Sunteți pe pagina 1din 60

STUDII PRIVIND RECICLAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

PROVENITE DIN DEMOLĂRI ŞI/SAU DEZAFECTĂRI, ÎN VEDEREA


REUTILIZĂRII ACESTORA (PLUS PROPUNERE DE OM PRIVIND
COLECTAREA, VALORIFICAREA, ELIMINAREA MATERIALELOR DE
CONSTRUCŢII PROVENITE DIN DEMOLĂRI)

INTRODUCERE

Actuala fază a temei de cercetare va fi structurată pe trei capitole. În primul capitol


vor fi sistematizate cercetările efectuate în legătură cu stabilirea unor reţete de beton
care utilizează agregate provenite din demolări, fiind prezentate reţete care înglobează
40% agregate provenite din demolări şi 60% nisip natural, rezultate obţinute ca
urmare a cercetărilor efectuate după cel de-al doilea război mondial, de prof. Steopoe.
În capitolul 2 vor fi prezentate studiile proprii de laborator privind verificarea
compatibilităţii cimentului cu diverse materiale provenite din demolări, utilizate ca
agregate, precum şi un comentariu critic privind posibilităţile de preparare de mortare
şi betoane cu materiale provenite din demolări. În capitolul 3 al lucrării va fi
prezentată o propunere de OM privind colectarea, valorificarea, eliminarea
materialelor de construcţie provenite din demolări.

CAP. 1 CERCETĂRI PRIVIND STABILIREA REŢETELOR DE BETOANE


CARE UTILIZEAZĂ AGREGATE PROVENITE DIN DEMOLĂRI

În resturile provenite din demolări se pot întâlni trei categorii de materiale care pot fi
utilizate în betoane: sfărâmături de beton, bucăţi de cărămidă şi moloz provenit din
mortare întărite.

Sfărâmăturile de beton pot fi folosite drept agregate pentru betoane proaspete: în acest
scop ele se concasează până ajung la mărimea obişnuită a agregatului şi la sorturile
necesare pentru realizarea unui anumit tip de beton. Din concasare rezultă pe lângă
sorturile necesare şi praf, care în unele cazuri se poate adăuga amestecului, deoarece
s-a constatat experimental că, în funcţie de destinaţia betonului, acest adaos este
benefic.

Utilizarea resturilor de beton prezintă o serie de neajunsuri, după cum urmează:

1
1. Materialul spart este colţuros şi prin urmare este posibil să dea betoane mai puţin
lucrabile. Acest dezavantaj este contracarat însă de utilizarea mijloacelor moderne de
vibrare, prin care se realizează o bună compactare a betonului;

2. Porozitatea unui beton întărit este mai mare decât aceea a betoanelor realizate cu
agregate silicioase obişnuite, amestecul de beton va cere deci, multă apă spre a ajunge
la consistenţa plastică, fapt ce va produce o reducere a rezistenţelor mecanice şi o
mărire a contracţiei la uscare;

3. Agregatul obţinut prin concasarea betoanelor provenite din demolări este încărcat şi
cu costul manoperei de concasare.

Este deci necesar să se limiteze întrebuinţarea acestui material la piese de construcţie


masive, cu un adaos de nisip îndestulător, în vederea obţinerii unei bune lucrabilităţi,
sau să fie utilizat la realizarea unor prefabricate ce se vor pune în lucre după o întărire
şi uscare suficientă, spre a nu resimţi efectul neplăcut al unei contracţii la uscare mai
mare decât cea admisibilă.

De asemenea, este bine ca materialul să nu fie întrebuinţat singur, ci în amestec cu


pietrişul şi nisipul de balastieră. În ceea ce priveşte proporţia amestecului şi dozajul
necesar, acestea vor fi determinate de destinaţia betonului şi de rezultatele ce se vor
obţine la încercările preliminare.

Sfărâmăturile de cărămidă au fost întrebuinţate încă din anticitate în construcţii.


Astfel, în lucrarea despre arhitectură a lui Vitruvius, apărută în anul 13 î.H., găsim în
cartea VII-a, cap.4, următoarele: "La tencuiala pentru fundaţia umedă, în loc de nisip
se vor întrebuinţa sfărâmături de cărămizi arse, pentru ca această parte a tencuielii să
nu fie vătămată de umiditate".

În cercetările efectuate de prof. Steopoe pe probe de mortar provenite de la


Sarmisegetuza, s-a constatat că mortarele din pavaje sau din părţile inferioare ale
zidurilor, conţineau drept agregat un amestec de sfărâmături şi praf de cărămidă. Se
semnalează faptul că sfărâmăturile de cărămidă pot fi întrebuinţate şi ca agregate
pentru betoane uşoare, care au proprietăţi izolatoare bune. Asemenea betoane cu
dozaje (în greutate) cuprinse între 1:10 şi 1:4 dau produse întărite cu o greutate
volumetrică de 1350 - 1700 kg/m3, şi o rezistenţă la compresiune de 30 - 250
daN/cm2. Ele se caracterizează printr-o contracţie mare la uscare şi de aceea nu se pot
întrebuinţa în piese de construcţie monolitice de mari dimensiuni.

În ceea ce priveşte mortarul de ciment, în care molozul să ia locul nisipului,


neajunsurile semnalate pentru betoane se vor manifesta şi mai puternic, din cauza
fineţei mai mari a molozului şi a absorbţiei sale pronunţate de apă. De aceea,
2
întrebuinţarea acestor mortare trebuie limitată numai la fundaţii, iar ca mortare de
zidărie, plasticitatea şi lucrabilitatea lor reduse nu le face uşor de întrebuintat atunci
când folosim ca liant numai cimentul.

1.1 BETOANE CU 60% NISIP ÎN AGREGATE

1.1.1 Caracteristicile materialelor întrebuinţate

Cimentul utilizat în cercetări a fost un ciment portland normal. Încercarea lui a dat
rezultatele următoare:

Fineţea 0.05% reziduu pe sita cu 900 ochiuri/cm2;


Fineţea 0.16% reziduu pe sita cu 4900 ochiuri/cm2;
Greutatea specifică: 3.34;
Apa necesară consistenţei normale: 25%;
Priza începe după 71/4 ore şi este gata după 131/4 ore.

Mortarele normale s-au făcut cu 8.5% apă de amestec şi au dat următoarele rezistenţe
medii:

Tabelul 1
Regimul Rezistenţa la Rezistenţa la Compresiune
Intindere
de întindere compresiune
păstrare (kg/cm2) (kg/cm2)
1+6 29.2 316 10.8
1+27 31.9 598 18.7
1+6+21 41.6 505 12.1

Nisipul a provenit din balastierele din jurul Bucureştiului şi a dat la examinare


rezultatele următoarele:

Tabelul 2
Fineţea: Prin sita de 1 3 7
(mm)
Trece (%) 84.3 93.9 100.0

Molozul a fost ridicat din dărâmăturile provocate de bombardamentul din timpul celui
de-al II-lea război mondial la clădirea Politehnicii din Bucureşti. Materialul a fost
concasat şi omogenizat, iar produsul rezultat a avut proprietăţile următoare:

3
Tabelul 3
Fineţea: Prin sita de 1 3 7
(mm)
Trece (%) 65.6 86.8 100.0

O probă medie de moloz a fost supusă analizei chimice, determinându-se partea


insolubilă în acid clorhidric şi natura componenţilor solubili.

