AUSTRALIA

Numele oficial: Commonwealth of Australia (Uniunea

Australiană);
Situarea: În emisfera sudică, ocupând continentul omonim(19 646 km ţărmuri) şi mai
multe insule din apropriere (mai mare fiind insula Tasmania);
Vecini: Marea Timor, Mare Arafura, Marea Coralilor, Marea Tasmaniei, Oceanul Indian
şi Oceanul Pacific;
Suprafata: 7 682 300 km2
Populatia: 18 725 000 locuitori;
Densitatea populatiei: 2,4 loc./km2
Diviziuni administrative: 6 state ( New Wales, Queensland, South Australia, Tasmania,
Victoria, Westen Australia) şi două teritorii (Australian Capital Territory, Northern
Territory);
Sărbătoarea naţională: 26 ianuarie („ziua Australiei”- aniversarea fondării primei
aşezări în New South Wales în 1788);
Religia: Anglicani(29%), Romano-catolici (24%), Biserica Unită din Australia(8%),
aborigeni şi evrei minorităţi;
Limba Oficiala: engleza;
Moneda: 1 Australian Dollar =100 Cents;
PNB/loc.: 20 000 $.

Scurt istoric: Australia este cea mai întinsă insulă a Terrei, este şi singurul stat care
ocupă un întreg continent. Data sosirii primilor oameni, fixate în urmă cu 40.000 de ani,
într-o epoca în care, datorită nivelului scăzut al apelor oceanului, Noua Guinee era încă
legată de Australia. Arborigenii australieni rămân probabil cele mai puţin evaluate
comunităţi umane cunoscute pe glob în momentul descoperirii lor de către europeni.
După ce o ipotetică “Terra Australis” apăruse pe hărţile europene ale evului mediu,
navigatori spanioli, portughezi şi olandezi explorează la începutul secolului 17, coasta de
nord şi vest a Australiei care primeşte numele de Noua Olanda. James Cook atinge în
1770, coasta răsăriteană şi declara Australia sub numele de New South Wales, posesiune
britanică. La 26 ianuarie 1788 (ziua Australiei), căpitanul Arthur Philip întemeiază prima
aşezare de pe continent-Port Jackson(astăzi Sydney) ca o colonie penitenciară destinată
ocnaşilor condamnaţi în metropolă. Statutul metropolei a evoluat cu o mare rapiditate-
colonie, autonomie internă, suveranitate, stat federal, federaţie de state. La 01 ianuarie
1901 cele 6 colonii autonome se unesc formând Commonwealth of Australia, care
dobandeşte statut de dominion în cadrul Imperiului Britanic, apoi al
Commonwealthului(1931). Treptat Australia se detaşează de Marea Britanie şi de
Uniunea Europenă, comerţul său exterior orientându-se cu precădere spre zona
Pacificului, care îi asoarbe în prezent peste 70% din exporturi. În 1986 regina Elizabeth II
semnează la Canberra proclamaţia prin care intra în vigoare noua “Lege asupra
Australiei”, potivit căreia ultimele legături legislative, executive şi judiciare dintre Marea

1
Britanie şi Australia sunt abolite, suverana de la Londra rămânând însă, în continuare,
nominal, şef al statului Australian.

Statutul: Stat federal parlamentar, conform Constituţiei federale adoptate la 9 iulie 1900
şi intrate în vigoare la 1 ianuarie 1901. Puterea legislativă în Uniunea Australiană este
detinută de parlamentul federal, care cuprinde pe guvernatorul general, Senatul şi Camera
Reprezentanţilor. Senatul este compus din 76 de membri, câte 12 din fiecare stat, doi din
Teritoriul Capitalei şi doi din Teritoriul de Nord, aleşi prin vot direct, pe baza
reprezentării proporţionale. Senatorii din state sunt aleşi pentru un mandat de 6 ani şi se
retrag prin rotaţie o dată la trei ani, pe 30 iunie. Cei din teritorii sunt aleşi pentru un
mandat de trei ani. Potrivit Constituţiei, numărul deputaţilor din Camera Reprezentanţilor
trebuie sa fie pe cât posibil dublu faţă de numărul senatorilor. Camera cuprinde 148
membri dintre care doi reprezintă Teritoriul Capitalei, iar unul este reprezentantul
Teritoriului de Nord. Puterea executivă este deţinută de suveranul britanic şi este
exercitată de guvernatorul general, asistat de Consiliul Federal Executiv condus de un
prim-ministru. Guvernatorul general numeşte pe primul ministru şi la propunerea acestuia
şi pe ceilalţi miniştri. Guvernele sunt în esenţa autonome, dar anumite prerogative se află
sub jurisdicţia guvernului federal.

