Sunteți pe pagina 1din 74

Uutu

r_)

& t.\.

.J
*\
-

".-"
{)

Distribulie la:
Tel/Fax (021)2223312
Q21) 222 B3B0
E-mai : editura@meteorpress.ro
comenzi@meteorpress.ro

lsBN 973-8355-98-2

J$XU$UIIIilIU][l

i.rli:::-.l

;\39 *lJf':l
r lat==J* irt-r{JJ

aZo

DORU SAVULESCU

ALGEBRA
FORMULE UTILE

pentru elevii claselor lX-Xll

lilll lilll lilll illltilil ililtiltil il ilr

*951

741 R*

':'
(rn

Sr?-

(**f .\f)
Formule utile

Futru elevii claelor IX-XII

Capitolul
Lucrarea a fost avizatl de Ministerul Educatiei,
Cercetdrii, Tineretului ;i Sportului
(nr. 24243 I iamarie 2005 )
pntru a fi utilizat[ ca material auxiliar in scoli.

Meteor Press, edituri acreditati de C.N,C.S.I.S.


Cod 145/2006

l.

Elemente de logictr matematictr

l.l.

Enun{. Propozifie. Valoare de adevtrr


Notiunea de inunl este o noliune primara care nu se defineqte
(cu ajutorul altor noliuni). Ea se poate descrie ca un ansamblu de
semne carora li s-a dat un sens.
Definifie. Se nume$tepropozilie (in sensul logicii matematice) un
enunl aespre care se poate spune ca este adeverat sau fals, dar nu
$i adevtrrat $i fals.
Observagii:0 Propoziliile se noteaza'. p, q, r, s, P, O, & S etc'
0 Fieclrei propozilii i se poate asocia atributul ,,adev[rat" sau
,,fals".

Noliunile ,,adevtuat" fi ,,fals" sunt notiuni primare'


0 Logica matematica se mai numeqte logicd bivalentd'
Dacl o piopozilie p este adevarata se spune cd are valoarea. Iogicl
= 1 sau v(P) = a'
sau valoarea de adevlr ,,adevlrat" $i notam
'(P)
Daci o propozilie p este falstr se spune cd are valoarea logici sau
nottrm v(p) = 0 sau u(p)
valoarea de adevdr
"fals" 5i
Propoziliile se pot compune cu ajutorul operatorilor (conectorilor)
0

Referenli

;tiinliJici:

Prof. drd. Simona Dinu


Prof. drd. Costicd

lttpu

=l

www.meteorpress.ro
@

2003, reeditarc 2010 Toate drepturilc asupra acestei


PRESS.

edilii

logici.

smt rezervate editurii METEoR


Contact: C.P.41-128
Tel. /

ax: 021.222.33.12

E-mail: editura@metcorpress.ro
Distribulie la:
Tel. / F ax: 027.222.33.12

1.2. Operafii logice elementare


Negalia propozi,tiei. Negafia propoziliei p este propozilia notata
care este fals[ cdnd p este adev6ratA $i este
non p, 1 p tu,

E-mail: comenzi@meteorpress.ro
ISBN: 973-8355-98-2

falstr.

adevlratl ctndp este


Tabla de adevf,r a propozifiei

PIL
este: -I-fi-

rl0

Conjunc{ia propozifiilor. Conjunclia a doul'propozilii oarecare


p, q esle propozilia notatA,;, $i q",,p n 4"' sau ,p & 4" care este
adev[rati cand ambele propozi{ii sunt adevarate 9i este falstr in
cclelalte cazuri.

FoflDule utile Pcntru

cleviichsr ].-\ll

Echivalenla logictr. Propoziliile p 9i q sunt echivalente logic $i


scriem p <+ q dach amdndoul sunt simultan adev6rate sau
sinrultanfalse. Propozi{iape+qsecite$te p I q
,ro dacd gi numai daci q".

Tabela de adev{r a propozi{iei p r' q este:

lpeq

Proprietate. Conjunc{ia propozitiilor este


- cotnulativa p q = q p $i
^
^
asociativA (p rq) r v= p,r(q n r)

'l'abladeatleviraechivalenteip<+4este: 1 I 0

0l1l

Disjunc(ia propozifiilor. Disjuncfia a dou[ propozifii oarecare p


gi q este propozilia nolall,p sau q",,,p v q" care este falsa cand
anrbele propozilii sunt fhlse $i adeviratl in toate celelalte cazuri
(adicd cel pufin una din propozitii este adev[rati),
Tabla de adevlr a propozi{iei p v 4 este:

plqwY
1tl
l l0
0t1

Proprietd{i. Disjunclia propozitiilor este:


- asociativtr lp v q) v 7 = p v (q v r);
-comutativtr pvq=qvP.
Observagie. Propozitiile compuse se obtin din propozifii simple
(p, q, r, .r, ...) prin aplicarea de un numtrr finit de ori a
conectorilor logici: 1. a, v.

lmplicalia propozifiilor. Implica[ia propoziliilor p $i q

este procare este thlsd dac[ qi nurnai dactr p este


adevirattr qi q falstr, iar in toate celelalte cazuri este adevf,rata.

pozilia notatl

,p 4 d'

La implicafia p --, q, propozi(ia p se numeite ipotezd salu


antecendentul iar propozilia q se nume$te concluzia sau
consecventul implicatiei.
Tabla de adevdr a implica{iei p

-)

4 este:

pls

0
0

Observalii.
0 Propoziliap -) q este echivalenti cu propozi{ia 1p v q.
0 t)ropozifiap <+ 4 este echivalenti cu propozilia{p-->q)a(q--sp).
Proprieta1i:
I ) Echivalenla logicl a propo-ziliilor este asociativd $i comutativa'
2) Legite lui cle Morgan: a) I (p v q\ <+ I P n I q',

b)lrP" ql<+ lPv

lq'

3) Proprietdtile de distributivitate:
aconjunc{iei ta{Ide disjunctie;
r) ++ (p n q)v (p
p
^r)^(qv
(q r) <+ (p v q) t (o v r) - a disjuncfiei faih de conjuncfie
p
v
'
^
propozifiile p, q, r, ... qi simbolurile conectorilor
Folosind
-1,
logici v, n, -r, e+ se pot formula diverse expresii numite
foimule (expresii) logice sau formule ale calculului cu propozilii
care se noteaztr cu cL p.

..

. sau 0(p, q,

).

Expresii echivalente. Doui expresii o 9i p

se utmesc echivalente
daCa pentru orice propozilii pt, p2, ... cele doud expresii
reprezinta propozilii compuse cu aceeaqi valoare de adevlr.

Lcge, tautologie. DacI indiferent de valoarea de adevar

-) q
1

Propriet5[i : implicalia propozi{iilor este


tranzitivd (p -> q) n (q -+ r\ -+ (p -+ r).

Fo[nulc utile FErtru eleviiclaelor IX-XIl

0
1

propoziliilor componente, valoarea de adevdr a fbrmulei logice a


iste l, atunci fomrula se nume$te lege satt tautologie sau formuli
identic adevArata.

v p =+ v(o.) = l '
p =, v(0) =0.
"

Exetuple: I. Legea te4ului exclus: d= p


2. Principiul contradicliei: B= p

Fonnule utile lEntru e]erii

rlsor lX-Xll

1.3. Predicat
Se numegte

predica sau propoTiyie cu variabile un enunl


care depinde de una sau mai multe variabile qi are proprietatea c6
pentru orice valori date variabilelor se obfine o propozilie.
Predicatele se noteaz[ p(x, y, z, ...), q(xt, Jt, zr, ...) qi se numesc
unare (cdnd au o variabild), binare (cdnd au douA variabile),
i e r nar e (tr ei variabi le), . .., n- are (depind de n variabile).
Mullimea de definilie este mulfimea valorilor pe care le pot
lua variabilele.
Predicate echivalente. Dou[ predicate p(x, y, z, ...) qi q(x, y, z,
...) se numesc echivalente dac6, oricare ar fi valorile pe care le iau
variabilele x, y, z, ... in acelaqi domeniu, propoziliile oblinute sunt
echivalente. Se scriep(x, y, z, ...) e q(x, y, z, ...).

1,4. Cuantilicatori
Cuantificator existenfial. Fie un predicat unar p(x), unde .jr este
un element oarecare dintr-o multime data E. Se nume$te
' propozilie existenyiald propozilia: ,,existi cel pulin un x din E
astfel incat p(-r)" 9i se noteazd l-r, p(x) sau (ar) xe E, p(x) sau
,I (are$ p(x). Este adevlratA dacl existf, cel pufin un xgE astfel
incit p(.v6) sf, fie adevirat[ gi este fals6 in caz contrar. Simbolul ]

I se numegte cuantilicatot existenfia/qi se citegte ,,exist6".


t Cuantificator uniyersal. Fie un predicat
I numeEte propoziyie universald propozilia unar p(x), t8. Se
,,oricare ar fi r din E,
, p(r)" $i

se noteazA V-rp(x) sau (Vx) p(x) sau (VxeE) p(x) sau


p(r. Este adevAratA dacf, pentru orice xeE, p(x) este
I adevara6 qi este falsl dacA exista cel putin un.roE pentru care
p(/0) este falstr. Simbolul V se numegte cuantificator universal Si
I
se cite$te ,,oricare ar fi".

(Yx)xcE,

Foflnule utile lEntru elevii claselor

IX-XII

Reguli de negare.

Predicate unare (predicate care depind de o singurtr variabilE)


notatp(r).
Negarea cuantificatorului universal se face prin cuantificatorul

existenlial qi invers: I (Vxeg.p(x)) <+ (l-reE' lp(x)) $i | (freE'


p(.r)) <+ (Vxe E. I p(x)).
'PreJicatul
q(.r) se numefte consecitl(d logicri a predicatului p(x) 9i
scriem p(x)=+q(x) dac[ propozifia (Vx)(p(x)-+4ft)) este adevarat5'
Predicatele p(x) Ei q(x) se numesc echivdlente $i scriem p(-r) e
q(.r) daci este adevaratA propozilia (V,r) (p(x) <.> q(x)'
i)b'servalie. Uneori pentru a infirma o implicafie care confine
sd se construiascaun contraexem'
cuantificatorul V este suficient
'l
Acestarezultd din: (v.rxp(.r)-+q(;r)) <+ (l-Y) (p(x) n I q(x))'

pti.

Predicate binare (care depind de doul variabile) notatep(x, ))'


Pundnd in fala unui pretlicat binat p(x, y) unul dintre
cuantificatorii V sau 3 se obtrin predicate unare:
(3.t) p(x, y), (Y x) p(x, y) - predicate unare in care y este variabild
(=y) p(x, y), (Vy) p(x, y)

liber6.
predicate unare in care x este variabi16
libertr.

Proprietati de comutativitate a cuantificatorilor de acelaEi fel:


0 (VxXVy) p(x, y) <+ (VYXVx) P(x, Y)
0 Gr)(ly) p(x, y) <+ (lYXlr) P(r, Y)
Reguli de negare:
O I fVx)yl p(x, y) <+ (atXvy)lp(x, y)
O

I (:xxvy)

p(x, y) <+

(V.rXly) lP(x, Y).

Fonnule utile penn.u elevii

ch*lor tX-Xll

Capitolul 2. Mul(imi

2.1. Mulfimi
O mulfime este o coleclie de obiecte (numite elementele
mullimii) de naturd oarecare, bine tleterminate qi distincte.
Mul{imile se noteaza cu litere mari A, B, e, p, R, iar elementele cu litere mici a, b, x, y.
Mullimile se pot defini: - sintetic prin indicarea elementelor
lor (intre acolade sau in interiorul unei diagrame). Exemplu. {5, 2 }.

- analitic prin

specificarea unei proprietafi caracteristice ele-

mentelor lor. Exemplu: {xe N I x2 - 7x + I0 = 0 }.


Mulf imea care nu confine nici un elemerrt se nunlefte
mallime vidd qi se noteazd cu A. P$en spune ca A = gl x + xl .

'

2.2. Relafii intre elemente qi mulfimi


a) Relatia de apartenen{i (simbolul e). Daci un elernent x apa4ine unei mullirni .4 aceasta se noteazA,yA gi citim ,;r aparline A,'.
b) Rela{ia de neapartenentA (simbolul ). Dacd un elemenr y nu
apartine multimii A scriem xeA.

I 2.3. Relalii intre mul(imi


'. 2.3.1. Relaliu de egalitate. Dou[ rnulfimi A qi B sunt egale dacd
' suntfonrate din aceleagi elenrente scriemA=8. Avem echivalenla:

'
'

A=B(VxXrA+>.rB).

Relulitt de neegalitute. Dacd doul rnulfimi A $i B nu sunt egale


. scriem A * B citim mullinreaA este dif'eritl de mullirnea B.
Avem echivalenta A* B <+ ((1reA)rr(xeB)) v ((lye B),^.(ye A)).
I Proprieteti: 0 VA, A = A - reflexivitatea;
0 (A = B)
|
= (B -_ A) - simetria;
C (A = B 9i B = C)
= (A = C)-rranzitivitarea.
2.3.2. Relalia tle incluzittne. Spunenr cd mullimea A este inclus[
irr nrultimea B qi scriem A c B daca orice element al multimii A

FohDulc utile pentru elevii

clu*lor lx-Xll

este gi element al mullimii B. Spunem ca

submullime a mullimii B.
Avem eclrivalen\a: (A c B) <+ (ViA

este o

parte sau o

xeB).

Relalia de neincluziune. Spunem cA mullimea A nu este inclusd in


mullirnea 8 qi scriern A G B dacd3reA Si xeB.
Proprietdli: 0 VA avemA cA:
0 VA avemA cA - reflexivitatea;
0 (A c B) qi (B c A) + (A = B) - antisimetria;
A c C - tranzitivitatea.
0 (A c 8 si B c C)
Mulsinrea pdrlilor unei mullimi (fi. Fie o multime A. MulJimea
care are ca elemente toate submullimile lui A se numepte mulli;:ll,/\ = {A l ;
mea pa4i lor f ui A qi se noteaz A 4A). Dacd A = A

= Ixl 1."4A)= IA, &\l,dacbA= {.r, y} = qil= @,


{-r}, {y}, {-r, y}} iar dacd A are n elemente atlunci qA\ arc 2"

dacf,A

elemente.

2.4.

Operafii cu mulfimi

Reuniunea (u). Se nume$te reuniunea a doui mul{irni A gi


mullimea tuturor elementelor care aparline cel pulin uneia din
muflimileA sau B. ScriemA v g = lxlxeA sau,rB).
Proprietdtile reuniunii

l
F
>
>

VAavemAvA=A;
VA avemA v A= A -

idempotenla;
VA, BavemAu B = B v A-comutativitatea;
VA, B, Cavem(Av B)v C=A u (B u C)-asociativitatea.

Intersec{ia (n). Se numeqte intersecyia mulfimilor A 9i B rnul{imea formatfi din elementele (comune acestora) care apadin lui A
qi lui B. Notam A n B = {xlxe A Si xeB}.
Doui mullimi A qi B se numesc disjuncte dacd A a B = A.

l0

Fonnule utile peDh! elevii

claslor IX-XII

Propriettrfile i ntersec[iei:

F
}
>
>

VA avemA

aO =O:

aA=A- idempotenfa;
VA, EavemA n B = BnA-comutativitatea;
VA, 8, Cavem (A a B) n C = An (B^ O-asociarivitarea;
VAavemA

>

VA, B, Cavem(A

uB)nC=(A^C;u(Bn e-distribu-

>

VA, B, Cavem (A

>

VA, BavemAi'r

Diferenfa 0 sau

B)

tivitatea interseclie fald de reuniune:


(A u O n (B u O - disrributivitatea reuniunii fa{A de interseclie;

u C=

(Ae B)=A giA u(A

^B)=A

-absorbfia.

-).

Diferenla dintre rnullimea A qi mullimea B


este multimea fonnat[ din elementele lui A care nu sunt elemente
ale lui B. Scriem A \ B = {x l-re A qi xeBl.

Proprietlfile diferenfei
VA avemA

>
>

VA, BavemA\B =A \(A nB);


VA, BavemA = (A n B)u (A \B).

\A=A'

Diferenfa simetricl

multimilor A gi B

,
AaB=(A\B)u(B\A).
' Proprietl[ile diferen{ei simetrice:
F
I>
I>
>

>
} AcBeCEBCCEA;
> Cua=E si CeE=a;
> CrA = E\A;
F A u Ce A= E-Wincipiul extinderii te4ului;
F An CrA=@ -principiul necontradicfiei.
Fonnulele lui de Morgan,VA,B

)
>

E avem:

Cr(AuB)=CrAnCsB;
Cr(A

B)

=CEAJ CrB.

doutr mul{imi. Se numeqte perecftr

ordonatd (cuplul) format din elementele x qi y gi o ordine intft


elementele .rr $i ) in sensul ctr x este primul element, iar y este a
doilea element. Se noteaza (x, y) in perechea (a, D), a se numegtt
prima componentd iar D a doua componentd.
Avem (a, b) = (c, Q dacl qi numai dach a -- c

lX-Xll

Complementara unei mul{imi. Fie A o submultime a mul}imii E


Se numeqte cornplementara lui A tn raport cz E submullimea lu
E formati din acele elemente care nu apadin lui A.
Notam CrA = [xlxeESix*Al.
Proprietit(ile complementarei, Y A, B c E avem:
Cr (CrA) = A - principiul reciprocitafii;

Produsul cartezian

Fonnule utile pentru elevii claselor

Ei

b = d.

se defineqte astfel:

Produsul cartezian al mulfimilor A qi B (in acasta ordine) est(


mullimea ale ctrrei elemente sunt toate perechile ordonate (a, b) 1r
care

aA

$i

b8.

NotamA x B =

dA=AaA--A;
YA, B avemA rB = (AuB)\(A nB);
VAavemA

VA, B, C avemA^ (B^ C) = @


B)^ (A C);
^
VA, B, Cavem(A tB) aC=Aa ^(Ba Q-asociativitatea.

1@,

Dl

aeA n

beBl.

DaclA =BatunciA xA=A?.


Propriettrtile produsului cartezian , VA, B, C, D avem'.

F AxB*BxAdacaA*B;
l Ax(BvC)=(Ax8)u(AxO;
> (A u B) x C= (A x C) u (B xC)',
(AnB)x C--(Ax C)n(BxQ.

Fomule utile peltru elevii olaselor IX-XII

12

l:

Lernele sunt acele rezultate care pregAtesc demonstratia une

teoreme. Fie teorema p(-r)


= q(x). Spunem cd p(.r) este o condilit
saJicientd pentru 4(,v) sau q(-r) este o condilie necesard pentrt

Mulfime finittr. O mullime ,4 se numegte.;/iziti dacd A = A sau


existd ne N astfel incdt mullinrea A sa fie echipotentf, cu nrullirnea

U,2,...,n!.

Mullime infinittr. O mullime A se nume$te inJinitd

dacd ea

nt

este finita. (Exemple: N, Z, Q, R, C).

Mulfime numlrabiltr. O nrul{ime A se nume$te numdrabild dacd


este echipotentA cu mullimea numerelor naturale N.
O nrulfime A se numegte mullime cel mult numfrrahild dach este
finitf,

sau numdrabild.

p(x)-

Reciproca unei teoreme date este propozilia care se oblint


in acea teoremd ipoteza cu concluzia gi concluzia ct
ipoteza. Dacd reciproca este o propozilie adevarata atunci ea sr
nume$te teorema reciprocd a teoremei date care se va num
inlocuirrd

teorema directd.
Prin urmare: Teorema directl

este

p(

\,

iar teorema reciprocd (TR) este q(

\,

x2,..., x n)+p(

necesarA qi suficientd pentru

,,1t( x1, x2,...,

Axiomele sunt propozilii admise adevlrate (propozilii t'undamen-

,
, generaltr (logicA) este p( x1,.r2,..., xn) * q( x1, x2,..., -r, ) unde
, predicatul p(\,x2,...,xn) se nurnegte ipoteza teorernei iat
predicatul q( xt, x2,..., -ro ) se n'umeSle cancluzla teoremei.

Demonstra{ia teoremei este un qir de ralionamente logice


folosind axiomele sau alte teoreme demonstrate.
Colsecin(ele sau corolarele unei teoreme sunt propozitiile
adevdrate care rezultf, imediat din aceasttr teoremS.

p(

xr, x2,

ty

x2, ..., xn ).

,..,x, ) este q( ,rl,

sau ,p(x1, x2,...,Xa) daca gi numai dacl

in cazul p(

Teoremele sunt propozitii care se dovedesc a fi adevarate in urma


unei demonstratii. Forma gramaticalA a unei teoreme este a unei
propozilii condilionale: ,,daci ...... atunci ......", iar forma

x2,...,xn)=q(.r1, x2,...,xr',

Teorema directd gi teorema reciproca se pot scrie cumulat:


p( x1, x2, ..., xr) a q( x1, x2,..., .r, ) $i se poate citi: ,,o condilit

2.5. Teoreme

. tale) care nu se demonstreazf,.

IX-XII

de elernente al mullirnii.

Mulfimi echipotente. Doui nrul{inri A gi B se nlumesc echipotente dacd au acelagi numtrr de elemente (sau existd o funclie
bijectivd definitl pe una dintre mulfimi cu valori in cealaltd
'mullime).

Fo[Dulc utile lEnrru elevii claselor

Cardinalul unei multimi A, notat lA I ruo .r,'d A, este numarul

p(.\,

x, ) atunci

x1, x2,

x2,..., xn

gi numai atunci cdnd

..., xn)

q(

\,

xz, ...,

x2, ..., xn )"

q(x1,x2,...,xr)"
q(

x1,

x2,..., xr).

x, ) dar q(

spunern ch p( x1, x2,..., xn

sau

x1,

este

x2, ...,

x,

o cotttli\ie

necesarii dar nu suficien d penfi'u Q(x1,x2,...,xr). Dactr avem

p(

x1, x2,...,

xn) *

q(

p(.1, x2,..., xn ) spunem


sulicientd, dar nu

) dar q( x1, x2,..., xn) A


cA p(xt, x2,..., xn ) este o coruli\ie

xy,

x2,..., ir,

Si necesard penrru q(

x;, 12. ..., x, ).

2.6. Ra{ionamentul este un Eir de judecd{i care conduce fa

anumittr concluzie. in cazul c6nd concluzia este incontestabilA


(definitive) rationamentul se nume$te demonstrativ. iar cind
concluzia nu este definita se nume$te /afianament plauzibil.

Fonnule utile pertrru

t4
,Logica matem

;J

at

Eleviicl{f,lor 1X-Xll

icd utilize azA:

ra\ionamentul deductiv

permite trecerea de la general la

particular (este ralionament demonstrativ);

rasionamentul inductiv - permite trecerea de la cazui


particulare la concluzii generale caro pot fi adevtrrate sau
false (este ralionament plauzibil).
rContrara unei propozi{ii. Propozilia I p
- I 4 se nume$te
contrara propoziliei p -s q.
'Data
o teoremd p(x1,x2,...,xr) * e(xr,x2,...,-rn) propozilia

',1
I
I
.

)(V xz ). .(V x)(f p( x1, x2,...,x,) + lq( x1,x2,...,.r, )) se


nume$te conlrara leoremei. Daca aceastA propozilie este
ladevlratd ea se va numi teorcma contard (TC) teoremei date.
p( x1, x2, ...,x,)=1 q( x1, x2, ..., xr).
,Teorema contrarA are forma 1
(V

x1

formula (p -+ q) o (l q -+ I p) este o
tautologie adicd orice teoremd este echivalentd cu contraru

rSe demonstreazd

'

,reciprocei

c[

sale.

Metoda reducerii

la absurd se

baz9rud

pe un ralionamenl

demonstrativ care const5 in inlocu'yzddemonstrafiei directe prin

, pemonstrarea contrarei reciproc6i. Se presupune ca nu esl.e


' adevtrratl concluzia teoremei date qi se ajunge la o contradic{ie
la neearea ipotezei sau a altui adevli mitematic cunoscut).
I {adica

I Metoda inducfiei matematice (ralionamentul prin recurentA) este


t b metod[ prin care se arata cA o proprietate PQl, n> a, ,?N datA
. Fau intuid este adevAratf, pentru orice numir natural n incepdnd

de la un numf,r n atural dat a gi presupune parcurgerea etapelor:


. 11. etapa de verificare in care se araffi cIP(a) este adevdratA;
I
etapa de demonstrafie. Se presupune ci P(n) este adevdratd $i
I
se demonstreazA cdP(n+ I) este adevtrratf,;

2.
1

13. se trage concluzia: P(rl) este adevtrrat[ pentru orice n 2

ineN.

a,

Fomrulc utile lrcittru eleviiclaselor

IX-XII

l5

Capitolul 3. Mul{imea numerelor reale


3.I. Mulfimi

de numere
Mul{imeanumerelor naturale N = {0,

l, 2,3, ..., n,..,}.

MulIimea numerelor naturale nenule

N* =N\ {0} = {0, 1,2,3,...,n,...1.


Mullimea numerelor intregi
Z= 1...,- tl, ...,-2,- t,0, 1,2,3, ...,n,...1.
Mullimea numerelor intregi nenule

z* =z\{0} = {.., _ t1,...,_2,_ 1,1,2,3,..., n,...1.


.
Z--- {.. ,- tt, ...,-2,- l).

Mullirnea numerelor intregi negative


Mullinrea numerelor intregi pozitive
Z+ = 11,2, 3, ..., n, ...1.

ltt

Mullimea numerelor ralionale

g
laeZ si beZ* I
l.l'l
)

a=]

Mulfimea numerelor ra]ionale nenule Q* = Q \ {0}.


Multimea numerelor reale R = (- -, +-).
Mullirnea numerelor reale nenule R* = R \ {0}.
Mullimea nurnerelor reale pozitive R- = (0, + -).
Mullimea numerelor reale negative R- = (- -, 0).
Mul[imea numerelor irajionale R \ Q.
Mullimea nunterelor complexe Q = {a + bila,beR,$i i'?=
Avem incluziunea: N c Z c Q c R c C.

l }.

Fiecdrui nurndr ii putern asocia un punct pe axa numerelor.


Axa numerelor este o dreaptf, orientatA d pe care s-a fixat un
punct o numit o rigine si o unitate de misurl.

-a,bc 0
# CO

|1|lll

--l,

;
AB

(l

Fonnule utile pertru elevii

$i nurnerele irafionale

A o--------

cla$br IX-XII

se pot reprezenta pe axa numerelor.

t\-t,
l\al'#
Bl \c

J,

,l
pe

IX-XII

17

Asemanator penru a,beR, a < b se definesc:


interval deschis de extremitdli a, b notat:

(a,b)=laeLla<x<bl;
interval deschis la stdnga qi inchis la dreapta notat:
(a, Dl = i.re Rl a<x<b\',
interval inchis la stiinga gi deschis la dreapta notat:
ta,

,3.2. Ordonarea numerelor

b)= {xeRl a<x<-bl.

axI

Considerim numerele a gi b cwe corespund pe axi punctelor A qi


B. Spunern ce 4 este mai mic decAt b qi notIm a < l, daca punctul
I A se afla Ia stdnga punctului B pe axa numerelor. (Mai spunem gi

Intervalele nemtrrginite sunt:


- interval inchis la sl6nga,gi nemirginit la dreapta notat:

I cA D este mai mare decdt a gi scriem b > a).

,#

rAOB
1

Observalie. Numerele reale care corespund punctelor axei aflate


t la dreapta originii se numesc numere pozitive. iar cele care se atlf,
'. la stdnea orieinii se numesc numere nesative.

R"rorp-rru doud numere irr.rrnna-i-rtuiililnt*qdouf, numere

I date una dintre relaliile: mai mare, mai mic sau egal. Relatia de inegalitate stricta (< sau >) este tranzitiva:
'

j
r

ain a<b si

, \>

b<()a<c.

Relalia de inegalitate nestrictA (< citit ,,mai mic sau egal",


citit,,mai mare sau egal") a ( D inseamni,,a < b salu a = b"

r { are proprietdfile:
,

Frnnule utile pengu elevii claslor

f l. a<a, YaeRi

r2. Va,beR, dacha<b qi D<aatuncia = D;


Va,D,r:e R, dacda<b$i b<catuncid<c.
.13.
J1
ll 3.3. Intervale de numere reale
{ Fie a,beR,a<Dmulfimea: {xe Rla<xqix<D}
i

interval inchis de extremit6ti a,

D gi se

noteazlla, b).

[a, +-; = {xe Rla(x}:


interval deschis la stanga $i nemdrginit la dreapta notat:

(a,+-;={xeRla<x)l

interval nemargrnit la stiinga gi inchis la dreapta notat:


(- -, Dl = {xe R lx < t'};
interval nemlrginit stanga $i deschis la dreapta notat:

(-*,b)={-reRlx<b}.

Observalii:

--

gi +

l. Se mai foloseEte scrierea R =


nu reprezintA numere reale.

(--, +-)' simbolurile

2. Pentru un interval [4, b] numdrul b 'a se nunleste lungilnea


intervalului.
3. Pentru a = b avem fa, al = la]r Si (a, a1 - @, al = la, a) = A.
4. Deoarece intervalele sunt rnul{irni de numere, cu ele se pot
efectua acelea5i opera{ii care se pot face cu orice mullimi date:
reuniune, interseclie. di feren[a.