Din rezultatele obţinute, arătate mai jos, se constată următoarele:

Pierdere la calcinare 7.44%


Insolubil în HCl 79.82%
SiO2 1.77%
Componenţi solubili R2O3 0.88%
CaO 10.02%
Rest nedeterminat 0.07%
TOTAL 100.00%

Partea solubilă a materialui se caracterizează printr-un conţinut relativ ridicat în


bioxid de siliciu (1.77% din totalul mortarului, sau 13.89% dacă raportăm numai la
partea solubilă). Aceasta înseamnă că în mortarul cercetat, liantul este format dintr-un
amestec de ciment şi var. Pentru a se aprecia în ce proporţie au fost amestecaţi aceşti
doi componenţi, precum şi dozajul întrebuinţat pentru mortar, s-a făcut următorul
calcul:

Din analizele făcute la vremea respectivă, asupra diferitelor cimenturi portland


româneşti, s-a constatat că ele conţin în medie 21% dioxid de siliciu şi 65% oxid de
calciu. Atunci la 1.77 dioxid de siliciu corespunde o cantitate de :

1.77  100
 8.43% ciment
21

care va conţine:
8.4  65
 5.47% oxid de calciu
100

Dacă se scade această ultimă valoare din totalul oxidului de calciu solubil, se obţine
un rest de 4.55% care aparţine pastei de var întrebuinţate. Se ştie însă că prin stingere
în pastă, oxidul de calciu corespunde o cantitate de 4.55 x 3.7 = 16.83 kg pastă de var.

Pe baza acestor date s-a apreciat că mortarul brut a avut următoarea compoziţie:

4
79.82 kg nisip uscat
8.43 kg ciment şi
16.83 kg var în pastă

Cărămida spartă s-a obţinut din aceleaşi dărâmături ca şi molozul. După ce a fost
curăţat de moloz, materialul a fost sfărâmat cu ciocanul şi cu ajutorul ciururilor, a fost
separat în fracţiunile 7-15, 15-30 şi 30-50 mm. La câte 30 granule din fiecare
fracţiune li s-a măsurat cele trei dimensiuni, s-au făcut raporturile dintre ele şi s-a luat
media raporturilor, spre a se putea aprecia forma granulelor. Rezultatele obţinute sunt
următoarele (dimensiunile sunt a>b>c):

Fracţiunea cercetată 7 - 15 15 - 30 30 - 50 mm
a:b 2.00 1.65 1.49
a:c 3.79 2.96 2.92

Se constată că granulele devin cu atât mai plate şi mai alungite, cu cât sunt mai mici,
fapt ce s-a observat şi la materiale de altă natură, sparte cu concasoarele. După
normele germane, pentru ca un agregat să fie de calitate bună, se cere ca raportul a:b
să nu depăşească 1.66 iar raportul a:c 3.33. Observăm că fracţiunea 7 - 15 mm,
depăşeşte aceste limite, de unde rezultă că betonul ce se va obţine cu acest material va
avea o lucrabilitate redusă, dacă nu se va întrebuinţa un conţinut mai ridicat în nisip
sau un dozaj mai gras in ciment. Deoarece corpurile de probă întrebuinţate la încercări
au avut secţiunea 11x10 cm, iar pentru eliminarea efectului de perete se recomandă să
nu se întrebuinţeze agregate mai mari decât 1/4 din latura corpului de probă, în
amestecurile cercetate s-a utilizat numai fracţiunea 7 - 15 mm de cărămidă spartă.

Pietrişul provenea, ca şi nisipul, din balastierele din jurul Bucureştiului. Spre a avea
rezultate comparabile, din pietriş s-a întrebuinţat numai fracţiunea 7 - 15 mm, ca şi în
cazul cărămizii sparte.

Corectarea nisipului. Deoarece nisipul era prea sărac în fracţiune mare, s-a procedat
la o corectare a granulozităţii sale, pentru ca diferenţa dintre granulozitatea sa şi aceea
a molozului să nu fie prea mare şi calităţile betonului să fie influenţate şi de acest
factor, nu numai de schimbarea naturii materialului. De aceea, s-a adăugat nisipului
10% fracţiune 3 - 7 mm, astfel că granulozitatea nisipului corectat a devenit
următoarea:

5
Tabelul 4
Prin sita de 1 3 7
(mm)
Trece (%) 76.6 85.3 100.0

1.1.2 Modul de lucru

Cu materialele arătate mai sus s-au făcut câte 9 betoane cu dozajul mediu de 285 kg
ciment la m3 de beton şi 9 betoane cu un dozaj mediu de 185 kg ciment la m3 de
beton. Primul amestec din fiecare grup de betoane cu acelaşi dozaj conţinea drept
agregate nisip şi pietriş de carieră; s-a procedat apoi la înlocuirea treptată a nisipului şi
pietrişului cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă, până ce s-a ajuns la amestecul
final, format numai din moloz şi cărămidă spartă. Deoarece agregatele de carieră nu
au fost înlocuite cu cantităţi de moloz şi cărămidă egale în greutate ci cu volume
egale, pe baza greutăţilor volumetrice ale materialelor s-au stabilit următorii factori cu
care se înmulţesc cantităţile de nisip şi pietriş ce trebuie înlocuite, spre a afla
cantităţile echivalente ca volum, de moloz şi cărămidă spartă:

Factor de trecere de la nisip la moloz: 0.785


Factor de trecere de la pietriş la cărămidă: 0.568

Tuturor betoanelor li s-a dat o consistenţă plastică, astfel încât la punerea în forme să
nu fie nevoie de o compactare puternică, sfărâmându-se cărămida şi modoficându-se
granulozitatea, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi întrebuinţat maiul normal. Pentru
îndesare s-a utilizat un mai mic de 1.35 kg greutate, cu o suprafaţă plană de
compactare de 4.3 x 3 cm. În tipare, betonul a fost turnat într-un singur strat.

Din amestecurile grase s-au turnat câte două grinzi de 10 x 10 x 55 cm, care s-au
compactat uniform cu 54 lovituri de mai şi s-au netezit după o jumătate de oră de
compactare. Corpurile de probă s-au păstrat două zile în tipare, cinci zile în nisip ud,
iar restul timpului până la încercare în aer liber, în cameră. O grindă s-a încercat după
28 zile de întărire, iar alta după 56 zile. Pe fiecare grindă s-au făcut două determinări
de rezistenţă la încovoiere (30 cm distanţă între reazeme şi o sarcină la mijloc), iar pe
bucăţile rămase, trei determinări de rezistenţă la compresiune (pe 10 x 10 = 100 cm 2
suprafaţă), astfel încât pentru rezistenţe avem valori medii sigure.

Din amestecurile mai slabe s-au turnat câte patru cuburi cu latura de 10 cm, care au
fost compactate cu câte 36 lovituri de mai. Felul de păstrare a fost identic cu acela al
grinzilor; două cuburi au fost încercate după 28 zile de întărire, iar două după 56 zile.

