Sunteți pe pagina 1din 15

METODICA CERCETARII ACCIDENTELOR RUTIERE SI A ALTOR FAPTE PRIVITOARE

LA REGIMUL CIRCULATIEI PE DRUMURILE PUBLICE


Numarul mare de evenimente rutiere si mai ales consecintele nefaste ale acestora, adesea
ireparabile, preocupa in mod deosebit institutiile statului chemate sa contribuie la diminuarea acestui
fenomen si limitarea efectelor sale. Din acest considerent Noul Cod Rutier adoptat prin Ordonanta de
Urgenta a Guvernului Romaniei nr.195/12.12.2002 si Regulamentul de aplicare al respectivei ordonante,
adoptat prin Hotararea Guvernului nr.85/23.01.2003 au reconsiderat legislatia rutiera, adaptand-o
actualelor conditii in care se desfasoara circulatia pe drumurile publice in Romania.
Fara a intra in detalii, semnalam ca, pe langa infractiunile clasice la regimul circulatiei
pe drumurile publice, respectiv conducerea fara permis sau cu permis necorespunzator categoriei din care
face parte vehiculul, conducerea unui autovehicul neinmatriculat sau cu numar fals; conducerea sub
influenta alcoolului sau drogului sau parasirea locului accidentului fara incuviintare legala, au mai fost
incriminate si alte fapte precum:
- neindeplinirea de catre cadrele medicale a obligatiei de a incunostinta politia atunci cand constata ca o
persoana este inapta de a conduce (art.83);
- distrugerea, degradarea indicatoarelor, semafoarelor sau instalarea neautorizata ori modificarea
mijloacelor de semnalizare (art.84 alin.1, 2);
- blocarea drumului public in mod ilegal (art.84 alin.3);
- repararea autovehiculelor avand urme de accident fara autorizatie eliberata de politie (art.85);
- organizarea sau participarea la concursuri neautorizate (raliuri clandestine) etc.
Scopul declarat (deschis) al acestor reglementari este reducerea numarului alarmant de
accidente rutiere, soldate cu morti, raniti, pagube materiale sau morale ireparabile si incalculabile.
PROBLEME GENERALE PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE ANCHETA
a) Locul si timpul comiterii faptelor
De la inceput trebuie precizat ca accidentele rutiere si celelalte fapte la regimul circulatiei
se comit pe drum public (definit in art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002 ca orice
cale de comunicatie terestra deschisa circulatiei publice). In afara drumului public (autostrada, sosea,
strada, ulita etc.), daca fapta se comite pe o altfel de artera (drum forestier, de incinta, tarla etc.) nu avem
de-a face cu infractiuni rutiere, ci de alta natura (ucidere din culpa, vatamare corporala, infractiuni la
protectia muncii etc.).
Sub aspectul locului (drumului) trebuie stabilite toate elementele ce-l caracterizeaza
(natura, starea tehnica, elemente de siguranta, semne si indicatoare rutiere, intensitatea traficului etc.).
Referitor la timpul comiterii faptei este necesar a se stabili cu exactitate data, ora, perioada
din zi sau noapte, dar si conditiile atmosferice, de luminozitate si vizibilitate, toate acestea contribuind la
clarificarea imprejurarilor cauzei.
b) Activitatea infractionala desfasurata. Modalitatile faptice de comitere a
infractiunilor
Activitatea infractionala in cazul faptelor la regimul circulatiei pe drumurile publice
imbraca o gama larga de modalitati faptice, fiecare din acesta fiind incriminate in Codul penal si
Ordonanta de Urgenta nr.195/12.12.2002 astfel:
- uciderea din culpa in conditiile unui accident rutier;
- vatamarea corporala grava din culpa in conditiile unui accident rutier;
- vatamarea corporala din culpa in conditiile unui accident rutier;
- parasirea locului accidentului fara incuviintare;
- conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fara a poseda permis sau cu permis necorespunzator;
- conducerea unui autovehicul neinmatriculat sau cu numar fals de inmatriculare;
- conducerea unui autovehicul de catre o persoana aflata sub influenta alcoolului sau drogului si
sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei;
- organizarea de concursuri sau participarea la raliuri clandestine etc.
Din cele mai sus aratate reiese ca ancheta trebuie sa stabileasca in ce a constat fapta,
metode si mijloacele de comitere (eventual si de ascundere), cum a pregatit-o si actionat, masuri luate
pentru stergerea urmelor etc.
c) Urmarile activitatii infractionale

Sunt doua mari categorii de urmari (consecinte):


In cazul producerii accidentelor rutiere, victime omenesti (morti, raniti grav, loviti usor),
pagube materiale (si distrugeri) si daune morale.
In cazul celorlalte fapte, existenta unei stari de pericol major pentru siguranta circulatiei
pe drumurile publice in special in situatia conducerii fara permis sau sub influenta alcoolului.
d) Faptuitorii, starea si situatia acestora
Faptuitorii pot fi conducatorii auto, biciclisti, carutasi, alti participanti la trafic, proprietarii
vehiculelor, detinatorii legali ai acestora (sau ilegali), persoane care au incredintat, sau care aveau
atributiuni de serviciu de a retine vehiculul din cursa, profesionisti etc.
Referitor la starea acestora, intereseaza daca erau sub influenta alcoolului, drogului,
oboselii, afectiuni de sanatate, inclusiv de natura psihica, iar ca situatie in raport cu faptele si urmarile
daca sunt si ei victime, pagubiti etc.
e) Celelalte persoane implicate si situatia acestora
In afara faptuitorilor, trebuie stabilit ce persoane mai sunt implicate, calitatea acestora si
consecintele suportate. Trebuie vazut daca erau pietoni, biciclisti, conducatori auto, ocupanti ai
vehiculelor implicate (pasageri) si situatia lor in urma evenimentului: morti, raniti, pagubiti, spitalizati,
fara urmari etc.
In functie de implicarea si situatia lor se poate stabili calitatea procesuala a acestora
(martori, persoane vatamate, parti civile).
f) Vehiculele implicate
Intereseaza natura acestora, destinatia, proprietatea, numarul de inmatriculare/inregistrare,
marca, categoria, culoarea, semne distinctive, caracteristicile tehnice, starea tehnica/defectiuni, daca sunt
furate si toate datele referitoare la acestea.
g) Vinovatia celor implicati
Culpa este caracteristica accidentelor rutiere (cu exceptia cazurilor exceptionale de crima
disimulata in accident), iar celelalte fapte se savarsesc cu intentie.
Mai mult, intentia este ceruta expres in cazul unor fapte precum incredintarea conducerii
vehiculului, distrugerea/degradarea semnelor de circulatie, blocarea circulatiei etc.
h) Existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere a cercetarilor
Infractiunile rutiere se comit adesea in concurs cu alte fapte de acelasi gen precum si cu
altele ca furt, talharie, trafic de droguri, acte de coruptie etc.
Ancheta trebuie extinsa cu privire la toate imprejurarile faptelor, si impotriva tuturor celor
implicati pentru a fi trasi la raspundere conform faptelor comise.
i) Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, favorizat, inlesnit
comiterea faptelor
Desigur, acestea pot face obiectul unui studiu complex, noi marginindu-ne a evidentia
doar cateva, considerate mai importante si mai frecvent intalnite: alcoolul, viteza, indisciplina in trafic,
multe vehicule cu defectiuni, ineficienta unor masuri ale organelor si autoritatilor statului, criza morala.
Toate aspectele mentionate trebuie cunoscute, analizate si evaluate pentru adoptarea
masurilor adecvate de prevenire a evenimentelor rutiere si limitare a consecintelor extrem de grave ale
acestora.
PARTICULARITATILE CERCETARII ACCIDENTULUI RUTIER
a) In legatura cu problemele pe care trebuie sa le clarifice ancheta, cele generale sunt
valabile si in cazul accidentului de circulatie (locul si timpul; activitatea infractionala/modul de
producere a accidentului; urmarile; faptuitorii si celelalte persoane implicate; vehiculul; vinovatia;
concursul de infractiuni si cauzele, conditiile si imprejurarile generatoare sau favorizatoare) cu
urmatoarea precizare:
Cel mai important este de stabilit mecanismul accidentului sau cu alte cuvinte factorii care
conduc la producerea evenimentului, pe care literatura de specialitate* ii grupeaza in patru categorii
determinante, cu contributie decisiva, astfel:
- factorul DRUM - natura si caracteristicile drumului, starea tehnica a acestuia, gropi,
denivelari, in panta, lungime, latime, numar de benzi pe sens, linii de tramvai sau tren, sens de mers,
semne de circulatie, marcaje, intensitatea traficului, trotuare, refugii, parcari, treceri de pietoni,