3.4. Valoarea absoluttr sau modulul


Valoarea absoluti sau modulul unui numlr real x, notatd
este acela dintre numerele x gi - x care este pozitiv.

Avem:
se numeqte

lx. daci x>0


Ixl= 1_r. dacl x<o

l;r

l,

FooDule utile pentru elevii claselor

Pentru

a>0

IX-XII

Opusul numf,rului real a este nunrarul real

D este

a. Opusul numf,rului

numdrul real b.

3.5. Propriettr(ile modulului

l.
2.
3.
4.

1.
2.
3.
4.

5.

l1,l

VxeR=x+(-x)=-x+x=0.
Diferenla dintre numerele reale x gi y se noteaza x - y gi se
def

/-r\-l
iar \x '/

2. DacIae R* definim a0

existA .r-l eR*

x:

1 Numdrul

-n
ua

a-n

={.

!
=1', al =ai
ry !

--+

R,

= n. a

@+)-+.ry numit pro-

xz = x(y

z).

an

=a.a.d..,..a

$i

e"n,rra=0gineN+avem a' =0.

3. Numdrul 0 se numeqte element absorbant pentru inmul{ire


deoarece 0. x=x. 0=0, V.reR.
4. Avem regula semnelor:
(-.r) ' y = x'(-y) = -xy si (-x) '(- y) = xy , vx,ye R.
3.7. Puteri intregi ale numerelor reale
Puterea a n-a a numf,rului real a se scrie a' gi n se numeqte
exponentul puterii, iar d se nume$te baza puterii.
Avem urmf,toarele formule:

t. aIil .un =ahr+il . L o :a =4


4. (o")' * u"' . 5. (+a)n =11' .
1

(! t4:!-:::r,g

inmullirea este aplicalia ,; " : R x R


Ei y.

rR*,

Distributivitatea inmullirii fafd de adunare: Vx,y,ee R avern

o-' =

Adunarea este aplicalia f : R x R -+ R, (x, y) -r x + y numitd


suma numerelor.r qi y.
Proprietatile adunf,rii:
- asociativitatea: (x +y) + z=x+ (y + z), Vx,y,zeR.
- comutrtivitatea:,r+) =y+.r, V.r,yeR.
- elementul neutru este numdrul 0. Avem: -x+0=0+x--;r, V.xeR.
- Suma dintre orice numtrr real qi opusul sAu este zero.

dusul numerelor x

I
se mar scrie
-.x

Observalii:
l. Uneori este utild scrierea.

3,6. Opera{ii cu numere reale

Pentru ae R gi ne N+ notam suma:

Elementul inversabil. Pentru orice

x(Ytz)=x!+xz.

va.beR. b+0.

x-y = x+(-y).

lg

Asociativitatea: (r. )). z=x. O.z), Vx,y,zeR.


Comutativitatea: x. y =y. x, V.r,yeR.
Elementul neutru este numdrul 1. Avem: "r 1=1 x=x, V.re R.

x-r

6. -lol<o<lal, VaeR.,
't. latbl<lal+lbl qi llal-lbll <lo-bl<lal+lbl.

definegte:

IX-XII

numit inversul lui x astfel incdt x. ,r-1 = x-l .

lrl>0. VaeR qi lal=0<+a=0.


l- r l= la l, VaeR.
lol=lble(a=b sau a=-b),Ya,beR..
l".bl=lol lul, va,beR.

s. lgl=la.
1,

cldslor

Propriettr!i:

avemegalitalile:

1;eRl lxl <a) = t-a. al 9i {xeRl l-rl <a} = 1-a, al.


real

Fonnule utile pentru elevii

1t. \-0)
t -\2x+r

=-a-2n+t

o q .
6.
lnt

m .o
tm
^
7.4

t\m

=\aD)

6. (-a12n =a2'

_loL\"'
"hilt =( )

, O*0.

Fonnule utile

20

penm elevii claelrr lX-XIl

Furilule utile pentru elcvii claselor IX-XII

3.8. Identit[{i

O5icare ar

Pentru orice numere reale a, b, t:, x, y avem:

real a 2 0 6i Vze N*, existd un numf,r

) 0 astfel incit ,r'=a. Numtrrul ,r > 0 cu proprietatea


.,r" =a, nN* se nume$te radical de ordinul n al lui a 5i se
noteaza x =\li
Pentru: rr=l=+!,li=a:
,t=2= 'J; = J; (radical de ordinul doi cu propriet[real .r

l. (a+b)(a-b)=a'-bt.
2. (a!b)2=o2+2ob*b2.
3. (tt+b+c)2 =u2 +b2 +c2 +2ab+2ac+2bc.
4. (a+b)3 =a3 +3a2b+3ab2 +b3
5. ,t 763 =1a!b)(a2+ab+b2).
6. (a+b+c)3 =a3 +b3 +c3 +3(a+b)(b+t:)(c:+a).
'7. 1a2 +b211xz + y21=1ax+by)2 +(bx-ay)2

tile de nrai sus);

n=j

=1 {f este raclicalul cle ordinul trei care are proprietdfile de mai sus in care dispar restricliile a > 0. b > 0 iar cele
de tipul a > 0, D > 0 se transformdin a + 0 qi D * 0.

3.9. Radicali

3.10. Puteri cu exponent ra{ional

Numtrrul real -rr>0 care are propdetatea x2

=4,

unde

a>0

Considerdm aQ,

I se numegte rdddcina patrata a lui a sau radicalul de ordinul doi al

lui a gi se noteazd, .r =
Re{inem ca

fi numirul

2t

JF

Ji

a=!!, neZ, nez*


n

De

R*. Definim
n1

=l a | , Vae R.

puterea lui D cu exponerrtul rational n

Propriet{i ale radicalului de ordinul doi:

r. va > o, b>0, J;; = J; .Ji


z. -E=8.r,>0. D>0.
lb

$i

Jt

3. Jil' =(.6)", vo>o, vnreN*.


+. ,[ik + =noJi,vo>o,b>g-v*N4
,. .,fr =G)-', vo,o.

l.

numirul b" = bi =4{b'

Proprietili
tn 11 tn,f
4,(a>0).
att.aq=dr
mmm

2. (a.b'ln =an 'bn,(a>0, b>0).


3.

m_p
nt l,
o,t : Ar! = A,, ,l ,

a\
4. l-l
I hl

(A > O).

n!!
"

an

=L,(a>0.r>0).
m '
bn

Fonnule utile pentru elevii claselor

ll

5.

.l
I !\

\u"

IX-XII

Folrule utile pentru elevii clawlor IX-XIl

Expresii

"

Fie a > 0 q;

Bi nresi

!!

=a" " .(a>o)

A eQ.

Prin definifie a

-;-

II

=,

Exoresia coniusattr

p.noua>0Ei nnumarparsauVaeRqi nimpar'

J;

-Ji

o*Ji

a ),
-D

"-Ji

oz

J; -Jb

{i *{i
'J; -1lb

',[7 *'J"o

,4t{

zu+fi =_a2*t =-2,,*li , @>O).

\t; 'l; =t{ii , 1">0, r,>01.


r:

5.

6.

,7.

.8.

4o,4lo=tlL, v>0.
lb

nri]i
\a

.., n,

unic determinate astfel incat:

ar.l\n I nr-r.l}n-l +...+al .10+ao = rfr-t-ra%


o althbza de numera(ie beN, b ) 2 cifrele folosite
sunt:0, l, ..., b-l qi avem
;i;;A
= o,' b' + a,-,'b'-t + + a,'b + ao'
\h)
a=

\l4o
- (d>o).
- =44o,

,l,tJi =lT.t/T
-

a+b

+3Ji

Cifrele fblosite in sistemul de numerafie zecimal (cu baza l0)


l, 2, 3, 4, 5, 6,7, 8,9.
Oricare ar fi numdrul a > 0 existf, cifrele zecimale as, ay,

Jo+JO=la+bt2Jab . (a>0.

a-b

sunt: 0.

4lo.4o =^4lo^*' , (o>o).

9.
10.

{i

*{7

-b
a-b
a-b
a+b

3.12. Baze de numerafie

b>o).

:
:l

Ji *JE
',fF -lm *{t;

'"F -:m *{rs


,4,

Produsul

J;
Ji *Ji
J; -.ti

3.11. Opera{ii cu radicali


,Lr-

(V,)"

o*Ji

an

23

Pentru

D>0).

dacd a2

-b2 =c2

Cornpararea a

doui numere naturale

se face astfel:

Fortrule utile Irentru elevii claslor

24

tx-Xll

Dacd numerele a $i b scrise in baza 10 au ru respectiv n cifre


sau 4< be>m=n $i=k<'ll astfelincat
a

<bem<rx
d,=bn,.'., ak-t =bt-r

rtunci

$i

a*<br'

Fomrulc utile pentru

la b

se

a,beZ, b * 0. Prin imPd(irea lui a

obline un numdr de forma a,aga1...an... care se nume$te

frac{ie zecimal6.
Obsiervayie. Dac6 a gi b sunt nutnere zecimale atunci 9i
a ' b. - a, aD sunt numere zecimale.
Putem sA scriem an.a1a2...a,

unrle ag

At

At

+ --+- +--+" ---.:lo l# to'

= a^ +

D,

+ ...,

torului

de factorii

fractiei
,b ireductibile

a,

in care se descompune numitorul

D al

fractia zecimala oblinutl prin lmpf,(irea

lui a la D poate fi:


o .fraclie zecimald./initd, daci nurnitorul contine (in descompunerea in produs de factori primi) factorul 2 sau 5 sau amandoi'
Exennte.
"..-....-_.

l-=J---0.r5,
20 f.5

25=!--o.oz
5,

?3-

in acest caz, numf,rul de zecimale de la partea zecimale este


egal cu maximul exponen!ial din descompunerea numitorului'
zecimald periodicd simpld, dacd descompunerea

.fruclie

nuinitorului

in

produs de factori primi conline

t7

produs de factori primi.contine amt unul

55 5.ll -B.0rr8r,

sau

49950

=0.32(154).

3,14. Transforrnarea i nverstr


Fi'acliu zet:inald./itlitd este egali cu fracfia care are la numSrtrtor fraclia zecirnald fird virguld, iar la numitor l0 la exponent
egal cu numirul de zecimale (ale fracqiei zecimale date)_

'

E.renryle.l,zso=7

256
: nJt,b,-lr-" =olE10,,i;
1000

Fnrcyiu zecimuli lteriodicd simpld este egali cu numlrul de

intregi unrat de liac{ia care are la num[rf,tor numbrul din


perioada.

Exenyl e. 26,G27 \ = 26

12'',

eee I
o

b,

b, - b - I = o

btb' " 4

qJ
,

cifre

Fraclia zecimali periodicit ntixtd este egala cu numtrrul de


intregi urmat de fraclia care are la numdrtrtor diferenla dintre
numIrul fdrd paranteze, situat dupA virgul[ 9i numlrul situat la
partea zecimala neperiodictr. La nunritor se scriu atdtea cifre de 9
cdte cifre are partea periodicl urnate de atatea zerouri cate cifre
are partea zecimal6 neperiodici.
E.rentple. 61,51(268) =

51268-5t
5t2l'7
0, -9nr0"' = 61 -:j-=j-

a,b1b2...b1, Q6:2...c

=a

alti factori

5.
t-t
Erennte.
'-"- -'--. r r I - 3.3'7-0,,"'"8=rP=3'(003)'
333 3' .37
decrit 2 gi

in

perioadd, iar la nunritor se scrie cifra 9 de atdtea ori c6te cifre are

eZiar a1,a2,... suntcifreinbazal0'

in funblie

a,

a+

25

amdndoi factorii 2 9i 5, cdt qi un alt factor.


441
441
16061

E.tenwre.
'
a

IX-Xll

./racfie zecimalii periodicit tttixtit, daci descompunerea numi-

3.13. Nurnere zecimale


Fie numdrul rational

eleviiclaslor

^)

,6:bkch...c^-rilq
999...9000...0
++
rx ori I ori

Fonnule utilc [Entru elcvii cluselor

26

IX-XII
Fonnule utile

3.15. Rapoarte
O expresie de tipul

a,

lcItru elevii

claselor

IX-XII

27

Proprietatea fundamentall a unei proporlii


in orice propo(ie produsul mezilor este egal cu produsul

a,beR*, b + 0, se nume$te raportul

termenilor d $i D. Numerele

Numirul c

=4,
b

rz $i D se numesc

termenii raportului.

Exemple de rapoarte
Rapottul a doud mdfimi, exprimate prin aceea$i unitate de
nrAsurl, este raportul numerelor care exprimi mlrimile respective.
Titlul unui aW Q) este raportul dintre masa metalului
prefios (nr), [a care ne ret'erim. qi masa aliajului (M) (cele doud
mese fiind exprimate in aceea$i unitate de mdsurd).
Concentru(ia unei solulii (c) este raportul dinfe masa
substanlei care se dizolv5 (m) qi masa amestecului (M).
Scara unei hdqi este raportul dintre distanfa de pe hafia (d)
qi distanla din teren (D) exprimate in aceeaqi unitate de mdsurtr.
Probabilitatea de realizare a unui evenimenl (p) este raportul dintre numdrul cazurilor favorabile (n) realizdrii evenimentului qi numlrul tuturor cazurilor posibile (nr).
Aflarea unui termen necunoscut al raportului cAnd se cunoagte valoarea

raportului ti celtrlalt termen

xaa
-=c =x =Dc $l -=r

mezi.

propor{ii derivate cu aceeagi termeni:

=' bdba
a(ab

+=;

se numesc

expresiile

ertremi, iar b

d=c

b-7';-7'*',

!-=L bdo(:
o

=4

lschimbareaintreei aextremilor.ll
"^himbarea intre ei a mczilor):

iinr.rrarea fiecarui raport).

propo(ii derivate cu al{i terment:

a+(

Jr

b = -d

d-c

b d

b b+d

ocac
b d
a c
bdbd

dc
.a t
sl
- a-b
-=a+b c+d 'hd
a-b
a+b t:*d .a c
'bd
bd

b d

Propo4iaeste egalitatea a doua rapoarte

a, b, c, d sunttermenii proportiei;q$i
-\ d

Propor{ii derivate

a(:
bd
a _c u

= )=7

3.16. Propor{ii

$i c se numesc

oad=bc.

obtinut prin impd(irea lui a la b, se nume$te

valoarea raportului.

extremilor'='
bd

ac
nrl ' mb ntd

b b-d
c-d'
c-d

'

ka _ kt:
rnb+ nb mc+ tld

Allarea unui termen necunoscut al unei proporfii


orodusul mezilor

Avem:extremulnecunoscut='
pxlremul: cunosclll:,adictr

Forrnule utile pentru elevii

28

xcbt'
- r=b=;

clapkr IX-Xll

intre nrullimile {

acbc :+ jr=_.
ll _=_
bxo

Avem: nrezul necunoscut

a ('
ad
i.=yd'tb(l-b

ji

o
-=-

n'ezul cunoscut

IX-XII

29

\, *2, ...,

xn

i qi { ol , a2, ...,

exista o propo4ionolitate directd (d.p.) dacf,:

= @43t!!L

F()f,nule utile pcDtru elevii oluwlor

uar"a

:=-

x"
an

an

'l = "r2 = ... =


a1 4.2

= k,(/< este coeficient de proporJionalitate).

Doud mirimi, care depind una de alta, sunt invers


proporlionale daca atunci cand una se mare$te (mic$oreazd) de un
anumit numlr de ori, cealalttr se mic$oreaza (mhregte) de acelagi

3.17. $ir de rapoarte egale

lL=lL=
-"--[r,
a,

Mai multe rapoarte care au aceeagi vatoare

+l
bn)

numar de ori.

intre mullimile
exisll

formeazr utt sir de rapoarte egale.

...=tn.bn sau
Propriettrfi

At _O2 _

al _ a2 _

br 4.

bt bz

- On
.

At+AZ+.-.1o,

bu

bt+bz+...+bn'

Q,

a1k+a2nt+...+ailr

bn

brk+b2m+...+b,,r'

ol

a2

an

b,

bz

bn

{xt, *2, ...,

x,

Yr _

I =-l-=
btbr4

3.18. MIrimi direct proporfionale

Si { nt

, a2, ...,

x1 .b1=

alti}

x, . $r=

..

_xn

=f

3.19. Regula de trei simpll


.

Regula de trei sirnpltr este un procedeu prin care se determinI

un element necunoscut al unei mullirni, cend sunt date doui


mulfimi intre care exist[ o propo4ionalitate directi sau inversi.
lntte la, bl $i {c, .r} existI o propo4ionalitate directil scriem:
d.n.
o ...::f:..-c

ba:--... r:

r.:

xn

proporlionalitate inversd (i.p.) dac6:

qi mtrrimi invers proporfionale


Doui nrdrimi, care depind una de alta, sunt dircct ptoporyionale dacd atunci cand una se m[re$te (micEoreazd) de un anumit
numdr de ori gi cealaltl se-mireqtu{micgoreazi) de acelati numar
de ori.

b.r
a (
r--;
b=; -

intre {a, b} gi {c, x} existS o proporfionalitate inverstr; scriem:

o
b

t'P
.............

t'
a.(
:' o't =1J'J
x
= .r=-7;

Fonnule utile peDm elevii clarelor

30

lX-Xll

Un raport de forma

nume$te raport procentual (se

scrie PEo).

Aflarea apTo dintr'un

numlr'

Se

lnmulleqte

-I-

P din
-"-''a este egal
" "u 1100 'o'

Notarnnumarul cu.($i avem:

1='*=o100

*=to9-o

evenimentul ,r4 sau 8" este evenimentul care se realizeaz|


atunci cand se realizeza cel putin unul dintre evenimentele
A qi B. Evenimentului ,r4 sau B" i se asociaz[ mullimea

evenimentul ,,4 Si

Aflarea raportului procentual a dou[ numere date'

Se

face scriind rapoitul lor ca raport cu numitorul 100'

i'
I,

(:

t.:
1

tj=4

al00
b

Capitolul 4. Calculul probabilitlfilor

b 100-

4.1. Evenimente. Probabilittr{i

Se numesc evenimente rezultatele obtinute printr-o expenencare se produc intamplAtor se numesc aleatoare '
Evenimentele
ff,.
Mullimea tuturor evenimentelor legate de o .experientf,
tor*.La w cbmp de evenimente notat K in cimpul de evenimente al unei experienfe se intdlnesc:
in
evenimentul sigur {notatE) care se produce cu celtitudine
zar se
efectuarea experienfei. (Exemplu: la aruncarea unul
obline unul din numerele 1,2,3' 4' 5,6);
in cadrul
evenimenlul
-.*ptri.nt.i imposibil (notat Z) care nu se produce
(Exemptuila o aruncare a zarului aparilia fe$ei

cu

10 puncte);

se definesc urmAtoarele evenimente:

evenimentul contrar lui A, notat 7, este erenimentul care se


realizeazl cand nu se rcalizeazd evenimentul A, in aceeaqi
experienlA;

su nssl

100

3t

Aflarea unui numtrr rational, cend cunoa$tem p%o din el'

l,

IX-Xll

intr-un cdmp de evenimente

3.20. Procente

numar.
"""'*'

Fonnule utile pentru elevii claselor

Av

B;

B" este evenimentul care se realizeazd,


atunci cand se realizeazf, ambele evenimente A gi B. Evenimentului ,l li B" i se asociazf, mullimea A n B;
numim diferenla evenimentelor A gi B evenimentul care se
realizeazd atunci cdnd serealizeazlA dar nu se realizeazl B.
SenoteazAA\Bi

,,evenimentul A implicd evenimentul B" (scriem A -+ B) daci


B se realizeazd de fiecare datd cdnd se rcalizeazd A.
Dac6, A-+B atunci intre mullimile A gi B existn relalia AcB.
intrucdt un eveniment poate fi interpretat ca o submulfime a
cdmpului de evenimente E se poate observa dualitatea de limbaj
intre evenrmente si multimi

iVeninientd'
lveniment
iveniment sigur
iveniment imposibil
ron A (eveniment contrar lui A)
lvenimentul elementar
I gi B evenimente incompatibile

lsauB
I6i B
I minus B
t implicl B

mliil:

'11,.' '

..!

submultime a lui E
N4ullimea totala E
Mulfimea vidE Z
C6,4

sau

I-

(81) sau E1 e E
4 r-,8 =O

4,v B

4^B
4\B

4cB

Fonrule utile peurt elevii claselor lX-Xll

32

Fonnule utile peutru elevii

finita E (a rezultatelor posibile ale unui experiment) este o funclie


care asociazd oricdrui eveniment A c E, un numf,r real P(A),
numit probabilitatea lui A, cu urm[toarele propriet5li:

B=

A):

a)0<P(A)< l;
P(r) =

b)

Numdrul

.f n(A)

ttA
tl

se nume$te frecvenJs. Acesta

variazi

in funclie de numtrrul de experienle dar tinde cf,tre un numar care


se nums$te probabilitatea P(A) a evenimentului A. Aceasta
proprietate se numeqte /egea numerelor mari. Deci

I:
1

P(A)=ttA

n
Spunem cf, evenimentele A qi B sunt egal posibile dac[ au
aceeaqi gansd de realizare.
Definifia clasicf, a probabilitdfii - Laplace. Considerdm o experienld cu n evenintente elementare egal posibile gi fie A ul
eveniment oarecare (ata$at experienlei) care se realizeazb de ar ori
(m < tt). Se numegte probabilitatea evenimentului A, numdrul

P(A)=

IP({r})

^eA

c) K'conline toate evenimentele lui K, care verificl a) qi b)Aceasta aratA ca pentru un cdnrp finit de evenimente toate
evenimentele lui K se pot scrie cu ajutorul elementelor lui Kr
astfel A; Ei; Eiu E1; Eiw \u E6 ...i EtQ Ezv ... Q E,, = E.
Considerlm o experien{f, qi un eveniment A corespunzdtor
acesteia. Repetdnd experienla de n ori, evenimentul A se poate
realiza de nr ori.

I si P(Z) = 0;

c) Pentru orice evenimenr AcE are loc rela{ia P(A)

=A)i

I
(:

33

Defini(ia modernl a probabilitalii. O probabilitate pe mullimea

cand pot avea loc simultan.


Despre o submultime K' a hti K spunem ca este formatA din
evenimente elementare Ei dacd'.
a) K'nu confine Z;
b) oricare dou6 evenimerrte ale lui K'sunt incompatibile (81 aE'=

lX-XIl

acelagi c6mp de evenimente XJ se numesc:


- incompatibile cdnd nu pot avea loc simultan (adicd A

* contpalibile

claslor

Definifie. Doud evenimente referitoare la acelagi experiment (din

ttt adici

raportul dintre num[rul cazurilor favorabile

realiztrrii lui A qi numlrul tuturor cazurilor egal posibile.

Se numegte cdmp de probabilitate rnullimea evenimentelor


legate de o experienlA impreunf, cu probabilitAlile respective.

Propriettr{ile probabilittrrilor:

1.0<P(A)<1;

2.P(E)=t'.

3.P(A)=0i

4. P(A)= I - P(A); s. P(A) < P(B) dacaA cB i


6. P(A v B) = p(A) + P(^B) daci evenimentele A gi B sunt incom-

patibileadicdA

^B=Ai

B) = P(B) - P(A) dach A c B ;


- A) = P(B) - P(A B), Y A,BeE ;
9. P(AQ B) = P(A) + P(B)^- P(A a B), VA,BeE.
ln general avem formula lui Poincard:
P(Ayv A2u...o An; =!p(A;) -L ptAi c\
P(A

8. P(B

XP(Ai n Aj. At ) -

j)

... +1-t1n-r pqAla A2r-t...n A,,).

4.2, Probabilitii[i condifionate


Fie o experienli in care se produc succesiv doud evenimente.
Ne punem intrebarea care este probabilitatea ca evenimentul A sd
se realizeze dupf, ce gtim cf, s-a realizat evenimentul B. Notind cu
PB

(A)

aceastA probabilitate

nertt=!!!!!)

condilionati avem:

Fomle utile IEntru elevii clarelor IX-XII

34

Se poate generaliza oblinand formula:


P

( Ar)' PAt ( Az)' Pef

= P(Al r\, Az

43

( A3) ..... Ptr n a2 n

n...n

An

A3

n...r-t Ar4 ( An) =

Fof,nule utile lEDtru elevii

in schema anterioari
qr=qr=...=qn-l- p.

Spunem cA douA evenimente A qi I sunt independente dactr


a B) = P(A) . P(B). Trei evenimente sunt independente daca:
P(A
B n O = P(A) . P(B). P{q.

- k bile
lui X& dinpolinomul (pX +q)n
^dica
|
Pr,* = c* pk qn-o = '. , ." ,, '. pr q'-o

Schema

negre) este

lui Bernoulli cu mai multe stdri

Considertrm o umA care contine bile de

lui Poisson
Se dau n urne U;, Uz, ..., U,, care conlin bile albe gi negre in
proporfii date. Prin urmare cunoa$tem probabilit4ile P, (, = 1l )
7. Schema

cu care este extrasA o bile albi din urma Ui.


Probabilitatea ca extragand din fiecare uma cate o bila sA
obtinem ,t bile albe (qi evident n - k bile negre) este egalf, cu
din dezvoltareapolinomului:

c^ $i pi

q)

de culoarea c;

pi Q =l,n ).

Cele n urne din exemplul precedent sunt identice. Deci avem

ume identice, scoatem cate o bilA din fiecare qi dorim

str

oblinem k bile albe gi n - k bile negre.


Situalia este aceeagi ca atunci c6nd avem o singurd umd,
scoatem o bil6, notdm rezultatul, o punem la loc in umtr. Apoi
scoatem din nou o bill gi a.m.d. repeta pantr cdnd am scos n bile.

...,

reintrodusa

in um[) sI oblinem n1 bile de culoarea c1, n2 bile de culoarea


c2, ...,

n.

bile de culoarea cD este:

ttl
n1ht2ln1l.,n*Tpi''

pi'',..'

p:,1' (unde n1+n2+

+ ... + ttn = ,1).


3. St:hena bilei netntoarse
Considerlm o urnl care conline

2. Sclrcnw lui Beruoulli

c2 t

Probabilitatea ca in n extrageri (cu bila intoarsd

pn,nt,h...,nil,
=

= p1pz...p,,x" + An_y{-t +

n culori: \,

este probabilitatea ca la o extragere sa se obtinA o biltr

'

+ ... + Alrxk + ... + Arx + QtQZ...Ln. unde q; =l-

qi

t!(n-k)!'

4.4. Scheme clasice de probabilitate

P(x)--(ptx+ q)(p2x+ q)...(p,x+

pt= pz=...= pn= p

avem

Probabilitatea exu'agerii a k bile albe gi (n

P(A

lui .rt

35

coeficientul

4,3. Evenimente independente

coeficientul A1 al

olaslor IX-XII

1,

de culoarea

c;

(de fiecare dattr bila extrasfl nu mai este pusain umA) este:

D_

(i =

ca in,l extrageri sA se scoatA nl bile


c1, n2 bile de culoarea c2, n^ bile de culoarea

2, ..., rn). Probabilitatea

de culoarea

c,

d, bile

gnt .6-nz ....,1-nrt


4l

A2

n1+

n2+...t

A,n
h

4t+4, +,,.+A,tl

36

Fonnule urile pelrr!!

eleviicla$lor IX-XII

.1.5. Variabile aleatoare


O variabild aleatoare este o funclie definitd pe mullimea finitd
E a evenimentelor elementare ale unui cdmp de probabilitate. Se
reprezintt prin tabelul:

,-( .r,, xt. ...- r- \


/ r. \
At
', I se noteaztr "[p,
Xl", l, i' =1,n.
- "" unde
-\Pt. pz. ... p, )
)'
pi=P(X =.ri) este probabilitatea ca X sd ia valoarea .r, pi
pt + p2 + ...+ pa = I . Tabelul (schema) de mai sus se numeqte

gi

repartilia sau distribulia variabilei aleatoare.

4.6. Operafii cu variabile aleatoare


L DacE a este o constanta gi X o variabil[ aleatoare atunci aX
a + X sunt variabile aleatoare 5i x[ -rl 'r2 " ', )
(Pr P2 ... Pn)
ak "' .rh.1sio+x(o+*, o tx2..'
-ax(L\
P2
\Pr P2 ... p,)'
I p,
*,
2. Fic variabilete xrrr '\2
) ,l y[ Yt Yz
\Pt P2...p,)'
\ Pt P2

Arunci

(x

* n(r::,,) f iir,
\nini )

\A;;'

gi

=r

)'

(t,
)
LLnii =l I unde pii= pip.i dac6 variabilele aleatoare sunr
I t=ri=r
\
)
independente.

xt x2 ... ,, )
[p, p2 ... p,)

este datd de fbrmula

lr = M{X) = pfit+ p2:q +...+ pnxn

=ip,*,

Formulele 2 qi 3 pot fi generalizate.


Valorile tipice ale unei variabile aleatoare care aratA gradul

de

imprd5tiere a valorilor variabilei aleatoare de la valoarea medie.

