecare este cea mai comuna si in general
nu este grava. Hernia paraesofagiana si cea mixta pot dezvolta complicatii, fiind astfel
mai grave)
13) Tulburari ale glandei tiroide / alte boli endocrine
14) Boli renale

15) Diabet zaharat


16) Astm
17) Infectie HIV / SIDA
18) Afectiuni psihice
19) Lipotimii de cauza neprecizata
20) Epilepsii /convulsii
21) Anemie / alte boli ale sangelui
22) Neoplasme
Intrebam pacientul daca:
a avut sangerari exagerate sau prelungite care sa necesite tratament special
(tulburari de coagulare, hemofilii, etc)
a avut reactii alergice la medicamente sau alte substante (antibiotice,
antiinflamatorii, anestezice, etc)
a avut o alta afectiune inafara celor mentionate
in prezent este sub ingrijirea unui medic de medicina generala (data ultimului
control medical general, numele medicului generalist, datele de contact ale
medicului generalist). Aceste informatii sunt necesare mai ales in cazul in care
istoricul medical general este unul complex si necesita o colaborare cu acel medic
generalist.
pacienta este gravida sau lauza (cate sarcini la termen, avorturi
spontane/provocate)
este fumator (cate tigari fumeaza zilnic)
este consumator de alcool (ocazional/regulat, cantitatea)
este bautor de cafea
este consumator de droguri (tipul, cantitatea)
Intrebam pacientul de: medicatia curenta, suplimente nutritive, vitamine, preparate
naturiste/homeopate. Ne vom interesa despre denumirea acestora, doza/frecventa acestora si
motivul administrarii pentru a sti ce conduita terapeutica adoptam.
Ne interesam daca exista alte probleme legate de starea generala a pacientului pe care
doreste sa ni le comunice si il rugam sa detalieze.
In finalul acestei etape ne asiguram ca pacientul a inteles toate intrebarile de pana
acum pe care i le-am adresat.
II.

Istoricul medical stomatologic.

In aceasta etapa interogam pacientul care este frecventa controalelor stomatologice,


data ultimului control si care este ultimul medic stomatolog care l-a avut in tratament.
Vom afla:
frecventa periajului
ce alte mijloace de curatare a dintilor foloseste
daca exista sangerari gingivale (spontane/la periaj)
daca exista retentie alimentara intre dinti (localizarea acestor retentii)

daca exista gust/miros neplacut in gura (de la dinti sau de la gingii)


daca exista senzatie de uscaciune sau arsura in gura
daca exista / au existat tumefactii bucale
daca exista dureri de dinti spontane
daca exista dureri de dinti provocate (la apasare, variatii de temperatura, alimente dulci
sau acide)
daca simte oboseala a maxilarelor dupa masa
daca exista dureri provocate de masticatie sau in timpul cascatului (se forteaza
deschiderea gurii catre deschiderea maxima), precum si cand deschide larg gura
daca simte zgomote in ATM
daca are frecvente dureri de cap
daca are dureri in zona urechilor sau in jurul acestora
daca are dureri la nivelul fetei, gatului, sau in zona tamplelor
daca simte ca s-a modificat modul cum strange dintii in ultima vreme
daca scrasneste din dinti sau obisnuieste sa stea cu maxilarele inclestate (bruxism)
Ne interesem cu aceata ocazie daca pacientul:
obisnuieste sa-si roada unghiile sau are alte ticuri pentru care foloseste dintii
daca a avut sau are tulburari asociate cu tratamente stomatologice vechi (pacientul va
detalia aceste tulburari)
a purtat aparate ortodontice (de exemplu daca a avut un aparat prost realizat in
antecedente se poate justifica aparitia unor tulburari, afectiuni, leziuni stomatologice
prezente)
a suferit interventii chirurgicale la nivelul cavitatii bucale (detalierea acestor
interventii)
are proteze sau alte lucrari protetice vechi
are radiografii dentare vechi (in felul acesta se poate urmari radiologic evolutia la
intervale de timp diferite)
Ne interesam de alte probleme legate de starea lui de sanatate la nivelul gurii si dintilor
pe care doreste sa ni le comunice si il rugam sa detalieze.
In finalul acestei etape ne asiguram ca pacientul a inteles toate intrebarile de pana acum
pe care i le-am adresat.
III.