6
1.2 DISCUŢIA REZULTATELOR OBŢINUTE

1.2.1 Betoane cu 285 kg ciment la m3 de beton

Plecând de la amestecul 1 format numai din agregate de carieră, s-a înlocuit jumătate
din nisipul amestecului cu un volum egal de moloz (amestecul 2), iar în alt amestec s-
a înlocuit jumătate din pietriş cu un volum egal de cărămidă spartă (amestecul 3). În
amestecul următor (4), s-a făcut simultan înlocuirea câte unei jumătăţi de nisip şi
pietriş cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă. Mai departe s-a procedat la înlocuirea
completă a nisipului cu moloz (amestecul 5) sau a pietrişului cu cărămidă (amestecul
6) apoi a întregului nisip şi a unei jumătăţi din pietriş (amestecul 7), sau a întregului
pietriş şi a unei jumătăţi din nisip (amestecul 8), pentru a ajunge în sfârşit la
amestecul 9, al cărui agregat este format numai din moloz şi cărămidă spartă.

În tabelul 5 sunt arătate cantităţile de materiale ( în greutate), ce s-au luat pentru


amestecul de beton necesar confecţionării a două grinzi.

Tabelul 5
Nr. amestecului 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Nisip 0-7 mm 16.25 8.12 16.25 8.12 - 16.25 - 8.12 -
Compoziţia amestecului

Pietriş 7-15 mm 10.84 10.84 5.42 5.42 10.84 - 5.4 - -

Moloz 0-15 mm - 6.38 - 6.38 12.76 - 12.76 6.38 12.76

Cărămidă spartă 7-15 mm - - 3.08 3.08 - 6.15 3.08 6.15 6.15

4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20 4.20


Ciment
3.84 4.00 4.30 4.29 4.20 4.60 4.58 4.59 4.87
Apă
Apă: ciment 0.91 0.95 1.02 1.02 1.00 1.09 1.09 1.09 1.16
Proprietăţile betonului

Răspândirea (cm) 14.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 13.0 12.5
proaspăt

Greutatea volumetrică /m3 2304 2248 2240 2139 2115 216 2063 2065 1982

Ciment (%) 11.95 12.52 12.63 13.33 13.12 13.46 13.97 14.26 15.01

Ciment la m3 de beton 275 281 283 285 277 291 288 294 274

7
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Greutatea volumetrică
Încercarea la 2196 2127 2100 1998 1979 2000 1896 1897 1803

Rezistenţa la încovoiere 24.9 19.1 23.3 19.2 16.6 21.2 18.3 20.3 17.0
28 zile

Rezistenţa la compresiune 145 120 129 112 101 139 119 125 98

Compresiune: Încovoiere 5.8 6.2 5.5 5.8 6.0 6.5 6.5 6.1 5.7

Greutatea volumetrică 2178 2105 2075 1973 1957 1969 1863 1863 1767
Încercarea la

Rezistenţa la încovoiere 35.0 27.8 36.1 29.9 25.8 31.6 29.9 32.8 27.5
56 zile

Rezistenţa la compresiune 162 116 169 144 121 154 135 134 133

Compresiune: Încovoiere 4.6 4.1 4.6 4.8 4.7 4.8 4.5 4.0 4.8

Proprietăţile amestecului de beton:

a) Factorul apă:ciment la care se observă o creştere continuă, cu cât amestecul


conţine mai mult moloz sau cărămidă spartă.

b) Răspândirea, care s-a determinat cu masa pentru mortarele plastice. S-a putut
întrebuinţa acest aparat, deoarece dimensiunea maximă a agregatelor a fost limitată la
15 mm. Din rezultatele obţinute se constată că betoanele cercetate au avut o
consistenţă practic egală, pentru şapte amestecuri din nouă obţinându-se valoarea 13
cm, iar pentru celelalte două 14 şi 12.5 cm.

c) Greutatea unităţii de volum a betonului proaspăt, după punerea şi îndesarea în


tipare. Se constată că valoarea aceasta este cu atât mai redusă, cu cât agregatul de
balastieră a fost înlocuit în proporţie mai mare cu resturi de dărâmături. Între valorile
amestecurilor extreme (1 şi 9) este o diferenţă în minus de 13.9%.

d) Din compoziţia amestecului brut s-a calculat conţinutul procentual în ciment al


amestecului, iar din această valoare şi greutatea unităţii de volum a betoanelor s-a
determinat cantitatea de ciment conţinută în betonul pus în tipar şi compactat.
Valoarea aceasta variază între 274 şi 291 kg ciment la m3 de beton, media generală
fiind 285.

Mai departe, în acelaşi tabel, găsim rezultatele încercărilor făcute după 28 şi 56 zile de
întărire şi anume:

e) Greutatea volumetrică a betonului în momentul încercării. În general greutăţile


sunt şi în aceste cazuri cu atât mai reduse, cu cât agregatele din amestecuri conţin mai
multe resturi de dărâmături. Dacă luăm numai amestecurile (1 şi 9), atunci observăm
8
că minusul în greutate obţinut prin trecerea de la amestecul 1 la 9 este cu atât mai
accentuat, cu cât probele de beton s-au întărit la aer timp mai îndelungat. Într-adevăr,
dacă facem o comparaţie între greutăţile unităţii de volum la cele două amestecuri
extreme, în stare proaspătă şi după 28 şi 56 zile de întărire, observăm următoarele
scăderi procentuale de greutate:
Tabelul 6
Amestecul 1 Amestecul Diferenţa %
9
Beton proaspăt 2304 1982 -322 13.9
După 28 zile 2196 1803 -393 17.9
După 56 zile 2178 1767 -411 19.9

Acest fenomen are explicaţia următoare: amestecurile de beton au fost făcute cu mai
multă apă, cu cât agregatele lor au fost mai bogate în resturi de dărâmături. La m3 de
beton însă am avut în mod practic aceeaşi cantitate de ciment, care este singurul
component activ din amestec ce leagă apa în mod chimic şi o împiedică să se piardă
prin evaporare. Deci în toate amestecurile, apa legată chimic a fost cam aceeaşi, restul
rămânând absorbită şi adsorbită de agregatele poroase ce au înlocuit nisipul şi
pietrişul de carieră. Această fracţiune din apă fiind cu atât mai mare, cu cât betonul
este mai bogat în agregate poroase, însă pierzânduse cu atât mai greu, cu cât
materialul este mai poros şi deci mai uşor, este normal ca diferenta dintre amestecurile
1şi 9 să se accentueze cu cât durata de uscare a corpurilor de probă este mai lungă,
după cum am observat mai sus. Cu această ocazie observăm că pierderea în greutate
determinată de noi nu reprezintă de fapt valoarea apei pierdută prin evaporare, ci o
valoare mai mică, pierderea în greutate măsurată fiind egală cu diferenţa dintre
cantitatea de apă evaporată şi bioxidul de carbon din atmosferă legat chimic de către
hidroxidul de calciu din beton, pus în libertate prin priza cimentului.

f) Rezistenţele mecanice sunt în general reduse prin înlocuirea agregatelor de


balastieră, coeficientul de reducere variind cu felul fracţiunii înlocuite şi cu proporţia
în care s-a făcut înlocuirea. Pentru a evidenţia mai bine această influenţă, să luăm
numai betoanele în care s-a înlocuit parţial sau total o singură fracţiune de agregat
(nisipul sau pietrişul) sau ambele fracţiuni în aceeaşi proporţie şi să calculăm variaţia
procentuală a rezistenţelor provocată de această înlocuire, în raport cu rezistenţele
betonului alcătuit numai cu agregate de carieră. Obţinem rezultatele arătate în tabelul
7 din care reiese că înlocuirea pietrişului 7 - 15 mm cu cărămidă spartă exercită cea
mai slabă influenţă, pe când înlocuirea nisipului cu moloz reduce totdeauna
rezistenţele, reducerea putând ajunge până la 33%. Dacă se înlocuiesc simultan
ambele fracţiuni, se produc de asemenea numai reduceri de rezistenţe, însă în general
ceva mai slabe decât atunci când se înlocuieşte numai nisipul cu moloz.