Abaterea de la medie a variabilei X (sau scurt abaterea variabilei


X) este variabila X - M(n.
Avem M(X ' nt) = 1V71Y1 - tn = 0.
Dispersia o2 a unei variabile aleatoare X este datl

x ) = ul(x -,,t)2)= m

o = D(

Pr)

Valoarea me<lie a unei variabile aleatoare X(

31

de:

(x')-,,t

Abatcrea medie ptrtraticl D(X)are formula:

a+rr)

ln,n,

IX-XII

ProprietEfi
l. M(X + a) = M(X) + a;
2. M(X + Y) = M(y) + M(Y);
3. M6n = M(y) " M(Y) dacd,variabilele X qi I sunt independente.

o2 = D2

... ), )
... p^ )'
( ,,y, \
iar (XY)

=,.]

Foinulc utile Jtnnu elevii claselor

) --

\tfrl n

"tM

V-,I:F

Capitolul 5. Logaritmi
Fie a > 0, a * I $i D > 0 doutr numere reale. Se numegte
logariln al numirului (strict pozitiv) D exponentul la care trebuie
ridicat numirul a, numit bazA, pentru a obline nurn[rul b.

Scriem logo

qi citim ,,logaritmulinbazaa a nurnf,rului 0".

Avem 6=4lo8rl'. Rezultaimediat logra=l

Dacda: l0

, logal=0.

obfine log196. togaritmii in baza l0

se numesc

logaritmi zecimali qi se noteazd lg D.


Dacda = e se obline log"D . Logaritmii in baza e

se numesc

se

logarifini naturali

sau neperieni gi se noteazd lnb.

Fonnule utile pentru elevii

38

claelor IX-XII

Fonnule utile peDtru elevii

Formule de schimbare de baztr:

logrA=lo96A . log, b

l.
2.

lo9a

log,,xy=logax +log4y, x>0, y>0.

x>0, y>0.

4. logaan

39

Capitolul 6. Ecua(ii

e log1,O=':"!
l)

Proprietlfile ale Iogaritmilor


logob . log6a = 1.

3. logra-togox-log,,y,

claelor IX-XII

=,1.

Se numeqte ecuatie o egalitate adevarat6 pentru anumite


valori date necunoscutei dintr-o mul{ime datd. Mulfimea in care
necunoscutele iau valori se nume$te domeniul de deJini|ie. Dacd
acest domeniu nu este precizat se convine ca el sa fie mullimea R
a numerelor reale.

Se numegte soluyie a ecualiei acea valoare din domeniu de


definilie care pusa in locul necunoscutei rezultl o propozifie
adevarat[. Multimea formatf, din toate solutiile ecua{iei se
nume;te mullimea soluliilor ecuatiei. A rezolva o ecuafie
inseamntr a-i determina mullimea S a solutiilor.

5. log,Ub =-log,,b.

a,b>tJ, a+1.

6. log,-r =log, ) <+.r=y .r>0, y>0.


'7. logob =log,,n bn
.

8. ot=rrl"t',(v)rcR, a>0, a*1.


9. Pentru n>l qi 0<b<c= logrb<logoc.
10. Pentru 0<a<l $i 0<r<c=+ log, b > logot:.
11. Dacl 0<a<l $i D>1.=+ log.,b<0.
12.Dacd 0<a<l $i 0<b<1=lognb>0.
13. Dactr a>l qi 0<b<1=logob<0.
l4. Dactr a>l Si b>1=+ logdb>0.

Defini{ie. Doud ecualii se numesc echivalente dactr au acelagi


domeniu de definilie qi aceea5i mullime de solulii.

Pornind de Ia o ecualie datl se poate obline o ecualie


echivalentd cu aceasta printr-o transformare echivalent[:
0 adunarea in ambii membrir a aceleiaqi expresii;
0 inmulfirea ambilor membrii ai ecua{iei cu acela5i numir real
nenul.

6.1.

Ecua{ii de forma ax + b = 0, a,beR

0, a,beR qi -reE c R se
liniard cu o singurE necunoscutd.
Pentru a*0 ecualia L\+b= 0 senumegteecualiede
O ecualie de forma ax + b =

nume$te ecualie

gradul

cu o necunoscutA.

La rezolvarea ecualiei ax + b =

Q a*oa *=-b = s={-l}


a
I a)
0 a =0, b=0 +0x=0.+reR+

ecuatiaaresolutieunicd:

S=

ecualiadatresteo

alie nedeter mi natd',


a = 0, b * 0
= 0x = -beste propozilie falsdqi ecualianu are
solu{ie. AvemS=2.
e eu

avem cazurile:

For:nulc utile

4t)

;rrruu elcviiclaslor IX.Xll

Ohseruulie
Se poate ajunge la o ecuatie de forma ar + D = 0, pdn
transformiri echivalente, de la o ecuatie de fomra E(x) = F(x\.
Dacd irr expresiile E(x), F(x) necunoscuta ,r apare la numitorul
unei fractii atunci domeniul de definitie al ecuafiei nu contine
valorile lui r: care anuleazi numitorii.
Daci in E(.r), F(x) necunoscuta .r apare sub radical de ordin
par se pune conditia ca expresia de sub radical sA fie nenegativa.

6.2. Ecua{ia

se nume$te
care a $i D sunt

ecuafie de gradul intai cu douA necunoscute in


coellcien[ii necunoscutelor iar c este termenul liber.

Pentru b +
este multi,nea

putem scrie

y=J9r1
'h

,=1[,,#)1,.*

care au coordon

urt"

f\.

*.ffLJ

].

=+ "v

/ -\
=--i- + tvtl o,-- l. iar pentru

= 0.=+

r = -L * Nf
a\a)

Pentru

r=0

gi

-i-.0)

.on","," din

,)

y R care in plan tbrmeazi dreapta paraleli

-aa

.r =

,l'

'"t"

xe R, formeazA dreapta paralel{ la

ox

dustr

prin punctul

1,

- |b

6.3. Ecua[ia de gradul II


o ecuafie de

tipul rrr2

algebilcd

+ bx + t: --

de

0,

gradul

II

cn coeficienli reali

pran

l)b=t:=0=
2\

t: = $, b

ax2=0

0a

3)b=0, <:*0=

ax2 + bx =O

xt=x2--O'

e x(a,( +D) =0= xr = O . r, = -

b
a

+r:=0

4i

Cazul general: ax2 + bx + t, =

DactrA>0=

xr,2

-a>0=
= "'=-.L:daca
aa
R, iar daca -a< 0 = x1.2 eC \ R ti

ax2

RSi

0,

abt: + 0.

NothmL=b2 -4ac.

*t.r=alL
2a

PerrtruA=0= -rl=12eRli

!
,r=*r=- za

*l

a,b,c-eR, a + 0.

Cazuri particulare

xt.z =

a*0=+ax+c=0

- r=-:.Avempunctete ,(-;

punctul

41

Dacd a--0,b+O=yb + t:=0


(: -.( x.- c)
y=--.PuncteleMl
=+

+ x12=!

b)

l.

axa Oy dusd prin

Se numeqte ecualie

Ei solulia ecua[iei

se ana pe dreapta numiti

dreapla soluliilor ecuafiei ax + by + c = 0.


Considerdnd ab*0 9i x=0.+

la

axa

forma ax + b! + c = 0, a,b,ceR

de

Foflrule utile pentru elevii clarekrr tX-Xll

Fonnule utile

42

Dac[ A < 0

x1,2

peltru elevii claselor lX-Xll

R. (in C avem solu{iile x,., =

:!:4)

P'.

claelor IX-XII

s
-r1 ,

A=0

PO

a>0

P<0

+bx+c=0, a+0.

\=

s<0

x2=o.
R, .r1

-r1 , Jr2

"

.rl < 0, -i2 >

L< x1<x2

\>0; a/(o) >O; u<--!-

rr<xz<B

\>0;

S=0

r<.r1

<x2<B

\ > 0, a/(o)>O,

--!-.p

P=0

a/(F)>0; cx<-

xl<([<0<"I2

\ > 0, aJ(s) < 0, af(p) < 0

r<11<$<x2
xy<0<x2<B

\>

b
2a

l(cr) /(p)

s>0

<0

aalculeaz|qi se noteazd: s

=xt+.tz--1,d

ax2

+bx+c=0
c

p=xtx2=-,

se

iar

Xt+X)=S -ZP.
Avemechivalen\a ax2

x1

D.

R, .tl

0,

x2 > 0

ii | .rl l<

-{2

.r2 < 0.

,-r2R, -)rt=12=0.

,r1

,,12

R, xI=0, x2>0.

Jl ,x2R,,Yt<0,,I2<0.
.r1

Notlnd

x=y**

,J2eR,

x2 aleecualiei ax2+bx+c'-O

sediscutlinfunctiede L=b2 *4ac,S=.r1 *x2 qiP=.r1 12.

It
1A

<, ---;
b2
p=
-a - 3a' il

J1

>0, -r2>0.

+cx+d=0,

r.

a.blldeF-, a*0.

obfine ecualia

2b3 bc d
4 = ------ - ----i *
27 a-'
3a' -c

formula lui Cardan este:

+bx+c=0 es x2 -Jx+p=0.

Naturagi semnulradAcinilor

seme contrare

l> l"r2

J1

Areforma ax3 +bx2

.rl $i x2 rf,dicinile ecualiei

au

6.5. Ecuafia de gradul trei

6.4. Formulele lui Vj6te


Notdnd cu

s<0

x2

R, x1<0,

-[1 , ,r2

s>0
P>0

0, /(s) ."f(g) < 0

\ > 0,

x1 , .r2

s<0
S=0

tFr-*

qi

0 qi I -xl

x1,*2eR, xt=-x2.

s>0

a"f(p) rO,

iisemni!liaddaifi ildi],t

,r2 e R (sunt numere complexe).

s>0 xL= xz> 0.


s<0 xl= x2<0.
S=0

Conditii necesare qi suficiente

43

N atrira]S

a<0

Condifii necesare gi suficiente pentru anumite relatii intre


doud numere reale o, 0 qi r[ddcinile reale x1, x2 ale ecualiei
ax2

Formule utile pentla elevii

y3+py+q=17

cdrei solrrgie reali datd

"u
rJe

Fonrule ulile lEntru clcviiclcslor IX-XIl

44

unae

*5

i-

e={--{-.l+-*

<+

Celelalte solutii sunt:

A+B

v. ----+I.-Vj

A-B r

2222

Fonnule utile pentru elevii claplor IX-XII

A+B

, yr =---t.--r,rj

* br4
1x +

A-B r

r0.

Se face

inlocuirea

--!-4a'

t,x2 + ga+

t;[ar4 + (+ b *

1.

9i se obline forma

se imparte

prin ;t2

+qy+r= ()2

-o)+Y).
astfel ecua(ia (y2 +uy+p;1.v2 -oy+T): 0 $i se

Se obline

+crl,+0Xt,2

rezolvd cele doud ecuatii de gradul al doilea.

6.7. Ecualii iralionale


Se numesc ecua{ii iralionale ecualiile care confin necunoscuta

g* fiJ

sub radical.

{/J:l

se pun

Teoremtr. Orice ecualie reciprocd de grad impar are ca solufie


bx + a

y=.r+l xx'

3.
4.

se rezolvd ecuatia in y determinandu-se

obtine ecuatia a(Yz

.r2

21 + 6Y a s =

se rezolvdecua{iile in -r

urmltoare

+ af= O

=0

se

d+bx+r,t!+1=O
(

*{=

y2

-2

qi

se

y1 9i y2

x+l=

XX )1

9i

-r+1=yr.

Ecua{ia reciprocd de grad par, mai mare decdt patru, se rezolva

= oc+ (x+ tt[cx2

t-b - a)x

+b] +c=0,

a,b,t:eR,a * 0 se nume$te

ecilolie bipirtrutd Se face substitutia x2 =

x=-l.Exenryle.

obline ecualia

se face substitulia

Ecuafia de forma axa

verifici solu{iile.

br2

a) x

6.9. Ecua{ii bipltrate

conditiile de existenfd pentru radicali;

ai ciror coelicien!i ai
necunoscutelor sunt simetfici. Ex. ttx3 !bx2 +bx+a=0' a + 0l
,oo +br3 +t:x2 !bx+a=0, a,b,ceR, a*a.

(!b -

6.8. Ecua{ii reciproce


Ecuafiile reciproce sunt ecualiile

,rr3

Ei se

2.

se rezolvtr ecuafia;
se

b + c) x2 +

asemAnAtor.

Se rezolvtr parcurgdnd etaPele:

l.
2.
3.

=Q

(aT

on(r'*l'itrr[r*1)t.=o;
[ *'J I x)

yo + py2 + qy + r --0 qi apoi descompunerea


ya + py2

11

a) x3 +

rezolvd prin algoritmul:

Are forma ar4 +bx3 +cx2 +dx+e=0, unde a,b,c,d,eeR,


=y

cx3

Ecuatia reciprocd de gradul patru rua Lbxl tcx2 +b-r+a

6.6. Ecuafia de gradul patru

15

a)= 0

pe

ay2

+by+c.=O

$i se obline ecuatia

solu{iile y1 qi y2.

care se rezolvtroblindnd

rezolvi apoi ecualiile x2 = )r $i x2 = yz

Se

16

Fonnule utile pe,rtru

elcviiclaslor IX-XII

ar'

Sunt ecuafiile de forma

Notlm p = rrll{nt, &}.

ecuatie de forma xa =

IX-XII

4l

6,13. Ecua{ii logaritmice

6.10, Ecuafii binome

4 + 0.

Fonnule utile peutru elevii claslor

-a

+ bxk =

Se

imparte

"u,r,

unde

pin

-aeC

nt,keN, a,beC,

a.rP qi se obfirre o

scriem

Sunt ecualiile de forma log1q,, g(x) = a <+

glry = (/(x;)

in condiliile /(x) > 0,


"f(.t) I 1, g(r) > 0.
Alt tip de ecualii logaritmice este: logn./(x) = Iogo g(x) care
este echivalentl cu /(x) = g(r) in condiliile
J(x) > 0 qi g(x) > 0.

--=r(cosg+lsine).
'ro,ur,,,.
ecualiei sunr
ke {0, I , 2, .., tt

*r =rl;(

"orl:2kn*

irin

I n 2h ) .

Ecuafia de forma ax^ +bx' +cxt'=O unde m > n > p Si


ttt,n,peR se nume$te ecualie tilnomd. Ea are p rtrddcini nenule.
se oblirre ecuatia

Ecuatia trinomA arzk +brk

!=xk -s

ay2

arn-P

+c=0, teN

+ bxn-P + c

=0

xt

y,

gi

se rezolvtr folosind

rt

= y2

$i

6.12. Ecua{ii exponenfiale


. Ecualiile exponenliale sunt acele ecuatii in care necunoscuta

afc)=b unde a>0, b>0, a*1.


Folosind injectivitatea funcliei logaritmice se obline:

estelaexponent'

/(x) = log, D sau

care se

rezolvl

nf(x)

/1x1 =

.{[a,x+b,v+.,
torma
' .''

JEI
lga

= as('r) sunt echivalente cu /(x) = g(;r)

=o unde

la2x+b2Jtt'2=l)

enlii necunoscutelor sistemului iar


Perechea

+by+c=O curlddcinile yr $i yz

apoi se rezolvl ecuaJiile binome

Ecua{ia de f6nna

multime formatE din doua sau mai multe ecuatii (in

Sistemul de ecualii de gradul intdi cu doud necunoscute are

6.1l. Ecuafii trinome

substitulia

aceleaqi necunoscute) formeazd un sistem.

11.

impA4im prin :rP gi

Capitolul 7. Sisteme de ecuatii

a1

,a2,\,b2 eR

c, gi c2

sunt coefici-

sunt termenii liberi.

de numere reale (o, B) se nume;te solufie

sistemului dacd propoziliile

qc7+bl

B +c1

= 0 Si a2a+b2p +

+ c2 = 0 sunt amandoui adevarate.

Doui sisteme se numesc echivalente dact au aceeagi mullime


de solulii. Obtinem sisteme echivalente prin:

a) p6strdm o ecuatie neschimbatd iar in cealalttr trecem unii

termenii dintr-un membru in celtrlalt schimbAndu-le semnul sau


inmullim / impd4im ambii membrii cu acelaqi num[r nenul;
b) inlocuim o ecuatie a sistemului prin ecuafia care se obline
adundnd sc6zdnd, membru cu membru, cele doul ecuafii ale

srstemului.

Formule utile Jrntru elevii claselor

48

IX-XII

7.1. Metode de rezolvare


a) lVletoda gralictr. Metoda graficd de rezolvare a sistemului

iIa,x+b,v+(r
' D2,''y + r',' =0lJ^ .' consta in reprezelltarea
la;.r'+

in acelaqi sistem

de

axeadreptei d1 asoluliilorecua{iei a,x+6,y+cl =0 $i adreptei


d2 a soluliilor ecualiei a2x+ b2y + cz =0. Pot apArea urmdtoarele cazuri:

t.

d1ad2=ars.F)solulia sistemului,

'

Sistenrul are sotutia


2.

l;:; *"

B)}.

= {(o,

uni., (3r- * ir-)

b.l

la,

a, 1-r, ,, \
'
a2 b2 (2)l.

dreptele sunt confundate,

sistemul are o infinitate de solulii

.jl*'^f

t'

,t9

rezolv6;
introducem valoarea gAsit[ in substitutia f6cutA Ia inceput 9i
determindm, astfel, prirna necunoscuta.
c) Metoda reducerii. Presupune urmdtoarele etape:
se stabileqte necunoscuta care va fi redustr qi se inmullesc
cele doud ecualii ale sistemului cu numerele corespunzf,toare
astfel incdt prin adunarea ecualiilor obtinute (dupd inmullire)
aceasta sa se reducS. Se obline o ecua{ie cu o necunoscuta;
se rezolvi ecualia cu o necunoscuta obtinutA;
necunoscuta determinat6 se introduce in una dintre ecuatiile
sistemului qi se determinA gi cealaltd necunoscuti.

7.2.

patibil(areloc '=:'/
.

5=](o.-''-''ollo.nl
'=1[*' ,,

1.

lX-Xll

se inlocuieqte necunoscuta exprimatd in cealaltl ecua{ie a


sistemului qi se obfine o ecuatie cu o necunoscutl care se

3.

2.
3.

d1lld2
= d1 ad2=Qa
S = A qi sistemul este incom-

dt= dz

2.

'd2

J.

Foilnule utile pentru elevii clarelor

Sisteme de

forma {'*':'

schimbarea lui x cu y gi a lui y cu x

)t

Se formeaz[ ecualia 12

fa.

o+4-,

esre un sistem simetric (prin

lxv=p

se

obline acelagi sistem).

-rz+p=0

solufiile z1 $i 12.sisrernul aresotuliite


'
S

= {( zr

z2); (22

^"+=+=*

b) Metoda substitutiei.

l.

Cuprinde parcurgerea etapelor urmatoare:


se exprimi o necunoscutf, (de preferinti cea care are coeflcientul I sau - l, dacl existd) dintr-o ecualie a sistentului:

|
lat'+bx*t=Y

7.3. Sisteme de forma 1"'^ r' " .=


Se rezolvd

j1=i' r,{i ?.*


lY=zz |.Y=zr

z1)).
ln:rr-+

se nume$te sistem nedetenninat (are

care se rezolvtr qi se oblin

ecualia ax2 +bx+t:=nlx+n

Solutiasistemului este S= {(;rq,

,n,n,r,b,c R. d

care conduce

rrrl +n);(x2,nt

0.

Ia x1 qi x2 .

x2* n)|.

Fonnuie utile pertru elevii

50

Dacd reprezentim
ecualie

in

acelagi reper cartezian

clarlor IX-XII

jro), dreapta

de

Fulilulc utile pentru elcvii cla$lor IX-XII

4.

Pe mul{imea R au loc echivalenlele:

=,?tx.+fl gi parabola de ecualie y=ax2 +bx+c

x>ac+xe(a,+-);

0 x>ac+xe[a,+*);

0 x<a<+xe(--,a);

putem avea una dintre situaliile:

5l

a<x <baxe1a.b)'.

a<x<baxela,b\

0.r<a<+xe(--,al;
0 aS.r( b++xela,

b):

0 a<x<baxe(a,bl.

8.1. Inecuafia de gradul intfli

1.

= {(.rr, yr); (;rr, yr)}

= {(xo, ro) }

S=A

ax+b<0, a,b,xeR.NotdmcuSmullimeasolufiilor.

Dac[: a=0li b<0=S=R;


a=0 $i b>0=ir<0 (F)=S=O;
a>

comune distincte cu
la parabold (au un nu au puncte
parabola. Sistemul are singur punct comun). comune. Solulia
douI solutii.
Sistemul are o solutie. sistemului este
S

Are forma:

2.

<o

= a-r. - b o r. -! ad *

ax<

-b

<=rx>

S= (-

-, -al,

-Ada = s = 1-L,

* *1.

at + b> 0, a,b,xeR.

Dacd: 4=0 $i D<0=D)0(F1=S=A;

Capitolul 8. Inecuafii gi sisteme de inecua{ii


Propozilia cu cel pulin o variabilA, care contine o singurd dat6

Exemplu.

2x-5>7 , xeR.

Un numdr

t0

se nulne$te

x cu numtrrul .r0 este

A rezolva o inecualie inseamna

a determina mullimea
tuturor soluliilor. Spunem cd doutr inecua{ii sunt echivalente dacd
au aceleagi mullimi de solulii.
In rezolvarea inecualiilor se folosesc proprietitile inegalititilor:
l. Dac[ a>b=a+c>b+c Ai a-c>b-c.

2. Dac6,a>b qi c>0=>ac>bc.
3. Daca a>b Si c<0=ac<bc.

$i

,>0=+s=R;

-<-b

=+

S=

=+a't) -D

=+

S= t-

a > 0 =s
a<0

solulie a inecualiei dacd propozifia

obtinuta prin inlocuirea necunoscutei


adevaratA.

4=0

a.x

Analog se rezolvdecuafiile ax+

D,
a

+-;:

-' -ll'd

b> 0, ax + b < 0.

8.2. Sisteme de inecua{ii de gradul int6i


lax+ b>O
Au forma 1-- -.- I sau o formd aseminltoare in care

[.x+d >0

semnul ,,<" se inlocuiegte cu oricare din semnele ,,<, <, >".


Solulia sistemului este ,l = 51 n 52 unde 51 este solutia

primei inecualii $i 52 este solu{ia celeilalte inecualii.

Fonnule utile penhr elevii

52

Fonilulc utilc Fntru elevii claslor IX-XII

claelor IX-XII

Observa{ie. Dacf, sistemul con{ine mai multe inecualii (de exemplu ,r) atunci solulia sa este S = S, n 52 n 53 n ... n S, unde .!;
este solutia inecualiei l.
Inecualiile de forma
mea S = Sr

s)

(ar + b)(mx

Exenrple.

> 0 au ca solulie mulli-

lar+b<O . lat+b>O

$'
]r,x+n >0

1;..;;

{ax+

c)

0 sau ax2

r bx*

t: <Osau ar2

A<C a<O

fa.rz +bx+c>o
Iax2 +bx+c<o
L
- $i i'-', +nx+ p<0
irr.x'+,rr+p>0
lnu'

Expresia este negativA pe


E(-r) > 0.

50.

a>O

Analog

ale

qi reuniunea solutiilor

aceasttr expresie este pozitiva.


S unde S este intervalul pe care

8.6. Inecua{ii ira{ionale


Inecualiile care conlin necunoscute sub radical se numesc

A qi in

inecua!ii irafionale.

r--:---iE.retnpte.

i=R

#+

rr* t, J7*3

<4-x

Pentru rezolvare se parcurg etapele:

a<0 a>O =a

!>0

este

lor dau intervalul(ele) pe care

sau

Ititid'.'i,'r:.i"i-,'.i.r',,r.t,lr:r1:.,;l

A=0 a>0 ={rl}


A=0 a<0 -x
A>0 a. <O =(--,

in parte iar solulia sistemului

n*z +ttx+ p

+bx+c (0.

Scriem ecuatia alaSatd, ar2+bx+c= 0, calculdm


cazul A > 0 determindm .r1 9i x2 . Avem situaliile:
:.la'..

r>0 ,r"

A determina semnul unei expresii, de exemplu


ax
+ox+c
_
t, (-r) = ---------:----i: . revine la a rezolva sistemele de inecualii

rezolv[ sistemele:

Se

au forma axz + bx+ c >

Rezolvtrm inecuafia axz + bx+ t:

bx +

lmt, +ttx+ p<0

Observa{ie.

9i se reunesc solutiile celor doud sisteme'

8.4. Inecuafii de gradul al doilea

lax2^+

acestuia.

<0

<0.

Se rezolvd fiecare inecua{ie

Irar+n<0'

na+,1

{*' or * "o
lmx+rt2O

dati de interseclia soluliilor tuhrror inecua{iilor componente

lru+t>0

8.3. Inccuafii de forma

doilea

'
u s2 unde s1 este solulia sistemului {ar + b> 0 lil

este solutia sistemului

ax2 + bx+

+ n)

)J

8.5. Sisteme de inecua{ii care confin ti inecuatii de gradul al

rr)vlxz,+-),

=[xy, x2),

0 se pun condiliile de existenld pentru radicali, stabilindu-se


domeniul de dfiniIie D;
0 se rezolvtr inecualia (prin ridicare la putere gi alte operafii);
x1

<x2

x1<x2

se intersecteazd

D cu solulia obtinutd.

8.7. Inecuafii exponenfiale


La rezolvarea inecualiilor exponenliale

rnecualil.

de monotonie ale funcliilor exponen{iale.

:_

se aplicA proprietAtile

Fonnule utile pentru elevii

54

Inecualiile exponenliale au forma:

c'<

a'> b; a'

<

b; a'>

lsolufia.:i t:

a>1

b>0

S=(log,,b,+-)

0<a<l
a*1

b>0

S=(--,

b<o

s=R

a>O

log,&)

celelalte inecualii.

in rezolvarea inecualiilor logaritmice: logo

b; logox <

> b', logo x 2 b;

D se foloseqte proprietatea de monotonie a

funcliei logaritmice: funclia logaritrnicd este crescltoare


baza este supraunitartr

;i

este descrescAtoare daca baza

dacA
este

subunitard.

Exemplificf,m cu inecualia log, x > D, beR. Avem:


.-4.

a>1

0<a<1
se

r,Sdllittih'r

S=(n/,,+-;
S=(0, a')

Analog se rezolvl celelalte


inecuatii.

Sistemele formate din inecualii exponenliale sau logaritmice


rezolvi dupf, algoritmul cunoscut:
se rezolvtr fiecare inecualie oblinandu-se soluliile Sl ,..., S, i
n

se scrie solutia sistemului

s=0s,

elevi.i claselor

IX-Xll

55

9.1. Produs cartezian. Reprezentare geometricl


Pentru doul mul{imi nevide A gi B s-a definit produsul lor
cartezian A x B = l@. b)laeA Si beB| iar elementele mullimii
A x B sunt perechi ordonate sau cupluri de elemente. Doud

(4 b) qi (c, d) sunt egale (qi scriem (a, b) = (c, d))


numaidactr a=c $i b=d.
Prin reper ortonormal sau sistem
ortogonal de coordonate carleziene intr-tn
plan 7 dat,notatx?y, in{elegem un ansamblu de doui axe de coordonate perpendicuperechi

Analog se rezolvl

8.8. Inecua(ii logaritmice


logo x <

pelm

Capitolul 9. Funcfii

b;

b. Exemplificdm prin rezolvarea inecualiei a" > b a c6rei

o notzirn cu
.b,',:
,.:a|

Fonnule utile

clavlor IX-XII

lare Ox gi Oy din planul

?,

dacA 9i

care au aceeagi origine, aceeagi unitate

de mf,surd qi sensurile pozitive indicate prin sagefi. Axa O,r

se

nume$te axa absciselor, iar Oy se nume$te axa ordonatelor,


Considerdm punctul Me P pi construim y

MM, L Ox, M,eOx Si M% L Oy, MreOy.


Notdm OM, = x $i OMt = y. Numerele.;r qi
y se numesc coordonatele carteziene ale lui
M in xOy: x este abscisa l:ui M, iar y este ordonat

--tM(x, y)

M"x

defiil ? astfel 3= { (x, y) | .re R, ye R }


Definifie. Se numeqte reprezentare geometricd sau graficA a unei
mullimi G c R x R, in planul @ inzestrat cu un sistem ortogonal
.

de coordonate carteziene, multimea punctelor M(x, y)


tatea c6, (x, y)e G.

cl

proprie-

9.2. Defini{ia func{iei


Definifie. Fie A 9i B doud mullimi nevide. Prin funclie definiti pe
mullimea A cu valori in mulJimea B inlelegem orice lege,
procedeu, formula notatA cu / in baza cdreia oricArui element aeA

se asociazd un unic element din B notat

/(a).