Statusul dentoparodontal
Statusul dentar trebuie sa cuprinda:
dintii absenti de pe arcade numarul si dispozitia lor topografica, forma,
dimensiunile si caracteristicile biologice ale crestelor edentate
dintii restanti integri sau cu restaurari/tratamente corecte care nu necesita
reinterventie

afectiunile tesuturilor dure dentare/pulpare/periapicale care NECESITA interventie


sau reinterventie terapeutica
Statusul parodontal trebuie sa cuprinda:
mobilitate/fremitus (mobilitate perceputa prin palpare digitala, pe fetele
vestibulare, determinata prin strangerea dintilor in IM, propulsie sau lateralitate
cu contacte dento-dentare; indica in mod obisnuit dintii aflati in trauma
ocluzala)
parodontometria (masurarea adancimii pungilor parodontale); intrucat
adancimea pungilor parodontale si mobilitatea dentara sunt legate si de factori
inflamatori locali, datele din aceste categorii ar trebui inregistrate atat la
prezentarea pacientului cat si dupa controlul clinic al factorilor care determina
inflamatia. In acest mod se poate obtine o imagine reala a statusului parodontal
initial al pacientului.
pozitia marginilor gingivale libere in raport cu coletul anatomic al dintilor
prezenti pe arcade;
evaluarea suprafetelor proximale de contact interdentar;
afectarile furcatiilor inter-radiculare
modificarile patologice ale jonctiunii muco-gingivale, cu reducerea zonei de
gingie fixa
IV.

Examinari complementare
Identificarea problemelor clinice observabile pe model si radiografii.

V.

Consultul intra si interdisciplinar este obligatoriu pentru cazurile care depasesc


cunostintele medicului direct implicat, apelandu-se frecvent la cardiolog, hematolog,
etc.

VI.

Examen loco-regional
Investigam semnele vitale ale pacientului: puls, respiratie, TA, si notam in fisa toate
observatiile.
Extraoral ne intereseaza:
- aspect general, mimica, ochi, tegumente, simetrie, proportionalitate, profil, treapta labiala,
buze;
- reliefuri osoase, puncte trigeminale, puncte sinusale, parotide, ganglioni limfatici
- ATM, deschiderea si inchidere gurii: contur, amplitudine activa-pasiva, directie, sensibilitate,
zgomote
- muschii mobilizatori ai mandibulei, muschii oro-faciali, muschii cervico-dorsali.
Intraoral ne intereseaza:

- mucoasa labio-jugala, planseu bucal, limba, bolta palatina, val palatin-orofaringe, glande
salivare
- gingia proceselor alveolare, mucoasa crestelor edentate
- caracteristici generale ale arcadelor: forma, marime, incongruente, convexitati dentare,
cuspidari dentare, distrofii
- igiena orala: sangerare la palpare, indicele de placa microbiana/tartru.
La finalul examenului intraoral vom nota in fisa pacientului daca e in limite normale sau
se noteaza observatiile cu semnificatie patologica si localizarea acestora.
Ocluzia dentara
Ocluzia este relatia dintre dintii maxilari si mandibulari atunci cand sunt in contact.
Ocluzia normala (ocluzia nu variaza fata de caracteristicile unui numar mediu de pacienti,
semnificativ statistic) are urmatoarele repere:
1. pe parcursul intregii dentitii, dintii mandibulari sunt in contact maxim cu dintii maxilari
2. dintii maxilari anteriori trebuie sa depaseasca dintii mandibulari anteriori cu 1-2 mm
(supraocluzie). Suprafetele palatinale ale acestor dinti maxilari anteriori trebuie sa fie cu
1-2 mm mai anterior decat dintii mandibulari anteriori (inocluzie sagitala). Intre dintii
anteriori superiori si cei inferiori trebuie sa existe contact.
3. dintii posteriori maxilari sunt situati cu un cuspid mai vestibular de dintii mandibulari
posteriori
4. cuspidul meziovestibular al M1 trebuie sa fie in contact cu foseta meziovestibulara a
primului molar mandibular permanent.
5. varful caninului maxilar trebuie sa fie intre caninul mandibular si primul premolar
mandibular (cand se realizeaza ocluzia), sau exista contact intre canini cand mandibula e
in lateralitate
6. trebuie sa nu existe dinti rotati sau spatii anormale intre dinti
Ocluzia patologica este o deviatie de la ocluzia normalasi este cauzata de o relatie
anormala intre arcade , de pozitia patologica a dintilor sau, cel mai frecvent de combinarea
acestor doua posibilitati.
Discrepante dentare frecvente
In cazurile de ocluzie patologica, pot fi descoperite o varietate de discrepante dentare.
Discrepantele sunt variatii ale pozitiei dintilor pe arcada, numarului de dinti prezenti sau
marimii si formei dintilor.
In afara tulburarilor foarte evidente cum sunt dintii supranumerari, absenti, malformati
sau rotati, unele discrepante trebuie sa fie prezentate:
Ocluzia deschisa. Cand arcadele sunt inchise, dintii mandibulari anteriori trebuie sa fie in
contact cu suprafata palatinala a dintilor maxilari anteriori. Daca nu exista acest raport, apare

ocluzia deschisa. Ocluzia


zona posterioara, dar sunt
zona anterioara.

deschisa poate exista si in


mult mai frecvente in

Supraocluzia. Marimea suprapunerii verticale a marginii incizale a dintilor maxilari anteriori


peste cea a dintilor mandibulari anteriori se numeste supraocluzie. Daca supraocluzia este
excesiva, se numeste ocluzie adanca. Daca marginile incizale ale dintilor anteriori inferiori au
contact cu tesutul moale al palatului,pacientul are o ocluzie adanca acoperita.

Ocluzia inversa. In ocluzia normala, dintii superiori ii circumscriu pe cei inferiori spre
vestibular, sau spre labial. Daca raportul este invers, adica dintii inferiori ii circumscriu pe cei
superiori, dintii sunt in ocluzie inversa. Ocluzia inversa se refera la unul sau mai multi dinti, din
regiunea posterioara sau anterioara.

Inocluzia sagitala. Distanta


a unui incisiv maxilar si cea a
anteroposterior, se numeste

orizontala intre marginea incizala


unui incisiv mandibular, masurata
inocluzie sagitala

Pozitiile dintilor.
Pentru a descrie pozitiile anormale ale unui dinte se folosesc termeni specifici. Terminologia
consta in adaugarea sufixului versie la cuvantul care indica in ce directie fata de normalsunt
pozitionati unul sau mai multi dinti.
Vestibuloversie
Mezioversie
Distoversie
Linguoversie
Clasificarea Angle a ocluziei patologice
Luind ca reper relatia dintre primul molar maxilar permanent si omologul lui mandibular cand
arcadele sunt in contact, Angle a stabilit 3 clase de ocluzie patologica.

CLASA I Angle: ocluzie neutrala


- pentru ocluzia normala, Angle ia ca punct de reper M1, C si ocluzia din zona frontala.
Molarul 1:
- sagital: cuspidul M-V al M1 sup va trebui sa intre in primul sant intercuspidian al M1 inf
- transversal: M1 superior circumscrie pe cel inferior
- vertical contact
Caninul sup :
-sagital:trebuie sa angreneze intre caninul inf si primul PM . Acest raport este foarte important in
ocluzologie.
- in sens transversal caninul trebuie sa vina in contact cu inferiorii.