9
Să urmărim acum variaţia rezistenţelor între 28 şi 56 zile de întărire. Dacă
daterminăm variaţia procentuală a ambelor rezistenţe în raport cu valorile obţinute la
încercarea de 28 zile, obţinem datele din tabelul 3. Observăm că între 28 şi 56 zile de
întărire, rezistenţa la încovoiere a crescut cu mult mai mult decât aceea la
compresiune. Mai bine se vede acest lucru din media algebrică a variaţiilor pentru
fiecare fel de rezistenţă, medie arătată în ultima coloană a tabelului 8. De aici reiese
următorul aspect: creşterea procentuală a rezistenţei la încovoiere este aproape de trei
ori mai mare decât aceea a rezistenţei la compresiune. Din această cauză, raportul
dintre rezistenţa la compresiune şi rezistenţa la încovoiere ale cărui valori oscilau
pentru încercarea de 28 zile între 5.5 şi 6.8, se reduc pentru încercarea de 56 zile la
valori cuprinse între 4.0 şi 4.8.

Tabelul 7
Fracţiune de Variaţia rezistenţelor (%) la
Felul Durata de agregat înlocuirea fracţiunii în
rezistenţei întărire (zile) înlocuită proporţie de:
(mm) 50% 100%
7 - 15 -6 -15
Rezistenţa la
încovoiere

28 0-7 -23 -33


(kg/cm3)

Ambele -23 -32


7 - 15 +3 -9
56 0-7 -20 -26
Ambele -15 -21
7 - 15 -11 -4
Rezistenta la
compresiune

28 0-7 -17 -30


(kg/cm3)

Ambele -23 -32


7 - 15 +4 -5
56 0-7 -28 -25
Ambele -11 -18

Tabelul 8
Nr.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 Media
amestecului
Rezistenta
la +17 -4 +40 +32 +20 +15 +13 +7 +35 +19%
compresiune
Rezistenta
la +40 +45 +55 +56 +55 +49 +63 +61 +61 +54%
încovoiere

10
1.2.2 Betoane cu 185 kg ciment la m3 de beton

În aceste betoane s-a păstrat aceeaşi proporţie între agregate şi înlocuirea agregatelor
de carieră cu resturi de dărâmături. În tabelul 9 sunt arătate cantităţile de materiale ce
s-au luat pentru confecţionarea amestecului necesar pentru 4 cuburi de 10 cm latură,
proprietăţile betonului proaspăt şi rezultatele încercărilor făcute după 28 şi 56 zile de
întărire.

Tabelul 9
Nr. amestecului 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Nisip 0-7 mm 6.27 3.14 6.27 3.14 - 6.27 - 3.14 -
Compoziţia amestecului

Pietriş 7-15 mm 4.18 4.18 2.09 2.09 4.18 - 2.09 - -

Moloz 0-15 mm - 2.46 - 2.46 4.92 - 4.92 2.46 4.92

Cărămidă spartă - - 1.19 1.19 - 2.37 1.19 2.37 2.37


7-15 mm

Ciment 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00

Apă 1.35 1.45 1.53 1.57 1.53 1.75 1.70 1.75 1.80
Apă: ciment 1.35 1.45 1.53 1.57 1.53 1.75 1.70 1.75 1.80
Proprietăţile betonului

Răspândirea (cm) 13.0 13.5 12.5 13.0 13.0 13.5 13.5 13.0 12.5
proaspăt

Greutatea 2285 2215 2232 2142 2113 2140 2041 2058 1939
volumetrică /m3

Ciment (%) 7.81 8.17 8.27 8.73 8.59 8.78 9.17 9.32 9.91

Ciment la m3 de 178 181 184 187 181 188 187 192 192
beton
Greutatea 2121 2009 2022 1901 1907 1905 1801 1792 1643
Încercarea

volumetrică
28 zile
la

Rezistenţa la 87 57 78 67 68 79 49 65 49
compresiune
Greutatea 2109 1996 2008 1876 1881 1886 1782 1774 1625
Încercarea

volumetrică
56 zile
la

Rezistenţa la 105 64 97 70 62 90 48 73 51
compresiune

Din examinarea datelor tabelului, constatăm următoarele:

11
a) Factorul apă: ciment este cu mult mai ridicat decât în cazul betoanelor cu 285 kg
ciment la m3. La betoanele cu 185 kg ciment la m3 valoarea sa creşte de la 1.35 până
la 1.80 în timp ce la betoanele cu 285 kg ciment la m3 valoarea sa creşte treptat de la
0.91 la 1.16 deşi răspândirea amestecurilor este aceeaşi.

b) Greutatea unităţii de volum la amestecurile proaspete este ceva mai mică decât la
betoanele cu 285 ciment la m3 scăzând la 2285 kg la m3 pentru amestecul 10 făcut
numai cu agregate de carieră şi la 1939 pentru amestecul 18, făcut numai din resturi
de dărâmături. Prin înlocuirea agregatelor, scăderea greutăţii este de 15.1%, deci ceva
mai mare decât în cazul precedent.

c) Conţinutul în ciment al betoanelor a variat între 178 şi 192 kg la m3 de beton,


valoarea medie fiind 185.

d) Greutatea unităţii de volum în momentul încercărilor prezintă aceleaşi variaţii ca şi


în cazul precedent, însă mult mai accentuate din cauza factorilor apă: ciment, care
sunt mai mari. Astfel, dacă urmărim scăderea greutăţii între amestecurile extreme, la
betoanele proaspete şi în momentul încercărilor, găsim valorile următoare:

Tabelul 10
Amestecul 10 Amestecul Diferenţa %
18
Beton proaspăt 2285 1939 -346 15.1
După 28 zile 2121 1643 -478 15.1
După 56 zile 2109 1625 -484 22.0

e) Rezistenţa mecanică este redusă în toate cazurile, prin înlocuirea agregatelor de


carieră cu resturi de dărâmături. Dacă procedăm ca şi în cazul precedent, socotind
scăderea procentuală de rezistenţă produsă prin înlocuirea treptată a fracţiunilor de
agregat, obţinem datele din tabelul 11, din care constatăm că, în cazul betoanelor
slabe, scăderea de rezistenţă produsă de înlocuirea agregatelor de carieră cu resturi de
dărâmături este mult mai pronunţată decât în cazul betoanelor grase şi se accentuează
şi mai mult la încercarea făcută după 56 zile de întărire.