semafoare, acoperit cu polei/mazga, in reparatii, piste speciale pentru biciclisti si handicapati, stalpi si
copaci pe margine etc.;
- factorul CONDITII. Aici intra conditiile atmosferice (meteo - ploaie, ceata, vant, polei,
zapada, grindina, furtuna etc.), de vizibilitate si luminozitate (noapte, obstacole, iluminat etc.) sau de
zgomot;
- factorul MASINA (VEHICUL). Sub acest aspect intereseaza vehiculele implicate, natura
si destinatia acestora (autoturisme, camioane, tramvaie, autobuze, biciclete, carute speciale), tipul, marca,
culoarea, numarul de inmatriculare/inregistrare, starea tehnica, defectiuni, viteza, insemnele etc.;
- factorul OM sau altfel spus comportamentul in trafic al participantilor.
Intereseaza cine sunt persoanele implicate: sofer (amator sau profesionist) care trebuie sa
conduca pana la limita evitarii oricarui pericol; pieton care trece strada regulamentar sau nu; persoanele
aflate in trafic (carutasi, biciclisti, motociclisti, scaune cu rotile etc.). Pe de alta parte intereseaza
comportamentul lor in trafic (nepricepere/ neatentie la volan, imprudenta, graba, oboseala, influenta
alcoolului sau drogului etc.). In final intereseaza situatia acestuia ca urmare a accidentului (mort, ranit,
spitalizat, pagubit, fara urmari).
In concluzie, lamurind mecanismul accidentului de circulatie se stabilesc cauzele acestuia,
dinamica lui, daca este consecinta incalcarii normelor rutiere si cine sunt vinovatii si raspunzatorii.
Celelalte probleme pe care ancheta este chemata sa le clarifice nu mai necesita detalieri.
b) Pentru clarificarea problemelor pe care le ridica anchetarea accidentului rutier este
necesara efectuarea unor activitati de urmarire penala si tactica criminalistica, precum:
- cercetarea la fata locului. Verificarea starii tehnice a vehiculelor implicate;
- identificarea si ascultarea martorilor oculari si a victimelor;
- identificarea si ascultarea autorilor (faptuitorilor) ca invinuiti;
- dispunerea si efectuarea expertizei starii de intoxicatie alcoolica (alcoolemiei);
- dispunerea si efectuarea altor constatari tehnico-stiintifice si medico- legale;
- efectuarea expertizei tehnice auto;
- alte activitati in functie de specificul cauzei: perchezitii, ridicari de obiecte si inscrisuri, prezentari
pentru recunoastere, confruntari, reconstituiri etc.
Activitatile mentionate se efectueaza cu respectarea dispozitiilor legale si regulilor tactice
criminalistice generale, in raport cu specificul fiecarui caz in parte. In cele ce urmeaza ne vom opri doar
asupra unor particularitati in efectuarea respectivelor activitati de ancheta.
Cu privire la cercetarea la fata locului, in prealabil este necesara deplasarea urgenta a unui
echipaj care sa verifice sesizarea si sa ia primele masuri (valabile si in cazul altor cadre ajunse primele),
care in sinteza ar fi urmatoarele: acordarea primului ajutor medical si/sau asigurarea transportului la cea
mai apropiata unitate sanitara a victimelor in vederea salvarii acestora; inlaturarea pericolelor iminente
(explozii, caderi) si indepartarea curiosilor, conservarea urmelor si mijloacelor materiale de proba;
identificarea martorilor oculari, a victimelor si faptuitorilor; deblocarea traficului rutier; asigurarea pazei
locului pana la sosirea echipei si raportarea celor petrecute.
Cercetarea la fata locului consta in cautarea, examinarea si ridicarea tuturor categoriilor de
urme si mijloace materiale de proba necesare solutionarii cauzei. specifice accidentului rutier sunt: urme
pe corpul si garderoba victimei; urme create de pneuri (franare), urme provenite din desprinderea unor
parti sau piese a vehiculului (oglinda, masca, garnituri, tevi), urme de lichide (ulei, benzina, motorina,
lichid de frana), urme textile, de sol, sticla, vopsea, papilare (pe volan, portiere), biologice (sange, par,
creieri), leziuni corporale, urme de lovire (impact), inscrisuri, ambalaje etc.
In completarea cercetarii la fata locului se efectueaza de catre specialisti in domeniu
(ingineri) verificarea starii tehnice a vehiculului vizand sistemele de franare, directie, de iluminare si
semnalizare, de inchidere/deschidere a portierelor, starea geamurilor, pozitia acului de kilometraj, a
schimbatorului de viteze, temperatura apei din radiator, starea anvelopelor etc.
Procesul-verbal de verificare tehnica a vehiculului implicat se intocmeste separat si
ataseaza celui de cercetare la fata locului, schitei locului faptei si celorlalte mijloace de fixare a
rezultatelor.
Identificarea martorilor oculari, a victimelor si a faptuitorilor (autorilor) este o sarcina de
prima urgenta, dupa care se trece la ascultarea lor conform regulilor tactice cunoscute. In cazul victimelor