-in plan vertical grad de acoperire pana la maxim jumatate,


Incisivul:
-in sens sagital: I inferior trebuie sa atinga fata palatinala a sup
-transversal: linia mediana sa fie linie dreapta . Angle se referea la linia mediana intermaxilara
ce marcheaza linia frenurilor sup si inf pe aceeasi linie. Daca frenul este deviat la dr, atunci linia
mediana este deviata la dr. Se poate ca linia interincisiva sa fie deviata, fara ca linia
intermaxilara sa fie afectata.( in traumatisme pot aparea deviatii ale liniei intermaxilare)
-vertical: gradul de acoperire ( over-bite ) trebuie sa fie de 1/3, maxim
Exista discrepante dentare in zona frontala, cum sunt malpozitii, spatieri, dinti absenti,
supraocluzie, ocluzie deschisa. Prezenta uneia sau mai multor discrepante dintre cele enumerate
fac diferentierea intre ocluzia normala si ocluzia patologica de clasa I.
CLASA a II a Angle: ocluzie distala, ocluzie atipica, anormala, generatoare de disfunctii
ocluzale;
- prezinta 2 subclase:
a. compresia de maxilar cu protruzie, cu treme;
b. ocluzia adanca acoperita.
Molarii:
-sagital cuspidul M-V al M1 sup angreneaza cu cuspidul M-V al M1 inf
( antagonism singular ) .Poate aparea contact cu PM2, sau si mai grav cu PM1
-transversal: - cuspid-cuspid si mai mult angrenare inverse (angrenaj invers).
- poate fi si ocluzie lingualizata datorita migrarii unui dinte ( cand M1 este complet
lingualizat)
-vertical : contacte ocluzale functionale sau nefunctionale
Caninii:
-sagital: C sup are antagonist singular, se afla in dreptul celui inf, mai mult, are antagonist un I
lat + C inf
-transversal: daca nu avem contacte inocluzie, distantare C inf de sup , cap la cap ( f .rar,
apare in abrazie) ,
-vertical : supraacoperire mare sau inocluzie
Incisivii
-sagital : over-jet = treapta sagitala pozitiva spatiu intre fata O a sup si fata V a inf
( psalidodonta )
- Ocluzia cap la cap este considerata normala
-transversal: linia mediana deviata la stg sau la dr
- vertical: - supraacoperire mare atinge gingia cu marginea. Inferiorii ating marginea
gingivala la nivelul palatului.
- Reversul: inocluzie la copii si ocluzie deschisa la adult.
CLASA a III a Angle ocluzia meziala (prodentie):
- ocluzie meziala, unde intra progenia.

Molari:
-sagital: cuspidul M-V al M1 sup angreneaza in al 2 lea sant al M1 inf sau articuleaza cu
cuspidul D-V al M1 inf si mai intra intre M1 si M2 inf sau in progenii f grave, intra in contact cu
M2 inf
- transversal: ocluzie neutrala sau angrenare inversa
- vertical: stopuri ocluzale functionale sau nefunctionale
Canini:
-sagital C sup angreneaza intre C inf si PM1 sau chiar cu PM2
-transversal: angrenare inversa cu contact dentar sau fara contact dentar cu inocluzie de X mm.
-vertical: supraacoperirea de obicei este mare ( cuspidul C inf se vede in afara si depaseste 1/2/
din gradul de acoperire )
Incisivii:
-sagital: angrenare inversa cu contacte dentare sau cu treapta sagitala negativa ce trebuie
precizata in mm.
-transversal: linia mediana deviata la stg sau dr (linia interincisiva), sau poate fi normala
-vertical : precizam gradul de acoperire
Examinarea fatetelor de uzura
Fatetele de uzura tradeaza adesea fenomene de bruxism, puncte premature sau interferente:
a) in retropulsie, pe panta meziala a versantului intern al cuspizilor palatinali superiori;
b) in lateralitate la nivelul partii lucratoare, pe panta meziala a versantului intern al
cuspizilor vestibulari superiori;
c) in lateralitate, la nivelul partii nelucratoare, pe panta distala a versantului intern al
cuspizilor palatinali superiori;
Evidentierea contactelor dento-dentare
Contactele ocluzale apar in timpul masticatiei, deglutitiei si bruxismului. Marcarea contactelor
ocluzale prezinta o importanta deosebita in localizarea cu precizie a elementelor anatomice
(pante, fose, creste, varfuri cuspidiene) care determina contactele ocluzale statice si dinamice.
Materialele de marcare a contactelor dento-dentare, numite si revelatori coloranti se pot prezenta
sub diverse forme: hartie de articulare, folie de plastic, ceara, spray, panglica de matase.
Contactele dento-dentare patologice pot fi:
premature orice contacte care survin inainte de intercuspidare
interferente contacte dento-dentare care interfera sau impiedica miscarile mandibulare
fiziologice, armonioase
Determinarea relatiei centrice: se poate face prin metode diverse (vezi curs).
Examenul dinamic al ocluziei
1. Examenul miscarii de propulsie;
2. Examenul miscarii de lateralitate.