Fonnule utile penttu elevii claElor IX-XIl

56

Existenla unei funclii presupune trei elemente:


0 dorneniul de definilie care este mulfimea A pe care funclia
este definita;
0 codorneniul sau mullimea valorilor func{iei este mulfimea B
in care funcfia ia valori;
0 legea, formula, procedeul / prin care fiectrrui element din
domeniu ii corespunde un unic element din codomeniu.
Se noteazA h f = {f@)laeAl = lbeBllaeA astfel incdt
f (a) = b). Numdrul funcliilor ce se pot defini pe mul{imea A cu
valori in mullimeaB snde cardA=m $i cardB =n esteegal cu
n

Dou[ func{ii f : A -+ B qi g : C -+ D sunt egale St scriem


= g dacdA = C, B -- D qi /(.r) = s(x), V"reA.

9.3. Restric{ie. Prelungire


Fie funcfia J : A -> B gi g : C -a D unde CcA, D c B. Dacd
S@) = f (.\), V;e C atunci funcfia g se nume$te restriclia funcliei /
la C iar funclia

se nume$te

enumerare

5j

: A--+B se nume$te funclie numerictr

dacAA,BcR.

9.5. Func{ii monotone

/ : [a, b] -+ R este monotond pe [a, b] dack:


lxz - l(,rr) < /(x2) sau x1)x2 - f(\)> f(xz)

O lunclie

- din

;t-1

se nume$te monotonA strict

Are loc Ai relalia

crescatoare.

(xt-xz)$(xt)-f(x2)) > 0 sau 'f@)-"f(x)> 0


xl-xz

peste tot

(inlocuind

< cu S respectiv > cu > funclia se nume$te monoton

crescatoare).
x1 1x2 *
"f(xr )>/(x2)sau 11 ).r.2 - f(\)<f(xz)
se nume;te monoton stricl descrescltoare. Are loc Ai rela[ia

-din

(xr-xz)$(.rr)- f(xz)) < 0 sau 'fG)-'f(x) <0


pe

< cu <

respectiv

> cu >,

(inlocuind

xt-xz
funciia se nume$te monoton

descrescdtoare).

9.6. Gralicul unei functii


Prin graficul unei funclii

dacd pentru fiecare

element din A numim elementul din B care i se asociazl.


Punerea in evidentl a acestei asocieri se poate face prin:
tabel

2} --> {a, b, t:, d}


f(0) = a, f(1) = t', f(2) = d
: {0,

O funclie

IX-XII

prelungirea funcliei g la mullirnea A.

9.4, Moduri de a defini o funcfie


0 O funclie f : A -+ B este definitf,sintetic

Fonnule utile peltru clevii claselor

1,

/ A--sB
G,=l(a,f(g)laeAl.
Exenrplu./ : {1. 3} + R, f(I) = l, f(3) = 2,
Avem G = i(I, l), (3,2)).

9.7. Compunerea funcfiilor


Fie functiile/ : A -+ B qi g C -+ D unde B c C. Se nume$te
compusa lui g cu

0 O tunclie J : A -+ B este definiffi analitic atunci cind

in{elegem mullirnea

se

specificf, o proprietate, lege, formuld ce leagA orice element aeA


de elementul J(a)e B.
Estntplu./ : N -r R, /(x) = fu a l.

functia lr : ,,1

V-reA.Nottrmh=g"f.

D definita prin h(x) = g$@)),

FouDule utile peDtru elevii

58

Propriet5li

claplor IX-Xlt

dacd

2.

bijectivl.

este

O mullime A

(hos)"f=lt"(9""f).

Compunerea funcfiilor nu este comutativA: in general / o g * g o f .

Teoremtr. O funcfie

Compunerea functiilor este asociativA


: A -+ B, g : B -+ C, h : C --s D,

+ -.r4.

IX-XII

Fornule utile fEntru elevii olaselor

Exenrplu. A =

(-

:A

59

-+ B

se nume$te

este inversabiltr dactr gi numai

,nterval simetric dacf, V;eA

3, 3).

Definifie. O funclie f : A-s R,A cR,A mullime simetric4se


numegtefuncSie pard dachVxeA, f(-x) = f(x).

/ : t- 10, 101 -+ R, f(x)=4x2 +1


Definifie. O funclie f : A --t R, A mullime simetricd,
funclie impard dacd V,teA =.f(-.r) = - "f(.r).
Exentplu.

9.8. Func(ia identictr


O funclie f : A -+

A, f(x)

= x, YxA se nume$te functia

identicdqi semai noteazf,qi cu la:A--->A, i1 (x)=x,V-reA.


Proprietate. Fie

Exentplu.

A -+ B. Au loc:

f"1e=f qi lBof=f.
9.9. Func{ia constanti
O funclie f : A -+ B,'A,B

I :t

2,

2)-+ R. /("r)

se nume$te

y3.

9.I1. Variafia unei funcfii

R se nume$te functie constantA

daclJ(-r) = c,VxeA.

9.10. Funcfii injective, surjective. bijective


Delini{ie. Spunem cI o functie : A --+ B este funclie injectiv6
dactrpentruY x1 ,x2eAc:u xr+x2 rezulttrJ(x1 )*f(x2).

f : A -+ B este injectivf, dac[ qi numai


daci din /(,r1 ) = f ( xz)
= x1= 7,
Delini{ie. O funclie f : A -+ B este surjectiva (sau sut'eclie) dacl
pentru orice element De I
astfel incdt J(a) = b.
=
Defini{ie. O funclie f : A -+ =aeA
B care este injectivd $i surjectiv[ se

Proprietate. O funclie

nume$te bijectiv[.

Definifie. O funcfie f : A -+ B se numegte inversabiltr daci existl


o funcfie g: d -+ A astfel incAt I o f -1A 9i / o g = l,
.

A studia varialia unei func1ii : A-+B inseamni a determina


irrtervalele din mullimea A pe care functia este crscltoare,
respectiv descrescAtoare. Rezultatele gasite se introduc intr-un
tabel numit tabel de varialie at funcJiei.

Exemplu. Func{ia J : R

Pentru
-

.r1 ,

-r2

f(x,t- f(x"l
xt-

x2

R, f(x)

x2 + 4x

- 4.

crescatoare.

+=

=-lrlT.r2lf

= 2 - xt+ 2 - x2> 0
Pentru rr

(- e, 2), x1* x2 *

=/

,x2e(2,+-),

este strict

.rr

*rr-JSLJ2L
xt-x2

strict descrescltoare. Tabloul de varialie este:

rl-/(x)l -- -/'>

2
0

=\

+*
--

<0+/este

60

Fomule utile 1rrrtru elevii clarelor IX-XII

Considertrm functia

A -+ R, A

cR

-{0

punct de maxim iar /( xs ) este valoarea maximd a funcfiei.


Notim max f(.r) = xo ), V-reA.
"f(

ci

daca

/(.r) >

minim iar

func{ia

l(xi),

/(.ri)

are valoarea minim[ in punctul

V-reA.

Numlrul

valoarea minim6.

;ri

Defini{ie. O functie

A.

Spunem cA funclia are o valoare maximl pe mulfimea A in


punctul xe dacl J(,r) <.f(;o), V,veA. Numdrul .r0 se nume$te

Spunem

Fonnule utile Jrutru elevii.claelor

*[ eA

se nume$te punct de

> 0 astfel incdt

IX-XIl

6l

: R --+ R se nume;te peilodicd daci 3Ze R,

f(x + 7) = f(x), Vxe R.

9.12. Func(ia de gradul

intii

Definifie. Funclia/: R-+ R, f(x)=ax + D, unde a,beR,a+0


se numeite funclie de gradul intdi (sau funclie liniarl).
Dacd a > 0 funclia / : R -+ R, f(x) = ax + b, este:

crescdtoare pe R;
are reprezentarea

grafici o dreaptf,

ce

Notiim min f(x) = f(xi)),

V"re A.

Punctele de minim ( -r[ ) gi de maxim ( x6 ) se numesc puncte

de extrem iar
funcliei

/.

I(x6) $i "f( -r0) se numesc valori

Delinifie. Fie / un interval din R. Funclia


convexi,

extreme ale

: 1+ R, se nume$te
orice x, , x2 e1 qi orice oe [0, l], are loc:
o) x, + o.{2 ) < (l - o)f(.rr ) + af( x).

dacA pentru

/((1

Func{ia : 1 -+ R se nume$te funclie concavd, dacf,


funcfie convextr.

-/

- descrescf,toare pe R;
- are ca reprezentare grafice dreapta care
trece prin punctele A(0. ai si a [

.
.- are semnul:
x I
I

Ftl

este

ldl

o)

-1)

.T--6:

9.13. Func{ia de gradul al doilea


Definifie. Se numegte funcfie de gradul

/
Observafie. Fie M qi iV doutr puncte ale graficului funcliei /.
DacA toate punctele graficului situate intre M qi N se aflI
dedesubtul dreptei MN tirnclia este convexA (iar dactr se afld
deasupra dreptei MN funcfia este concava.

al

doilea

funcfie

-r R, f(x) = atz + bx+ r:, a,b,ceg, a*0.


Reprezentarea geometric[ a graticului func{iei de gradul al

:R

doilea este o curbi numittrp arabold alcarei


unde A = D2

virf

este

- 4ac . Avem urmetoarele reprezenttrri:

,f'lz"'
3 :4)
t" )

FonDul utilc

Fonnule utile

lEutn elevii cluxlor IX-XII

Dacd

[Ertru elevii claslor

IX-XII

a>o avem:

, l--

63

,,.iry

+6

xel--,-+l
este descrescatoare iar penrru
za) = /t )
\
(b\
xe I --:-. 1- I
este cresc5toare.
\2a
) =.f(x)
pentru

Expresia funcfiei de gradul al doilea /(.r) =

torma r(.r)

ai

lf x+-b\'l -"t,,-a.n.l
1"' I poarta
2") 4a'

- all

Lt

+ bx+

t: scris[

9.16. Funcfia caracteristictr a unei mul{imi


Defini{ie. Fie o mul{ime nevidd E gi o submultime a sa (A
nume$tefanclie caracteristicd a multimii A in E funcJia

sub

numele de fonna

<p1: E

canonicd a funcfiei de gradul al doilea.


9.14. Semnul funcliei de gradul al doilea
+@
Pentru A<0 avem:
semnul lui a

A=o avem:

x l-,f(x)l
* l--

ffi

u,L

+@

x2

+q

lui a

9.15. Monotonia functiei de gradul al doilea

/m

,b
Dacf,a<0avem:,rl--

-n

'

{i.

ffl i? i

0 qr (r) = 1, VreE;
0 Qa (x) = 0, VxeE;
0 qe^a(x) =ea(x). ea(r) , YxeE, VA,BcE;
0 Qera(*) =9,r(x) + ea(x) -e,r^a(x) ,YxeE,VA,BcE;
0 eara(x)=ge(x)-ee(r) .AaG), VxeE, YA,BcE;
0 9ce(x)= I -qe(x),YxeE,AcEsi c1=E- A.
9.17. Funcfia putere

(
b\
rl--,-il 2o)
= f(x) este crescatoare iar pentru
\
(b\-.+- I f(x)estedescrescetoare.
-re I \ za ) = ""
pentru

aA(.r) =

E) se

Funclia caracteristicA are proprietatile:

xt

A>0avem: ,l--

-+ {0. t }.

Delini{ie. Fie ne N*. Funcfia : R -+ R, f(x) =x" se numeste


funclia putere de gradul n.
Observa{ii:
Pentru n = I oblinem funcJia de gradul intdi J@) = x iar

l.

pentru

,?

:2

se obline funcfia de gradul al doilea

/(,r) = 'r2

Fof,nule utile Peitru elevii claselor

64

2.

a) Pentru ,, numar irnpar funclia

f(x) = xn

IX-Xll

este strict cresca-

Fonnule utile pentru elevii claselor

Funcfia/:[0,+*; -+

(f(-x) = "f(x).
"f(xD iar pentru n par functia putere este para
Observalie. Graficul lunctiei putere trece prin oriqine.

65

9.18. Funcfia radical

toare.

b) Pentru ,t numAr par funclia f(x) =.rn este strict descrescAtoare pe (- -, 0] ii strict crescAtoare pe [0, + *;.
Teoremtr. Pentru ,r numdr impar funclia putere este imparl (/(-x)
=

IX-Xll

[0,

+-), f{i=\1i,,?N-

{0,

l}

se

numegle funcgia rad ic al.

Observafie. DacA

este num6r impar atunci se poate defini

/:R+R,/(.r)=(/i.

Graficul func{iei.f

:R

-+ R, f (x) = x3

Propriet[{i:

l)
2)

Functia radical este crescAtoare.


Funclia radical este bijectivl deci este inversabill. Inversa

/:

[0, + -; -r t0, +-), "f(x)


func{ia putere g : [0, + -) --l t0, +-), g(x) = x' .

simetric fa(i de origine.

funcliei radical

=Vi

este

Graficul funcfiei
Craficul funcliei

:[0,+-;+[0,+*),
"f
f(n=,1;.

/: R+ R, f(x)= xa

este o parabold simetrici fa!6 de axa Oy.

f :R-+R,

f(i=w v

+f(i=w

l +-o.

Functia.fr:R-{0}+R,
,(;r) =

-v-l

are graficul o hiper-

(doud ramuri simetrice fa!5

Functia/z: R

{0} ->

fz@) = x-2 are graficul format


din doutr rarnuri simetrice fald
de axa Oy.

9.19. Funcfia exponen{ialii


se

Considerlm czR, d > 0. Funcfia / : R -+ (0, + *), f (x) =


fiumeilefunclia exponenliald (debazl O.

Dacd,a= I obtinem funcliaconstantdf

R-+

(0, +

-),

J(-t) =

a'
t.

Propriettr{i ale funcfiei exponenfiale


,r = 0
= f(0) = l. Graficul funcliei exponenliale trece prin
punctul de coordonate (0, l).

66
.,

Fornlule utile fEilrru elevii clawlor [X-Xll

Dacia < I atunci pentru -r> 0 avem a, < l, iar pentrux < 0
avem

3.

Fonnule utile peiltru elevii chselor

a'>

lX-XII

6't

Graficul func(iei
: (0, +

-;

Graficul flrncliei

-+ R, /(x) =log,, x

nd a>1.

Daci a > i ai rnci pentru,r'> 0 avem a-'> I, iar pentru x < 0

: (0,

cdnd

+-; -+ R, J(x) =logu x


0<a< 1.

avem a" <


DacI a > I tunctia e,yponen(iala este strict crescAtoare iar
1

dacd 0< a <

ltrncgia exponerrliali este strict descresc[toare.


estc biiectiva deci gi inversabill.

Funclia exponenlrali

l@)=a'

undca> [.

l(.t)=c-' unde0<a<

9.21. Alte funcfii

l,

Funcgia modul: J : R -+ t0, +

[-''u'

[k) =lxlsau/(x)= { 0,
I x.

Pentru

pentru
pentru

-;,
x<o
x=0
x>0

are graficul altrturat.

2.

9.20. Func(ia logaritmirtr


Fie ae R. a > 0. a
se numegle

lu

* l. Functia /

cyi a loga

: (0.

+-y -+ R, /(-r) = log,, _t

rit mi c d.

Funcpia parte tntreagd:

: R -+ Z,

Proprietl{i

l.
2.
3.
4.
5.

= I .+ /(l) = 0 =r graticul iiurcfie logaritrnice cou[ine


punctul (1, 0).
I)aci a > I funclia logaritmici este strict orescatoare.
DacE 0 < a < I tunclia logaritrnicl este strict descrescaitoare.
Funclia logaritnricd esre bijectiva.
Inversa functiei logaritmice este t'unclia exponentiala. (Craticele lor sunt sinretrice la{[ de prinra biscctoare).

f(x)

[x], unde [x]

cel mai mare numAr intreg mai mic sau egal cu,r.
Graficul funcfiei parte intreagA

.r

3.

Funclia parte froclionord


{x} = x - [x], .re R, are graficul:

:R

este

Fonnule utile JrcnAu elevii ola*lor IX_XII

68

4.

Funclia,JS:2" (sau functia ,,semn")


pentru x<0
0, pentru .r = 0
pentru x>o

:R

-+ R, /f,r) =

5gn

or[-1,

unde sgn.r =

ulde

Exemplu. tr : N* --+ Z, u(n) =

69
n + 3. Rezultd u1=

-),

112=

-1,

$irul definit recurent


Modul recurent de definire a unui gir inseamnd indicarea
unei formule care sa exprime orice ternren al girului, incepdnd de
la un anumit rang, in func[ie de unul sau mai mulli termeni prece-

are graficul:

--+

IX-XII

,/3 = 0. ...

I
I l,

5. Fanclia tui Diricta f : t

Fornule utile pentx elevii claelor

R, /(x) =

denfi.

{i,;??1,'.,o,

Exemplu.

(-rn )

n,

cu

.\

=3 , :i2 =5

xn+z

= xnt -

xzn

R este un interval.
1.0.3. Progresii aritmetice

Definilie. Un qir (an ) rl

Capitolul 1.0. Progresii

aritmeticl dacd existtr un numer real r, numit ralie astfel incdt

10.1. $iruri numerice


Definilte. Fre M o mulfime oarecare. Se numeqte gir de elernente
din mulfimea M o funclie a : N* -r M.
Pentru M c R girul se numegte 5ir de numere reale.
Fie girul a : N* -) R. NumErul a(n) se numegte termenul ile
rangul n al girului gi se noteazd u, . Termenii in ordine crescf,toafesunt:

ut. u2,..., un,..-

fiecare termen al stru incepdnd cu al doilea, se obline din precedentul adunat cu /.

Adicd'. a2=

rulia2.
r

a4
01 a3
i
r
i

at+r

poate calcula orice termen al 9irului.

., dn=dn-l*r'

A3

>

a2+r dt+r
A2

de obfinere

$iruri definite cu ajutorul unei formule explicite un= f(n) ca


se

r'

|
I
I
I
di+r a!+r ai+r dr

a acestora devine clartr.


Exemolu. l, 4, 9, 16, 25, ...

ajutorul cdreia

a3= a2+

d1

Exemplu. $irul 0, 2, 4, 6, 8, ... este o progresie aritmeticd avdnd

dr

0
0

at+,',

fiind fixat.

A4

10.2. Moduri de definire a unui gir


$irul definit descriptiv
Se scriu primii termeni ai qirului pdnd cdnd regula

de numere reale se numeqte progresie

Observa{ie. Pentru a arf,ta cA un

> pentrur<0
$i (a, ) r>r

metice este suficient sa aratam


constant6 (nu depinde de n).

Dentrur>O

cI

este progresie arit-

diferenta ah+r-an este

70

Fonrrule utilc fEnrru clevii clowlor

IX-XII

Proprieti{i.

l. $irul (an)n,

formeaza o progresie aritmeticA dac6 gi numai dacd

pentru orice tre N, x 2 ? are

Ia egalitatet Za,, = a,r,, * a,r*,

2. Terrnenul general al unei progresii aritrrctice (a, )


o,
ternen

al

qi

2. O progresie geometricf, este complet determinatl dacd


cunosc: primul termen gi ralia.
Proprietate. Fie (0,

cu primul

(0, )

formeazi

n,

pentru orice,?N,

3. Fie nurprele at. aZ, ..., ar in progresie aritmeticd, neN*,


r > 3. Pentru orice &eN, I S ( < I are loc egalitatea at+an=
= Ak + Aa-k+t

'l

IX-Xll

),=,

se

un $ir cu termeni strict pozitivi, $irul

dn=al+(,t-l)r.

raliareste

Foflnule utile peutru elevii clawlor

n2 2 avem *,

Proprietate. Fie (0,


menul general
bn =

D,

progresie geometrica

),r,

dacl qi numai

dactr

bns' bn*t.

o progresie geometricf, de ralie 4. Ter-

al progresiei geometrice are forma

br' qn-t, (v) neN, n > 2'

10.4. S.na termenilor unei progresii aritmetice


Suma primilor

termeni ai unei progresii aritmetice

n(n-l\
Jn=nat*-r-

rr,r cu primul

.r.

gir

(b,, )

r,

d"

numere reale se numesre progresie

geometticd (sau qir geornetric) dacn D1 * 0 ii fiecare termen al sAu,


lncepind cu al doilea, se obgine din cel precedent prin inmullirea cu un
acelagi numdr nenul numit ralia progresiei.

Exemplu.
vede

cI

: N+

-+ R, /(n) = J'

6n*1 = 5.

|,

= rl

= 5, bz

= 52, ..., bn = 5n, ...

se

Obserualii.

l.

Verificdm dacd un

raportul

hL

gir (b, ) r=,

. Dac6 acest raport

bn
progresie geometricS.

este progresie geometricd cal-culand


este constant

$irul (0, ) r,

este o

=br+bz+

br(qr -l)
* br= )b1 . Pentru ruliaq * I avem S^ =-:-Llr------i-.
q-l
k=t
Pentru4=1* Sn=rt4.
...

10.5, Progresii geometrice

Delinilie. Un

10.6. Suma termenilor unei progresii geometrice


fie (0,)r>l o progresie geometricl. NotAm ,tu

n+l

Exemplu.

l*x+x2+...lxn ='t

-'
x-l

li)nrulc

Fonrulc util IEtrh elevii clawlor IX-Xll

72

eleviicla*lor IX-XII

73

Varianta II.

Capitolul 11. Induc{ia matematici

FienreN, nr>2.Dacd:

l. lnoe N

Propozifiile matematice se pot grupa in propozitii generale ti


propozilii particulare. Se nume$te deduclie procedeul prin care
din propozitii generale se oblin propozilii particulare.

astfel incat P(,b), P(no + I ), ..., PQr + rn

adevArate;

1) sunt

2. Din P(k) adevArata


= Pg + m) adevdratd, atunci P(/,) esre
adevdrati pentru orice n ) zr.
Varianta IIL
Fie propozilia P(n) care depinde de n > noeN. Dac6:

11.1. Inducfia este o metoda de ralionament care conduce de la


propozilii particulare la o propozilie generala.

Inducfie completl este un procedeu de demonstrare a

urile IEntru

unei

PQ?o) este adevArata;

2. V nreN, ngm< k pentru P(rfl) adevarat[ +P(t) adevAratii,


atunci P(n) este adevArata pentru orice n 2 no, neN.

propoi4ii P(n), care depinde de un numar natural rt, parcurgdnd


urmetoarele etape:
a) stabilirea celui mai mic numlr natural no pentru care P(a)

Capitolul 12. Combinatoricl $i binomul lui Newton

are sensi

b) verificarea propriettrtii pentru n = na;


c) in ipoteza c6 P(rr) este adeverata se demonstreaztr ca
P(n + 1) este adev6rat{.
Prin ipoteza unei probleme. teoreme intelegem ansamblul de
elemente iare sunt date qi pe baza ctrrora se face demonstralia

12.1. Permuttrri
DeJinilie. Fie A o mullime cu n elemente. Fiecare din mulfimile
ordonate care se formeazd cu cele n elemente ale multimii A se
nume$te permutare a acestei mullimi,
Fie n un numdr natural. Desemn6m prin z! (n factorial)
numlrul natural:

11,2. Axioma de recuren{[ a lui Peano


Fie A o parte a lui N, astfel incdt

l.oeA;
2. V neN,

n!= 1.2.3.... .(n -1). n dacdn+0$in! = I dacdn=0.


Fie neN. Numlrul permutlrilor de n elemente, notat e,, este

neA- il+ I e A-

P^

Atunci rezultlA = N.

= ttl.

Observa1ie. Daod n gi k sunt numere naturale gi 0 < k < n atunci:

ttl=(n -k)t .(n -k+ 1).(n -,t+ 2). ... .(n- t).n.

11.3. Metoda induc(iei matemrtice


Varianta I.
Fie neN $i propozilia P(rD, iar

Pentru calcule cu permutIri mai retinem urmdtoarele proprie-

nt3

tIli:

tt' tn numa'r natural fixat'

l. rt.ttl = (n + l)!-

Dacf,:

l. P(n) este adevarata;

P(k) adevdrata + P(&


P0?) este adevArata Pentru V n 2 nt.

2. V &N,

k>

nt,

+ l) adevtrrati, atunci

l-

z!;

^nll(z+1)

! nt

(r1+1)

Fonnulc utilc Peiltru elelii cluslor IX-XU

74

12.2. Araqiamente
<
Delinitre. Fii A o mullime cu a elemente gi ft n, &eN' Submullimiie ordonate ale lui A, avind fiecare cite & elemente distincte,
0 S & < n, setomesc araniamente de elemente luate cate t'
't n
luate cflte t' 0 <

Tcorcml. Numlrul aranjamentelor de

<t(nnotat 4ert"el

trr

-k)

elemente

/<

elemente iar B are ,l elemente'

Proprietlfi. Dac[ z 9i t sunt doua numere

naturale 03

k<

ahmci:

e!,:!t
3. A!=Qt-t+ r) ei--i :
r.

4=4-r+*'

este:

C* =

Ci-k

peN,

0(ps*;

=C],+cl+Cs,+... = zn-t'
lformula de recurenta pentru calculul

combinf,rilor);

1. (cl)' *(c',)'*...* (c;)'=cy,t


8. cf. cfl+c). cl,t' *... +cl .cl^=Ci*^.

numere naturale 5i 0 <

(formula combinitrilor complementare);

atunci cdnd

< n'

C!-,

putem calcula pe

Si C!-1. Calcullm pe rdnd pentru

n=0
tt=1

n=2
n=3
n=4

t33l
14641
I 510 10 5
I 615 20 15 6

cl ,c',,
= rr etc. (

+ l) a tabelului sunt a$ezate in ordine numerele:


,Ci. Semaitineseamacd C2=CX= l, C:=C],-t=

In linia

gtim

CI=CI-r+Cj:f

n = 0, apoi pentru ,1 = I , pentru n = 2 g.a.m.d. Valorile le scriem


sub forma unul triunghi numit triunghiul lui Pascal.

n=5
tt=6

Al ,r(,t-l)""'('t-t+l)
t!
kt

afirnci au loc egalitilile:

l.

- k) c! = 1* + D .C:'1

6. cf,il =cl" +cj

C!

ii"i.itl.

Proprietlfi. Dac[ n 9i k sunt dou4

(n

Cu ajutorul formulei

=-!= o:-,

t'

,.
tt!
"' (r-k)t'tt

.C!-1-

3. c: c[=cl.cl-X=5*-t.cl_r*p,
4. C!+C)+...+Cf;= t"'.

"

a' Af

j5

12.4. Triunghiul lui Pascal

2' e!=n'Af-t

12.3. Combinlri
&eN'
O"tinitU. Fie A o mul$me (tinita) de n elenrente 9i t)< & S a'
Sribmu$imile lui A avflnd fiecare cite ft elemente se numesc
**ti"ari de n elemente luate cite Doui astfel de mul{imi
diferl orin natura elenrentelor (nu 5i prin ordine)'
Numdrul combindrilor de n elemente luarc cete t'

0<ksnnotat Ci

2,

ltrtru eleviiclarlor IX-XII

s. c!+cl+Cl+

'0r-l)""'0-t+l)
!

(Convenimc[ Af = l).
Acest numir coincide cu numlrul funcfiilor injective J: A--+B
unde A are

i:(rmule utile

Cl

Qr

6^-* ). Observim c5 numerele Cf--f qi Cf-1

sunt

Fomule utile penm elvii claslor

76
dispuse

Cf

in acest tabel in linia precedentd celei tn care

lx-xll

Founule utile IpDtru elevii

claslor

IX-XII

'77

Crpttrtrt tS. wtrtt

se glse$te

la st6nga 9i la dreapta acestuia.

De exemplu 6 din linia a VII-a se obline din adunarea numerelor


I 9i 5 din linia a VI-a, numlrul 15 (din linia a VII-a) este suma
numerelor 5 qi I 0 de deasupra stanga $i dreapta de pe linia a V-a.

DeJinilie. Se numeEte numf,r complex orice element te(a, b)e


e R x R = l@, b)l a.beR\ inzestratf, cu doua operatii algebrice:
0 adunarea: Vaz'eRxR, x = (a,b) , 7'= (a',b') ,
def

z+zt=(a+a',b+b')

l2J. Binomrl lui Newton


Pentru orice numere reale a, D gi pentru orice numtrr natural n
are lx fo rm ula lui N ew to n :

(a+b)i =60an +cla"-tb+...+Cf a'-k6r +...+clbn


( (a

- b)'

= c$an

- 6t

Coeficientii

cl

on-r b + ...
,

ct,

, C'z^

-k bk +

cf;bn

77'

din dezvoltarea binomului

, Ci,

binorutlui.
din formula lui Newton este dat

de

formula I1*1 =C!,a'-k .bk , k=0, 1,2,...,tt.


Relafia de recurenta intre termenii succesivi ai dezvoltdrii
binomiale este: T1*2
Folosind

Ei

= 'l-

*. ' b .70*,

k+l

13.1. Forma algebrictr a numerelor complexe


Identificdm numlrul complex (a, 0) cu numf,rul real

Notim

l) avem i2 = (0,1X0,1) = (-1,0; = -1 , iar numlrul


(b,0) .(0, 1) = (0, b).
Avem: (a, b) = (a,0) + (0, b) = a + bi.
Numirul complex 7 = (a, b) areforma algebricd z= a + bi.
La numlrul complex z = a + }i, numdrul a se n]ume$te pdrtea
reald Si se scrie a = Re(z), iar bi este partea imaginafi,
, = (0,

bi

z=Ae)a.=at

{a+b)t =a+b:

$i b=bt.