muribunde este bine - daca se poate - sa fie ascultate pe loc, folosindu-se un reportofon, dar cu deosebita
grija si atentie, sa nu fie afectate masurile de salvare.
Imediat dupa cercetarea la fata locului (sau chiar in cadrul acesteia) se ia masura recoltarii
probelor biologice de la conducatorul auto in vederea stabilirii alcoolemiei. De precizat ca recoltarea
probelor biologice este atributul exclusiv al cadrelor medicale specializate, iar stabilirea alcoolemiei este
de competenta I.M.L. (Serviciului Medico-Legal teritorial). Lucratorii de ancheta iau doar masura
conducerii soferului la unitatea sanitara competenta a recolta probele si dispun expertiza starii de
intoxicatie alcoolica. (Daca alcoolemia stabilita este mai mare de 0,80, avem si o infractiune distincta,
prevazuta de art.80 din C.R.).
Alte constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice si medico-legale, in functie se
specificul cauzei, de urmele si mijloacele materiale de proba ridicate cu ocazia cercetarilor pot fi:
constatarile tehnico-stiintifice si expertizele criminalistice traseologice, fizico-chimice, dactiloscopice,
bio-criminalistice etc.
De mare importanta este constatarea medico-legala a mortii (autopsia) in cazul decesului
si expertiza (constatarea) medico-legala traumatologica in cazul ranirilor*. Dupa caz, acestea pot
raspunde la obiective legate de natura si cauza decesului, leziunile constatate, mecanismul de producere a
lor, de cand dateaza. Caracterul vital al acestora, daca intre decesul victimei si leziunile constatate exista
legatura de cauzalitate, daca leziunile au pus viata in pericol, numarul zilelor de ingrijiri medicale
necesare pentru vindecare. Acest aspect este extrem de important pentru corecta incadrare juridica a
faptei. (Daca numarul zilelor de ingrijiri medicale este intre 0 si 10 nu este fapta penala; intre 10-6 zile
este vatamare corporala din culpa care se cerceteaza la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar
impacarea partilor inlatura raspunderea penala; peste 60 de zile de ingrijiri medicale sau consecintele
grave prevazute de art.187 C.pen. - pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestuia, o
infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei vatamare corporala grava din culpa, care se cerceteaza din oficiu, indiferent de vointa de impacare a
partilor).
De asemenea, tot pe cale medico-legala se poate stabili si starea de intoxicatie cu droguri
sau medicamente cu efect similar.
Expertiza tehnica auto este una din cele mai importante activitati de ancheta in cazul
accidentelor rutiere pentru ca poate lamuri cum s-au intamplat lucrurile si deci stabili vinovatii.
Se dispune de catre organul de ancheta prin ordonanta si se efectueaza de catre experti
autorizati, liber-profesionisti, care functioneaza in cadrul birourilor de expertize tehnice si contabile de pe
langa tribunale judetene si al municipiului Bucuresti, pe baza actelor si datelor puse la dispozitie de
organul de ancheta: procesul-verbal de cercetare la fata locului (sau extrase din acesta), schita locului
accidentului, plansa fotografica, procesul-verbal de verificare tehnica adiacent cercetarii la fata locului,
autovehiculul implicat, bicicleta in cauza, acte medicale privind diagnosticul, alte acte pe care
anchetatorul apreciaza ca trebuie sa se aiba in vedere expertul pentru a se putea pronunta asupra
obiectivelor expertizei.
Tematica unei expertize tehnice-auto este in general urmatoarea:
starea tehnica a vehiculului (defectiuni tehnice, natura acestora, de cand au aparut, legatura de
cauzalitate dintre defectiunile constatate si urmarile produse, posibilitatea depistarii lor inainte de
accident, daca puteau fi prevazute);
imprejurarile si mecanismul producerii accidentului (in functie de cei patru factori determinanti);
viteza (auto)vehiculului inainte si in momentul impactului in raport cu urmele de franare, starea
drumului si celelalte conditii in care s-a produs accidentul;
timpul necesar pentru actionarea franelor vizavi de timpul de reactie la perceperea pericolului;
cauzele tehnice care au determinat rasturnarea sub un anumit unghi (viteza);
daca autoturismul era prevazut cu airbeg-uri si modul cum au actionat acestea;
distanta de la care conducatorul auto a actionat franele si cea parcursa in franare;
posibilitatile pe care le-ar fi avut conducatorul auto de a evita accidentul in conditiile date si in raport
cu normele rutiere ce trebuiau respectate pe acel segment de drum;
posibilitatile pe care le-ar fi avut victima de a evita accidentul, in conditiile date si in raport cu normele
rutiere ce trebuiau respectate;
pagube pricinuite, valoare, in patrimoniul cui se localizeaza.

De mentionat ca expertului i se cere sa se pronunte numai cu privire la imprejurari de fapt,


de natura tehnica si nu cu privire la aspecte penale sau judiciare care sunt atributul anchetatorului**.
PARTICULARITATILE CERCETARII EVENIMENTULUI RUTIER IN CARE
AUTORUL A PARASIT LOCUL ACCIDENTULUI FARA INCUVIINTARE
In cazul evenimentului rutier in care autorul a parasit locul accidentului, pe langa
aspectele generale pe care e necesar sa le aiba in vedere ancheta in cazul unui accident de circulatie, mai
trebuie tinut cont si de unele elemente specifice in legatura cu modul de comitere a faptelor si de probare
a acestora.
a) Cu privire la problemele de clarificat in cursul anchetei, trebuie stabilit mai intai ca este
vorba despre un accident de circulatie soldat cu morti, raniti sau produs ca urmare a savarsirii unei
infractiuni (conducere sub influenta alcoolului, conducerea unui autovehicul fara permis sau cu numar
fals, furt etc.).
In legatura cu activitatea infractionala care consta in parasirea locului accidentului fara
incuviintare, trebuie stabilit ca intr-adevar, conducatorul auto a plecat de la fata locului in mod las,
incercand sa se sustraga de la raspundere. Nu la fel se pune problema daca, in situatie exceptionala a
transportat raniti la cea mai apropiata unitate sanitara sau, el insusi ranit, a mers (a fost dus) la spital
pentru ingrijiri medicale, neascunzandu-si identitatea.
De asemenea, nu se poate retine infractiunea de parasirea locului fara incuviintare daca
autovehiculul cu destinatie speciala (salvare, pompieri, politie, jandarmerie) se afla in misiune, iar
imediat dupa incheierea acesteia conducatorul auto s-a intors la locul accidentului pentru cercetari, cum
expres prevede O.U.G. nr.195/2002.
Pentru corecta incadrare juridica trebuie deci probata inexistenta vreunei incuviintari
legale (data de organul de politie sau procurorul care conduce cercetarea la fata locului) sau a vreunei
imprejurari exceptionale (de necesitate) care sa admita parasirea (ranit, transport la spital, misiune
speciala).
Autovehiculul implicat, cu toate datele despre acesta, inclusiv destinatia sa este, alaturi de
identitatea faptuitorului, problema centrala a anchetei din momentul declansarii cercetarii si pana la
descoperirea autorului (initial A.N.).
Cat priveste pe faptuitor, pe langa toate datele despre acesta, inclusiv daca este sofer
profesionist, trebuie stabilit cu exactitate ce a facut (intreprins) el din momentul comiterii accidentului si
pana la depistarea sa:
- daca a anuntat cuiva evenimentul, cand, cum si cui anume;
- daca a procedat la stergerea urmelor sau modificarea acestora (modalitate faptica distincta prevazuta de
art.81 din O.U.G. nr.195/2002);
- daca a consumat alcool, droguri sau medicamente cu efect similar (de asemenea modalitate faptica
distincta prevazuta de aceeasi lege);
- daca s-a ascuns si ce masuri a intreprins pentru sustragerea de la raspundere;
- daca a reparat autovehiculul si in ce conditii - stiut fiind ca si fapta de a repara fara autorizatie
autovehiculele avand urme de accident constituie infractiune distincta (prevazuta de art.85 C.R.);
- de precizat ca pentru existenta infractiunii de parasire a locului accidentului fara incuviintare, nu are
relevanta cine se face vinovat de producerea evenimentului rutier si nici faptul ca victima a refuzat
acordarea ingrijirilor medicale, conducatorul auto avand obligatia de a nu pleca de la fata locului sub
sanctiunea prevazuta de art.81 din O.U.G. nr.195/2002 (Noul C.R.). In cazul ca, pe langa parasirea
locului accidentului, se constata ca autorul a mai comis si alte fapte penale, se vor aplica regulile
concursului de infractiuni.
b) Dupa efectuarea cercetarii la fata locului si identificarea autorului, inclusiv prin
mijloacele muncii speciale de politie, se va trece la anchetarea faptelor care include:
- identificarea si ascultarea in detaliu a martorilor, victimelor si faptuitorilor. In privinta faptuitorilor se va
insista asupra imprejurarilor si motivelor pentru care au parasit locul accidentului;
- prezentari pentru recunoastere de persoane, vehicule, alte bunuri;
- perchezitii pentru identificarea vehiculelor sau persoanelor ascunse;
dispunerea si efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice si medico-legale;