1. Examenul miscarii de propulsie.


In realizarea propulsiei cu contact dento-dentar,pe parcursul traseului din IM in pozitia cap la
cap in regiunea frontala, trebuie sa se realizeze dezocluziatotala din zona de sprijin.
A. Ghidajul anterior normal :
- la ghidaj participa toti incisivii (situatie ideala); participarea a cel putin 2
frontali omologi impreuna cu antagonistii corespunzatori se considera
insa normala;
- traiectoria de alunecare trebuie sa se realizeze in plan sagital rectiliniu si
fara obstacole, in supraocluzie verticala si ocluzie adanca, dezocluzia
dintilor din zona de sprijin se realizeaza imediat sao mai lent;
- in pozitia cap la cap, contactele in regiunea frontala se realizeaza intre
toti cei patru incisivi superiori si antagonistii lor (situatie ideala), sau intre
3, respectiv 2 perechi de incisivi (superiori+inferiori)
B. Situatiile patologice :
- miscarea este ghidata de un singur frontal (interferenta lucratoare);
- miscarea de propulsie este deviata de la planul medio-sagital (interferenta
lucratoare), dupa care se ajunge intro pozitie finala cap la cap
caracterizata de contacte dento-dentare suficiente;
- miscarea de propulsie este deviata de la planul medio-sagital, cu
intreruperea contactului frontalilor in timpul excursieide ghidare
(interferenta nelucratoare, la nivelul dintilor cuspidati)
- in finalul miscarii de propulsie, contactul cap la cap se realizeaza doar
la nivelul unei singure perechi de antagonisti;
- nu se realizeaza dezocluzia totala a zonei de sprijin (interferenta
nelucratoare);
2. Examenul miscarii de lateralitate.
Pentru examinarea acestei miscari, medicul va conduce mandibula pacientului din IM in
lateralitate cu contact dento-dentar, pana in momentul atingerii pozitiei cuspid la cuspid. Se va
observa tipul de conducere: canina sau de grup. Se va aprecia drept normala si prezenta unei
conduceri antero-laterale (cu participarea caninului si a incisivilor de partea respectiva).
In cazul in care exista un ghidaj canin, se va aprecia dezocluzia dintilor de la nivelul partii
nelucratoare, precum si prezenta unor eventuale contacte la nivelul partii lucratoare (interferente
lucratoare).
Atunci cand este prezent ghidajul de grup, se va aprecia dezocluzia dintilor de la nivelul
partii nelucratoare prin participarea cu aceeasi intensitate a tuturor dintilor de pe partea
lucratoare.
A. Situatiile normale se caracterizeaza astfel:
- Specificul conducerii mandibulare: - ghidaj canin
- ghidaj antero-lateral
- ghidaj de grup
- Dezocluzia dintilor cuspidatide la nivelul partii nelucratoare.