DacI z = a + bi atunci nunrirul a * bi

lui

(a+b)3 =a3 +3azb+3ab2 +b3;

gi se noteazl

Rezulta

Puterile lui i. Avem: i? =

(a+b'.a =aa +4a3b+6a2b2 +4ab3 +ba:


(a+b16 =a6 +6asb+l5a4b2 +2oa3b3 +l1azba +6abs +b6

a.

nurnirul D fiind coeticientul pa(ii irnaginare 9i scriem b = kn(z).


Doutr numere z = a + bi qi zt = at +
sunt egale qi scriem

triunghiul lui Pascal putem rapid calcula:

(a+b12 =a2 +Zab+ bz

la putere se numesc coef cienyii

Termenul de rang k +

= (aa'-bb',ab'+a'b)

Notam cu C mulfimea numerelor complexe.

an

1-11n

def

+ 1-\k cl

...+

qi

0 inmullirea: Vz,ztRxR, x = (a,b) , 7'= (a',b')

ingeneral:
.

se nume$te

cd z +1 = 2a si : .i

-1 ;

i3

i4k-l' i4k-t-i,

=12.;=-i

i4k*2=-1

'

io

conjugatul

= 2bi.

=,rj')'=1-1;2

14't+:=-i,VkeZ.

Propriettr(i ale numerelor complexe conjugate

tl:r+q=i+:u;

-'-.'"; i,

=1

:l 7=G)'

FonNlc urilc ftnttu clcvii clawlor lX-Xll

?8

$ z= z a

b = O(adicd zeR). Analog z =

-i

<+

a= 0 (adica

/-\
5)lal=jl,:z*0.

Operafii cu numere complexe


fre z1 = a1+ ih , z2 = a2 + ib2.

Se definesc operaliile:

0 adunarea: 4+ zz = (ar + a2)+ i(\ + b2).


0 sclderea: \ - z2 = (e - a2) + i(b, - b2, .
0 lnmulfirea:
0 impd4irea:

z2-

ridicarea la puterea n,

on

oxtragerea rtrddcinii de ordinul

nG

92 on-2 62 + ca an -a b4

n:

o={ -*,*nay'*4*'-oyo -...

lrl=lo * bil=,k;7.

=x+

iy

3)

z1

si b=c)x"-ty-c}xn-3y3 +....

4) Orice numdr complex

Si

este:

+ z2 ) + 4 = zt + ( z2 + 4 ), Y 21, 22, z3 C;
+ 0i = (0, 0) este element neutru pentru adunare:

0:0
z+0=0+z=2,

Numirul

tt3 + ...).

unde

Proprietlfile adunlrii: Adunarea numerelor complexe


l) comutativi: 21 * z2 = z2 + z1,V \, z2 eCl
2) asociativl: (

z+(-z)=-u +z=0.

VrC:
=a+

bi

este:

V 21, zz

are un opus,

Rezulta

lrl=.ti

Propriet[{i

i(c)a'1 o - cla'-3

4lil6

22= qr.

,"il ,[717

*8

... +

21.

Fie numdrul complex z = a + bi.Num[rul


nume$te modulul numtrrului complex z = a + bi 5i se scrie

N*: in = (a + ib)n =

comutativi:

Modulul numtrrului complex

- b1b2 + i(a1b2 + u2b)


aF2+btbz-i(a2bt-aP?)
oZ

'79

z1z2 = e\a2

zt

IX-XII

Propriettrfile inmulfirii: inmullirea numerelor complexe


1)

bi) = a2 + b2

utile IEntru elevii ciarelor

eci
\,
2) asociativd: (zt.zz). 4= zt.(zz.zt), V 21,22,4 C;
3)numdrul z=(1,0)= I +0i = I esteelementneutrupentruinmulfireanumerelor complexe: z. I = 1 . z- z, YzeCl,
4) Orice numlr complex diferit de zero z -- a + bi * 0 are un
iovers notat z-r li z .z-t =z-r. z = 1 iar z-t =(a+bi!-l =
abi
= ---;-------i - --;-----;a'+b" a'+b'

ziR).

\zz ) Z2
6) z.i =(a + bt){a -

Ii)nNle

pe - z = -a - bi

r) lzl=0 aa=b=0.
Tl q.zz I=1., I'1., l.
at I z,

D lzl=lZ

tlt 42 t.
l-l ,rl<l ,1*12l.l al_t,l-l

ljr-l=L:rL
'lzzl
lzzl

6)|zl='t7'I

sr

I3.2, Reprezentarea geometrictr a numerelor complexe

pre-

zentate in planul xQr prinE-un punct


M(a, b) cwe se nume$te

Numerele complexe pot fi

imaginea

geometrica a num6rului complex


:= a + b! (iar numlrul a + bi se
i
nume$te afixul punctului I4;.
Notind cu o mf,sura unghiului MOx

""

Fomulc utile fErtru lcviicleslor IX-Xll

80

r - OMseobline imediata = rcos cL D = rsin c,


disril\^OM =r este ,=r[@-0)'*(b-O)' =JFG,rr"

Si cu

numeste modulul num[ru.lui cornplex

iar o = ar"tgl
a

iar

este

z=a+bi= r(coso+ isincl) . Avem \ = z2 (+ \ = rz gi


at=ttz+2kn , keZ. Formt i = r(cosct+isind,) se nume$te

133.

a numdrului

complex

z = tt +

bi

Operafii cu numere complexe scrise sub formtr


z1

=r1 (cos or +

sin crr)

gi z7-ti(cos o: + I sin cr).

2[
=0,n-1. NoHm e = cos nn + i
It

n= | zp

0 produsul:

z2=

zl 4
0 catul:
z2= ti

t\

12

[cos(or +

s,

+ i sin(cxr + ct:)].

qi

sin

extragerea rddtrcinii de ordinul

o,

,. .

n: i = r(cos u + i sin c)'a

"Y* *;,;n "124 ].k=0, r. 2...., n-l.

I3.4. Rldlcinile de ordinul z ale unittr(ii


Soluliile ecuatiei zx =l se numesc rldlcinile de ordinul n
ale unitetii.

lt=d,;:i

l4.

) qi un = {1, e, e2, r',..., E'-'}.

Poti

a; nenuli, adici exist[

un numdr natural

,1

astfel incflt

se numesc coeficien{ii

polinomului

/.

Se numegte polirrom nul polinomul / = (0, 0, 0, .. ., 0, . ..).


DeJinilie. Fie polinoamele f =(ao, d1 ,..., an,.. ) 5i g = (Ds,

ncr=C) cos"-l ctsino-Cjcos"-3osin3 cr+ ...

*(t6)- =,*[.*

z1 =gk

Se nume$te polinom cu coeficienli complecai iar numerele

a; (ieN)

i"

= r'" (cos no + i sin ,ro).


Formula lui Moivre (cazul r' = I ) (cos cr + i sin cr)" =
= cos no + i sin nu :+ cos nct = cos' cr - Cj cos"-2 osin2

2r *

di=0Pentru i>m.

[cos(crr-o3)+isin(o,1 -u1)]pentru z2*0.

ridicarea la putere:

sin

Delinitie. Fie C(N) mul{imea qirurilor (infinite) de numere complexe de forma / = ( a6, a1, ..., a n,...) care au un numdr finit
de termeni

Avem:

Vk

8l

l=l $i z'=cos6+isin0 =r,,=ror?!!*irinZkn


,t
tx

Capttotut

trigonometrictr

Fie

Avem lz1

claslor [X-Xtl

Mullirnea rlddcinilor de ordinul n ale unitSlii o putem nota:

argumentul numdrului complex z = a+bi. Atunci

tonna trigonometricd

Fonnule utile fEDtru elevii

br, bz, ., bo,...) din CN. Polinomul f + g = (an+bn,


a1+ b1 , a2+ b2 , ..., dn + bn, ...) se nume$te suma polinoamelor J gi g iar operafia astfel definitl se nume$te adunarea
polinoamelor.
Teoremtr. Adunarea polinoamelor are propriet6file:
- este corect detinit6, adicE / + g este tot un polinom;
-este asociativa $ + g) + h= f + (g + h);
- este comutativit f + g = g + f;
- are ca element neutru polinomul nul / + /0 = /0 + / =

f;

Fonnule utile

82

pnm

elevii claelor IX-XII

- Fiecare polinom f = (ao, a1, a2, ..., dn, ...) are un opus
notat-f definitastfel (-.f) = (-ao ,-a1,-a2, ..., -a,,...) $i
"f+(-"f)=-f+f=fs.

DeJinilie. Fie polinomul

4,

= ( ap, a1, d2,

/ 'g polinomul I

..., a n, ...), I = (bo,

Se numegte produsul polinoamelor


.

S=

(co, c1, c2, ..., cn,...)

unde

J=(ao, at, a2,..., atr,...)sepoatescrie


f = ao+atX+a, X2 *...+a, Xn,...= laiXi

subforma

f.r=t.f=li
- este distributivd fatA de adunare J . G + h) = f . g + J . h 9i
(/ +s).h=f .h+s.h, V/,s,fteCN.
qi g sunt polinoame nenule atunci produsul lor este un

poliuom nenul.

(Simplificarea cu un factor nenul). DacE f , S Si h sunt poliinc|t f . g = f ' ft qi / este nenul atunci g = ft
Notam cu CtC(N), C' = @, A, 0, .., 0, ...). Funclia <p:C-+C',
<p(a) = (a,0, 0, ..., 0, ...) este o funclie bijectivl. Putem deci
identifica polinomul (a, 0, 0, 0, . . ., 0, . . ) cu numArul complex d.
Polinoamele de forma (a, 0, 0, . . ., O, . . .) = o se numesc polinoanoame astfel

me constante.

...) $i citim nede= (p,0....,0r 1,0, ...,0, ...)

Notdm prin X polinomul (0, 1, 0, 0, ..., 0,

terminataX. in general avem

numitAforma algelrlcd

X'

'----r--,-

polinomului

f.

Avind /e C@ =+ lneN astfel incit a, = 0 pentru orice i > n


qi deci

avem/= as*a1X*a2 X2 +...+a, Xo +...,=

polinomului

Teoremtr. a) inmullirea polinoamelor:


- este corect definiti, adicd / .g este tot un polinom;
- este asociativf, (J . d. h = f . Q . h);
- este comutativA I . S -- S. J',
- are element neutru polinomul (1, 0,0, ...,0, ...) notat cu 1;

83

$i atunci polinomul

Numerele

cr=\a1,bn-1 , VneN.

Dacd

IX-XII

i>0

bz, ..., bn, ...)eC(N).

$i g notat

Fomule utile pentru elevii claslor

a;

(ie

{0, l, . , ,}) se numesc

?^"'*'

'

coeficienlii

/.

Se numesc mazoarae polinoamele de forma a

Xn laeC

$i

nN).

Pentru mullimea CN adopEm notalia ClXl - mul{imea polinoamelor cu coeficienli complexi in nedeterminanta X. Are loc incluziunea: ZIX)

c QlXl c RlXl c C[X].

DeJinilie. Se numeqte gradul polinomului

/, notat grad /,

mare numfu natural n cu proprietatea cd

cel mai

0.

- -.

Convenim ctr gradul polinomului nul este


Polinoamele
constante au gradul zero, iar X este un polinom de gladul intii.
Propriettrfi. a) grad(/ + g) S max(grad /, grad g);
b) grad/. g = grad/ + grad g;

dacl grad/. 8 =0= $adJ= 0 sau gradg -0.


Definifie. Fie polinomul /= ao + at X+ a2 X2 +...+ a n X' e CtX)
qi numf,rul oC. Numtrrul
+ao cC' se
"f(o) = ao *d1a.*...
c)

nume$te valoarea polinomului

/ in o.
ProprietS{i. DacAf ,g,heClx7 qi oeC atunci:
a)

(/

b)

(/

sxa)

/(d)

+ s(s);

s)(cr) = J(o,) . s(o):

Fonnule utile penrru elevii claelor IX-XII

84
c) Daca /e RlXl $i

crc C

d) Daci /eQtxl,

ae

+ /( a i = /tcrt :
Q, De Q asrfel incar Ji eQ +

= f1a lJi ) = A t B Ji undeAeQ $i BeQ.


DeJinilie. Fie ge Cffi. Funcfia / : C -+ C, /(o) = g(o).VoC se
nume$te func{ia polinomialf, atagatf, polinomului g.
1'eoremi. (Teorema impi(irii polinoamelor). Fiind date polinoamele oarecare /eCtX] qi gC[X] cu g + 0, atunci existf, doul
polinoame cu coeficienli complexi c Ai rastfelincAt /= g. c + r
gi gradr<gradg.

Polinoamele r: (numit cat) $i / (numit rest) determinate mai


sus sunt unice. Polinoamele / gi g se numesc deimpdr{it qi irnpdr-

Iitor.
Teoremtr. (Teorema restului la irnpd(irea prin X - a). Restul imp[(irii unui polinom / + 0 prin binomul X - a este egal cu valoarea /(a) a polinomului / in a.
Delinilie. Fie / qi g doud polinoame. Spunem cf, polinomul g
divide polinomul / daci existl un polinom c asrfel incit / = gc gi
scne g l J.
Propriettr!i (ale relafiei de divizibilitate a polinoamelor):
a) Din teorema impa(irii cu rest rezultA gll dacl Ei numai
dacl reslul r al, impi4irii lui / la g este zero:
b) Daca g | / gi / * 0 atunci grad g < grad /:
c) Polinoamele de gradul zero, adic[toate constantele nenule,
divid orice polinom;
Q DacA /e CtXl qi oe C, o + 0, atunci uf | /;
DacI / este un polinom, divizorii de forma a qi af , aeC qi
a * 0 se numesc divizori improprii ai polinomului /. Divizorii
care nu sunt improprii se numesc divizori proprii.
e) Relafia de divizibilitate:
i) este reflexiv[: / I /, VJe CtXl:
ii) este tranzitivi : dac6, I I g qi g I q, atunci J I q;

FonDule utile pennu elevii claselor

iii)

daca g

/,

IX-XII

si s

f,

85

iu, qt qi 42 sunt doui polinoame

arbitrare atunci g | /rqr + /:q::


iv) daca / | S 9i g | /, atunci existd ae C astfel incat /=4'g.
Polinoamele

9i g pentru ca.e

lg

Si S

l/

se utmesc asociate

se noteaza ; I g.
9i g doutr polinoame. Un polinom d se numeqte
un cel mai mare divizor comun (c.m.m.d.c.) al polinoamelor / gi
g dactr verificd urmatoarele condilii:

ln divizibititategi

Defini{ie. Fie

Ddlf

$i dlsi

d'al hti / 9i g divide 5i polinomul d.


Teoremtr. DacI / gi g sunt doua polinoame, atunci exista un
c.m.m.d.c. al lui / 9i g.
Algoritmul lui Euclid. Pentru a obline c.m.m.d.c. a douf, polinoame nenule / Ei g impa4im pe / la g (dacd grad f > grad g). Daci
restul imp[rfirii este zero atunci g este c.m.m.d.c.; daci nu
impdr{im pe g le restul implrtirii, pe urmd irnpdr{itorul celei de-a
doua impS4irii la noul rest q.a.m.d. Ultimul rest nenul este
2) Orice alt divizor comun

c.m.m.d.c. al celor douf, polinoame.


Teoremii. Fie / 9i g doui polinoame
g. Atunci:

;i d un c.m.m.d.c. al lui /

qi

l) Dac[ aec, a + 0, atunci ad este un c.m.m.d.c. al polinoamelor / 6i gl


2) lnvers, dacd d'este un c.m.m.d.c. al lui / qi g existd un aeC,
d

*0astfel incdtd'= a.d.

Teorcmtr. Fie / gi g doutr polinoame. DacI d este un c.m.m.d.c. al


lui / qi g atunci existl polinoamele ft qi 4 astfel incil/ = fg + hr1.
Definilie. Spunem c[ polinoamele J $ g srnt prtme intre ele dacd
I este c.m.m.d.c. al lui / qi g.
De/inilie. Fie / qi g doul polinoame. Un polinom ,ri se numefte
un cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.) al polinoamelor / gi
g daci verifictr urmAtoarele conditii:

86

Fonnule urile peDrru elevii

l.

rnestemultiplucomunallui/qi gadicl

2.

Orice al multiplu comun ru'al lui

,
$lm'5i glm'=nlnr).

Teoremtr. Fie
este nenul.

flm

claslor IX-Xll

qi glnr;

9i g este multiplu al

lui rr

gi g douf, polinoame dintre care cel pulin unul


qi g atunci polinomul

Daci d este c.m.m.d.c. al lui

este un c.m.m.m.c. al lui J qi g.


d
DeJinilie. Fie feC[X]. Un numtrr complex dC este rtrdEcin[ a
polinomului J dacd f (a) = 0.
Teoremil. (Teorema lui BEzout). Fie * 0 un polinom nenul.
Numtrrul 4C este rdd[cintr a polinomului J dac6 Si numai dacf,

divide/.

Definifie. Se numeqte ecualie algebilcd cu o singuri necunoscutA


o ecuarie de forma

/(x) = 0, xeD, unde

iar D multimeain carex iavalori. Dacd

* es, dq* 0 atunci ecualia algebricd

este un polinom nenul

f = a,

Xn + ... + a1X +

are forma:

X' + ... + a1X + ao= 0.


lui / se numeqte gradul ecualiei algebrice iar
numerele complexe ag, a1 , d2, ..., dn se numesc coeficienlii
an
Gradul

ecualiei algebrice.

ecualie care nu poate fi redusd la o ecua{ie algebricl


folosind operaliile de adunare, inmullire, ridicare la putere etc. se

ume$te e cu alie t r ansce nde nt d.

Numdrul

este solufia sau radAcina ecuafiei algebrice

+rt'=
a lui /.

a,, xn + ... *a1x


este radAcina

Teorema. (Abel

decdt patru nu poate

IX-XII

Teoremi. (D'Alambert

Gauss

0 dacd qi numai

daca/(o) = 0 adic6s

Ruffini). Ecualia algebricd de grad mai mare


fi rezolvattr prin radicali.

8'7

brei). Orice ecuatie algebricd an

mai mare sau egal cu

,r= 'f 'rs

X-a

Fonnule utile lenm elevii claselor

Teorema fundamentaltr a alge-

)cn

+ ... *a1x +a6=

trnd

Q, dg

$i cu coeficienti complexi, are cel pulin o

rAdacina complexa.

De/inilie. Fie

/*

Numtrrul natural
nomul

0 un polinom nenul gi ae C o rldAcinA a lui

,?x

>

1 cu proprietdfile

f iar (X - o)^*1

nu divide

cd (X

se nume$te

plicitate al radacinii a.
Teoremtr. Fie / + 0 un polinom nenul. Dactr

rlddcini ale lui


respectiv

t,

-4)'

ordinul de multi-

cL1, cL2,

avAnd ordinele de multiplicitate

atunci polinomul

/.

divide poli-

..., o,

SUnt

kt, k2,...

-q1kt 1x - oq1b ....' 1x

e^r)b

divide polinomul /.
Consecinfe. 1) Orice polinom f de grad n ) I are n rAddcini (nu
neaptrrat distincte; o rlddcinl se repetA de un numf,r de ori egal cu

ordinul

sAu de

multiplicitate).

+ao, an*O, n> 1 unpolinom.


Dacf, x1 ,x2,...,.xu suntradacinile lui/, attJrilciJ =an (X--rr)'
.(X - xz). ... .(X - xn ) qi aceasti descompunere a lui /in facto2)Fie J =an Xn + ... +atx

ri liniardeste unictr.
3) Dacl un polinom / de gradul n
distincteatunciJ=Q.

se anuleazf, pentru rz

Teoremii. (Relafiile lui Viete). Fie

...1an-k Xi-k +... +alx+ao


Dacd dr, dz, ...,

=e1, Xn +an-1

+ I valori

Xn-l+...

unpolinom degradn, an*0.

d, sunt rf,dacinile lui J atunci:

Fonnulc utile frentru eleviiclaslor IX-XII

88

Fonnule utile Jrtrttu elevii

Teoremtr. Orice polinom/=

o-,

l0r * CIr* ... +U,=-L

89

an Xn + ... I a1X

as,de grad> I

cu coeficienli reali.este un produs de polinoame de gradul


Il cu coeficienfi reali, adicd poate fi scris sub forma

lo,

sau

gradul

lo,or*

o,o, +... + drc,,+... +0,,-rc[,, =

f =an (X -cl)tr . ....(X

I O,,O.. .. O.o*O,C.. ..04-1CI1*1*. ..*0,,-*+roG-l+z...otrr=(

lan

-tf . !f!-

bf,

-k:,

<o

Lo,or' ... '0, = (-t)"

a+

.5

Ji

1crt

Ji
2. a + Ji

an

>0

ti

JE- e Q) o radacina a lui

/.

/;

ga-

Fre

= (tr'

@,

atunci:

2. q divide coeficientul termenului de grad maxim:

a= a-rD

este de asemeneaorlddcinda lui/;


d au acelaqi ordin de multiplicitate
l) Orice polinom cu,coeficienli reali are un num6r
.

par de rddtrcini conrplexe (care nu sunt numere reale).


2) Orice polinom cu coeficienli reali de grad impar are cel pulin o
rddlcinl realf,.

qi

Atunci:

l. p divide termenul liber a6 ;

-s1x"-l + Srx'-2 +... +(-l)n.gr =0.

Tcoremtr. Fie / un polinom nenul cu coeficien{i reali. Dactr


a = a + bi (D * 0) este o rf,ddcind complextr a lui /, atunci:

Consecinle.

un polinom nenul cu coeficienli rafionali

este de asemenea rdddcind a lui

este radicina a lui

atunci ecuatia care are ca if,dtrcini pe oy, 01, ..., cq, este:

o gi

Ji au acelaqi ordin de multipticitate.


in * ... + arx + as un polinom de gradul
f
p q prime intre ele)
l) cu coeficienli intregi. DacI cr

Teoremfi.

n Qt>

a,beQ,

l. a -

Invers, dacd numerele complexe or, oz, ..., cr, satisfac relaliile (*) atunci or, oz, . . ., g, sunt ridlcinile polinomului /.
Consecinltr. DacA noum lSr = or + 0] * ... + Ox
S: = 0rdz + 0,1C13 * ... + (I,,- tCI,

xn

+ct)Ir ....

Teoremtr. Fie

-C,,ryku (X2 +b,tx

. {X2 + brx+cr)r. undeclr, orz, ..., flpR$i bl -4c, <0',...:

l.
2.

IX-Xll

claslor

Consecinftr.

F,re

f =a, X'

+ ...

+ a1X +

a,

an un polinom cu coe-

ficienti intregi. DacA o, este o rf,d6cinf, intreagA a lui J, atunci o


este un divizor al termenului liber a6 .
Rezolvarea unor ecualii algebrice de grad superior

a\

Ecualii binome suntecualii de forma,rn - a =0, aeC, n>


gi pentru a = r(cos g + i sin g) avem soluliile

=r1f ,or'p*2kn
"tnn-l

*o

i.in Q*2h

l,

<ft

<, -

r.

90

Fomule utile pentru elevii claelor IX-XII


Fonnule utile pemru eleviiclarelor

b)

Ecualiibipdtrate. ax4 +bx2 +c=O, a,b,ceC, a+0.


Se face substitulia x2 =

gi

se

15,1. Matrice
Definifie. Fie mulfimile M = {1,2,..., nr} 9i N 11,2, ..., rt). O
=
funcliaA : M x N -+ Rse numeste matrice. NotAmA(,, j) ar,
=

x=r
,'-l + ... *a2 x2 *alxiao=O, an*O
cd an-i=ai, i = 1,2, ..., n, adic| an=as,

xn +an-1

cu proprietatea

on at2 at3 ... ar, )


az:
o22 a23 "' o2,
aii R sau ,1, --l
l=h,,\
(

EcuaTii reciproce sunt ecuafiile de forma:

a,

An_l = Al, .-.

"

la

I ... .,.
... I '
I
I
an2
am3
...
ar,
[arl
)

orice element

g5se$te acesta

Propriettrti: 1. Dacl 'r =

0, +

tot o solulie.
2. Dacd n este impar, atunci x =

este o solu{ie, atunci .r

=l0

"r,"

este solutie $i ecuatia r[mas6

+ I este o ecualie reciprocA de grad par.


O ecuafie reciprocf, de grad par azp x + a2p_r x2p-t + ...

dupd simplificarea cu.r

*a1r+r xp+l +ao xp +ao-y xp-l


astfel: se imparte

... *r\x+ag= 0

so rezolva

prin xP , se grupeazd primul termen cu ultimul,

al doilea cu penultimul g.a.m.d. Se face substitulia

x+ I = y

$i

rezthd x2 *I=

erc., apoi

se

y gi se revine la substitutia f6cut6 de unde

se

.
xx- r' -2

rezolvA ecuafia in
determind;r.

x3

**=

yfy,

9l

Capitqlul 15. Matrice gi determinan{i

obtine,,rezolvanta" ecualiei

date. ay2 + by + c = O care se rezolvtr 9i gdsim soluliite:

c)

IX-XII

-3)

ai,,

primul indice

iar al doilea

',t',l<isn

l(i(n

i arati linia pe care se

coloana pe care se gase$te prin


urmare aiJ se gase$te la interseclia liniei i cu coloana j. Numerele
nr (numdrul liniilor) 9i n (numtrrul coloanelor) reprezinti dimensiunea matricei; An.n se cite$te ,,matricea A de dimensiuni rr, n,,.

Definifie. Fie E o multime de numere. Se numeqte matrice cu nr


linii qi n coloane (rn,neN*) orice familie A =(o,r),=* A"
j=1' n

elemente din multimea


Dacd E = R scriem

t.
A -4^,n (R) este o mulfime cu elemente

numere reale, pentru E = C scriem Ae -4^,, (C), este o matdce


cu elemente numere complexe. Tipuri de matrice:
0 Matricea nulf, este acea matrice in care toate elementele sunt

egale cu 0

(o o ... o\
o=l o o. ol

[;

;j

Fonnule utile pentru clevii

92

at2 ...
a2z
"
A =lazr
I

Matricea opusd matricei

o|

t"'
\art

claelor [X-XII

Fomule utile nenrru elevii!.laselor lX-XIl

(t o ... o\

atn

, -llo r
,n

.. ol
I""l
[o o ... t,

azn

am2...amn

-aD ... -aln \


l-o",
-a
22 "' -o'n l.
-'
matn6ea - A = I
I......1
-am) "' ''^' )
[-"'
o Matricea linie - rnatricea cu o singurd linie
A=(an at2 ... q*)e.,/4,".
( -ott

Egalitatea a doul matrice poate avea loc numai dacd au


Spunem cd matricele A,Be

(Vie 1fr je l,n


,

numirul coloanelor Ae

= n numf,rul liniilor

este egal cu

("' ao
''' )
o
a22 ' o"
. t4 . e =l zr

scriemA + B =

* j,

(V)i je(1

,2,

..

in care a;i =

, tt),

1,,,

l.
2.
3.

a matricei.

este matricea patraticA

-4,,o, e =(",)*@,A

=(b)it,^.

A fi B

(),C=G,),=U

este matricea

dach

j=l,n

ce -lfi,n $i

ci,=aii+bii, (V),e r,,n,

Proprietlfile aduntrrii:

..

ai1 = 0 pentru i

j=l,n

dacd aU=b,r,

j=t,n

je

;",,

all a22
an, ) se numeqte
diagonala principalI a matricei A, iar sistemul ordonat de
elemente ( a1, d2 n_t . ani ) se numegte diagonala secundard
o Matricea unitate

=(o,)i=r,t, A =(U),=&

15.2. Opera{ii cu matrice


Adunarea. Fie matricete A,Be

'i=L'

Sistemul ordonat de elemente (

i = i si

aceleaSi

Spunem ca suma matricelor

[";, olu,z

A = B) dacf, gi numai

U;,,l
care m

-{*,n,

j=l,n

sunt egale (9i scriem

l.'" )
coloana- matricea cu o singurtr coloantrA -1'z' e
I

'drr.t'
o Matricea pltraticf, in

dimensiuni.

o Matricea

Comurativitatea A + B = B + A,(V)A,Be -/41\n.

Asociativitatea(A + B)

+C=A+(B + q,(V)A,B,Cc -/4.n.

Elementul neutru este matricea nuld: A+

0r,, =\n.n

A = A,

(V)Ae .4n.n.
1 pentru

4.

-fi,

Orice matrice are un opus: A + (-A) -- - A + A, (V)Ae


lcdtlereu matricelor este posibiltr nurnai dacd acestea au acelea5r
.lirnensiuni.

Fonnule utile

Matricea

O = (d,i),=r,^ se
j=l'

tl=(a,,\.
\ tt tl=l,m

si
, a=

(r,,)

i=\'

' \t,t=I.nt

'j=\'
tlii=

ai1

ltntru elevii cluslor IX-Xl]

nume$te diferen{a matricelor

daca D =

A+(- B), adica

SCflS

restrans ci1, =

+ai2bzk+...+airbg.

cu

B=lA unde

bi1 =)'ai1. tVlie t,rr. je I7

"^-"1......1-ll

g
/aiibil

Propriettr{ile inmulfirii matricelor:


1. Asociativitatea: (A .B) .C = A.@ .a;
Distributivitatea: (A+B).C = AC+BC pi A.(B+A = AB+AC.

2.
3.