12
Tabelul 11
Fracţiune de Variaţia rezistenţelor (%) la
Durata de agregat înlocuirea fracţiunii în
întărire (zile) înlocuită proporţie de:
(mm) 50% 100%
7 - 15 -10.3 -9.1
28 0-7 -34.4 -21.8
Ambele -22.9 -43.6
7 - 15 -7.6 -14.2
56 0-7 -39.0 -40.9
Ambele -33.3 -51.4

Dacă urmărim cum au evoluat rezistenţele între determinările de 28 şi 56 zile, atunci


obţinem următoarele variaţii procentuale:

Tabelul 12
Nr. amestecului 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Variaţia
+20 +12 +24 +19 -8 +13 -2 +12 +4
rezistenţei %

Dacă facem media algebrică a valorilor arătate, obţinem +10%, deci o creştere cam pe
jumătate decât aceea observată la betoanele cu 285 kg ciment la m3, unde sporul de
rezistenţă la apăsare între 28 şi 56 zile a fost de 19%.

Comparând comportarea betoanelor cu 285 kg ciment la mc beton cu acelea cu 185 kg


ciment la mc beton, constatăm următoarele: înlocuirea pietrişului şi a nisipului din
betoane cu moloz, respectiv cu cărămidă spartă, de aceeaşi mărime ca şi agregatele
iniţiale,produce reducerea greutăţii betonului şi m[rirea pierderii în greutate în timpul
uscării. Rezistenţele mecanice sunt de asemenea reduse, influenţa cea mai slabă fiind
exercitată de înlocuirea parţială sau totală a pietrişuluicu cărămidă spartă de aceeaşi
mărime, iar influenţa cea mai pronunţată de înlocuirea nisipului cu moloz. Astfel, pe
când la înlocuirea pietrişului cu cărămidă, rezistenţele scad cu cel mult 15%, la
înlocuirea nisipului cu moloz se poate ajunge la scăderi până la 50%. Toate aceste
acţiuni nefavorabile sunt mai puternice la betoanele slabe, decât la cele grase.

Dacă cercetăm în ce grad a fost micşorată rezistenţa la compresiune a betoanelor prin


reducerea dozajului în ciment de la 285kg la 185kg la mc de beton şi raportăm aceste

13
reduceri procentual la valoarea rezistenţei betoanelor cu 285kg ciment, obţinem
valorile de mai jos.

Tabelul 13
Nr. amestecului de beton cu
1 2 3 4 5 6 7 8 9
285kg ciment/mc beton
Micşorarea (%) a rezistenţelor
35 44 42 51 48 41 64 45 61
prin reducerea dozajului

Parcurgând datele prezentate, se constată că micşorarea rezistenţelor din cauza


reducerii dozajului variază între 35 şi 64%, valoarea medie a tuturor rezultatelor fiind
48%.

CAP. 2 STUDII ŞI CERCETĂRI DE LABORATOR PRIVIND


VERIFICAREA COMPATIBILITĂŢII CIMENTULUI CU DIVERSE
MATERIALE PROVENITE DIN DEMOLĂRI

2.1 Proprietăţi fizico-chimice şi mecanice ale materialelor şi compoziţiilor


cercetate

Folosirea materialelor provenite din demolări ca agregate reprezintă trecerea acestora


de la calitatea de deşeu la calitatea de materie primă. Pentru a se face acest important
salt este nevoie de respectarea unor condiţii tehnice cerute de noua calitate.
Instrumentarea şi verificarea acestor condiţii precum şi trasarea drumului care trebuie
parcurs de la atributul de deşeu la cel de materie primă este obiectul cercetărilor ce
vor fi prezentate în continuare.

2.1.2 Analize fizico-chimice şi mecanice pe cimentul utilizat în cercetare


2.1.2.1 Analize chimice
În cercetări au fost onsiderate 4 cimenturi (C0 – C3) care au fost supuse următoarelor
analize chimice: pierdere la calcinare, SiO2, Al2O3, Fe2O3, CaO, MgO, SO3, CaO
liber, insolubil în HCl, Na2O, K2O şi Cl-. Atât analizele chimice cât şi cele fizice s-au
efectuat pe un număr de 10 probe de ciment recoltate în urma unor omogenizări
succesive, pentru a se asigura o bună reproductibilitate. Analizele chimice ale
cimenturilor utilizate în cercetări sunt prezentate în tabelele 14, 15, 16, 17 (din
Anexe).

14
2.1.2.2 Analize fizice

Cimenturile utilizate în cercetare au fost supuse următoarelor analize fizice: reziduul


pe sita de 90 m, masa volumică, suprafaţa specifică, apa de consistenţă normală,
timpul de priză, stabilitate şi granulometrie. Aceste analize fizice sunt prezentate în
tabelele 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25 (din Anexe) şi în figurile 1, 2, 3, şi 4 (din
Anexe).
2.1.2.3 Caracteristici mecanice

Pe epruvete confecţionate conform standardelor în vigoare au fost determinate


rezistenţele la încovoiere şi rezistenţele la compresiune la patru vârste (1 zi, 2 zile, 7
zile şi 28 zile). Deoarece aceste epruvete vor reprezenta probele martor în cercetări (la
ele se vor raporta toate rezultatele ce se vor obţine utilizând ca agregate materiale
provenite din demolări), am acordat o atenţie deosebită realizării acestora. Pentru
aceasta am utilizat două agregate standardizate: un agregat (A1) având conţinutul de
SiO2 de 97,7%, ce are distribuţia granulometrică corespunzătoare datelor din tabelul
26 şi un agregat (A2) având caracteristicile din tabelul 27.

Tabelul 26
Nr. Dimensiunea ochiului Rest pe sită cumulat Rest pe sită cumulat
crt sitei, STAS 1077-67 mm determinat, % conform SP 10
1 0.08 98.70 99  1
2 0.16 89.09 87  5
3 0.50 65.92 67  5
4 1.00 32.84 33  5
5 1.60 5.57 75
6 2.00 0.045 0

Granulometria agregatelor Tabelul 27


Nr. Site conform Rest pe sită, cumulat %
crt. STAS 7727 - 71 (mm) Conform STAS Efectiv
1 0,08 98  2 99,0
2 0,16 87  5 87,0
3 0,50 67  5 68,1
4 1,00 33  5 32,6
5 1,60 55 0
6 2,00 0 0

15
Caracteristicile mecanice ale cimenturilor obţinute pe 10 serii a câte 3 epruvete
confecţionate cu agregatul A1 sunt prezentate în tabelele 28, 29, 30 şi 31 (din Anexe)
iar cele obţinute pe o serie a câte 3 epruvete confecţionate cu agregatul A2 în tabelul
32.

Determinări mecanice Tabelul 32


Masa Rezistenţa la încovoiere [N/mm2] Rezistenţa la compresiune [N/mm2]
[g] 1 zi 2 zile 7 zile 28 zile 1 zi 2 zile 7 zile 28 zile
56,33 2,89 4,70 5,81 7,06 12,1 22,5 34,5 39,8

2.2 Compoziţii studiate

În această etapă a temei de cercetare s-au studiat trei compoziţii reprezentând


amestecuri având la bază unul din cimenturile caracterizate anterior şi agregate
obţinute prin concasarea următoarelor materiale provenite din demolări:

a) materiale având în componenţă preponderent plăci de faianţă, dar şi mortar şi


B.C.A. - notată compoziţia F1;

b) materiale având în componenţă cărămidă (în principal) şi mortarul de legătură -


notată compoziţia C1;

c) betoane vechi - notată compoziţia B1.