B. Situatiile patologice se pot caracteriza prin urmatoarele:


- indiferent de tipul de ghidaj, nu se produce dezocluziadintilor de la
nivelul partii nelucratoare (interferenta nelucratoare);
- in cazul ghidajului canin, la ghidarea miscarii mai participa alaturi de
canin inca un dinte lateral (interferenta lucratoare);
- un singur dinte lateral conduce miscarea de lateralitate (interferenta
lucratoare)
- in finalul miscarii de lateralitate cu ghidaj canin sau antero-lateral (pozitia
cuspid la cuspid), la nivelul partii lucratoare apare un contact intre doi
dinti posteriori (interferenta lucratoare);
Daca mandibula nu aluneca armonios din IM in pozitiile laterale dreapta si stanga, trebuie
consemnate obstacolele si precizata partea la nivelul careia survin (lucratoare, nelucratoare)
Curburile planului de ocluzie
Curba lui Spee (curba sagitala) este o linie ce uneste cuspizii V ai PM1 cu a ultimului molar
de pe aceeasi hemiarcada. Curba lui Spee are adancime maxima la nivelul M1.
Caracteristicile curbei sagitale:
- Curba sagitala este de forma concava la mandibula si convexa la maxilar.
- adancimea curburii este diferita, incepand de la o adancime minima, uneori chiar dreapta
(orizontala), pana la o adancime mare.
Intotdeauna gradul de adancime a curburii este corelat cu caracteristicile ocluziei frontale a.i.:
- cand avem curbura adanca, exagerata, obligatoriu avem supraacoperire mare si trapta sagitala
mica pentru a realiza dezocluzia dintilor laterali in miscarea de propulsie;
- curbura plata asociata cu pozitia incisivilor cap la cap.
Aceste corelatii prezinta imprtanta practica pentru restaurari protetice atat pentru zona frontala
cat si pentru zona laterala.
- Exista numeroase situatii patologice cand curba sagitala este modificata. Putem intalni curba
sagitala neregulata care apare datorita modificarilor postextractionale prin migrarea vecinilor si
antagonistilor, care deniveleaza planul de ocluzie.
- Curbura inversa cand se realizeaza punti maxilare si mandibulare pe arcada cu greseli de
conceptie sau in cazul unei punti gresite a antagonistilor.
Curba lui Spee poate fi: normala, accentuata, intrerupta, denivelata
Curbura transversala (curba lui WilsoN) este data de gradul de inclinare a dintilor
cuspidati. (dintii maxilari au o inclinatie cu convergenta la maxilar si dintii mandibulari cu
divergenta apicala - la maxilar cuspizii P sunt mai coborati decat cei V, iar la nivelul mandibular,
cuspizii V sunt mai ridicati decat cei L).
- este curbura care uneste vf cuspizilor V cu cei orali ai fiecarui dinte atat in hemiarcada stg, cat
si in cea dr, si care se prelungeste spre linia mediana.
- curbura lui Wilson prelungita la nivelu liniei mediane formeaza un unghi cu varful in jos.
Aceasta se datoreaza pozitiei cuspizior L si V mandibulari care sunt implantati intr-o pozitie mai

inalta fata de cuspizii de echilibru sau de ghidaj.


- importanta curburii transversale este deosebita in studiul ghidajului lateral.
- la maxilar concav in jos si invers la mandibula;
- este o curbura de compensatie care asigura mobilitatea in miscarile de lateralitate.
Curba lui Wilson poate fi: normala, accentuata, aplatizata, inversata
Curbura incizala (frontalA) este curbura ce uneste marginile incizale ale I superiori conturul
pe care il ia marginea incizala a incisivilor.
- in mod normal este curba cu concavitatea indreptata in sus deoarece prin unirea marginilor
incizale ale I se realizeaza aceasta curba, deoarece incisivii laterali sunt plasati mai sus decat
incisivii centrali.
- de fapt doar I centrali ating planul de ocluzie, iar I laterali sunt mai sus cu 1.5 mm.
- curbura cu concavitatea in jos Ic < Il.
Curbura incizala poate fi: concavitatea in sus, concavitatea in jos, dreapta

S-ar putea să vă placă și