- efectuarea expertizei tehnice auto vizand clarificarea unor imprejurari legate de mecanismul
accidentului, starea tehnica a vehiculelor implicate si posibilitatile de evitare de catre faptuitor sau
victima in raport cu normele rutiere ce trebuiau respectate in acel segment de drum;
- reconstituirea, avand ca scop verificarea unor imprejurari referitoare la posibilitatea producerii sau
perceperii faptelor intr-un anumit fel;
- extinderea cercetarilor cu privire la alte fapte, de regula cele de la care a vrut sa se sustraga faptuitorul
cand a parasit locul accidenpului (furt, conducerea unui autovehicul cu numar fals, abuz in serviciu prin
folosirea fara drept a vehiculului etc.) si cu privire la alti faptuitori care au participat in vreun fel la
activitatea infractionala.
PARTICULARITATILE CERCETARII CONDUCERII FARA PERMIS
a) In cazul conducerii fara permis si a derivatelor sale (prevazute de art.78 C.R. conducerea cu permisul necorespunzator si incredintarea), activitatea infractionala poate sa constea in:
- conducerea pe drumurile publice a unui vehicul (autoturism, camion, autobuz, tramvai, motocicleta
etc.) de catre o persoana care nu poseda permis de conducere sau care are permis necorespunzator
categoriei din care face parte vehiculul ori are permisul retras, anulat sau suspendat;
- incredintarea unui vehicul sau tramvai spre a fi condus pe drumurile publice unei persoane ce nu are
dreptul de a conduce (fara permis, cu permis necorespunzator sau retras, anulat, suspendat), bolnave
psihic ori aflate sub influenta drogului;
- vehiculul implicat (condus fara drept) poate fi autoturism, tramvai, autobuz, de transport special, orice
vehicul pentru care se cere permis corespunzator (conform art.53 din Regulamentul de aplicare al Noului
C.R.);
- referitor la faptuitor, trebuie stabilita relatia dintre ei in cazul incredintarii si faptul ca in momentul
incredintarii vehiculului spre a fi condus pe drumurile publice cel care a incredintat cunostea ca cel caruia
i s-a incredintat nu poseda permis valabil, era bolnav psihic sau se afla sub influenta drogului.
b) In privinta activitatilor de intreprins pentru administrarea probelor, de mare importanta
este constatarea in flagrant a faptului conducerii pe drum public a vehiculului intr-una din situatiile
mentionate (fara permis, cu permis necorespunzator sau retras, anulat, suspendat).
In continuare, se trece la efectuarea de verificari in evidentele oficiale daca persoana in
cauza poseda permis de conducere, categoria si daca la data conducerii figureaza retras, anulat sau
suspendat. De precizat ca potrivit art.70 din Regulamentul de aplicare a Noului Cod Rutier, Directia
Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei (cu structurile sale teritoriale) este autoritatea
specializata in tinerea evidentelor privitoare la operatiunile cu premisele de conducere ale persoanelor.
De asemenea, cu ocazia cercetarilor trebuie stabilita prin expertiza medico-legala
psihiatrica sau constatare medico-legala toxicologica daca persoana careia i s-a incredintat conducerea
vehiculului este bolnava psihic ori se afla sub influenta drogului.
In rest, sunt valabile celelalte activitati generale de intreprins pentru administrarea
probelor: identificarea si ascultarea martorilor, invinuitilor (inculpatilor), prezentari pentru recunoastere,
imobilizarea vehiculului etc.
De mentionat ca atunci cand o persoana este depistata conducand un vehicul in aceasta
situatie (fara permis, sub influenta drogului etc.) pe langa faptul ca i se intocmeste proces-verbal de
constatare, va fi oprita sa continue conducerea vehiculului, luandu-se masuri legale in consecinta pentru
stoparea pericolului ce-l reprezinta o asemenea conducere.
PARTICULARTIATILE
CERCETARII
CONDUCERII
UNUI
VEHICUL
NEINMATRICULAT SAU CU NUMAR FALS DE INMATRICULARE
a) In cazul acestor infractiuni prevazute de art.77 C.R., activitatea ilicita poate sa constea
in:
punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unei remorci
neinmatriculate ori a unui tramvai neinregistrat;
punerea in circulatie, conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci cu numar fals de
inmatriculare;
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul al carui certificat de inmatriculare a fost retinut
pentru defectiuni grave la sistemul de directie ori de franare si ale carui placute cu numarul de

inmatriculare au fost retrase, sau care, potrivit legislatiei in vigoare (Regulamentul de aplicare al
C.R.)* nu are dreptul de a circula in Romania.
Referitor la vehicul (remorca) in cauza (inclusiv tramvai supus inregistrarii) trebuie
stabilit al cui este si cine-l are in paza (proprietar, detinator, utilizator, paznic), numarul real (initial),
motivele radierii sau ale retinerii certificatului de inmatriculare sau a placutelor cu numarul de
inmatriculare, precum si a conditiilor legale neindeplinite pentru a fi apt sa circule in Romania spre a se
aprecia corect asupra imprejurarilor faptelor si vinovatiilor.
Perioada de timp cat a circulat sau de cand a intrat in tara, de asemenea intereseaza
ancheta pentru a se corobora cu data inmatricularii, radierii, retragerii sau retinerii actelor, inclusiv pentru
a se vedea daca nu este un vehicul furat (din tara sau strainatate).
b) Si activitatile de intreprins pentru administrarea probelor sunt cele general valabile in
cazul infractiunilor rutiere, cu unele particularitati determinate de specificul acestui gen de fapte.
Pe langa constatarea infractiunii flagrante (de regula cu ocazia controlului traficului
rutier), una din cele mai importante activitati este verificarea si ridicarea de inscrisuri (acte si documente
oficiale tinute de organele competente: Politie, Vama, R.A.R., Service-uri etc.). Principalele inscrisuri ce
trebuie avute in vedere sunt:
- actele de inmatriculare, tinute tot de D.G.E.I.P.;
- inscrisuri din care sa reiasa data radierii, motivul, numerele anterioare;
- acte privind
proprietarul, detinatorul, utilizatorul vehiculului;
- verificari la Politie, inclusiv la Interpol, daca autovehiculul figureaza in evidenta celor furate sau date in
urmarire interna si internationala;
- atributiunile de serviciu (fisa postului) ale persoanei care a dispus sau incuviintat punerea in circulatie
pe drumurile publice a autovehiculului, remorcii sau tramvaiului neinmatriculat ori neinregistrat;
- inspectia/starea tehnica a vehiculelor implicate;
- certificate/documente de inmatriculare emise in strainatate, traduceri;
- date privind omologarea vehiculului, cartea de identitate, certificatul de autenticitate emise de Registrul
Auto Roman.
De mare importanta pentru ancheta sunt si expertizele criminalistice si tehnice pentru
constatarea falsului, atat in documente, cat si in cazul radierii seriei pentru inducerea in eroare a
autoritatilor.
Celelalte activitati (identificarea si ascultarea martorilor, invinuitilor/ inculpatilor,
prezentari pentru recunoastere, perchezitii etc.) nu comporta precizari suplimentare, decat ca daca faptele
sunt comise in contextul crimei organizate privind traficul cu masini furate, cercetarile vor fi extinse si
sub acest aspect, colaborandu-se pe aceasta linie si cu organismele internationale.
PARTICULARITATILE
CERCETARII
CONDUCERII
SUB
INFLUENTA
ALCOOLULUI SAU A DROGULUI
a) Si in cazul infractiunilor de conducere sub influenta alcoolului (drogului) si derivatelor
- prevazute in art.79 din C.R., problemele generale pe care trebuie sa le clarifice ancheta in cazul faptelor
penale la regimul circulatiei sunt valabile, cu unele particularitati date de specificul cauzelor de acest gen:
Activitatea infractionala consta in:
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o
imbibatie alcoolica mai mare de 0,80 grame/litru alcool pur in sange ori o concentratie ce depaseste 0,40
mg/l alcool pur in aerul expirat;
conducerea sub influenta unor produse sau substante stupefiante ori medicamente cu efect similar;
refuzul, impotrivirea, sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei
ori influentei drogului sau testarii aerului expirat;
consumul de alcool, de produse sau substante stupefiante ori medicamente cu efect similar de catre
persoana care a comis un accident de circulatie soldat cu morti si/sau raniti, dupa comiterea acestuia si
pana la testarea alcoolului in aerul expirat sau recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei (cu exceptia situatiei exceptionale ca medicamentul a fost administrat de personal medical
autorizat, impus de starea sanatatii conducatorului auto);
autovehiculul (tramvaiul) condus si daca acesta era destinat transportului public de persoane sau de
substante periculoase, caz in care suntem in prezenta unei forme agravate;