Apa de amestecare necesară pentru asigurarea unei consistenţe normale a fost:


- Pentru compoziţia F1 - 405 cm3;
- Pentru compoziţia C1 - 335 cm3;
- Pentru compoziţia B1 - 285 cm3;
- Pentru compoziţia martor - 225 cm3;

Se observă cu uşurinţă faptul că, în comparaţie cu compoziţiile martor care au avut un


necesar de 225 cm3 de apă, pentru asigurarea consistenţei normale toate cele trei
compoziţii alcătuite din materiale provenite din demolări au un necesar superior de
apă (180 cm3 pentru compoziţia F1, 110 cm3 pentru compoziţia C1 şi 60 cm3 pentru
compoziţia B1). Aceasta poate avea drept consecinţă o scădere a rezistenţelor
mecanice ale acestor compoziţii.

De remarcat faptul că materialele provenite din demolări au fost utilizate în


compoziţii în fracţiuni granulometrice similare celor în care s-a utilizat nisipul cuarţos

16
standardizat cu care s-au realizat probele martor. Deoarece materialele provenite din
demolări au o densitate mai mică decât aceea a nisipului cuarţos, înlocuirea acestuia s-
a făcut luând în considerare volumul şi nu greutatea.

2.3 Forma şi dimensiunile epruvetelor

Pentru fiecare din cele trei compoziţii care au în componenţă materiale provenite din
demolări s-a executat câte o serie de 3 prisme în condiţii standardizate, similar cu
prismele executate pentru probele martor. Dimensiunile prismelor sunt: 40 x 40 x 160
mm. Prismele au fost obţinute dintr-un amestec de mortar plastic (o parte ciment şi
trei părţi agregate).

Mortarul, preparat prin amestecare mecanică, a fost compactat în tipare cu ajutorul


unei mese de şoc standardizată. Tiparul conţinând epruvetele, a fost păstrat într-o
atmosferă umedă timp de 24 ore după care epruvetele au fost decofrate şi au fost
păstrate în apă până la termenul stabilit pentru încercare
(7 şi 28 zile).

2.4 Rezultatele determinărilor mecanice pe compoziţiile studiate

În tabelul 33 din Anexe sunt prezentate rezistenţele mecanice la încovoiere şi la


compresiune şi masele pe care le-au avut epruvetele la decofrare. Comparând
rezultatele înscrise în tabelul 33 cu rezultatele obţinute pe cele două probe martor
(tabelele 21 şi 32) se observă că toate cele trei compoziţii care au fost cercetate au
prezentat, după cum s-a anticipat, rezistenţe mai mici decât rezistenţele obţinute pe
probele martor care au fost realizate cu agregate standardizate. Se remarcă totuşi
valoarea foarte apropiată obţinută pe compoziţia realizată cu spărturi de beton de
valoarea probei martor la care s-a utilizat agregatul A2. Aceste rezultate au fost
previzibile deoarece probele realizate cu agregate provenite din demolări au necesitat
o cantitate de apă mai mare pentru a obţine lucrabilitatea normală, deci raportul
apă/ciment a fost mai mare, consecinţa acestui fapt fiind scăderea rezistenţelor.

Pentru a îndrepta acest neajuns în etapele următoare ale temei de cercetare se vor
utiliza superplastifianţi pentru a obţine o lucrabilitate normală la un raport apă/ciment
mai redus.

Este de semnalat şi următorul aspect: materialele utilizate ca agregate în compoziţia B


provin din concasarea unor betoane a căror clasă este cunoscută, ea fiind Bc 22,5.
Deci cu acest beton având acum rolul de agregate, în combinaţie cu cimentul C 0 au

17
fost realizate prisme având rezistenţa de 36,8 MPa, cu doar 3,0 MPa mai mică decât
rezistenţa obţinută pe una din compoziţiile martor.

Aceste rezultate destul de încurajatoare vor determina o continuare a cercetărilor, în


etapele următoare preconizându-se a se studia pe lângă îmbunătăţirea performanţelor
compoziţiilor cercetate şi alte compoziţii. De asemenea, având în vedere rezistenţele
destul de ridicate vor fi realizate şi testate cu aceste compoziţii elemente prefabricate
de tipul pavelelor.

2.5 Prepararea de mortare şi betoane cu materiale provenite din demolări.


Caracteristici generale

Materialele de zidărie din demolări pot fi folosite la realizarea de betoane (uşoare), cu


condiţia îndeplinirii unor condiţii de calitate, care se referă la următoarele aspecte :

 Caracteristici compoziţionale

 Conţinutul de cărămidă şi/sau silicocalcar şi/sau beton trebuie să fie de cel


puţin 65%.

 Conţinutul de mortar nu trebuie să depăşească 25%.

 Conţinutul de materiale ceramice, pietre naturale, beton uşor nu trebuie să


depăşească 20%.

 Conţinutul de sulfat nu trebuie să depăşească 1%.

 Densitatea aparentă trebuie să fie de cel puţin 1,5 g/cm3

Asemenea materiale se pot folosi pentru realizarea de betoane uşoare cu densităţi


aparente spre limita superioară a valorilor admise pentru acest tip de betoane realizate
cu agregate uşoare. Domenii de utilizare posibile pentru asemenea betoane se referă la
realizarea de blocuri de zidărie, pereţi neportanţi, umplutură pentru pereţi tip
sandwich.

Utilizarea de beton provenit din demolări ca agregat la prepararea de beton proaspăt


este condiţionată de o serie de caracteristici pe care trebuie să le îndeplinească betonul
din demolări. Majoritatea din acestea sunt similare cu condiţiile impuse agregatelor

18
clasice, naturale sau artificiale. Condiţile speciale se referă la compoziţia materialelor,
la conţinutul lor în părţi levigabile, la densitatea lor aparentă.

O utilizare aparte se referă la utilizarea ca adaos în stare fin măcinată, a fracţiunilor


sub 4 mm rezultate la concasarea şi separarea betonului vechi din demolări.

2.5.1 Influenţa utilizării materialelor rezultate din demolări asupra lucrabilităţii


mortarelor şi betoanelor

Problema prezintă aspecte diferite în funcţie de natura, granulometria şi absorbţia de


apă a materialului rezultat din demolări.

În tabelul 34 sunt prezentate valorile raportului apă/ciment pentru mortare având


aceiaşi consistenţă (răspândire 140,2 cm), preparate cu diferite tipuri de agregate
provenite din demolări de zidărie, comparativ cu mortarul etalon preparat cu nisip
cuarţos.

Este prezentată, de asemenea, influenţa unor adaosuri hidrofobizante (pentru a


diminua absorbţia de apă al agregatului din demolări), a unor adaosuri fluidifiante şi a
naturii cimentului asupra valorii raportului apă/ciment necesar pentru a obţine aceiaşi
consistenţă ca pentru mortarul etalon.

S-au folosit următoarele tipuri de agregate:


 nisip cuarţos N;
 nisip din cărămizi cu goluri verticale HLz;
 nisip din cărămidă clincherizată KMz;
 nisip din zidărie de cărămidă Abb,
iar ca ciment s-a folosit un ciment portland 35F şi un ciment 35 cu adaos de calcar la
măcinare.
Tabelul 34
Valoarea raportului apă/ciment pentru mortare de consistenţă plastică (răspândire 14
cm)
Condiţii de preparare Natura agregatului
N HLz KMz Abb
fără adaos 0,5 1,0 0,82 0,80
cu adaos de hidrofobizare - 0,98 0,80 0,80
cu adaos de fluidifiant - 0,88 0,72 0,73
cu înlocuirea cimentului P35F cu ciment 35F cu - 0,91 0,73 0,73
calcar

19
Se constată necesarul de apă sensibil mai mare la mortarele preparate cu agregate din
materiale recuperate din demolări. Adaosul de hidrofobizare practic nu modifică
necesarul de apă pentru consistenţă plastică a mortarelor.

