Sunteți pe pagina 1din 3

ION

de Liviu Rebreanu

Geneza
- apare in 1920.
- "Ion" reprezinta din perspectiva lui Eugen Lovinescu "o revolutie fata de lirismul
samanatorist sau de atitudinea poporanista si fata de eticismul ardelean".
- constituie un reper important in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice.
- Rebreanu fundamenteaza formula romanului social, realist, obiectiv.

Surse de inspiratie
Romanele lui Rebreanu isi propun sa reflecte esenta realitatii prin selectarea
faptelor detaliilor, prin accentuarea si ierarhizarea faptelor: "realitatea pentru mine a
fost numai un pretext pentru a-mi crea o alta lume noua cu legile ei".
In realizarea romanului, analogona realitatii, Rebreanu include intamplari,
personaje reale, petrecute in satul natal, de exemplu scena in care un taran sarac
saruta pamantul, discutia cu un flacau, Ion Pop al Glanetașului, despre pamant,
intamplare prin care trece o fata batuta, un omor in Prislop, scene din viata familiei
invatatorului Vasile Rebreanu.
Romanul este rezultatul unei vaste experiente nuvelistice, realitatea societatii
ardelene infatisata in nuvele ca "Rusinea", "Rafuiala", constituie un prim pas in
realizarea romanului.

Tema
Romanul infatiseaza viata sociala a Ardealului, fiind o impunatoare fresca
rurala, executata intr-un riguros spirit realist. Se regasesc in roman tema pamantului
si a importantei lui in lumea individului, si tema iubirii.

Ideea
Pamantul reprezinta pentru taranul ardelean nu numai o importanta valoare
materiala, economica, ci si masura demnitatii sale, determinand de asemenea
pozitia in ierarhia sociala. Atractia pentru pamant este o constanta a sufletului rural,
o determinanta ancestrala a acestuia. Iubirea este o necesitate imperioasa. Vocea
iubirii este totusi esompata de cealalta voce mai puternica a atractiei telurice.

Compozitie
Compozitia externa
Romanul este alcatuit din doua parti: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii", ce
contin 6 respectiv 7 capitole cu titluri semnificative.
Compozitia interna
Romanul are o compozitie circulara, in incipit si in final apar motivele drumului
si al troitei. Simetria se remarca si la nivelul titlurilor capitolelor "Inceputul" si
"Sfarsitul".
Autorul intelege romanul ca pe un corp geometric perfect, un corp "sferoid";
motivul drumului marcheaza intrarea si iesirea din lumea fictiunii sugerand faptul ca
existenta curge egal, fara schimbari majore. Corpul "sferoid" se realizeaza prin:
simetrie, scene matriceale, scene arhetipale (scena horei, scena sarutarii
pamantului), adoptarea tehnicii contrapunctului.
Tema este ilustrata in medii si momente diferite; actiunea se desfasoara pe
doua planuri: un plan al lumii taranesti si un plan al micii intelectualitati intre care
exista similaritati.
Determinarile ce actioneaza la nivel individual se intersecteaza cu cele care
actioneaza la nivel colectiv in realizarea frscei sociale, creeaza unitate si caracter
circular romanului.
Compozitia riguroasa se realizeaza si prin alte mijloace compozitionale:
gradatia, antiteza, inlantuirea, alternanta, retrospectiva. Prezinta evolutia unui destin
prin tehnica acumularii detaliilor semnificative, realiste.
Actiunea se nareaza la persoana a III-a, verbele fiind la imperfect. Prin
monologul interior se realizeaza analiza psihologica obiectiva.
Romanul "Ion" are o evidenta dimensiune monografica, descrierea fiind modul
de expunere prin care se fixeaza ritualurile traditionale, obiceiurile specifice
universului rural ardelenesc: hora, nunta, pețitul, botezul, inmormantarea. Descrierea
initiala fixeaza coordonatele spatio-temporale ale actiunii ce au valoare anticipativa.

Formula narativa
Romanul este obiectiv prin formula epica, traditionala. Focalizarea este zero,
naratorul fiind omniscient, omniprezent, echidistant. Efectul asupra cititorului este de
veridicitate, obiectivitate, a lumii create in opera.

Constructia subiectului
Actiunea se petrece in Pripas, la inceputul secolului al XX-lea, pe aproximativ
doi ani. Actiunea se deruleaza relativ cronologic, structurandu-se pe doua planuri ce
au in centrul lor pe Ion Pop al Glanetașului si pe invatatorul Herdelea.

Conflicte
- exterioare, de natura economica intre Ion - Vasile Baciu; Ion - Simion, care iradiaza
in conflicte colaterale Ion - Herdelea; Ion - George, conflict generat de orgoliu;
- interior, de natura psihologica.

Dimensiunea monografica a romanului


Satul este prezentat ca avand o structura sociala determinata de traditie si de
configuratia politica. Mentalitatea oamenilor este dependenta de situatia lor
materiala. Stratificarea sociala este vizibila atat in randul taranilor cat si in randul
intelectualilor, conditionand relatiile complexe ce se stabilesc intre acestia.

Personajele
Personajele intra in roman gata definite si raman consecvente datelor
temperamentale initiale. Sunt urmarite sub aspectul lor dinamic si in continutul lor
contradictoriu. Ele intersecteaza ca aparitii problematice implicate in conflicte
economice, psihologice si politice. Ion este personajul principal si este factor
declansator de actiuni. Portretul fizic este sumar si se contureaza cu ajutorul
detaliilor: "fața osoasa", "ochi negri stralucitori ca doua margele vii", "maini
noduroase", ce anticipeaza trasaturi morale: harnicia, agerimea, dragostea de
munca.
Portretul psiho-moral
Critica literara a evidentiat trasaturi contradictorii ale personajului. Din
perspectiva lui Eugen Lovinescu, Ion este "expresia instinctului de stapanire a
pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, ocazuistica stransa, o
viclenie procedurala si cu deosebire o vointa imensa". Pentru George Calinescu, Ion
este "o bruta careia siretenia ii tine loc de desteptaciune" si care are "viclenie
instinctuala caracteristica fiecarei fiinte reduse".
Profilul moral al personajului se contureaza in raport cu cele doua mari pasiuni
ale sale: iubirea pentru pamant si cea pentru Florica. Inca din copilarie aflam ca-i
placea mai mult sa munceasca pamantul decat sa invete, desi iubea cartile: "ii era
drag sa pazeasca vacile pe campul plesuv", "unde punea el mana, punea
Dumnezeu mila, iar pamantul ii era mai drag ca ochii din cap".
Pamantul este idolatrizat de Ion, "iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil
(...) s-a inarmat intr-o hotarare patimasa: trebuia sa aiba pamant mult. De atunci
pamantul i-a fost mai drag ca o mama". Datorita dragostei pentru pamant, caracterul
lui capata din atributele obiectului idolatrizat, Ion e masiv si puternic, ca si pamantul,
Eugen Lovinescu: "este expresia violenta a unei energii", "bloc granitic solid".
Dragostea devoratoare care il macina isi gaseste simbolic expresia in roman
prin glasul pamantului "glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o
chemare, coplesindu-l".