faptuitorul, daca este profesionist, daca conducea un mijloc de transport in comun sau transporta
substante periculoase si starea in care se afla la momentul conducerii - sub influenta alcoolului, drogului,
oboselii, a unei boli.
De precizat ca faptuitorul, supus testarii pentru stabilirea concentratiei de alcool in aerul
expirat poate cere sa i se recolteze probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
daca faptele sunt comise in concurs cu alte infractiuni (conducere fara permis, furt, accident de
circulatie etc.) vor trebui clarificate si imprejurarile acestora, inclusiv cauzele, conditiile si imprejurarile
ce le-au generat sau favorizat.
b) In privinta activitatilor de intreprins pentru administrarea probelor, facem urmatoarele
precizari:
in cadrul constatarii infractiunii flagrante (cu ocazia controlului traficului) trebuie luata
masura conducerii soferului la o unitate sanitara pentru recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei, concomitent cu interzicerea continuarii conducerii sub influenta alcoolului sau drogului a
autovehiculului. De altfel, in asemenea situatii, legea rutiera (art.252 din Regulamentul de aplicare a
C.R.) permite imobilizarea autovehiculului cu mijloacele tehnice adecvate (pe cheltuiala delicventului);
imediat dupa constatarea faptelor se dispune expertiza starii de intoxicatie alcoolica.
Concentratia de alcool in sange a conducatorului auto se face de catre I.M.L. (serviciile medico-legale
teritoriale), iar daca aceasta (alcoolemia) este mai mare de 0,80 suntem in prezenta unei infractiuni
(daca este mai mica de 0,80 este contraventie, sanctionata tot de O.U.G. nr.195/2002);
la fel si starea de influenta a drogului sau a medicamentelor cu efecte similare se
constata tot pe cale medico-legala de catre personalul specializat*. Deci organul de ancheta prezinta
persoana in cauza (conducatorul auto) in cel mai scurt timp posibil I.M.L. pentru examinare si expertizare
(si pentru recoltarea probelor biologice este indicata utilizarea I.M.L., fiind atributul exclusiv al
personalului medical specializat).
Stabilirea concentratiei alcoolice in aerul expirat se face de catre Politia Rutiera cu
ajutorul unui mijloc tehnic certificat conform legii, dar conducatorul auto are dreptul sa ceara recoltarea
de probe biologice si stabilirea alcoolemiei pe cale medico-legala, metoda stiintifica clasica mai presus
de orice banuiala de subiectivitate (art.80 C.R.).
Ascultarea martorilor, a invinuitului (inculpatului) vizeaza imprejurarile concrete in care
s-au petrecut faptele, motivele conducerii sub influenta alcoolului sau drogului, probele in aparare.
In functie de specificul fiecarui caz in parte mai pot fi efectuate si alte activitati de
ancheta: verificari si ridicari de inscrisuri (in special acte medicale, ale autovehiculului), confruntari,
prezentari pentru recunoastere, perchezitii, expertize criminalistice, extinderea cercetarilor cu privire la
droguri etc.

METODICA CERCETARII FAPTELOR DE CORUPTIE


Coruptia exista ca unul din cele mai grave comportamente ale functionarilor publici
incorecti care, abuzand de functiile detinute si puterea conferita de exercitiul autoritatii, isi creeaza
avantaje materiale si obtin mari foloase personale nedrepte (bani, bunuri, functii, titluri, exonerarea de
raspundere etc.). Recrudescenta coruptiei dupa Revolutia din '89 cu efecte negative majore asupra vietii
si drepturilor oamenilor, a facut ca si legislatia in materie sa sufere mutatii considerabile atat in materia
de reglementare si sanctionare, cat si de ancheta (crearea P.N.A.).
Infractiunile de coruptie, asimilate acestora sau in legatura cu coruptia, sunt reglementate
astfel in art.308-312 C.pen. (luarea si darea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenit,
remuneratia injusta) si in Legea nr.78/2000 privind prevenirea si combaterea faptelor de coruptie
(infractiuni asimilate faptelor de coruptie prevazute de art.10-13 si fapte in legatura directa cu
infractiunile de coruptie, incriminate in art.17 din respectiva lege) cu completarile si modificarile
ulterioare aduse prin Legea nr.161/2003 (pachetul de legi anticoruptie).
In cele ce urmeaza, vom prezenta pe scurt cele mai importante chestiuni de metodica
criminalistica privind anchetarea crimelor si delictelor de coruptie, facand obligatoriu referire si la faptele
asimilate sau in legatura directa cu infractiunile de coruptie.
PROBLEMELE PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE ANCHETA
a) Activitatea infractionala desfasurata. Modalitatile faptice de comitere a
infractiunilor
In cazul luarii de mita (art.309 C.pen.)
pretinderea, primirea, acceptarea, nerespingerea de catre functionarul public a banilor
sau foloaselor necuvenite in scopul indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii unui act privitor la indatoririle
sale de serviciu sau al indeplinirii lui contrar acestor indatoriri (alin.1);
aceleasi modalitati faptice comise de functionarii din cadrul organizatiilor
internationale, membrii Adunarilor Parlamentare si Comunitatilor Europene, persoane care exercita
functii judiciare in cadrul instantelor internationale sau functionarii unui stat strain (alin.2 si 3 ale art.302
C.pen.).
In cazul darii de mita (art.309 C.pen.)
promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase unui functionar public in scopul
indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau indeplinirii lor
contrar acestor indatoriri (alin.1);
aceleasi modalitati faptice (promisiune, oferire, dare de bani si/sau foloase) catre
functionari ai unui stat strain sau organizatii publice internationale in scopul obtinerii unui folos
necuvenit in cadrul operatiunilor economice internationale, precum si fata de membrii Adunarilor
Parlamentare, Comunitatilor Europene, persoanele cu functii judiciare din cadrul instantelor
internationale.
In cazul traficului de influenta (art.312)
primirea, pretinderea, acceptarea de promisiuni, daruri in schimbul influentei reale sau
pretinse asupra unui functionar public cu scopul determinarii acestuia la o actiune conforma sau contrara
indatoririlor sale de serviciu (alin.1);
promisiunea, oferirea, darea de bani sau alte foloase unei persoane care are sau lasa sa
se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina la o
actiune conforma sau contrara indatoririlor sale de serviciu (alin.2).
In cazul primirii de foloase necuvenite (art.310)
- primirea de catre un functionar, indiferent de natura functiei (inclusiv strain) de bani,
foloase, avantaje dupa ce a indeplinit un act in virtutea atributiunilor sale de serviciu la care era obligat
conform legii.
In cazul remuneratiei injuste
primirea, acceptarea de catre functionarul public, care in virtutea functiei avea sub
supraveghere sau control o persoana juridica de drept privat de insarcinari retribuite de la asemenea
persoana, inainte de a se implini 3 ani de la data pensionarii, a demisiei, destituirii sau revocarii acestuia
(art.311, alin.1);