Adaosul de fluidifiant (nu este specificată natura acestuia) permite o diminuare


semnificativă a raportului apă/ciment, valorile acestuia rămânând totuşi inacceptabil
de mari. Înlocuirea cimentului P35F cu ciment P35 cu adaos de calcar la măcinare are
aproximativ acelaşi efect asupra valorii raportului apă/ciment ca şi adaosul fluidifiant.
În lucrare se arată însă că o combinare a acestor doi factori din urmă, nu duce la o
diminuare suplimentară a raportului apă/ciment.

Se ştie că argila calcinată, deci şi cărămizile şi ţiglele din argilă, au proprietăţi


hidraulic active, definite prin capacitatea lor de a lega hidroxidul de calciu (Ca(OH) 2),
cu formare de hidrocompuşi - hidrosilicaţi şi hidroaluminaţi de calciu, asemănători cu
cei care se formează la hidratarea cimentului portland.

În lucrare se relatează despre posibilitatea adăugării de spărturi de ţiglă şi cărămidă la


măcinarea cimentului. Cimentul mixt rezultat prezintă lucrabilitate mai bună şi
tendinţă mai mică de separare de apă la suprafaţă.

Cercetări mai ample, realizate în cadrul lucrării, au evidenţiat o comportare diferită a


cimenturilor mixte cu adaos de materiale de demolare în compoziţie, în funcţie de
natura acestora. S-a lucrat cu două cimenturi CEM I 32,5R provenind de la fabrici
diferite.

Simbolizarea materialelor din demolare are următoarele semnificaţii:


 LBI, LBII - cărămidă arsă la temperatură mai joasă;
 HBI, HBII - cărămidă arsă la temperatură ridicată;
 MB - cărămidă arsă la temperatură medie;
 RCI, RCII - material de zidărie nesortat;
 FA - cenuşă de termocentrală.

În figura 5 este prezentată variaţia tasării pentru mortare din cele două categorii de
cimenturi mixte. Se observă că doar adaosuri de măcinare de HBII şi MB, în proporţie
de până la aproximativ 25%, determină o îmbunătăţire a lucrabilităţii mortarului
(adică o tasare mai mare la raport apă/ciment constant.

În lucrare se examinează proprietăţile unor betoane preparate cu diferite tipuri de


nisip provenit din măcinarea materialelor rezultate la demolări. asemenea materiale

20
conţin, pe lângă materialul de zidărie, şi material provenit din excavarea de pământ.
Proprietăţile se testează comparativ cu un beton preparat cu nisip natural obişnuit.

Figura 5 - Influenţa proporţiei de materiale de zidărie din demolări, adăugate la


măcinarea cimentului, asupra tasării mortarului, la raport apă/ciment constant.

Compoziţia nisipurilor din demolări este în mare, următoarea:


 RC1 - material de zidărie;
 RC2 - preponderent material din excavări, cu o pondere mare de material argilos;
 RC3 - RC7 - amestecuri de material de zidărie şi din excavări, în proporţie 30 -
50/70-50%.

De asemenea, s-a lucrat cu un amestec al celor 7 nisipuri din demolare. Compoziţia


betoanelor este prezentată în tabelul 34, împreună cu valoarea răspândirii după 10
minute şi 45 minute de la prepararea betonului.

La betonul preparat cu nisip natural, răspândirea scade în intervalul de la 10 la 45


minute cu 5 cm.

Înlocuirea nisipului natural cu RCI determină, la acelaşi raport apă/ciment, o


diminuare a răspândirii după 10 minute la 39,5 - 40,5 cm.

21
Diminuarea în continuare până la 45 minute este comparabilă cu cea constatată pentru
betonul etalon.

Pentru a atinge consistenţa betonului etalon, la betonul RC2 s-a suplimentat apa cu 11
l/m3, ceea ce ridică valoarea raportului apă/ciment la 0,61. La betonul RC3,
consistenţa iniţială dorită s-a realizat prin suplimentarea dozajului de apă cu 12 l/m3 şi
de ciment cu 20 kg/m3. Introducerea de 0,45-0,50 % aditiv fluidifiant, raportat la
ciment, are un efect compensator mai slab asupra consistenţei iniţiale, comparativ cu
metoda creşterii dozajului de ciment şi apă.

La betonul RC5 s-a adăugat cenuşă de termocentrală (f) într-o proporţie apropiată de
cea maxim posibilă (egală cu 25 % faţă de cantitatea de ciment), valoarea raportului
apă/ciment calculându-se cu relaţia a/(c+0,4f). În aceste condiţii, consistenţa devine
comparabilă cu cea a betonului etalon.

În cazul betonului rezultat din demolări, se constată o influenţă diferită asupra


lucrabilităţii mortarului sau betonului proaspăt, în funcţie de granulometria betonului
vechi rezultat din concasare şi de natura utilajului de concasare folosit. Pentru
îndepărtarea mai avansată a resturilor de matrice de ciment, mortar şi tencuială, se
recomandă utilizarea unor concasoare cu ciocane (şi nu concasoare cu fălci). De
asemenea, se recomandă eliminarea fracţiunii sub 4 mm în care se acumulează părţile
de piatră de ciment, mortar şi tencuială.

Prin separarea, mecanică sau pneumatică, a fracţiunilor fine (sub 4 mm) rezultă un
material (de beton) care poate fi folosit ca agregat pentru prepararea unor betoane
proaspete, fără modificarea sensibilă a raportului apă/ciment caracteristic pentru
betoane preparate cu agregate clasice. Se impune totuşi o determinare a absorbţiei
agregatului rezultat din betonul din demolări şi modificarea uşoară a raportului
apă/ciment în funcţie de valoarea absorbţiei.

Pentru fracţiunea sub 4 mm rezultată la concasarea betonului din demolări, literatura


de specialitate recomandă măcinarea sa şi adăugarea ca agregat fin în beton sau,
înlocuirea parţială a cimentului cu acest material măcinat.

22
Figura 6 - Proporţia de pastă de ciment în funcţie de mărimea granulelor de la
concasare

Figura 7 - Influenţa fineţei de măcinare a betonului vechi de 40 ani (fracţiunea < 4


mm) asupra tasării betonului, comparativ cu tasarea unui beton preparat cu ciment
portland fără adaos (la raport a/c constant)

23
În figura 7 se prezintă variaţia tasării în funcţie de fineţea de măcinare a unui beton
vechi de 40 de ani (fracţia sub 4 mm de la concasare), cu care s-a înlocuit 20% din
ciment, comparativ cu tasarea mortarului etalon preparat cu acelaşi ciment (cem I
32,5R), fără înlocuire.

Tasarea creşte la creşterea fineţei de măcinare a betonului vechi, egalând-o şi chiar


depăşind-o pe cea a mortarului etalon. Se precizează că pentru realizarea suprafeţelor
specifice Blaine notate în figura 7, timpii de măcinare au fost 5, 15 şi respectiv 60
minute, celelalte condiţii rămânând constante.