Elementul neutru este matricea unitate. Fie Ae

4.
5.
6.

A = ("),=A si o =(u,),=r.

matricelor

Se nume;te produsul

FieAe -/y'^,,

(C)=A.\nk=omk; 0p,.A=06.

DacdAB = BA

arunci:

a)

(A!

B)2 = A2 +2AB + 82

b) A2 - 82 =(A- B)(A+ B)

c,

i=0

Se poate defini ridicarea la putere

prin: Ar

!. A.+..... A.

non

Ao=In; A^.A'=A^*n;

(A^)n=trn.

Transpusa unei matrice

k=1, P

A qi B matricea C (qi scriem C = AB), C =(ci*)i=t*


este suma produselor dinhe elementele din linia I a ma-

tricei A, cu elementele corespunzatoare din coloana

c) (A+ B)n =\C',e'-iAi

Transpusa unei matrice A =

("U)H_

este matricea

a matricei

'e =(a1)i=6
j=l'n

k-J, t,

unde

a. (A. B)=(d,4).8=A.(08).

B. inmul{irea a douh matrice este posibild dacl numf,rul coloanelor primei matrice (deinmullitul) este egal cu numarul liniilot
celei de a doua matrice (inmultitor).

-.//),r(C)

= I..A=A'ln=A.

[r,, dn2 ... o^,) lM^, M^z . t"o^,)


Proprietlfi:
2.)'A = A)"; 3. l.(sA) = o'(M) = ()'cr)A;
r. A. I = A;
5. 0 .A = 0n.,
4. (1. + cx)A = ),A + oA;

j=1,

(Yli=t*, i=G

Observalie. Produsul a doutr matrice nu este comutativ. in general

I arr at2 ... ay \ ( \a11 Lorz ... lar, )


, , .-, I azr azz ... ,r, l-l M,, )'rzz ... ),"r,

Fie

95

A'B*8,A.

'

ij|it
este matricea

ci1, =ai1b11,

IX-XII

J=l

- b1. iVl'e t'' je tn

B, adicd

htmultirea nrutricelor
A. inmullirea unei matrice cu un scalar.
Fie matricea e =("u),=r- gi )"eR. Produsul matricei
scalarul

Fonnule utile pentru elevii claselor

(obfinute prin schimbarea Iiniilor ?n coloane

linii).

qi

a coloanelor in

96

Fonnule utile pentru elevii

a1

do ... al, )

arr d2t ... arr )

ny a22 ... azn I - | ^ I op


^ -l
^-1..1"^-1..1

t^rrt
lont dn2 ...

ann

claslor tx-Xll

a2z ...

a,nz

\dtn aZ, ... ar, )

Proprietl{ile transpusei unci matrice oarecare A sunt:

r.

'('a)=e; 2.t(A+B)='A+'B; 3.t(AB)=tB tA:

4. t(ctA) = c.tA

15.3, Permutilri
O funclie bijectivl

J : 11,2, ..., n\ -+ 11,2, ..., n)

permutare sau substitulie de gradul

Se noteazd

(adica

este egal cu

,,

't,)'

/(;r) = x,

xeli

l.
2.
3.

permuta*.

"

=[l ', 1

astfel incdt

oo-l =o-l

Transpozifia. fie

o=

ijeA = {1,2, .... nl,


d^ca

o-le

S,

e.

i*

j. Funclii t,

-+A

k=i
t = .r

se nume$te transpozifia

[fr daca ,t e {i, i

tt 2 ... i ... k ... j ... ,,)


,
\l 2 ... i ... k ... i .. n)'

iJ $i se noteaza tir = (i,, =l

Numlru] tuturor tratrspoziliilor de gradul n este egal cu

).

15.4. Compunerea sau produsul permuttrrilor


Fie o qi q doud permutf,ri dinS,. Avem o : A -> A,

Elementul neutru este pernutarea identici: a'o = o'e = o.

Orice permutare o Sn are o permutare inversd

definitr prin ril (,() = ] i daci


',i,)

'o.

Asociativitatea: o(pq) = (op)q.

li

cu S, mul{imea tuturor permutarilor ds ordinul n.

Se numeEre permutare idenrici

..

Proprietdf ile irrmullirii permut2trilor:

$i se noteMa

I 2 3 ... i ... l\ *" (4' kz"


i, ... r,)

claslor IX-XII

2... ,r)lslo=l 11 2 ... rr)I=


ll
-.
Fre6=l
f o, o,2 ... o^ )
[q' Qz ... Q, )
(12...n\
l.
'
=oo=l
lotQr) o(Qz) ... o(Qn)/
Se noteaza o2 = o.o; b3 = o2 'o; o4 = o3 'o; ., a'*l = o'

se numeqte

[0, ;, rr

Numdrul permutarilor de gradul n

Fonnule utilc lentru elevii

^2 tt(n-l)
2

rg :

A -s A

sunt funcfii bijective pe mulfimea A rezultd ci qi (o o Q)G) =


= o(q(r)) este bijectivd pe A deci este permutare de gradul n.
Aceasta se nume$te compusa sau produsul permuttrrilor ,o gi tp qi
se noteazd oe.
Observa{ii: l. Doutr permutIri se pot compune (inmul}i) numai
dacd sunt de acelEi grad.
2. in general produsul permutdrilor nu este comutativ og + qo.

15.5. lnversiunile unei pcrmutlri


Fie o permutare o .t, . O pereche ordonati (i,
proprietatea o(i) > o(7) sau k; >

k;

j), i <i.

cu

se nume$te inversiune pentru

permutarea o. Numdrul tuturor inversiunilor o se noteaza cu ,,r(o)


sau

l( kr , k2. ....

t,

) qr are

loc: 0 <

ili(o).

n(rr-7

l)

98

Fomule utile peurru elevii clarclor IX-XII

Fonnule utilc pcrtru elevii claselor

15.6. Semnul unei permuttrri


Se numegte semnul permutdrii ( t1

gryt(h,k ,...,t,5
Permuarea
imparl dacd

sau

(_l)a(o)

k2 ,

Tij =

G,

i,

.., tr

) numtrrul

o se numeste pard dacd (-l;'to)= I gi respectiv


(&)
(-l;'t"1 = - I. Numtrrul t(,t)
se numegte
l.

=(-1)u

Orice transpozilie este imparA

t(r,) ) = -

3. Orice permuhre din

ge .tr arunci e(og) = s16;61q;.

S,

(n > 2) este un produs de transpozilii.

4. Mulfimea permutarilor pare de ordinul

,!
u ur"

elemente.

ar2

\ozr

ozz

l.Numtrul

orrl=
dete=lrn
-lou ozzl-

se nume$te determinantul matricei

minatul de ordinul doi.


Determina ntul de ordinul trei

ort at2 arr )


=lo4 azz ,r, jNrrnirn
(':r a32 aB )

A sau deter-

ordinul trei

anl
a2p32ap+ aeozja3r-

- a32d23ai - a2pna33.

a11a22ag

I a11- ap ..as
det A = n2
|
|

1r.);i-,

n ro 22n33 + a zp32a j + a pa 2ta3t || - a31a22a3


a2taD(43
nrrnrror, - t\2a23a11a32a23a11 - a2gDa33.

23 | =

"-tid"'
lrir-,-ar1 an
ai

a22

-az.,

Aduntrrn produsul elcmentelor diago-

nalei principale gi a liniilor paralele cu


aceasta (linii continuie) qi scddem produsul elementelor de pe
diagonala secundarl gi a liniilor (punctate) paralele cu aceasta.

sau determinantul

maricei A numarul

det A

=l

ott at2 ar.r


a, at> ar.l

l";''

';;

latr,-opan I

";;l
Termenii precedafi de semnul plus in dezvol-

la21)ffa41 t*.u detenninantului'se obtin astfel: se face


I a3i-i32\ n33 I produsul termenilor de pe diagonala principala gi apoi elementele care se afltr in vdrfurile triunghiului care au o
laturtr paraleli cu aceasttr diagonal6.

Fie maricea O

an

=lo1 o2 a4l= arp22ay*


la3t a3z aBl

Reguli de calcul pentru determinantul de ordinul trei:


a) Regula lui Sarrus. Se copie sub ultima linie a tabloului determinantului primele doul linii din tablou:

art

Fiemariceaa=(
alp22 - aeazt

l',,

99

b) Regula triunghiului.

I5.7. Determinanfi
Determinantul de ordinul doi

1 unde

i <j este transpozilie.

2. Dacd permutlrile o gi

A = det A

signatura (semnul) permut6rii.

Observafii.

IX-XII

determinantul de

$Ezrlr:
rI2F\rZ
>423

I
I
n.l/n$
n33
I
|
lar
I

termenii precedali de semnul minus in dezvoltarea determinantului se obtin astfel: se


face produsul termenilor de pe cliagonala se-

cundarl qi apoi elementele care se afli in vdrfurile triunghiului


care au o laturtr paraleli cu aceasttr diagonali.

100

Fomule urile pe[rru elevii claelor IX_Xll

Detenninantul de ordinul patru

Fomule utilc JErlru eleuir cla*lor

Fie A o matrice p5tratici

l.
2.
3.
di

de ordinul

3 rrotat

narea liniei

i 5i a coioaneil.

care se obtine din matricea A prin elimi-

Complementul algebric
matricei A este

numirul

al elementului a, din
Aii

=(11i+i

4..

determinantul

A =}akjt-Dk+idkj

5.
6.

Numim determinant de ordinul patru asociat matricei A numarul


det

4.

(acest determinant contine

4|=

'7.

24

k=l

termeni formali fiecare dintr-un produs de patru factori care sunt


elemente ale matricei de ordinul patru care figureazl c6te unul de
pe fiecare linie, respectiv coloanA). Aceasta se mai nume;te gi
dezvoltarea determinantului det A dupi elementele coloanei ,t.
Asemanator se poate realiza dezyoltarea determinantului dupa
elementele liniei

l:

in mod asemf,nltor

aet,O,=lo1,Gl)tn'de,
se pot

defini determinanlii de ordinul 5, 6 etc.

Deterntinantul de ordinul n
Fie matriceaA = ( aU

). i,j = ti

Numirul ){-l)t(")o,o,,ra2a(2)...dna(il) notat detA =l


r"
"u I
o S,
nume$te detelminantul matricei A sau determinantul de ordinul n.
Pentru calculul determinanfilor se utilizeazd pi propriet6tile acestora.

8.
9.

detA = det /A

i ,t'''
lx'xflf l

I]

I
I

Dac6, toate elementele unei

linii (cotoane) in malricea A

sunt

zero atunci detA = 0.

a doui linii (sau coloane) sunt egale sau


propo(ionale atunci detA = 0.
DacI in matricea A schimbdm intre ele dou6 linii (coloane)
atunci notind cu A'matricea obtinuta avem det A = - 6s1 4,.
Daci intr-o nratrice o linie (coloand) este o combinatie liniar[
a celorlalte linii sau coloane atunci detA = 0.
DacE elementele

Daca intr-o matrice patratic[,4 inmut{im o Iinie (coloan6) cu un


numar o., oblinem matricea notatA B gi avem det B=cr det A.
Daci la o linie (coloand) a matricei A adundm elementele
ultimei linii (coloane) inmullite cu un acela5i numir, atunci
aceasta matrice are determinantul egal cu det A.
det (A .B) = det A . det B.

DacdA =

(aii), ij =t,, ii Aij=GDi+id-

sunr comple-

menfii algebrici ai elementelor a,; atunci


D

detA=ia,1All

=t

n,o,,.

i=l
t=l
15.8. Tipuri de determinanti
Determinantul orincipal al unei matrice Ae _/{^,n este determlnantul de ordinul maxim care se poate forma cu elementele
matricei A, care nu este nul.
Determinantul Vandeermonde este determinantul de tipul:

-a i)

41

Fomule utile pentru elevii claslor IX-X]I

t02

Fonnule utile pentru elevii

Determinantul triunghiular care

eLre

11 at2 at3 ... arn


| 0 a2z a23 ... a2n
I o o ,x ... ,..,, l=a1p22a33...an,
tt
t""""'l
| 0 0 0 ... annl
I o,t ot2 aB ... uhl
r(r-1l
|tt ,r, an dn ... 0 I
l

are

lon,

5i

anlan_12...a2n_tdtn.

$i

adicl

det A

O.

(aij), ij

(sau matricea adjunctA a matricei

A) qi

se

4t A:r . 4,r )
e, er, ' 4,
noteaztr A* urmatoarea matrice: A* =la,
( At,

(C), rz,n,reN* qi r < minQn, z).

De-

terminantul de ordinul ," format cu elementele matricei A situate la


interseclia a r linii qi r coloane so nume$te minor de ordin r. in

CI .C'^ minori

A-1

15.11. Matricea reciproctr (sau matricea adjunct6)


Fie matricea A =
=1,n. Se numeqte matricea
reciproctr matricei

15.9. Rangul unei matrice

total se pot forma

locA' A-l = A-l

dacd este nesingulari

0 ..01

Fie matricea Ae -,y'{^.n

03

A = I n.
Inversa unei matrice patratice A dac6 existd este unicf,.
Teoremtr. O matrice Ae .//"(C) este inversabil[ dacf, qi numai

. ..|=t-tl
... 0 |

IX-XII

Matricea B se nume$te inversa matricei A $i se noteuA B =

|
lan-tt un-t2 0

claplor

formele:

de ordinul r.

Fie matricea nenulf, Ae .,flr,,(C). Se spune cA matricea A


are rangul r qi scriem rang A = r, daci matricea A are un minor
nenul de ordinul r, iar tofi minorii, lui A de ordin mai mare decdt r
(dacd existtr) sunt nuli. Matricea nuld are rangul zero.

15.10. Matrice inversabile


O matrioe plraticd se nume$te sinsulari sau degenerata dacd
determinantul sf,u este nul. O matrice pdtratictr A se numeqte
nesingular[ sau nedegeneratf, dac[ det A + 0 (determinantul sAu

[r;; i,,

unde A;; sunt complemenlii algebrici ai elementelor


matricea rA

din

Inversa unei matrice pdtratice nesingulare se calculeazd dupd


algoritmuL:
I . se calculeazA det A:

2.

3.

se scrie matricea transpusa

'A

(il 4t

sescriematriceareciprocd(adjuncta)A+=l

este nenul).

Spunem ca matricea pAtraticd de ordinr.rl n este inversabil[


dacl existlmatriceaBdeordinul n astfelincntA. B = B.A = In .

i,, a,+,,)

4.

Se scrie matricea

inversd A-1 =

4z

.. 4')
42." ,\a

li;

o-.

t'

4,)

Fomule utilc pentm clevii claslor IX-Xll

104

Fornrule utile pentru elevii clasehr

(a11 ap as1

Exemplu.

o)7 l) detA =atp22afi+a)ta32aB*


l:
1.n31 n32 oe 1

- a3p22aB * d32d23a11 - a\aea$;

x2,

..., ta

+
la1 yr 1 a1,x2

.;; "r,l, :l A,,=(-r)r+r lli:, i:Xl,*,


lr,3 ,r3

lr

*... * a1,,.t,, = b1

"
It.........-"...,...

lar,1-r1 + a,,,2x2 + -..+

-A*.

ecualii lirriare care contin ,r necunos-

-- b>

Amnl.

'

(*) care

) (a-')-'

!o,1*i=t,, I <l<r.

A; 2) (AB)-t = 6-t o-t;

+1'(e-t)=('a)-' ; sl (la;-r= 1 a-r

(o"
3)

de( A-1 ) = det A-r

Matricea p[traticd A =

Matricea pitraticAA=(aij

rlaci qi numai

,J

=m

se nume$te simetricd

N)ij =li
l,ij=l,n se nume$te antisimetficd

3.

Matricea A =

dacdA=-tA

adicd A =t A

sau

(ai.i), i,j =l-u

numai dacf,A .t A =

l,

se poate ata5a matricea

e =lnt
t...1

att at .-. At, 4


I,I a22 "' azu th
Izi gi rnatricea A=lazt
I
r""'l
...
b,,
au,2
a^n
Inr'
)
{

(aii),

dacf, 9i numai dacd a1, = a ,


ii

2.

Sisternului

adicf,

,,

-a1i,ft)ij =tj

se nume$te ortogonaltr daci gi

A-l ='A.

=cletA. detlA = I =detA = I

Avem

sau detA

de(A'a

=- l.

;=1

numita maticea

etTinsd a sistemului.
O mullirne ordonata de numere

oP "' ar')
d)2 "' o"

ont2 " annt )


["''
formatZt din coeficienlii necunoscutelor lnumill matricea sistemu-

Alte tipuri tle matrice pdtratice.

l.

se Poate scne resrans:

b,,

Propriettr{ile inversei:
I

05

cste u;.. sistem de forma

ldtr.b
-' - d>txt * ...* at,,x-

zt'e=1";;

|
4tA.t=
'
detA

Un sistem folmat din

cute .rl

( all a21 all \


n3-,

Capitolul 16. Sisteme de ecua(ii liniare

A=l at aT

+ aea23a3t

lX-XIl

(lr , lz ,..., Lr) se nume$te


xt, x2,..., xn

solulie a sistemului (*) dac6inlocuind numerele

prin

aceste numere, toate ecualiile sunt verificate adici

\ai;)t

1=

b1, | < i < msunt toate adevdrate.

Un sistem de ecuatii poate fi:


l. compatibil dacd are solulii

Fonnule utile

106

pltru

elevii claelor IX-XII

Foflrrule ulile peotru elevii

ciaslor

IX-XII

I 07

3.

a) determinat dacA are solutie unica;


b) nedeterminat daci are cel putim doutr solufii;
2. incompatibil dacl nu are solufii.

un sistem in care ultima ecuatie este de forma 0 = D, DeR* $i


atunci sistemul este incompatibil.
Metoda lui Cramer de rezolvarea sistemelor de z ecuatii cu z

Ecuatii matriceale

necunoscute

Un sistem de n ecualii liniare cu


Un sistem de ecualii liniare

(*)

1<

io,1*1=ti,

i < rn

se

mai poate scrie sub forma ecuatiei matriceale AX = B undeA este


matricea coefi cientilor necunoscutelor sistemului:

(ort an ... arn\ [r,]


(br\
a22 .. rr,l.x=lrrl.
e=l"l
B=lhl
t......tt...i't_..t

[r,, an2

o^,

[r,

.,J

[r,

Analog din cele m

- I

a fost

73r',
A-l

. B.

eliminat din celelalte m

ecualii (care nu conlin pe

x1

1 ecuatii).

) obfinem o

2.

2 1

unde Ar_ estedeter-

un sistem in care ultima ecualie este de forma x* =

f( x*+t

..., rn ) unde t < n gi atunci sistemul este compatibil


uedeterminat. (Notand xk+t = d, x*+z = 9, .., xn =.0.

",

Rezolvarea sistemului de ar ecualii liniare

$i ,*,

cu rr

=+

necunoscute.

folos ind determina-nti i

Teorema Kronecker-Capelli. Un sistem de ecua{ii de forma

()

la11x,

=bi, I 3 i <,,r este compatibil dacd qi numai dacd


7.

Observa{ie. Sistemul

, gi atunci sistemul este compatibiI determinat;

i=1.n

uil=""r- a21b1=,,=+

rangA=rang

un sistem in care ultima ecualie contine numai necunoscuta

x,

A_

r,=-i,

. o.'( atr or2) si a=derA=


Idz$t+a22x2=b2 (r2| a22 )
o,,o r, - a pa *o' o =lui
?r:l=
!r' = u p r, - t rq,

o,,=l::r',

ecua[ie care sdin conlinA pe "r2 .


Repetand acest procedeu se poate ajunge la:

1.

formuleleluiCramer:

Exemolu. {a16r+ar2x2=b.t

Sistemul tiniar (*) dat se transformd folosind metoda


reducerii, in alt sistem echivalent in care .r1 apare intr-o singurd
x1

det A + 0 este compatibil determinat $i solutiile sunt date de

.]

Ecuatia matriceald AX=B,pentru det A+0 are solulia X =


Metoda lui Gauss

ci

A=

minantul oblinut din A inlocuind coloana i cu coloana B a termenilor liberi.

Rezolvarea sistemelor
Metoda matricealA

ecualie (spunem

trot

(*)

este: a) compatibil determinat dactr qi

numai dacd rang A = rang 7 = numdrul necunoscutelor;


b) compatibil nedeterminat dacd pi numai dacf, rang A = rang tr
< numdrul necunoscutelor.
Numf,rul necunoscutelor principale este egal cu rang A. Dacd
rang A = r, atunci exist[ un minor de ordinul r nenul al lui A,

Fomrule utile

r08

pntru elevii claselor [X-XIl

notat cu d. Acest minor se nume$te minor principal sau detercare se obline


minant principal. Orice minor de ordinul r +
prin bordarea acestuia cu coloatra termenilor liberi qi cate una din
Iiniile rf,mase (in afara minorului principal) se numegte minor

caracteristic.

Teorema

lui

Rouche. Un sistem de ecuafii

(*)

este compatibil

dacd qi numai dacA toli determinanli caracteristici sunt nuli.


Alsoritmul de rezolvare a unui sistem (*) comoatibil este:

l.

2.

Stabiilm determinantul (minorul) principal

Ei scriem sistemul

secundare gi atribuind acestor necunoscute secundare valori


arbitrare: 0, p,y, ... etc.
Rezolvf,m cu formulele lui Cranter sistemul principal qi oblitunclie de termenii liberi Ei
nem necunoscutele principale
de necunoscutele secundare. (Gradul de nedetenninare al
sisternului este egal cu numlrul neounoscutelor secundare)

lt

Capitolul 17. Sisteme de ecua(ii omogene

iailxi=bi , 1<i<nt

to[i termenii

j=l

liberi sunt nuli bi = 0, t < I < nr sistemul


Orice sistem omogen admite solutia banaltr

l.
2.

=0, x2

{,

..., xn

Capitolul 18. Relafii binare


Rela{ii binare. Fiind date doua mulfimi A gi B distincte sau nu,
orice submulJime 9l a produsului A x I se numegte relatie binard.
Elementele -r, ) pentru care ("r, y)e 9t se numesc elemente
asociate prin relalia !t gi se scrie .r 9t y (citim: , este in relalia 9t

)).

Exemplu. Relafia de egalitate pe mullimea A,


Avem (.r, y)e9l <+ x = y.

d)'

= {(.r,

illxe4.

Proprietali ale relatiei binare

Relatia de echivalenttr
O relalie binari 9l definitl pe mulfimea A se numeSte relalie
de echivalenld dacl este reflexivi, simetrictr qi tranzitiva.
Daci 9t este o relalie de echivalenld, atunci doui elemente
asociate prin relalia 9t se numesc echivalente.
nrullimea A gi .reA. Subrnullirnea

Fie un sistem omogen pentfu care rangA = r.


Daca r = n, atunci solulia tranald este singura solulie a sistemului.
Dactr r < n, atunci sistemul are qi solulii nenule. Acestea se
determind aplic6nd algoritmul de mai sus.

91

a) Reflexivitatea. Spunem ci o relalie binard 9i pe o mullime A


este reflexivi dacA pentru orice xeA are loc x 91 x.
b) Simetria. O relatie binartr 91 pe mullimea A este simetricA dactr
pentru orice .r,rA astfel incat x !t y, atunci are loc Ai y 9i x.
c) Atttisintetria. O relafie binarl 9i pe mullimea A se numegte
antisimetricd dacd din ,t 9t y 9i y 9t.r rezultd x = !.
d) Tranzitivitatea. O relalie binarl 9l pe mulfimea A se nume$te
tranzitiyh dacd oricare ar fi x,y,zeA astfel incdt.r 91 y qi y 91 z
atunci x 9l z.

Clasd de echivalenlI. Fie 91

se numefte omogen.
.r1

109

l.

cu

principal format din ecualiile gi necunoscutele ai clror


coeficienti tbrmeazf, determinantul principal, trecfuld ln
rnembrul drept toti termenii care conlin necunoscutele

DacAinsistemul(*)

FolDule utile peDtru elevii claselor IX-XIl

relalie de echivalenti

r = ltteA y!tr)
I

pe

se nunle$te

clasa de echivalenyd a elementului x $i se noteaza Cr =

Propriettr{i ale claselor de echivalenltr

Fie A o nevidd qi 91 o relalie de echivalen{i pe A. Atunci


clasele de echivalenla determinate de 91 pe A au proprietdfile:

l.

C,

I A, (V)xeA.

ll0
2.

Fonnule utile pentru elevii clarelor

Dacf,

"r

9l

atunci Cx

atunci C, =

y, iar dacd x nu

este

IX-Xll

in relalie cu y

{lCr,=9.

3.

Orice element din A aparfine unei singure clase de echivalen[[.


Defini{ie. Fie 9i o relalie de echivalen{l pe A. Mullimea claselor
de echivalenld se numefte muqimea factor (sat mulimea cA) a
lui A in raport cu relalia de echivalenli fr qi se noteazd A / 91.
Rela{ia de congruen!tr modulo n se define$te astfel: Fie
nN. Definim relalia 91 pe Z x Z astfel: x 9t y
x - y esre
multiplu de z. Relafia de congruenll modulo ,r, x 9t y se noteazd
x = y(mod n) gi citim ,,r congruent modulo n".
Utilizdnd teorema impar{irii cu rest ln Z avem: J : /, = c rest
r, cez ;i 0 1 r < nscriemx= r(mod n)
= .

Fonnule utile pentru

elcviiclaelor

X-XII

III

Pentru cazul cdnd mullimile A $i B au numtrr finit de elemente legea se poate defini cu ajutorul unui tabel al operafiei.

Exemplu.

A-- 11,2,3), B =

x este

unde ae A qi beB.

a/'

{1,

2,3, 4, 5} 9i * : A x B ) M,

Multimeaclaselord
n-l l.

=i i

esteZ,=

{0, i,2,...,

Relatia de ordine

O relalie 91 : A x A se numefte relafie de ordine dacf, este


18.1. Legi de compozi{ie binartr
Prin lege de comoozitie binard sau operatie binarA inlelegem
o aplicatie a mulJimii A x B intr-o altl mullime M.
Aplicalia o notam cu o literi J, g sau cu un semn: +; -; x;
$i scriem/ : A x B -+ M, + : A x B -+ M.
Aplicafia notatl ,,+" se spune ca a fost notatA aditiv, iar
notatia ,,." se spune cA a fost notatfl multiplicativ.
Exemple: l) +:N x N-+N, (.r, b)-+a + D (adunareapeN).
2) Z x Z --s Z, (x, y) + x - y (sctrderea in Z).
3) -./{,(C) x -/{,(C) --+ ..1./,(C), (A, B) --> A . B (inmultirea

matricelor pAtratice).

-;

un scalar).
Se nume$te lege de compozilie

internd

sau operulie

intemd o

aplicalie * : M x M -+ M. (Exemplu: inmullirea numerelor naturale).

18.2. Lege de compozifie intern[ definittr pe o multime


Fie A * @. O aplicalie definita pe A x A cu valori in A,
: A x A -+ A, (d, b) -+ f (a, b) se nume$te lege de compozilie
internd saa lege internd. Numlrul J@, b) se numeqte compusul
lui a cu b prin / qi este unic.

refl exivA, tranzitivtr qi antisimetric6.

ertemd sau operulie extetnd,


M. (Exemplu: inmultirea matricelor cu

Se numeqte lege de compozilie

o aplicalie x '. M x A

18.3. Partea stabiltr a unei mulfimi fa{tr de o lege


Fie o muljime A pe care este dattr legea de compozilie /. O
submullime B c A cu proprietatea : (Y)a,beB
f(a, b)eB se
nume$te parte stabiltr a lui A in raport cu legea /.
Tabla unei legi de compozitie e : A x A + A, definiti pe o
mullime finiteA = I at, az, ..., a, I este un tabel cu n lunii qi n

coloane, la interseclia liniei a; cu coloana a; afldndu-se elementul

q(ai,

oj).

tt2

Fonrrrle utile pentru elevii clo*lor lX-Xll

Ii'nrNl( utilc

pentru elevii claselor

lX-XIl

I l -l

Pe o mullime A pe care s-a definit o lege nohtA multiplicativ


qi are element neutru e avem:

'r(rlfactor)'dacan>0
.r'
-' -,{x'xdaci n=0

le,

.x" = x''*n
Vnlne N gi xeA
= x'n

Rezultii:
Pe o mulfime A pe care s-a detinit o lege notatd aditiv, 9i are
I-r+-r+ "+r (rt termenil'daci rr>0
element neutru 0. avem: ,Lr =

g(ai,a1)

10. aua

ProprietSfile legilor de compozitie internl


O lege de compozilie * : AxA

---> A se nume$te
asociativA dacA Y a,b,ce A are loc (4 * $) x c = s * (b * c).
Exemple: 1 ) (-r + y) + z = x + (y + z): 2) (x . y) . z = x . (l . z);
3) (-rry) -r
Cvrz); 4) (/ og) o lt =Jo (g o h).