fapta conducatorilor persoanelor juridice de drept privat de a remunera in conditiile de


mai sus pe functionarul in cauza se considera complicitate din partea respectivilor conducatori (art.311
alin.2).
In cazul infractiunilor asimilate faptelor de coruptie (prevazute in art.10-13 din Legea
nr.78/2000)
subevaluarea patrimoniului unei societati comerciale (agent economic) in proces de
privatizare;
acordarea de credite sau subventii cu incalcarea legii, folosirea lor in alte scopuri decat
cele pentru care au fost acordate, neurmarirea lor conform legii;
obtinerea sau folosirea de informatii confidentiale in interes propriu (cu scopul unor
tranzactii comerciale);
efectuarea de activitati economico-financiare incompatibile cu functia detinuta in
cadrul unui agent economic;
folosirea functiei de conducere sau autoritatii detinute de o persoana din cadrul unei
formatiuni politice, sindicale, fundatii, O.N.G.
In cazul faptelor aflate in legatura directa cu infractiunile de coruptie (prevazute in
art.17 din Legea nr.78/2000)
tainuirea bunurilor, favorizarea persoanelor;
asocierea in vederea comiterii unei infractiuni de coruptie;
falsul, uzul de fals in scopul ascunderii unei infractiuni de coruptie sau asimilate;
abuzul in serviciu contra interesului public comis in scopul savarsirii unei fapte de
coruptie sau asimilate;
contrabanda cu bunuri provenite din fapte de coruptie sau asimilate;
evaziunea fiscala si bancruta frauduloasa;
traficul de droguri, de arme, de persoane in legatura cu infractiuni de coruptie;
spalarea banilor proveniti din acte de coruptie;
finantarea actelor teroriste in legatura cu fapte de coruptie.
In toate cazurile mentionate trebuie stabilita in concret activitatea infractionala in ce a
constat aceasta, intelegerile existente intre persoanele implicate, cum a fost inmanat folosul, destinatia
banilor sau bunurilor ce au constituit obiectul faptelor si derutarea organelor judiciare.
In cazul infractiunilor asimilate si a faptelor in legatura directa cu infractiunile de coruptie,
activitatea ilicita este si mai complexa constand pe de-o parte in actul de coruptie pe fondul unor
modalitati faptice specifice, iar pe de alta parte intre acestea din urma si faptele de coruptie exista o
relatie indisolubila. De exemplu, in cazul spalarii banilor proveniti din luarea de mita trebuie
probate ambele fapte si sa se stabileasca legatura intre acestea, ca s-a urmarit pierderea urmei acestora.
b) Faptuitorii, persoanele implicate, calitatea si contributia fiecaruia
- Calitatea de functionar public, functionar sau persoana care exercita un serviciu de
interes public (art.308, 310).
- Orice persoana interesata (in cazul art.309, 312).
- Functionar public pensionat, demis, destituit, revocat (art.311 alin.1).
- Conducatorul unei persoane juridice de drept privat (art.311 alin.2).
- Functionar al unui stat strain (art.308, alin.3 lit.e).
- Daca indeplineste vreuna din cerintele prevazute in art.1 din Legea nr.78/2000.
indeplineste o functie de conducere/decizie in cadrul unui serviciu public, a unei regii
autonome, societati comerciale, unitate cooperatista sau alt agent economic;
persoana cu atributiuni de control;
care acorda asistenta specializata;
care are atributiuni in legatura cu operatiuni ce antreneaza circulatia de capital, bancare,
de schimb valutar, de credit, plasament in burse, asigurari, plasament mutual, ori privitor la conturi
bancare sau asimilate acestora, implicate in tranzactii interne si internationale;
persoane care detin functii de conducere intr-un partid, formatiune politica, sindicala,
organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie;

persoane sau functionari care-si desfasoara activitatea sau au atributiuni in cadrul unei
organizatii internationale, inclusiv din cadrul Comunitatilor Europene sau Adunarilor Parlamentare;
persoane care exercita functii judiciare in cadrul instantelor internationale a caror
competenta este acceptata si de Romania;
alte persoane implicate, indeosebi in cazul infractiunilor in legatura directa cu coruptia:
tainuitori, favorizatori, falsificatori, contrabandisti, traficanti de droguri, arme si persoane, teroristi etc.
Referitor la persoanele implicate trebuie stabilita identitatea acestora,
participatia/contributia la comiterea faptelor, atributiunile de serviciu, averea lor in vederea repararii
pagubelor si confiscarii banilor sau bunurilor provenite din infractiuni.
c) Banii, bunurile, valorile, foloasele sau avantajele necuvenite care fac obiectul
material al infractiunilor
Sub acest aspect intereseaza in concret provenienta acestora, caracteristicile de identificare
(seria bancnotelor, natura si particularitatile individuale ale bunurilor), destinatia lor, ce s-a intamplat cu
ele, posibilitatile de ridicare in vederea confiscarii.
De precizat ca potrivit legii penale, banii, valorile sau orice bunuri care au facut obiectul
coruptiei se confisca iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor
banesc.
Exceptie fac banii, valorile sau bunurile date sau oferite drept mita in cazul denuntarii
faptelor, situatie in care acestea se restituie proprietarilor (art.312 alin.5).
d) Scopul urmarit
Este expres prevazut de lege: obtinerea pentru sine sau pentru altul de foloase sau avantaje
necuvenite.
De asemenea, scopul savarsirii faptei este acela al determinarii unui functionar de a
actiona conform indatoririlor sale de serviciu sau contrar acestora in sensul indeplinirii, neindeplinirii,
indeplinirii necorespunzatoare sau intarzierii unui act aflat in competenta sa profesionala. Deci, nu are
relevanta daca este un act legal sau nu, trebuie doar sa fie in legatura cu atributiunile de serviciu ale
functionarului (persoanei care executa un serviciu public).
In cazul primirii de foloase necuvenite (prevazut de art.310) scopul darii acestora nu este
a-l influenta in vreun anume mod pe functionar ci de a-l recompensa nelegal pentru acte indeplinite in
virtutea functiei sale si la care era obligat conform legii.
In cazul traficului de influenta scopul expres al activitatii ilicite este determinarea
functionarului de a actiona intr-un anumit mod (legal sau ilegal) respectiv sa faca, sa nu faca ori sa
intarzie un act de serviciu sau sa-l faca contrar atributiunilor sale.
Scopul obtinerii unui folos necuvenit in cadrul operatiunilor economice internationale este
expres prevazut si in cazul darii de mita unui functionar al unui stat strain (art.309 alin.2).
e) Alte imprejurari in raport cu specificul cauzei
- Urmarile (consecintele) faptelor.
Modul in care se reflecta in activitatea economico-financiara sau imaginea agentului
economic sau institutiei in cauza.
Pagubele/prejudiciile provocate.
Daca pagubele (prejudiciile) cauzate depasesc valoarea de 100.000 euro sau s-a produs o
perturbare deosebit de grava a activitatii unitatii in cauza, competenta de efectuare a anchetei va reveni
Parchetului National Anticoruptie la nivel central, iar paguba/prejudiciul mai mic de 100.000 euro atrage
competenta P.N.A. teritorial.
- Legatura (relatia) de cauzalitate intre activitatea infractionala, urmari si scopul vizat.
- Data, ora si locul desfasurarii (derularii) faptelor. Succesiunea in timp a evenimentelor,
momentul incheierii actiunilor infractionale.
- Persoanele care au avut de suferit prejudicii/pagube/daune de pe urma faptelor de
coruptie, asimilate sau in legatura directa cu acestea, natura si realitatea pagubelor, cuantumul acestora si
posibilitatile de reparare a lor.
- Masurile care se impun pentru anularea efectelor actelor intocmite in conditiile unor
fapte de coruptie, asimilate sau in legatura cu acestea, restabilirea situatiei anterioare.
f) Modul de sesizare. Existenta vreunui denunt sau cauze de nepedepsire