Capitala: Canberra, oraş situat în SE ţării, la poalele Alpilor Australieni şi circa 300 km
SV de Sydney. Mica aşezare a crescătorilor de vite aparută în 1824 la confluenţa râurilor
Molonglo şi Murrumbidgee sub numele de Canbury. Canberra este aleasă în 1909 ca loc
pentru ridicarea noii capitale a Uniunii Australiene, înlăturându-se astfel rivalităţile ivite
între cele două mari metropole de pe continent, Sydney şi Melbourne. Concepută ca un
centru politico-administrativ şi oraş-grădină, Canberra s-a impus în ultimele decenii şi pe
plan financiar-comercial, ştiinţific şi în învăţământ. Industria este slab reprezentată,
asigurând doar consumul local (principala ramura este industria hartiei şi poligrafică,
urmată de industria alimentară, prelucrarea lemnului e.t.c.). În schimb turismul este în
expansiune, iar funcţia cultural-educaţională capătă o tot mai solidă reputaţie la nivel
naţional.

2
Economia: Asemenea Canadei, altă ţară de colonizare europeană, Australia se înscrie în
rândul statelor dezvoltate ale lumii, prin poziţia sa aparte în domeniul producţiei şi
exportului de materii prime, atât minerale, cât şi argint. Australia se numără printre
importanţii producători mondiali de bauxite (42,6 mil.t- 1996, locul1), zinc (1,7 mil.t-
1996, locul 2), minereuri de fier (148 mii t-1997, locul 3), mangan (2,2 mil t-1996),
nichel (104 mii t.) şi aur (233 t.-1996, locul 4), huilă (193,8 mil. t.-1996) şi argint (locul
6). Cel mai mare producător şi exportator de rutiliu, ilment, zirconium şi monazite.
Australia este renumită prin producţia de pietre preţioase (safire, topaze, opale) şi
diamante (locul 1 ca volum, dar locul 6 ca valoare). Agricultura antreneaza 4,7% din
populaţia activă, contribuie cu 3,3% la formarea PIB şi este specializată în creşterea
animalelor (2/3 din valoarea producţiei agricole), în special a ovinelor (locul 2 pe glob) şi
a bovinelor. Dominantă rămâne cultura cerealelor (3/4 din suprafaţa cultivată, 50%
revenind grâului), concentrate în SE ţării. Se mai cultivă orez (pentru furaje), orz
(destinat în principal producţiei de bere), porumbul ocupă suprafeţe restrânse.
Pomicultura şi viticultura sunt importante, statul Queensland evidenţiindu-se prin
producţii de fructe tropicale ( ananas, banana, s.a.) obtinuţe pe plantaţii moderne.
Creşterea bovinelor, pentru carne şi lapte, este bine dezvoltată, contribuind şi la export
pentru S.U.A., Japonia, R. Coreea.
Industria prelucratoare antrenează 12,3% din populaţia activă, contribuie cu 15,7% la
formarea PIB şi este diversificată, fără a avea o competitivitate deosebită pe piaţă
internaţională, producând cu precădere pentru piaţa internă. Ea s-a dezvoltat după al
doilea razboi mondial într-un ritm rapid (construcţii navale, textile, electrotehnică,
construcţii auto), fiind în vizibil declin după anii ’70. În schimb electronica şi producţia
echipamentelor de telecomunicaţii cunosc o dinamică susţinută. Principalele concentrări
industriale sunt în SE ţării ( Newcastle-Sydney-Kembla; Melbourne-Ballarat-Geelong;
Adelaide-Whyalla). Alte grupări industriale sunt în SV (Perth-Kwinana-Bunbury), în
Queensland (Brisbane-Toowomba) şi în Tasmania (Hobart-BellBay-Burnie).
Transporturile au cunoscut o evoluţie interesantă în ultimele două secole. După o
perioadă în care au dominat transporturile maritime şi apoi cele feroviare, în ultimele
decenii s-au amplificat transporturile rutiere (3/4 din traficul de mărfuri), Australia fiind
una din cele mai “ motorizate” naţiuni din lume (100 vehicule/164 loc.). Legăturile
aeriene externe sunt asigurate de compania naţională QANTAS( fondată în 1919), aflată
în plină expansiune. Porturile maritime sunt active, asigurând cea mai mare parte a
legăturilor economice externe.
Climatul economic nu este dintre cele mai favorabile, mai ales pe plan extern. Şomajul
este relativ ridicat (5.7%- 2009), în schimb inflaţia este moderată (sub 5% anual în
ultimul deceniu), iar PIB de 5%.