1, Asociativitated.

z=xr

2. Comutativitatea. O lege de compozilie * : AxA -+ A se numegte


comutativa daca Vx,yeA are 169 v * y =y *.r.
Exemple: adunarea matricelor, interseclia (n) qi reuniunea (u)
mullimilor, innrullirea in R.
3. Elenrcnt neutru. Un element eeA se numeste element neutru
pentru legea *: AxA JA dacdVxA au locegalitalilex* a =
= x * x = x. Elementul neutru, dactr exist6" este unic.
Exemnle: 0 pentm adunarea in N; I pentru inmullirea in Q; 1,
pentru inmulfirea matricelor de forrna Ae .,/1,(C). La o opera{ie
necomutativA se det'inesc: element neutru la stdnga es*
Vxe A gi element neutru la dreapta

x*

ed=

x = x,

x,VxeA.

[-a o lege notatA multiplicativ elementul neutru se nume$te


elemerrt unitote (notat cu simbolul 1).
La o lege notatl aditiv elementul neutru se nume$te element

nal (notat cu simbolul 0).

=o

Rezultf,: Vrn,neN gi xeA


=,ta + nx = lrrr + rt)x.
4. Elenrcnt regulat (sitttplifrcare). Fie o mul{imeA 9i o lege *. Un
element aeA se nume$te regulat fald de legea * dacf, Vx,-veA din
a*x=a xy saudin x*a=yxa rezultd x=y.
cu
Dacd a * x = b * x
= a = D spunem caxE este element
care putem snzplifica la dreapta.
cu
Dactr .r * a = x * b
= a = b spunem cdxeEeste element
care putem sirzplifica la stdnga.
5. Element singular. Fie legea * definitA pe nrullimea A. Un elese nume{te singular dacdVaeA ate loc r*a = d*s =.r.
Exemolu. 0 este element singular la illmulfirea in R.
Otrservafie. Se pot defini elemente singulare la stinga' la dreapta.
6. Elenrcnte sintetrizabile. Fie o lege * asociativa qi un element
neutru / definita pe mullimea A. Un element ,rA se nume$te
simetriubil fa15 de legea de cornpozilie x, dacl at'e A astfel incat
:t' * x = x * x' = e. Elementul -r'se nume$te simetricul lui r 9i este

ment.rA

unic.

Exemple: Pe N, falI de inmulfire singurul element sinretrizabil


este l. Pe Z falh de adunare orice xez este simetrizabil (are ca
simetric pe - -r).
Dactr legea datl este aditivl simetricul lui -r (care este simetrizabil) se nunre$te oprrs gi se noteazf, - x.

Fonnule utile pertru elevii claselor

14

IX-XII

ll5

lijrmule utile penhu elevii claselor IX-XII

Dacd legea data este multiplicativA simetricul unui element


simetrizabilx

Au loc
(-

se

egalitaf

numefte invers

ile: x-' = (r-'

gise

noteza

' =1

r-'

ruu

nN*, x

xn

l.

Capitolul 19. Structuri algebrice

x
0,

xeA

gi

n(- x), neN*.


Fie o lege de compozilie * datl pe A care este asociativ[ 9i cu
element neutru. Au loc:
a) Dacb a,beA sunt simetrizabile atunci a*b este simetrizabil
qi (a * D)' = b'x a'.
n)-r =

b) PentruaeA simetrizabil areloc

(a') = a.

c) Dacd d,4 este simetrizabil, iar De A nu este simetrizabil


atunci a * b 9i b x a A nu sunt simetrizabile.
Observafie.

Se poate

defini simetricul la stdnga (la dreapta).

cd;reA este simetrizabil la st6nga (la dreapta) in


raport cu legea x dacl 3-rieA (respectiv x',1eA) astfel incat
Spunem

x'r*

x=s,

(respectiv"r * x'd=ert).

'1. Distributivitatea snei legi fafl de alt[ lege. Pe mullimea A


considerdm doul legi de compozilie x gi -1.
a) Dac[ pentru orice a,b,ceA ere lss ax(bLc) = (axb)L(a*c)

* este distributivf, Ia stinga fafd de operatia 1.


b) Dac[ pentru orice a,b,ceA areloc (a-J,b)*c = (d*c)-L(b*r) spunem cd operafia * este distributivi la dreapta fa{tr de operalia I.
c) DacA *este distributiva atat la stanga cat gi [a dreapta fa{[ de
spunem ca operalia

operafia -L atunci spunem ca operatia * este distributiva fafa de

I.

Se nurneqte structutd algebricd o mulfime A de elemente pe


care sunt definite una sau mai multe operalii (notatd (A, *) sau
(A, *, o, I, T).

19.1. Parte stabiltr

Delinifie. Fie (A, x) o structura algebrici qi BcA, B * A. DacL


Va,beB rezultd a*beB, atunci spunem cA B este stabil[ a lui A in
raport cu operalia *. Despre legea de compozilie x '. BxB --> B
spunem ca este indusd de legea de compozilie din A.
Exemole. (N, +) este parte stabild a lui N in raport cu adunarea;
(R, .) Si QcR, Q este parte stabild a lui R in raport cu inmullirea'

Observa(ie. Propriet{ile pe care Ie are operatia * in A le are


legea industr de eape

$i

BcA.

19.2. Semigrup
x
Defini{ie. O structurf, algebric[ (S, x), unde mullimea S + O 9i
*
este o lege de compozilie pe S se numeqte semigrup dacf, legea
este asociativd.

in cazul cdnd legea * este comutativa semigrupul se va


numi semigrup comutativ. Exemple. (N, +); (Q, ')t ("//,(:C), +)
in cazul c6nd (S, *) este semigrup 9i AcS, A * A, (4, *) este
semigrup, atunci A se nume$te subsemigrup al semigrupului S'

li

19.3. Monoid
Defini{ie. O mullime nevidaM estemonoidir' raport cu legea de
compozilie

definith pe M dac6

Mr. Legea * este asociativa x * (y *

z)

= (.r * y) * z, V x)t,ze

A'

Formule utile pentru elevii clarelor

I I6

IX-Xll

M2. lrgea * are element neutru (:eM astfel incat e * x =


=j6*s=a,YaEM).
Spunenr cA monoidul (M, *) esle comutativ dacA:
M3. Legea * este comutativd (x * y = y * x, V x,ye lv[).

Exernole: (N.

')r (2. -)t

( , //n(Ct. +).

Se observd cA orice monoid este subgrup.

Dat un monoid (M, *) se poate defini submonoidul (A, {.) al


monoidului (M, *) daca AcM, A + a si (A, s) este monoid.
Delinifie. Fie (M, *; un monoid. Un element x e M se nume$te
element simetriubil al monoidului M fatd de operatia ,,*" daca
existA un element -r' M astfelincat-r * x' = x' x r = /. NotAnl
u(M) = {x e M I x simetrizabil}.
Observalie. U(M+A, deoarece eeU(iO, e fiind elementul neutru.
TeoremI. Fie (M,' )un monoid $i jr M. Atunci:

t)/'' /' =./'--, (V)n,rt

N;

zy Gu)^ = x"'^ , (Y)n,,r N.


Dao6, in plus, xe U(M) (.x este inversabil) egalitatile precedente au
foc pentru otice n,meZ.
Teoremtr. Fie (M, +) un monoid qi xeM. Atunci:
l) rtt + na = (n + nt)x, (V) n,rrr e N;
2) niln-r(= (nru)x, (V) n,rre N.
Dac6, in plus, -reU(M), egalitAlile precedente au loc pentru orice
,1,nt2,
Observalie. Rezulti, in particular, cA orice doud puteri naturale
ale unui elernent (respectiv orice douA puteri intregi ale unui

element iuversabil) comutd intre ele, adic6./' . l" = {'. f,


(V)n,rrre N [respectiv, (Y)n,nrcZ, cind -re U(I[)].
Corespunzitor, in scrierea aditivd, oricare doi multiplii
comutA: ,Lr + fia = mrc + rrr, (V)n,rneN (respectiv, (Y)n,nrcZ,
cind xe U(M)).

Fonnule utile

;crtru elevii claselor lx-Xll

l7

*) un semigrup. O submul{ime nevidtr A a lui S,


care este parte stabil[ fa1a de operalia ,,*", se nun'le$te
subsentigrup al semigrupului S. Aceasta inseamnd ca (,4, *) este
Defini{ie. Fie (S,

tot un semigrup.
Dac6" in plus, elenlentul neutru e'al monoidului A coincide
cu elementul neutru e al monoidului M (echivalent, c,4), atunci
A se numegte sabmonoid unilar al monoidului M.
Delini(ie. I) Fie (S, *) gi (S', ") doud semigrupuri. O aplicatie
/ : S -+ S'cu cu proprietatea cA: /(r * y) = /(-r) " /Cv), (VEyS
se nurne$le morllism de semigrupui.
2) fie (M,,r) qi (M', .) doi monoizi. O aplicatie f : M -+ M'

care este morfism de semigrupuri se nume$te morfam de


monoizi. DacI in plus / satisface proprietatea: f(e) = e', ul.de e, e'
sunt elemente neutre din M, respectiv M', spunem ca / este un
morfim unitar de monoizi.
3) Un morfism de la un semigrup (monoid) la el insuqi se
ntrmelte endomorfisnl al acelui semigrup (monoid).
Observalie. Prin compunerea a douA morfisme de semigrupuri
(respectiv de monoizi) se obline un morfism de semigrupuri
(respectiv de monoizi).

l) Un morfism de semigrupuri, respectiv de monoizi,


care este inversabil (func[ie inversabili, cu inversa de asemenea
morfisrn de grupuri, respectiv monoizi) se nume$te izomorfism de
semigrupui rcspectiv izomorfism de monoizi.
2) Un izomorfism de la un semi$up (respectiv monoid) la el
insuqi se nume$te automorfism al acelui semigrup (respectiv
Delini{ie.

monoid).

3) Dac[ intre doutr semigrupuri (monoizi) se poate defini un


izomorfism, spunem ca semigrupurile (monoizii) sunt izomorfe
(izomorfi). Scriem (S, x; = (S', .), respectiv (M, *) = (M', o).
Teoremtr. Orice izomorfism de monoizi este un morfism unitar.
Teoremii. Un morfism de semigrupuri (monoizi) este izomorfism
de semigrupuri (monoizi) dac[ qi numai daca este bijectiv.

l l8

Fonmle utile pentru elevii cla*lor IX-XII

Fie G o mullime nevidl 9i * o lege de compozilie pe G. per

chea (G, *) se nume$te grup dacd:


G1. legea este asociativd;

este comutativd

Exemple: (2,

*)

este grup abelian (sau comutativ).

+); (Q, +)l (Rr, .): (../1,., (C), +):

(2,,, +) este

grup abelian, numit grupul claselor de resturi modulo n.

Reguli de calcul in grup:


vae 6. rr,ae

N+

l) a".a'n ={t'*^ , b')^ =o".

D b,, ), = (r, )-, , vae

I 19

b $i xa = D au solutie

Teoremtr. Fie G o mullime nevidi inzestratd cu o operatie notata


multiplicativ. Atunci (G,' ) este un grup daci 9i numai daca sunt
indeplinite axiomele:

Gl. orice element al lui G este simetrizabil.


Dactr, in plus, legea * are qi proprietatea:

IX-XII

G'1) Operafia este asociativa;


G':) Pentru frecare a,beG ecua{iile a,c
in G.

G2. Iegea x are element neutru;

Spunem cA grupul (G,

fErilu elevii claselor

Teoremh. Fie G o mul{ime nevida inzestratA cu o operatie nota6


multiplicativ. Atunci (G, ) este un grup dacA $i numai dacA sunt
indeplinite axuimele:

19.4. Grup

Ga. legea

Fonnule utile

G qi rre N*.

3) ab = at: * b = c; ba = ca
= b = t:,ya,b,ceG.
4\ ila = g + a + ... + a, Vne N+, ae G; n(- a) = - (tta), VneN*.
n ori

Observalie. Un grup este un monoid in care orice element este


simetrizabil, adicl in care U(G) = G. Reciproc nu este adevprat,
adicf, nu orice monoid este un grup.
Defini{ie. Fie (G. x; un grup. Dacd mullimea G este finita spunem
cd grupul G este finit, iar numf,rul elementelor (cardinalul)
mullimii G se numegte ordinul grupului. Dacd multimea G este
infinitd, spunem ca G este un grup infinit, sau av0nd ordinul -.
Teoremtr, Fie (M,. ) un rnonoid. Mullimea U(M) a elementelor
inversabile din monoidul M este un grup relativ la operatia
monoidului, numit grupul elementelor inversabile (grupul
unitAlilor) din monoidul M.

G"1) Operalia este asociativtr;


G"2) Existd ee C astfel incat ex =

x, Y xeG:

G astfel incat ,v:r = e (se poate


formula o propozilie asemanAtoare pentru intnulJirea la dreapta).
Ohservalie. Dac6 grupul )G, ) este abelian, putem simplifica
printr-un element indif'erent daca acesta este situat la st&lga sau la

G":) Pentru fiecare xe G existi

dreapta. De exemplu: xz = zy

-r e

x = y.

Teorem[. Daci intr-un grup (G,' ) avem x2 = e, (V)xe G, atunci


grupul este abelian.
Observa[ie. in grupul lui Klein arem/- = e, (V).reK $i acesta este
un grup abelian.
Gruouri remarcabile
1. Grupul claselor de resturi modulo n. Fie

neN*

I Zr= {0 , i

, ;:l ) mullimea de resturi modulo n. Definim operalia


+ : Z,xZn-)Z,, (a,b) --s k+6 = {lu.Atunci (2,,
2,

...

+)

este grup aditiv al calselor de resturi modulo n.

2. Grupul rddf,cinilor de ordinul n ale unit6{ii este grupul ( U, , ')


abelian finit in care n N+ iar I)

= lzeCl

ridhcinilor de ordinul n ale unit[tii


ai

2kn

=cos-+l
nn

zn

= I)

este mul{irnea

date de formula

zkn k=
. I,n-

sln-,

l:onnule utile peDtru elevii claselor IX-XII

Fornule utilc frertru el

120

Se mai scrie u, =b,E,L'....,6'-']={E"lr.a}


2tt..2n
,
q=cos-+tsil'l3. Crupul permutlrilor de ordinul n. Fie M

) r.o J

pennutdrilor o

S,

s-a notat

-)

S,, , (o, rp)

-+ o "

unde

= 11,2,..., ,r) $i

s,

-'.,. o(z)
-1".... o('r)/
-|l ,l
Iottl
tuturor permutdrilor de ordinul n gi definim
o.. M

compunerea

!) se nu-

me$te grupul permuttuilor de ordinul x.

4. Grupul (G, .) unde Q = le, a, oz


grupul ciclic generat de elementul a5. Crupul lui Klein.
Pe planul 17 =

p1p

urmtrtoarele transformiri

n3 7 qi

inzesffat cu reperul

a4=esenume$te

xoy se considerd

?--s 'fl i(x, y) = (x, y);


Or: S, :,7-->,? Sr1x,y)=(A -y);
c) sirnetria in raport cu Oy: S , : ,?--s ? S , (x, y) = (--r, y);
d) simetria in raport cu O:
36: ?-+ @, 561x, y) = (-.r, -y).
Pe mulfimea r( = {i, S.r , Sr, , So } se defineqte operalia,,o"
de compunere a funcliilor. Grupul abelian (K, .) se nume$te
b)simetriain mportcu

grupul lui Klein.

S.,

S,

s,

srisosy

S,,

S), 56

56

S.,

Defirii{ie. O mul{ime AEG a unui grup (G, *) se numefte subgrul


al grupului (G, *) dacI legea * din G induce pe.4 o lege de
compozilie astfel incdt (H, *) sa fie grup.
Exemple de subgrupuri: 1) (2, +) este subgrup al grupului (Q, +).
2) (Q+, .) este subgrup al grupului (R*, .).

3) (R*, ') este subgrup al grupului (C+, .).


Defini{ie. Fie (G, *) un grup Ei .re G fixat.

l'. Dacf, (:yre W* ct x" = e cel mai mic numdr neN* cu aceasti
proprietate se nume$te ordin u/ elementului x in grupul G.

a) aplicalia identicd a planului:l :

rnutlimea

<p.

Grupul ( S, , o) (care este grup finit de ordinul

121

Tabla de operatii este:

2". in caz contra, adicd (V)ze N*

xn + e , spunem

ci

elementur

x are ordinul - in grupul G.


Exemple: I ) in grupul (Q*, .), elementul - 1 are orclinul 2.
2) in grupul (C*, .), elementul I are ordinul 4.
3) in grupul (R*, .), elementul 7 are ordinul -.
DeJinilie. Fie (G, ) un grup qi rcc un element fixat- Submullimea lui G formatd din toate puterile intregi ale elementului -r,
adic5: <, > = { ro lk Zl
un subgrup al grupului
"tt"
subgrup ciclic ger.erzl de elementul ,.
Exemple de subgruouri. ciclice:

6, numit

1)ingrupul(Q*,.)avem:<*1 >= lGDr l*eZl ={-1, l}.


<i>= { (Dr lkezl = {1,-1.-,,,}.

2)ingrupul(C*,.)avem:

Fornule utile pentru elevii cluElor IX'XII

122

Fonnule utile peum elevii claselor

{, +r'' l'

3)ingrupul(R*,.)avem: <7>= { <lf lfeZl=


1,7,72,...1.

lui Lagrange. Ordinul oric[rui subgrup al unui grup


finit este un divizor al ordinului grupului.
Consecinle. l. intr-un grup finit ordinul oric6rui eletnent este finit
Teorema

gi este divizor al ordinului grupului.

2. Pentru orice ,reG ate loc x"''l(")

=4,

unde e este slementul

DeJini(ii
L Se numeEte funclie uritmeticd orice funclie
Notam mullimea funcliilor aritmetice cu F".

2. O funclie aritmeticd

f *

/eF.

se il)me$re

/ : N* -+ C.

funclie multiplicativd

Spunem cd funclia aritrnetici JeF" este o funclie complet


muttiplicativd daca f * 0 qi JQn ' tt) - f(nt) /(n) pentru orice

3.

4. Dac[ (G,

*;

N*.

qi (G', o) sunt doul grupuri, func{ia

nume$te morfism de

oo,r

P,) \

numere prime care apar

in

:g

+ 6'se

grupui dacd f{x * y) = /(, '

"fcv),

(V)ayeG.
5. Un morfism cle grupuri f : G -+ G'se numeqte izomorlism de
grupuri dacf,J este o funclie bijectivd.
6. Un morfism de grupuri f : G -+ G se numeqte endomorfism al
lui G.
7. Un endomorfism al lui G care este Ei izomorfism se numefte
automorfism al fui G.

descompunerea

lui n in factori primi

)'

Teoremtr (Fermat). Dacd

0 9i /Qn . n) = f(nt) ' fQr) pentru orice pereche de


dacd
numere ,rr, n relativ prime (nr, n) = 1.
pereche Qn, n)e N+ x

lui Euler q : N* -+ N* are expresia


I
=,.[r-11[,--L]
[, p.)l. una. p,. p2,.... p,,, sunr
p,/[

Teoremtr. Funclia

\tt= Ot ' Or' ""' P;

Funclii aritmetice. Func{ia lui Euler

121

8. Func{ia aritmeticf, rp : N* -+ N*, qfr) = numlrul numerelor


naturale k, mai mici sau egale cu n gi prime cu lr, se nume$te
funclia aritmeticd a lui Euler.

,t,l-t,

neutru al grupului G,
3. Orice grup de ordin prim este grup ciclic.

IX-XII

peN*

este un numdr prirn qi

aeZ

un

num5r intreg, atunci af' = a(mod p).


TeoremE (Wilson). Dacd p > 2 este un numdr natural atunci
urmAtoarele afirma!ii sunt echivalente:

l'.p este numf,rprim; 2".(p -1) !+ 1 = 0(modp).


Teoremtr. Fie J : G + G'un morhsm de grupuri. Notdnd cu e, e'
elementele neutre din grupurile (G, ") respectiv (G', .) avem:
1".

f(e) = s'.

3'. f ( *"

2".

> [f txl]'

f(x'

)=

[,ftrll-',

, (v)xe G,

(v)-reG;

(Y)nez.

Remarca. Transcrierea aditivl a teoremei de mai sus conduce la:


2". f(- x) = - f(x): 3" f(nx) = nf(x)' (Y)xeG'
l'. /(0)

(Y)neZ.

=0i

DeJini\ie. Dactr : (G. .) -+ (G'. .) este un morfism de grupuri,


submullimea lui G definita prin: Ker 1 = lxeGlJk\ = eJ se
nume;te nucleul morftsmului f .
DeJinilie. Un grup (G, +) se nume$te finit dac[ G este mullime
finita gi card G se nume$te ordinul grupului. Dactr G este infinita
gi grupul se nume$te grup infinit.

111

Forlnul( utilc leilttu clcvii claselor IX.Xll

19.5. Inel
Fie A o mullime nevidf, pe care s-a defirrit doud operalii
inteme ,,+" qi ,,." nurnite adunare respectiv irrmullire. Se numeEte
inel tripletul (A, +, .) dacd au loc axiomele:
Ir. (A, +) este grup abelian;
12.

(A, .) este semigrup;

I:. Inmullirea

este

distributivd fa{d de adunare:


(b + c).a--b.a + c.a,Va,b,ceA.

a.(b + c)=a.b + t:.a,

Daci (,4, .) este un monoid atunci (A, +, .) se nume$te inel cu


element unitate sau inel unitar
Daca are loc gi axioma:
^
Ia. lnmul{irea pe A este comutativ4 atunci inelul este comutativ.
Elementul nul al inelului este elementul neutru al grupului
(A, +), notat cu 0.
Elementul unitate al inelului este elementul neutru al
monoidului (A, .), notat cu 1.
Exemple: (2, +, .): (R, +, .), (. /1,,(Cl. +, .) inelul matricelor
pAtratice de ordinul ,r, (C[Xl, +. .) inelul polinoamelor cu
coefrcienti complexi, (7.lil. +, .) inelul intregilor lui Gauss unde

Zlil = la + ibla,beZ. i'

claslor

IX,XII

l2S

-. [x'(- v) = (--r). ] = *.r' v


t)
1. . .'',(V)x,yeA(,,regulasemnelor"la
[(-x).(-v)=x.y

J)

[.rt

i.(.v

-.)

=.rv

-.r:

.(V),r.y,:eA (innrullirea este distributiva

- ;)x = ,x - ?J
Teoremtr. Dacd A este un inel cu

lata de ,.scAdere'').

afi

inmullire).

element unitate, urmdtoarele

rmafii sunt eclrivalente:


A con{ine cel pulin 2 elemente.

l) Inelul
2)0*1.

Teoremtr. DactrA este un inel cu elentent unitate gi 0 *

l. Atunci:
) Elementul nul 0 nu este inversabil, adica 0e U(A).
2) Dacd.re U(A), atunci $i -.re U(A).
Tcoremtr. Fie A un inel cu element unitate. Daca elententul .rA
este inversabil, atunci x nu este divizor al lui zero.
I

Teorem5. Fie A un inel integru. Pentru oricare trei elemente


a,x,yeA, ca a * 0, avem echivalentele:
l) cut = ay (+.r = y.

2)xa=va)r=-v.

Definifie. Considerdrn un inel A. Un elementleA cu proprietatea


= .r se numeste elemert idempotent al lui A. Un element .reA

I ).

*0; 0.-r=.r.0=0,
(--r).y= jr.(-)); (-x).(-y) ="r.); (-x)'=-rtr

I-innrule utile pcnrru elevii

Regulidecalculintr-uninel: l) I

VxeA;

cu proprietatea cd (3)neN* astfel

2)

penffu,r

ttilpotent al lui A.
Teoremtr. DacAA este un inel, atunci:
I ) Orice element nilpotent nenul din A (dacd existl) este divizor al
lui zero.
2) Dacd, A este un inel cu element unitate, orice element nilpotent
din A diferit de 0 gi I (dac6 existd), este un divizor al lui zero.
Teoremtr. Fie A un inel cu element unitate qi xeA un element
nilpotent. Atunci elementele I +,r gi I - _r sunt inversabile.
Definifie. Fie A un inel cu element unitate. Dac6 (i)ze N* cu
proprietatea n. 1 = 0 (adic6 !+l+...+l=0 ) cel mai mic n cu

numir par qi

(-r)" = *,r'

pentru,r numdr impar; .r'Cv

z) =

x.y -x Z: O -z). x = y' x - z. x, Yx,1t,x6!.


,
,. ,Fl +Jr
n-2
n-l )h+l
2n+l
^ .rn -) n =(J-y)(.r
J)
J+...+y ); r + y
=

=(x+,v)(.{2n -x2'-1y+...+ y2';

. vayeA.

Teoremtr. in orice inel au loc egalitlfile:


I ) -r. 0 = 0. x = 0, (V)-reA (se spune cA 0 este,,absorbant");

incat./'= 0 se numeqte element

n ofl

Fomule utile pentru elevii claselor IX-Xll

126

aceilsta proprietate se nume$te cdrdcteristica inelului A. Altfel


spus caracteristica este ordinul elementuhri I din gupul (A, +). in
caz conlrar, adici (V)neN* =a n. 1 + 0, spunem cl inelul A are
caracteristica 0.
Teoremtr. in orice inel integru cu element unitate caracteristica
inelului este 0 sau un numAr prim.

FonDule utile pcruu elevii claselor

IX-XII

12.1

19,6. Inel integru

19.7, Subinel
Definifie. Considerf,m inelul (A, +, .). O mul{ime BcA nevidl se
nume$te subinel al inelului A dacl legile de compozilie din A
induc pe B legi de compozi{ie astlel irrcdt (8, +, ) s6 fie inel.
Defini{ie. Fie A un inel cu element unitate 1a, iar B un subinel al
lui A. Spunem cd B este subinel unitar al lui A dac6 B are element
unitate lr, $i are loc lr = la.
Teoremtr. Fie (A, +, . ) un inel (respevtiv un inel cu element
unitatel, iar B o submul{ime nevidtr a lui A. Urm[toarele aflrmaqii

Fie (A, +, ) un inel. Un element ae A, a * 0 (0 este elementul


neutru penru adunare) se nume$te divizor la stdnga (la dreapta)
al lui zero dacl existf, DeA astfel incat ab = 0 (respectiv Da = 0).
q
4+0 dar 9.4
Exemple:

sunt echivalente:
I ) B este subinel (respectiv un subinel unitar) al lui A.
2) (V)x,yeB * "r - ye B qi .rye B (respectiv lleB qi (V)aye B
x - ye B si .ry B).

Dk(Zn,+,'), *0,
/0 0\
2) tn (. /4(zt. +,.). a =[j
[J+oz

=0.

$i B

r0 0\
=[0 i)*0,

au,

AB =02 spunem despre inelul (A, +, .) ctr are divizori ai lui zero
dacd A confine cel pulin un divizor al lui zero.
Se numegte inel integru sau domeniul de integrilale un inel
care nu are divizori ai lui zero, este comutativ qi are element
unitate.
Exemple: (Q,+,'); (C,+,.); (ZtN,+,.); (RtE,+,.).
Considerf,m un inel (A, + ). AfirmaJiile urmAtoare sunt echivalente:
a) A este inel integru;

b)Ya,beA, a+0 qi

b*0=abi0i

c)Ya,beAcu, ab=0=a=0 sau b=0.


Daci (A, +, .) este inel integru atunci Va,.r,yeA cu a l0 are loc:
@c = ay e x = y (simplificare la stinga),
xa = ya <- x = y (simplificare la dreapta).

19.8. Morfism de inele

Definifie. Fie (Ar, +,.) qi (A:, x, o) douI inele. O aplicalie


: A1 -+ Ar se numegte morfism (sau omomorfism) de inele dacd

satisface:

*
I ) f(x + l) =
"f(x) /Cy), x,l,A r;
2) f(xy)= f(x) o f(y), x,yeAr.

Un morfism de inele este in acela$i timp gi un morfism de


grupuri (de Ia (Ar, +) la (A:, *)). Dactr Ar = Az = A morfismul

A -+ A se nume$te endomorfism al inelului A.

Definifie. Fie doud inele unitare (Ar, +, .) qi (a,, x, o). Se numeqte


morfum unilar de inele, an morfism f : A1 -: A2 cu proprietatea
"f(t) = l'(unde I qi 1' sunt elementele unirare din A1 qi respectiv

A).

Fie / : 41 -+ 42 un morfism de inele:


a) dacd, f este injectivE atunci f se numegte morfum injectiv;
b) dac[ / este surjectivd atunci / se numeEte rzo rfism surjectiv;
c) dacd / este bijectivd atunci / se numeqte izomorfism.