Daca a existat vreun denunt prealabil, modul de denuntare si data denuntului intereseaza
pentru a vedea daca acesta poate constitui cauza de nepedepsire de felul celei prevazute in art.308 alin.5
si 312 alin.3 care stipuleaza:
- in cazul darii de mita, mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta inainte
ca organul de urmarire penala sa fie sesizat pentru acea infractiune (art.309 alin.5);
- in cazul traficului de influenta, prin dare, oferire sau promisiune de bani, daruri ori alte
foloase unei persoane cu influenta reala sau pretinsa fata de un functionar public, daca cel in cauza
(ofertantul) denunta faptele inaintea sesizarii autoritatilor, aceasta chestiune constituie cauza de
nepedepsire (art.312 alin.3 C.pen.);
- de asemenea, constituie cauza de nepedepsire imprejurarea ca mituitorul a fost constrans
prin orice mijloace de catre cel care a luat mita sa procedeze in acest sens (art.309 alin.4).
Deci, in legatura cu aceasta problema, trebuie vazut cu exactitate modul in care a fost
facut denuntul si momentul acestuia, anterior sesizarii organelor competente.
Iar constrangerea fizica sau morala trebuie sa fie reala, efectiva de natura a-l obliga pe cel
in cauza la un anume comportament, a nu putea rezista amenintarii cu un pericol pentru el sau cineva
apropiat ce nu poate fi inlaturat altfel*.
g) Existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere a cercetarilor
Faptele de coruptie, asimilate sau in legatura cu acestea, se comit de regula in concurs si
cu alte fapte, inclusiv din cele vizand crima organizata, in care sunt implicate si alte persoane. Ancheta
trebuie sa existe cu privire la intreaga activitate infractionala si asupra tuturor faptuitorilor implicati.
h) Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, favorizat, inlesnit
comiterea faptelor si masurile de prevenire ce se impun
Din analiza cauzelor, conditiilor si imprejurarilor generatoare sau favorizatoare reiese ca
in principal acestea se grupeaza in jurul crizei morale si materiale pe care o traverseaza societatea de
tranzitie, pe fondul incorectitudinii si ineficientei activitatii functionarilor publici chemati sa vegheze la
respectarea si aplicarea legalitatii, ei transformand functia publica in sursa personala de inavutire si
parvenire.
ACTIVITATI DE INTREPRINS PENTRU ADMINISTRAREA PROBELOR
In general, activitatile de intreprins pentru administrarea probelor vizeaza documentarea
temeinica a faptelor de coruptie, asimilate sau in legatura cu acestea pentru stabilirea in concret a
actiunilor infractionale, tuturor persoanelor implicate, vinovatiei acestora in vederea tragerii lor la
raspundere si luarii masurilor de prevenire pentru viitor.
Inainte de a trece la prezentarea activitatilor de ancheta ce se impun, precizam ca potrivit
dispozitiilor legale in materie, competenta de constatare si cercetare a coruptiei penale revine obligatoriu
procurorului, dar conform art.213 C.pr.pen. organele judiciare de cercetare penala sunt obligate sa
efectueze actele de urmarire penala ce nu sufera amanare, urmand ca ulterior, de urgenta, lucrarile
efectuate impreuna cu intreg materialul probator sa fie inaintate procurorului.
a) Constatarea infractiunii flagrante
Atunci cand exista date si informatii referitoare la comiterea vreunui act de coruptie de
felul celor mentionate, inclusiv un denunt, constatarea in flagrant a faptelor se impune cu stringenta
pentru documentarea cazului si tragerea la raspundere a celor vinovati.
Pentru realizarea obiectivelor vizate si reusita actiunii se impune o minutioasa pregatire
prealabila in raport cu specificul cauzei, pregatire care in principiu presupune:
- cunoasterea cat mai multor date despre cele ce urmeaza a se intampla, inclusiv cu privire
la persoanele in cauza (mituitor, functionar incorect, persoane de legatura etc.) si relatiile dintre ele;
- stabilirea sumelor de bani, a bunurilor, valorilor si foloaselor (avantajelor) ce fac obiectul
infractiunii, cu descrierea amanuntita a caracteristicilor acestora;
- determinarea motivului si scopului pentru care s-a pretins, primit, convenit, negociat
actul de coruptie (darea/luarea de mita, traficul de influenta, inclusiv cu element de extraneitate implicare functionari straini sau organisme internationale);
- precizarea locului unde urmeaza a se inmana folosul si a imprejurimilor acestuia, sub
aspectul amplasamentului acestuia, intrari-iesiri, prezentei unor persoane acolo;
- identificarea altor persoane care au mai procedat in acelasi fel si/sau a celor care mai
cunosc despre cele intamplate;

- determinarea actelor si documentelor intocmite in conditiile coruptiei si masurilor fata de acestea;


- stabilirea momentului interventiei care in principiu trebuie sa coincida cu cel al inmanarii folosului;
- constituirea echipei de actiune, dotarea corespunzatoare, instruirea si precizarea sarcinilor fiecaruia;
- asigurarea tehnico-logistica cu mijloace de deplasare, comunicare, transmisiune, inregistrare, fixare a
rezultatelor;
- incunostintarea procurorului (daca nu s-a facut inca) pentru preluarea de catre acesta a operatiunilor;
- in cazul unui denunt, intocmirea unui proces-verbal in care se consemneaza sumele de bani cu seria
bancnotelor sau caracteristicile bunurilor ce fac obiectul coruptiei. De precizat ca nu se mai recomanda
capcanarea (marcarea) banilor (tratarea chimica a bancnotelor) deoarece acestia vor trebui scosi din uz si
nici o unitate bancara (sau C.E.C.) nu e dispusa sa renunte la o suma de bani (mai ales daca aceasta este
consistenta). Se poate aplica substanta respectiva pe plic, dar cel mai indicata este inserierea prealabila a
bancnotelor. Pentru dolari, euro sau alte mijloace de plata straine este indicat sa se mentioneze si anul de
emitere si banca emitenta, pentru o cat mai buna individualizare.
Referitor la modul de actiune, in cadrul constatarii in flagrant a faptelor, trebuie respectate
regulile generale de tactica criminalistica, respectiv interventia prompta, ferma, hotarata in momentul
inmanarii folosului, controlul corporal al celor implicati si deposedarea lor de orice obiecte periculoase
sau corp delict, perchezitionarea birourilor, incaperilor, anexelor si vehiculelor, ridicarea tuturor actelor,
banilor, bunurilor care fac obiectul coruptiei, fotografierea (filmarea) acestora, retinerea faptuitorilor,
ascultarea lor, a martorilor etc.
Toate activitatile si operatiunile intreprinse in prezenta martorilor asistenti, se
consemneaza textual in procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante (atributul si
responsabilitatea procurorului, fara insa a neglija sau minimaliza contributia lucratorilor M.A.I. la aceasta
activitate).
b) Ascultarea denuntatorului
In cazul ca in cauza exista un denunt, trebuie procedat la ascultarea de indata a persoanei
care l-a facut (denuntatorul), amanuntit, cu privire la toate imprejurarile cazului precum:
- modul cum a survenit intelegerea, relatiile cu functionarul in cauza;
- banii, bunurile, valorile, foloasele, serviciile, avantajele pretinse, primite, negociate, cu
precizarea caracteristicilor lor de identificare;
- motivul, scopul si interesul pentru care s-a pretins, convenit sau stabilit actul de coruptie;
- locul exact unde s-a hotarat inmanarea folosului si imprejurimile acestuia, cu toate datele
de identificare si individualizare;
- daca mai sunt si alte persoane care au procedat la fel, cine mai cunoaste despre cele
intamplate si cine mai este implicat (destinatia banilor, lantul infractional);
- in cazul traficului de influenta, in ce consta adevarata sau pretinsa influenta fata de
functionarul public determinat la un anumit comportament vizavi de atributiunile sale de serviciu.
De subliniat ca, potrivit art.23 din Legea nr.78/2000, persoanele cu atributiuni de control
au obligatia ferma de a sesiza organele judiciare atunci cand constata fapte ce pot atrage raspunderea
penala potrivit legii de prevenire si combatere a coruptiei. Aceeasi obligatie de incunostintare a organelor
abilitate revine si persoanelor cu functii de raspundere, precum si oricaror persoane care in virtutea
sarcinilor de serviciu iau cunostinta de fapte de coruptie, in legatura cu operatiuni care antreneaza
circulatia de capital, operatiuni de plasament bancar, schimb valutar, credit, burse, asigurari, fonduri
mutuale etc. ori presupun ca banii sau valorile manipulate provin din spalarea banilor, coruptie sau in
legatura cu acestea.
c) Efectuarea de perchezitii. Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri
In raport cu specificul cauzei se vor efectua perchezitii domiciliare la locul de munca
(sediul) unde persoanele implicate isi desfasoara activitatea curenta, urmarindu-se identificarea bunurilor,
inscrisurilor si valorilor ce fac obiectul material al infractiunilor si servesc la dovedirea faptelor.
Intereseaza in mod deosebit banii, bunurile, valorile date faptuitorului sau dobandite prin acte de coruptie
care, potrivit legii sunt supuse confiscarii.
De asemenea, trebuie avute in vedere actele privind atributiunile si sarcinile de serviciu
ale functionarilor implicati, calitatea si postura acestora, responsabilitatile (fisa postului), precum si toate
inscrisurile sau documentele ce probeaza imprejurarile cauzei ca de exemplu acte referitoare la
privatizare, vanzarea-cumpararea activelor, de licitatie, acte bancare, de creditare si subventionare, debite