Relief: Australia este a cincea ţară din lume ca mărime şi cel mai mic continent. Este, de
asemenea, cea mai joasă şi mai plată întindere de uscat şi continentul cel mai secetos.
Conţine mai mult deşert decât orice alt continent: două treimi din suprafaţă este aridă sau
semiaridă. Are o linie de coastă foarte scurtă pentru o suprafaţă atât de mare: în afara
Golfului Carpentaria şi a marelui Golf Australian, sunt foarte puţine golfuri de-a lungul
totalului de 19.000 km de linie de coastă. Continentului îi lipsesc în mod evident formele
de relief: nu există râuri mari, iar munţii sunt joşi. Cel mai înalt varf australian, Varful
Koscinsko din Alpii Australieni are o înălţime de numai 2.228 m, mai puţin de jumătate

3
din înălţimea Mont Blanc-ului. Continentul poate fi împărţit în trei regiuni principale:
Scutul Australiei de Vest, Platoul Estic şi Marele Bazin Artezian. Între Scutul Vestic şi
Platoul Estic sunt trei bazine interioare - Bazinul Murray, Bazinul Carpentaria, Bazinul
Eyre. Acestea se numesc împreună Marele Bazin Artezian, care are în cea mai mare parte
mai puţin de 300 m peste nivelul mării. În nord, partea mai mare a Bazinului Carpentaria
este inundată de Golful Carpentaria. Bazinul Eyre conţine Lacul Eyre, care la 15 m sub
nivelul mării este cel mai jos din Australia. Intersectarea Deşertului Simpson cu aceste
bazine interioare estompează distincţiile fizice dintre aceste regiuni. În Australia
activitatea vulcanică a încetat doar în ultimele milioane de ani şi există multă activitate
seismică în Platoul Estic şi Vestic. Cealaltă caracteristică geografică importantă a
Australiei este marea din dreptul coastei tropicale a Queensland-ului. Marea Barieră de
Corali, cel mai mare recif coralier din lume, are o lungime de peste 2.000 km şi este clar
vizibilă din cosmos.

Clima: Ciclul anotimpurilor este inversat în Australia faţă de cel din emisfera nordică.
Între septembrie şi noiembrie este primăvară, între decembrie şi februarie-vară, între
martie şi mai-toamnă, între iunie şi august-iarnă. Cea mai mare parte a Australiei este
foarte secetoasă. Vara, care ţine din decembrie până-n februarie, există valuri de căldură
frecvente, temperaturile ating în general 38 grade Celsius. Unele părţi sunt umede, în
general regiunile de coastă estice şi Insula Tasmania. Efectele neplăcute sunt într-o
oarecare atenuare de brize vestice răcoroase care suflă în tot timpul anului. În zone
restrânse din Australia de Sud şi Australia de Vest, iernile secetoase din iunie până în
august alternează cu veri umede din noiembrie până în martie. Coasta nord-vestică
tropicală are ierni secetoase şi veri umede: aici ploile sunt tropicale şi există condiţii
musonice. Insula Tasmania şi Varful Koscinsko au ţinuturi înzapezite în timpul iernii;
totuşi, în alte părţi, zăpada este extrem de rară.