Formule utile peDtru elevii

128

claslor IX-XII

Dacl / : At -) A: un izornorfism de inele spunem ci inelele


sunt izomorfe ($i scriem Ar 'Az).
Un izomorfismJ:A -+A se nume$teautomorfrsm.
TeoremX. Fie / : A -+ A'un izomorfism de inele. Daed unul din
inelele A sau A'are element unitate, atunci $i celtrlalt inel are element unitate, iar izomorfismul / este un morfism unitar de inele.
Teoremtr (Teorema fundamental{ de izomorfism de inele). Fie
f : A --+ A'un izomorfism de inele. Atunci:
l) Exista un izomorfism canonic de inele A I r*r = Irn.f .
2) Daca / este morfism surjecti v arunci A I x* 1 . /'.
19.9. Corp
Defini{ie. Fie K o mullime cu cel putin doud elemente qi doul
operafii ,,+" numiti adunare 9i ,,." numitd inmultire. Se numeqte
corp tripletul (r(, +, .) care satisface axiomele:
Kr. (rK, +) este grup abelian cu elementul neutru 0;
Kr. (K-{0}, .) este grup cu elementul neutru 1i
K3. Inmullirea este distributivd fa{f, de adunare:
a (b + <:1 = ab + ac, (a + b)' c -- ac + bt:, Ya,b,ceK.
Daca este satislicuttr gi axioma:

IQ. inmullirea este comutativA a.b = b.a V a,be K atunci (K, +, .)


se nume$te colp comutativ sau cdmp.
Alttr definilie: Un inel (1(, +, .) unitar in care I * 0 (deci are
cel pulin 2 elemente) qi in care orice element nenul este inversabil.

Teoremtr. Inelul ( Z, , +, .) al claselor de resturi modulo n este


corp dacd gi numai daca n este nurndr prim (gi se numeqte corpul
claselor de resturi modulo n).
Exemple de comuri: (Q,

+,

.);

(R, +,

.);

(O(

Jt

), +, .) unde

pez-{l}

este Iiber de pdtrate .


TeorenrI. Orice corp este un inel integru, adictr
7.ef o.

lird divizori ai lui

Firrnule utile

Jcrlu

elevii claselor

IX-XII

129

19.10. Subcorp
Fie un corp (K,

+,')

5i

KrcK,

Kt*A.

Ktse nume$te subcorp

al lui r( dacd legile de compozitie din inelul K induc legi

de

compozilie pe r(1 astfel incfrt (Kr, +, .) sd fie corp.


Exemplu: (Q, +, .) este subcorp al lui (R, +, ').
Teoremfi. Fie (K, +, ) un corp gi L o submullime nevidl a lui K.

Urmitoarele afirmalii sunt echivalente:


l) (1, +, )este subcorp al lui (r(, +, ).
2) (Y)x,ye L

= x - ye L $i(V)-r,)eL* =

ry-

te L*.

Teoremtr. Fie A un domeniu de integritate qi l, un corp care il


include pe A ca subinel. Atunci L include corpul de fraclii r( al lui
A. Echivalent spus corpul de fraclii al unui domeniu de integritate
este cel mai mic corp ce conline inelul respectiv.

19.ll. Morfism

de corpuri

li (&, *, o) doua corpuri. O aplicalie


morfsm de corpuri dac[:

Fie (Kr, +, ')


se numegte

1).f(.r + y) = f(x) * f 6,),

Y x,ye

: Kr+ Kz

Kt

y) = f(x) f(y), Vx,ye K1.


"
Proprietate. Orice morhsm de corpud este injectiv.
2)

f(x

19.12. Izomorfrsm de corpuri


Fie corpurile (Kr, +, ) li (K:, *, "). O aplicatie
nunteste izomorfrsm de corpuri daci:
l) / este morllsm de corpun:
2)

: Kt

-)

K2se

este bijectie.

Un izomorfism de la un corp la el insuqi

se nume$te automorfism

al acelui corp.

Dac[ intre dou[ corpuri r( 5i K'existl un izomorfism, spunem ca


ele sunt izomorfe 9i scriem K = K'.

'l
Fornule utile pe[fiu elevii c]aselor IX-XII

130

I9.13. Spa{ii vectoriale


Fie (r(, +, .) un corp comutativ. Se numegte spaliu vectotial
(sau spa{iu liniar) peste corpul K multimea ordonatA (K, % @, O)
unde y + A, @ : VxV --> V este operalie internd pe V,
O : Kx7+ Veste operalie extema pe Vcu domeniul cle operatori
K, care satisface axiomele:
SVr). ( Y. @) esre grup abelian:
SVr). lO (ur @ uu) =i.O vr +),

O y = y, Vu V, unde I

este elementul neutru relativ la

inmullirea din K.

IX-XII

i=Ln,. j =1.n.
. j =t^ n,
+, ) este un K spa{iu al matricelor

3l

li) aA = (aai), i = t. rt
atunci tripletul (../1,,

",(K),

tipmxn.
4'. Spa[ii vectoriale de polinoame. Fie r<[X]

in

nedeterminata

Considerdnd

de

mullimea

X, cu coeficienJi, dintr-un cimp

,.+" ca ilind

adunarea uzuald

polinoamelor din I([Xl 9i ,; " inmullirea unui polinom din KlXl cu


elemente din K, obtinem spaliul vectorial (,qXJ, +'' ).
Reguli de calcul in spaliul vectorial y
1) ). O 0y = 0v, Vl.eK qi 0 O u = 0rr, Vve V iar 0 este elemen-

tul neutru la adunarea din K.

Exemple:

l. y = { 6 } constAnd dintr-un

singur vector (cel nul), este K

spa(iu vectorial, peste orice camp 1(, numit spaliu vectorial nul.
2. Spayii vectoriale aritmetice. Fie (K, +,. ) un cdmp qi ne N, iar

K'= Kx...x K= 1i =1x.

xz,...,xu)

l;rer()

pentru

n0= {0i (0-elementul neutru al lui K). Daci pentru


..., x,), ; = St,!2, ...,y,,)eK' 9i aer(definim:

il i + i =(x1 +y1,x2+yz,...,x, +)J


ii) qz = (arr, o-r:, ..., o*,,),

n> l

gi

= (-rr,x2,

= lA = (ati\. a,leK, i -

Pentru A = (ar) 9i B =

1b,,)eJl,,,

l.nt, j =l-

\ tr A v=0v dacd$i numai daci)'=0 sau v =0y.


3)l O (- v) = (- )") O v= -(l o v), Vl.eK$i vey;
(-i)O(-v)=)"Ov.
19.14. Subspa{iu vectorial
Fie un spaliu vectorial (K, V, O, O) peste corpul K qi ScV'
Atunci (S, O, O) se nume;te subspaliu vectorial al lui V, dactr S
este spaliul vectorial peste corpul I( in raport ou operaliile O
respectiv O.

$i

atunci (K', +,. )este un spafiu vectorial aritmetic n dimensional.


3. Spalii vectrtriale de matrice. Pentru un corp (K, +,. ) Si
,il,,?N*, fie nrullimea matricelor de tim,,t x ,1 cu elemente din r(:
. //,,,,,,1K)

A + B =(aii + b,),

(K. +, ').

Ovz, V],eK, yr,v:eV;

lr

polinoamelor

SV3). (l.r +12) O y =


O v @ lz O y, Ylw,L ze K, Y veV.,
SV1). (Ir .tr) O v = trr O (l: O v), V},r,l"ze ,(, Vve V;

SVr.

!:omule utilc pettru elevii claselor

qi ae K definim:

Atunci cdnd nu se pot confunda operatiile @ $i O ce vor nota


+ respectiv ..
Fie spafiul vectorial (K, V, +, '). Mulfimea de vectori {v1, u2,
..., v,,) c Yse nume$te:

liniar indepentlentd

=),r=12=...=1,,=0,

- liniar dependentd
astfcl ?ncit 11u1 * i'2v2 +

dacd din

l.rvr + )'zvzt ... +1",,v,=5,

l,e K. i =l.n

dacd existf, )'r,)' 2,...,tr,, K, nu


.. . +

)',v, =

Qy

toli nuli

132

Fomrulc utile JrcDu! elevii cluselor

IX-XIi

Fonilule utile pentru elevii clasekf

Fie. y,, un spatiu vectorial peste r(, de dimensiune

Teoremi. Fie (7, +,' ) un spatiu vectorial peste K. O submultime


nevida W c y este spatiu vectorial peste K, in raport cu restricliile

TeoremI.

la W ale operatiilor fa{tr de care V este spa{iu vectorial, dacA $i


numai dacl:
a) "r' y 6 W, (Y) x,y e W;
b) ctr I4l, (V) s e K, x e W. in acest caz !7 se numeqte
subspaliu al lai V.

o baza pentru

19.15. Bazf,
Mullimea let, et, ..., e,,) de vectori din spaliul vectorial (K, 7,
+, .) constituie o bazd a acestui spatriui vectorial daci rnullimea
ler, ez, ..., e,,) este liniar independentf, gi ea genereaztr spa{iul
vectorial (K, y, +, -). Numlrul ,1 se nums$te dimensiunea bazei.
TeoremI. a) Orice spaliu vectorial (care nu se reduce la vectorul
nul) admite cel pulin o baz[.
b) DacI un spa{iu vectorial admite o baz[ finitd cu n elemente
(neNx), atunci orice bazi a sa are tot n elemente (un astfel de
spaliu se numeqte n - dimensronal $i se noteazf, V,,).
TeoremI. Se cousideri V,, un spaliu vectorial peste corpul K gi
nrullimea g = le1, e1 ..., e,,) inclusl in y,,- Atunci, B este o bazd a
lui % daci qi numai dacl orice -yy,, se poate scrie in rnod unic
sub forma: x = x(r * x1e2 + ... * xttr, xieK, i = 1,2, ..-, n (ca o
cornbinafie liniari a vectorilor din B).

19.16. Coordonatele unui vector


Dacf, {e1, et ..., e,\ este baz[ in spafiul vectorial (K, V, +,.\
qi un vector ueVse scrie v =),er*),zez* ... +),,e, atunci scalarii
trr,l :,.. .,tr ,e 1(, unic determina{i se numesc coordonatele
vectorului v in baz\, datd,.

IX-XII

33

finitd

n. Atunci, oricare n vectori liniari independenli al lui % fbnneazl


14,.

Definifie. O aplicalie /: V+ V'se nume$te:


l) morfism de spalii liuiare (vectoriale), dac[ verific[ proprietl'
tile:

/(.r + y) = /(r) + f(v), (V)ir,) 7 (se spune ca / este aditivd);


b) /(Lr) = l"f(r, (V)l 1(, (V).re v ( se spune cA / este omogena).
Un rnorfism de spaliu liniar de ta un spa{iu la el irrsuqi se nume$te
endomorfism.
2) izontorfiun de spa{ii liniare (vectoriale), dac[ verifici propriea)

tilile:

/ este morlisnr spalii liniare.


/ este biiectivl.
in acest c.v spunem cE spaliile vectoriale V qi V' sunt
i)

ii)

izonrorfe Ei scriem V z V'. tJn izomorfisnl de la un spa{iu liniar la


el insuqi se nume$te aulomorfism.

19.17. Aplicatii liniare


Fie doud spalii vectoriale peste acela$i corp comutativ tr,
(K, V. +, .) qi (r, Vr, +, '). O tunclie f : V --> Vi se nume$te
aplicayie liniord a lui Vin Vr daci au loc proprietafile:
I ) Vvr,v:e V avem /(vr + v2) = J(v1) + f(v) (f este aditivf,);
Z\ VXe K, Vve Vavem J(tr v) = tr' /(v) (J este omogeni).
Consecin{e
1. Dacf, f este aplicalie liniari de la V la V', atunci:
f(cra + Fv) = c-f(&) + B/(v), (V)o,pR, (V)r,ve V.
2. Dacd 0r,e V este vectorul nul din l/, iar 0r" e 7'este vectorul nul
din V', anrnci are toc /(0r) = 0r" ' oricare ar fr f : V --s Y'aplicafie
liniartr.

134

Fonnule urile rentru eleviiclaselor

IX-Xll

3, Pentru f :V--+V', aplicaiie Iiniar6, avem f (-u) = *f(u), (y)ueV.


4. Dactr h1,u1...,u7V ;i d\,ct 2,...,o 1R, J : V --> V, aplicalie
IiniarS, atunci f(apt + ct2uz+ ... + atu)= srf(rr) + aif@z) + ...

+ odf(ai).

5. Dac6 vectorii ut,u2,...,rry sunt liniar

dependenfi, atunci

qi

vectorii imagine f(u), f(uz), ..., f(oi printr-o aplicalie liniarA


f : V -+ V' vor fi liniar independenii.
6. Dacd vectorii u1,u2,...,uk genereaza pe 7, atunci f(u), f(u2), ...,
pe J(y). pentru / aplicalie liniara, unde J(I) =

/(lr) genereazd
= {flul I re 7)

reprezinttr imaginea spafiului vectorial

1z prin

aplicalia liniard f.
Proiectia. Proieclia vectorilor din R3 pe un plan din R3 data de p :
R3 --+ R3, P(x, y, z) = (x, y, 0), (VXx,y,z)e R3 este o aplicalie

liniar[.

Simetria. Dacd Vs este spatiul vectorial real al vectorilor legali


(de 0) din spaliul O"q,3, atunci definim aplicatia 56 : V6 -+ V6 prin

S(r)=*u, (Y)ueVs.
Avem S,, (uu + Bv) =

So

(r) +

P S0

(v), (Y)u,ve

V,, ,

(V)o,,Be R. Deci S,, este aplica{ie liniarS, numita simetria centrali.

Rotatia. Fie

V,

spaliul vectorial al vectorilor lega{i (de 0) din

planul .xOy. Definim aplicatia ,1

fis |,1)=f ":'l


\ )i r ,rs,nu
centru O gi unghi 0*

-vsin:1.
!)cosu

3 , % -r

rvr[*].
\y )

V,,

OeR, prin

y(,. numita rotaria

<re

F(rnule utile penn! elevii claslor

IX-XII

135

Omotetia. Considerlm aplicalia

H!:

V,,-+ V,,, H!, fu) =

ku,

(V)ile I{, , numita omotetia de centru O gi raport ke R*.

g:V

DeJinilie. Fie /,
aplica{ia liniarl

--> V'doui aplica(ii liniare. Spunent cd


este egald cu aplicalia liniartr g 9i scrient
f = g dacd f(u) = g(a), (V)re V,
Defini1ie. Fie /, g : V -> V'doul aplicalii liniare. Se nume$te
g, aplica\ia + : V -+ V'definiti prin
suma funcliilor

ff

f,

sxu) = f (u) + g(u), (v)ueV.

TeoremI.

Suma a dou6 aplicalii liniare este tot o aplicafie liniard.

Delinilie. Fie

f
/

: V -+ V'o aplicafie liniar[ qi ],eR.

l/

l,

Se nume$te

definitl prin
produsul lui cu scalarul
aplicalia notatd
),f : v -s v', (),f)(u) =),f (u), (V)ue V.
Teoreml. Produsul dintre o constanta ].eR qi o aplica]ie liniard
este tot o aplicalie

liniarl.

DeJinilie. Aplicalia g " J : V -+ V"


produsul) celor doui aplicalii liniare

se numegte compunerea (sau

/,

g $i este definitl prin (g

f)(u) = s(f(u)), (V)uev.


Teoremtr. Produsul a doui aplicalii liniare este o aplicalie liniarl.
: V -+ V este inversabill dacd exista o
DeJini1ie. Aplicafia
aplica{ie g : V--> Vpentru care f o I - I " f = lu .
y este o aplicalie liniarl bijectivd (deci
Teoremtr. Dacd : y

este un izomorfism de spaliu vectoriale), atunci inversa


V

-+ V este tot o transformare liniar6.

Cnnl ,i,r; r. . . ... r ;r. I


B;L:u- .,'; ,,u,*.f- rni'' I

ei

.l'-'

Fomule utilc petrtru elevii olaslor IX-XII

36

137

CUPRINS

BIBLIOGRAFIE
l. E. Beju, L Beju 2.
3.
4.
5.

Compendiu de matematictr; Editura

$tiin{ificA qi Enciclopedicd, Bucuregti, 1978.


L Curtui - Memorator de matematicA. Algebr[ pentru
clasele X-XIL Editura BOKLET, Bucureqti, 2003.
T. Dumitrescu, M.C. Fronescu, V. Pdunescu - AlgebrS.
Nofiuni qi formule de baza. Editura CISON.
P. Flondor, L. Preoteasa, O. Stiindsild - Matematictr.
Manual pentru clasa a X-a, Editura ALL, 2000.
A. Gomolea, M. TaraS Chirculescu, G. Caba, D. Sdvulescu
- Matematicd. Manual pentru clasa a X-a, Editura Teora,
2000.

6. A. Gomoleq M. TaraS Chirculacu,

D. Sdvulescu

Mate-

maticf,. Manual pentru clasa a XI-a, Editura Teora, 2001.

7. A. Gomolea" M. Taras Chirculescu, D. Sdvulescu -

Mate-

maticd. Manual penru clasa a XII-a, Editura Teora, 2002.

8.

S. IanaS, M, lena, M. Nicolae

- Matematicd
pentru clasa a X-a. Editura CORINT, 2000.

9. Ion D. Ion -

Algebrd, Editura Didactictr

qi

Mr. Manual
Pedagogicd,

Bucuregti,1975.
10. D. V, Ionescu - Complemente de Matematici pentru licee,
Editura Didactic[ qi Pedagogici, 1978.
11. C. Ndstdsesca, C. Nild, C. Vraciu -Bazele algebrei. Edicura
Acaderniei, BucureEti, 1986.
12. I. Pop, Gh. Neagu - Algebri liniarl gi geometrie analiticd in
plan gi spatiu, Editura Plumb, Baclu, 1996.

13.

14.

D.

M. Chirciu, $t. Alexe, N. Dragomir, T,


Diaconu, A. Petrescu - Matematicd. Manual pentru
clasa a IX-a (Trunchi comun + curriculum diferenJiat).

Sdvulescu,

Editura Corint, Bucureqti, 2004.


Algebrd - Structuri fundamentale penhu liceu.
Editura Corint. Bucure5ti. I 996.

M. lenh -

Cap.

...
.........-..

l. Elenrentedelogic[maternatici .......... ..... .

l.l.

1.2.
1.3. Predicat
1.4. Cuantificatori
Cap.2.

Mul{imi
Multimi

2.1.
2.2.
2.3.
2.4.

6
6

...............

8
8

multirni
nrullirni
n:ullimi
2.5. Teoreme
2.6. Ra{ionamentul ..............
Reta{ii intre elenrente 9i
Retalii intre
Operalii cu

8
8

9
12
13

Cap.3.Mul1irneanumerelorreale.................
3.1.
3.2.
3.3.
3.4.
3.5.
3.6.
3.7.
3.8.

3.9.

Enun!. Propoziiie. Valoare de adevdr


3
Opera{ii Iogiceclementare ..,..................... 3

Mulfimi de numere

15
15

....................... l6
................. .. .. .. l6

Ordonareanumerelorpe axa

Intervaledenumerereale
Valoareaabsolu6sau modulul
ProprietAtile

modulului

...................

1'7

l8

Operalii cu numere reale ........................... l8


Puteri intregi ale numerelor reale .....'........... l9

Identitafi
Radicali

3.10. Puteri cu exponent rational


3.1 l. Operafii cu

......

20

....... 20
................-....... 2l

radicali
22
numeralie
23
....... ........ 24
3.13. Numere zecimale
3. 14. Transformarea frac{iilor zecimale ......... ...... 25
...... 26
3.15. Rapoalte
....., 26
3.16. Propo4ii
3.17.$irderapoarteegale.......,.... 28
3.18. Mlrirni direct gi invers proportionale
28
........... 29
3.19. Reguladetrei simplf,
3.lZ.Baze de

138

139

3.20. Procente
30
Cap. 4. Calculul probabiliralilor
30
4.1. Evenimente. ProbabilitIti
30
4.2. Probabilitali condilionare
33
4.3. Evenirnente independente
34
4.4. Scherne clasice de probabilitate
)4
4.5. Variabile aleatoare
36
4.6. Operatii cu variabile aleatoare
36
Cap. 5. l.ogaritmi ................ .
37
Cap. 6. Ecuafii
39
6.1 . Ecualii de forma ax + b = 0, a,beR
39
6.2. Ecualii deforrnaa,r + by + c=O, a,b,ceR ..... 40
6.3. Ecualia de gradul Il
4t
6.4. Formulele lui Vidte
42
6.5. Ecualia de gradul al treilea
43
6.6. Ecuatia de gradul al patrulea ... ... . . .
44
6.7. Ecuatii iralionale
44
6.8. Ecuatii reciproce
44
6.9. Ecuatii bipatrate
45
6.10. Ecualii binome
46
6.11. Eoualiitrinome
46
6. I 2. Ecuafii exponentiale
46
6. I 3. Ecualii logaritmice
Cap. 7. Sistenre de ecua{ii
4"t
7.1 . Metode de rezolvare
48
a) Metoda grafica
48
b) Metoda substituliei ... . . .... ... . .. .
48
c) Metoda reducerii ..................
49
7.2. Sisteme de forma .r * y = 5,' ry = p ............. 49
7.3. Sistemedeforma na+n=v: of +bx+c=v 49
Cap. 8. Inecualii gi sisterne de inecualii ... .. .. . . ... . . .... . .. 50
8.1. Inecuafii de gradul int6i
5l
8.2. Sisteme de inecualii de gradul intrli ............... 5l
8.3. Inecua(ri de forma (ax + b) / (nu + tt) < 0 ...... 52

8.4.
8.5.

lnecua(ii de gradul al doilea


Sisteme de inecualii de gradul al doilea

8.6.

Inecuafii iralionale ..

52
53
53
53

8.7. Inecualii exponenfiale

8.8.

Inecualii logaritmice

54

Cap. 9. Funclii
9. I

Produs cartezian. Reprezentare geometric6

......

9.2. Definitia lirncliei ..........


9.3. Restriclii. Prelungire
9.4. Moduri de a defini o functie
9.5. Funcfii monorone
9.6. Graficul unei funclii
9.7. Compunerea funcfiilor
9.8. Func{ia identici .......,.
9.9. Funclia constanta
0. Funclii injective, surjective. biiective
L Variatia unei func1ii
9. I 2. Funcfia de gradul intdi
9.13. Funcfiade gradul al d"il;; .........,,........ ..:.
9.14. Semnul funcliei de gradul al doilea ...............
9.15. Monotonia funcliei de gradul al doilea ..........
9. 16. Funcfia caracteristica a unei multini
9. I 7. Funclia putere ...........,..
9. I 8. Funclia radical
9. i 9. Funcfia exponen{ialA
9.20. Funclia logaritmic6
9.21. Alte funclii ... . . . .. . ..
Cap. I0. Progresii
10.1. giruri numerice
10.2. Moduri de definire a unui qir
I 0.3. hogresii aritmetice
10.4. Suma termenilor unei progresii aritmetice
10.5. Progresii geometrice
10.(1. Suma termenilor unei progresii geometrice
9. I

9.1

55
55
55

56
56
57
5'7

58
58
58
59

6l
6l
62
62
63
63
65
65
66

67
68
68
68

69
'70

70

7\

l4l

140

Cap. I l. luducliamatematicl
I Ll.Induclia

..............

11.2. Axioma de recurenli a lui Peano


I 1.3. Metoda induc{iei ntatentatice

72
72

.......... ......
72
73
'13

12.2. Aranjamente ................


12.3. Cornbindri
12.4. Triunghiul lui Pascal
12.5. Binornul lui Newton
Cap. 13. Mulfimea nunrerelor contplexe

74
74

.l

1.2.
1.3.

77

19.9. CorP

Matrice

. 80
............... 81
. ..... 9l
......' 91

15.2. Operatii cu

93

1.4. Rldiciniledeordinulnaleunitatii .. .... . .


Cap. 14. Polinoame cu coeficien{i conrplecai
Cap. 15. Matrice qi determinanli

l5.l

matricc
Permutlri

. . .. 96
5.4. Conrpunerea sau produsul permutf,rilor .. . . .. . . . 96
. . . . . ...'.. 97
I 5.5. Inversiunile unei permutiri ... .
98
15.6. Semnul unei permutdri
98
l5.7.Determinarlli ................

l5.3.
I

......'...101
l5.8.Tipuridedetentrinan(i
.......'..... 102
15.9. Rangul unei matrice
I 5. 10. Matrice inversabile ................ .............. 102
t 5. I L Matricea reciproci ........... -.................. 103
cap. 16. Sisteme de ecualii liniare ................. ... ..... 105

cap. 17. Sistenre de ecuatii omogene ................. ...... 108


...........109
cap. l8.Relatiibinare...........
18.1. Legi de compozilie binari ...............'......... I l0
Iti.2. Legi de compozi{ie interni deiinite pe o mullime I I I

l t5

l15

19.2. SemigruP
19.3. Monoid ... ..
19.4. CruP
I 9.5. Inel
19.6. Inel integru

76

Forma algebricl a numerelor complexe . . .... '.. 77


Reprezentarea geonretricf, a numerelor complexe 79
Operalii cu nuntere complexe scrise sub
formdtrigonometricd ........ .. . ...... ...... 80

115

""

19.7.Subinel . .
19.8. Morfism de inele

15

.1ll

fat[ de o lege

Cap. 19. Sn'ucturi rlgebrice


19.1. Parte stabila

Cap.12. Combinatoricl qi binomul lui Newton


I 2.1 . Perrnutf,ri

18.3. Partea stabiltr a unei multimi

19.10. SubcorP..'

19.ll. Morfismdecorpun':"""""" "


lzomorhsm de corPun

19.12.
19.13. SPa[iivectoriale
19.14. SubsPalii vectoriale
19.15. Ba2h ..... """
19.16. Coordonatele unui vector
19.17. APlicaliiliniare
Bibliografie

115

116
124

125

t21
t27
128
129

"'

129
130

130
131

132
132
133

136

www.meteorpres.ro
Oferta editurii METEOR PRE,SS
Comenzlle, distribu{la Ei corespondenta se fac pe adresa:
Str. Bahluiului nn 1,0112E1, scctorul l, Bucureqti, C.P. 41-12E
e-mail: editura@meteorprcss.ro
Tel.: 021.222.33,12; t'ax: 021.222.83.E0;

Limba romAnd cl. V-Vlll

gt. ltinca,l. prodea,

112pag. 9x12

cm

3,50 tei

Geografia Rom6niei cl. a Vlll-a


lstoria rom6nilor

e-mail : comenzi @meteorpress.ro

P. Constantin

- C. gerban, N. Burcea
96 pag. 9x12 cm 3,80 lei
cl. a Vlll-a - Vasile pdsditd
96 pag. 9x12 cm 3,50 lei

ESENTTALE

GIMNAZIU
Trigonometrie 9i Geometrie - cl. lx-Xll - D. Sdvulescu
88 pag. 9x12
3,50 lei

cm

Analizi matematicd - cl. Xl-Xll


T. Deaconu, C.

D. Siivu/escu,

Dragomir N. Dragomir

72pag.
Matematicd

cl. V-Vlll

cl. Vl-Xll

pag.

- O. Crocnan,
192

Geografia Rom6niei cl. a Xll-a


120
Chimie organicd

9x12

208

cm

3,50lei

D. Sdvulescu, l. Rogu
64

Fizicd

- ex. 9i probl. - cl. a V-a, sem. I 2010-201.1


Gheorghe Drugan, lon Ghica
Matematicd

9x't2

5,00 lei

pag. 9x12

cm

5,00 lei

pag. 9x12

cm

5,00 lei

pag.

13x20

cm

10,00 tei

cl. a V-a, sem. ll 2010

/on

240pag. 13x20cm 10,00tei

C. $erban, N. Burcea

L. L Doicin, A. Stoica
104

152pag. 13x20 cm 10,00 tei


ex. 9i probl. - cl. a Vl-a, sem. I 20,t0-2011
Comel Moroti, Maius Giurgiu

Matematic6

cm

ex. 9i probl.
Ghica, Gheorghe Drugan

3,50 lei

T. Julea

pag. 9x12

cm

Matematicd

Matematicd

ex. 9i probl. - cl. a Vl-a, sem. ll 2010


Maius Giurgiu, Comel Moroti

192pag.

,13x20

cm

10,00 tei

Matematicd

lon

ex. 9i probl.

cl. a Vll-a, sem. | 2010-2011

Ghica, Gheorghe Drugan


216

pag.

13x20

cm

10,00 lei

- ex. 9i probl. - cl. a Vll-a, sem. ll 2010


Gheorghe Drugan, lon Ghica

Matematicd

192pag. 13x20cm 10,00|ei


Matematicd

ex. 9i probl.

cl. a Vlll-a, sem. I 201G2011

Maius Giurgiu, Comel Moroti

208pag. 13x20cm 10,00lei


Matematicd

ex. 9i probl.

cl. a Vlll-a, sem. ll 2010

Cornel Moroti, Maius Giurgiu


160

pag.

13x20

cm

10,00 lei

Matematici

culegere pentru cl. a Vlla- coord. Florica Banu

Matematicd

culegere pentru cl. a Vla-

Matematicd

culegere pentru cl. a V-a- coud. Florica Banu

384pag. 17x24cm 15,00|ei


card. Florba Banu
304

pag.

17x24

cm

'15,00 lei

200pag. 17x24cm 14,00|ei

Comenzile vor fi onorate ln limita stocului disponibil.


Hditura Meteor Press iEi rezervi dreptul de a-gi actualiza
prefurile in funclie de noile costuri tipogratice.

a -.-

l -l"