nerambursate, privitoare la lichidarea agentului comercial, operatiuni financiare si contabile, acte de


verificare si control, sesizari ale organizatiilor europene etc.
Este de precizat ca potrivit art.27 alin.ultim din Legea nr.78/2000, procurorul poate
dispune agentilor economici, inclusiv societatilor bancare comunicarea de acte sub semnatura privata,
bancare, financiare, contabile, iar unitatile in cauza au obligatia expresa de a le pune la dispozitie fara a
putea invoca secretul bancar sau profesional.
d) Dispunerea si efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si expertize
criminalistice, contabile, tehnice
In functie de complexitatea si specificul fiecarui caz in parte, pot fi dispuse o serie
intreaga de constatari tehnico-stiintifice si expertize care sa clarifice aspectele legate de diversele
imprejurari ale cauzei.
Dintre constatarile tehnico-stiintifice si expertizele criminalistice mai des intalnite
mentionam pe cele grafoscopice (grafice), avand drept obiectiv stabilirea persoanei dupa scris,
dactiloscopice pentru evidentierea urmelor papilare (amprentelor) pe diverse obiecte, traseologice pentru
refacerea unui act rupt sau a vocii si vorbirii in cazul existentei unor inregistrari audio-video.
De asemenea, mai pot fi efectuate in raport cu specificul cauzei si expertize medico-legale
(indeosebi psihiatrice), tehnice, vizand diverse aspecte de ordin tehnic (calculatorul, autoturismul) si mai
ales contabile vizand modul de derulare a unor operatiuni economice.
Prin expertizele contabile pot fi stabilite modalitatile de comitere a faptelor, circulatia
documentelor contabile, prejudiciile cauzate, cuantumul acestora, in patrimoniul cui se localizeaza,
legatura de cauzalitate intre actiunea ilicita si paguba constatata, licitatii trucate, credite si subventii
ilegale, deturnari de fonduri etc.
Gama constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor este extrem de larga, in functie de
urmele si mijloacele materiale de proba ridicate in cauza, inclusiv cele asigurate si conservate de organele
de control cu prilejul constatarilor facute (obligatie expres stipulata in art.23 alin.2 din Legea nr.78/2000).
e) Identificarea si ascultarea martorilor
In astfel de cauze, martorii pot fi selectati din randul persoanelor care intr-un fel sau
altul au avut contact cu cele intamplate, cunoscand imprejurari concrete ale faptelor savarsite. Deci, ei
pot fi identificati din randul colegilor de serviciu ai persoanelor implicate, partenerii de afaceri, factorii
de raspundere din unitatile de care apartin faptuitorii (daca nu sunt si ei invinuiti), persoanele cu care au
avut de-a face inainte sau dupa comiterea faptelor, rudele sau cunostintele victimelor etc.
Toti martorii identificati in cauza, vor fi ascultati amanuntit cu privire la activitatea
infractionala, persoanele implicate, relatiile acestora, bunurile si valorile ce fac obiectul material al
infractiunilor si orice imprejurari care sa serveasca la probarea faptelor.
f) Ascultarea invinuitilor (inculpatilor)
Se face cu respectarea dispozitiilor legale si regulilor tactice criminalistice privind aceasta
activitate, asigurandu-se drepturile si garantiile procesuale ale acestora. In functie de personalitatea
fiecarui invinuit (inculpat) vor fi alese procedeele tactice adecvate, de regula ascultarea in ascultarea
sistematica, folosirea probelor de vinovatie sau ascultarea unui invinuit (inculpat) despre faptele celorlalti
coparticipanti. Cele declarate de faptuitori trebuie verificate de indata spre a fi apreciate ca probe in
aparare sau respinse ca nefondate.
g) Luarea masurilor asiguratorii
Este o obligatie legala a anchetatorului, decurgand din prevederile art.20 din Legea
nr.78/2000 si art.22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 (privind infiintarea P.N.A.).
Modul concret de aducere la indeplinire a acestor masuri urmeaza regulile si procedeele
tactice criminalistice, general valabile situatiilor de acest gen, cu mentiunea ca bunurile si valorile
indisponibilizate trebuie urgent predate institutiilor abilitate (C.E.C., banci, unitati de specialitate) in
conformitate cu prevederile art.165 C.pr.pen.
h) Alte activitati de ancheta in raport cu specificul cauzei*
Pentru documentarea temeinica a unei cauze de coruptie, in afara celor anterior prezentate
mai pot fi efectuate si alte activitati de ancheta, dintre care enumeram exemplificativ:
- ascultarea persoanelor vatamate (daca exista victime fizice sau pagubasi ca urmare a
unor fapte de acest fel);

- efectuarea de prezentari pentru recunoastere de persoane sau bunuri, atunci cand este
posibila identificarea acestora cu ajutorul persoanelor care le-au vazut anterior si au retinut in memorie
semnalmentele sau caracteristicile lor individuale;
- confruntarea de persoane atunci cand exista contraziceri referitoare la aspecte esentiale
ale cauzei ce pot fi clarificate prin aceasta activitate;
- reconstituirea unor imprejurari ale cauzei, mai putin intrebuintata dar recomandabila
atunci cand e necesar a se lamuri anumite aspecte, ca de pilda posibilitatea unui martor de a vedea
obiectul inmanat sau abilitatea faptuitorului de a falsifica un document cu multe elemente de siguranta
(card);
- aplicarea unor metode moderne de lucru, specifice anchetei antidrog sau vizand crima
organizata ca:
punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a celor asimilate acestora;
supravegherea, interceptarea si ascultarea telefoanelor;
folosirea de investigatori sub acoperir e etc.

S-ar putea să vă placă și