Vegetaţie naturală: Vegetaţia este dominată de plante perene cu frunze tari , cu frunze
bine adaptate pentru supravieţuirea în regiuni aride . Există 600 de specii de eucalipt şi
800 de specii de salcâm. Zonele de vegetaţie ale Australiei corespund în mare parte cu
zonele de climă. Pădurile tropicale de pe coasta nordică şi nord-vestică conţin palmieri,
pini, ferigi de copac şi mangrove în mlaştinile de coastă. Aproximativ 9% din suprafaţa
Australiei este acoperită cu păduri subtropicale şi temperate, mai dese pe coasta de est,
constând din palmieri, ferigi de copac şi eucalipt. Versanţii vestici ai Munţilor Marii
Cumpene de Ape conţin păduri subtropicale sau temperate de eucalipt şi arbuşti,
acoperind 9% din uscat. Câmpia, spre sud de Tropicul Capricornului şi pădurea de
savana, spre nord, constituie 26% din continent. În regiunile cele mai aride sunt
răspândite plante mici precum sfecla şi arbuştii cu fructe. Regiunile cele mai secetoase
ale Australiei conţin planta mulga, un salcam cu o mare importanţă furajeră. În sud-vest
cresc arbori valoroşi cu lemn de esenţă tare, precum jarra şi kauri. Depresiunea
Australiană de Vest constă din roci dure, foarte vechi, şi ocupă aproape întregul stat al
Australiei de Vest şi părţile învecinate ale Teritoriului de Nord şi Australiei de Sud.
Înălţate deasupra nivelului acestei depresiuni, există mai multe lanţuri muntoase, cum
sunt Kimberley şi Hamersley , precum şi aflorimente izolate de roci, cum este Muntele
Ayers.

4
Turism: Principalele zone sau obiective: marile obiective Sydney( clădirea Operei- cea
mai mare din emisfera sudică “Australia Square”, podul peste golful Port Jackson, cu o
deschidere de 1 148 m, unul din cele mai mari din lume, cartierul chinez “Chinatown”
etc.) şi Melbourne (prima capitală a ţării, gazda Jocurilor Olimpice de vară din 1956 şi
din 2000, a mai multor concursuri sportive de anvergură internaţională- între ele, turneul
de tenis Australian Open, apoi complexul Victoria Arts Centre, inaugurat în 1984- cu trei
teatre, o sală de concert şi National Galery, unde, printre exponate, se află tablouri de
Rembrandt şi Monet etc.), zona Gold Coast (în Queensland), Great Barrier Reef / Marea
Barieră de Corali ( regiune unică în lume prin dimensiuni, floră şi fauna maritimă; turism
şi pescuit subacvatic: Snowy Mountains, Blue Mountains, ins. Tasmania. Interesul
turistic pentru Australia este în creştere, alimentat în parte de organizarea diferitelor
competiţii sportive cum ar fi Jocurile Olimpice etc.

5
 ECONOMIA AUSTRALIEI
Moneda Dolar australian ($A)
An fiscal 1 Iulie - 30 Iunie
Organizatii comerciale APEC, OMC, OECD
STATISTICI
PIB total 644,7 miliarde $
PIB pe cap de locuitor 33,300 $ (2007)
PIB pe sectoare agricultură (3,8%), industrie (26,2%),
servicii (70%) (2005 est.)
Inflaţie 3,8% (2006 est.)
Forţa de muncă 10,420 milioane de oameni
Forţa de muncă după ocupaţie agricultură : 3,6 %, industrie : 21,2 %,
servicii : 75,2 % (în 2004)
Şomaj 5,7% (2009 est.)
Industrii principale industria minieră, echipamentele de
transport, oţel
PARTENERI COMERCIALI
Exporturi 284,7 miliarde dolari australieni f.o.b.
(2008)
Parteneri principali Japonia 19,3%, China 15,6%, Coreea de
Sud 7,4%, India 6,6%, (2008)
Importuri 279 miliarde dolari australieni f.o.b. (2008
est.)
Parteneri principali China 13,8%, SUA 12,8%, Japonia 7,3%,
Singapore 6,4% (2008)
FINANTE PUBLICE
Datorie publică 0 (2007)
Câştiguri 19,46 miliarde dolari australieni(2008-
2009)
Cheltuieli 292,47 miliarde $A (2008-2009)
Ajutor economic 2,5 miliarde $ (bugetul din 2005/2006)

6
 BIBLIOGRAFIE

● Ion Nicolae, Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Caterina Radu, “Enciclopedia

Australiei şi Oceaniei ”, Ed. Meronia, Bucureşti, 2000;

● “ Ghid complet Australia ”, Ed. Aquila ’93, Oradea, 2003;

● Redonnet Jean, “ Australia ”, Ed. Corint, Bucureşti, 2003;

● Roşca Maria, “ Australia, ţara contrastelor ”, Ed. Ginta Latina, 1991;

● Ion Niculae, Siviu Neguţ, “ Enciclopedia Australiei şi Oceaniei ”, Ed.

Meronia, Bucureşti, 2008.