2.5.2 Proprietăţile de întărire ale unor betoane (mortare) preparate cu agregate


din materiale din demolări

Folosind drept agregate diferite materiale (sortate) provenind din demolări de zidărie,
s-au preparat betoane, folosindu-se următoarele dozaje :

 Compoziţia betonului:

 ciment P35F 350 kg/m3;


 agregate 1076 - 1432 kg/m3;
 apă/ciment 0,52 - 0,58.

 Compoziţia granulometrică a agregatelor:

 0 - 2 mm 23 - 30 %;
 2 - 4 mm 15 - 25 %;
 4 - 8 mm 20 - 30 %;
 8 - 16 mm 28 - 35 %.

Nu s-a procedat la înlocuirea fracţiunilor fine cu nisip cuarţos natural.

În figurile 8 şi 9 se prezintă densitatea aparentă (în stare uscată) şi rezistenţa la


compresiune după 28 zile de întărire, determinată pe epruvete cubice cu latura de 15
cm.

Valorile de densitate aparentă arată că este vorba de betoane uşoare. Se constată un


oarecare paralelism între densitatea aparentă şi rezistenţa la compresiune a betoanelor.
Trebuie precizat că agregatul KS (silicocalcar + BCA) este impropriu pentru

24
realizarea de betoane, deoarece BCA-ul este sfărâmat în betonieră, modificându-se
fracţia de agregat fin.

Se constată o oarecare uniformizare a rezistenţelor mecanice ale betoanelor preparate


cu diferite tipuri de materiale rezultate din demolare, deşi rezistenţa mecanică a
acestora diferă destul de mult. Explicaţia constă în aceea că se rupe, de fiecare dată,
partea mai slabă din beton:

 la betonul cu agregate din cărămidă clincherizată se rupe piatra de ciment;


 la betonul cu agregate din cărămidă cu goluri verticale, cedează agregatul, mai
puţin rezistent decât matricea liantă - piatra de ciment.

Figura 8- Densitatea aparentă (kg/dm3) Figura 9- Rezistenţa la compresiune


a betoanelor preparate cu agregate de: (N/mm2) a betoanelor întărite 28 zile,
preparate cu agregate de:
KMz - cărămidă clincherizată;
HLz - cărămidă cu goluri verticale; KMz - cărămidă clincherizată;
Dz - ţiglă; HLz - cărămidă cu goluri verticale;
Abb - zidărie globală din cărămidă; Dz - ţiglă;
KS - silicocalcar Abb - zidărie globală din cărămidă;
KS - silicocalcar

În figura 10 este prezentată rezistenţa la compresiune pentru mortare întărite 90 zile în


funcţie de proporţia de făină de cărămidă din compoziţia cimentului portland.

Se constată participarea făinilor de cărămidă la dezvoltarea structurii de rezistenţă


(curbele corespunzătoare fiind situate deasupra curbei ciment portland + material

25
inert). Activitatea hidraulică a făinii din cărămizi cu goluri verticale (HLz) este
superioară comparativ cu făina din cărămidă clincherizată (KMz) şi este
cvasicomparabilă cu activitatea unei cenuşi de termocentrală. În plus, cimenturile cu
adaos de spărturi de cărămidă la măcinare, datorită activităţii puzzolanice a acesteia,
conţin cantităţi de Ca(OH)2 sensibil mai mici în piatra de ciment întărită, comparativ
cu cimentul portland singur.

Figura 10 - Dependenţa rezistenţei la compresiune a mortarelor întărite 90 zile, de


proporţia de făină de cărămidă din ciment, comparativ cu mortare din ciment cu
cenuşă de termocentrală şi respectiv material inert:
KMz - cărămidă clincherizată;
HLz - cărămidă cu goluri verticale;
SKF - cenuşă de termocentrală.

Informaţii în acest sens sunt cuprinse şi în lucrarea. S-a testat influenţa unor adaosuri
la măcinarea cimentului (în proporţie de până la 30%) asupra proprietăţilor de întărire
ale cimenturilor mixte rezultate.

Ca materiale de adaos (rezultate din demolări) s-au folosit:


 cărămidă clincherizată - Kl;
 cărămidă obişnuită de zidărie - Mz;
 cărămidă cu goluri verticale - Hlz;
 două materiale neseparate - RC1 şi RC2.
Compararea se face cu un mortar pe bază de ciment unitar - E.

26
S-a observat că, adaosuri de 10% materiale din demolări de zidărie la măcinarea
cimentului, practic nu modifică proprietăţile de întărire ale acestuia iar scăderile de
rezistenţă constatate la acest termen pentru adaosuri de 20% materiale din demolări,
nu mai sunt vizibile după 90 zile de întărire. O asemenea constatare este în bună
concordanţă cu caracterul puzzolanic al diferitelor tipuri de cărămidă.

În figura 11 este prezentată influenţa unui adaos de 20% beton vechi, măcinat, la
ciment asupra rezistenţei la compresiune pe mortare întărite 7, 28 şi 90 zile.
Fineţea de măcinare a betonului vechi este apreciată prin rezidiul pe sita de 63 m.

Se constată că:
 rezistenţa mortarelor din ciment cu adaos de 20% beton vechi măcinat este sensibil
mai mare comparativ cu rezistenţa mortarului din ciment cu 20% material inert
(vezi tabelul din stânga jos a figurii 8);
 creşterea fineţei de măcinare a betonului vechi (diminuarea rezidiului pe sita de 63
m), determină creşterea rezistenţei la compresiune a mortarelor, ceea ce
sugerează participarea fracţiunilor fine de beton la formarea structurii de întărire.

În tabelul 35 se prezintă rezultatele determinărilor de rezistenţă la compresiune pe


betoane preparate cu nisip (fracţia 0 - 2 mm) provenit din beton recuperat din
demolări. Natura nisipurilor din demolare a fost următoarea:
 RC1 - material de zidărie din beton;
 RC2 - preponderent material din excavări cu o pondere mare de material argilos;
 RC3 - RC5 - amestecuri de material de zidărie din beton şi din excavări, în
proporţie de 30 - 50/70 - 50%.

27
Figura 11 - Influenţa fineţei de măcinare a adaosului de 20% beton vechi la ciment
asupra rezistenţei la compresiune a mortarelor
Tabelul 35
Caracteristici Etalon Beton Beton Beton Beton Beton
RC1 RC2 RC3 RC4 RC5
Rezistenţă la 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
2
compresiune (N/mm )
după:
7 zile 28 29 31 34 28 28 27 27 31 32 29 30
28 zile 38 38 40 41 37 38 36 38 41 44 41 42
Notă: Compoziţia betoanelor este identică cu cea prezentată în tabelul 30.

Se constată că, la valori cvasiconstante de răspândire, înlocuirea nisipului normal cu


nisip preparat din beton demolat amestecat cu pământ excavat, nu afectează
proprietăţile mecanice ale betoanelor preparate cu asemenea nisip. Trebuie menţionat
că nisipul recuperat din demolări a conţinut o cantitate apreciabilă de nisip normal
(parţial provenit din excavările de pământ) şi a fost supus unei operaţii de spălare şi
sitare sub formă de şlam, după care părţile foarte fine în exces, precum şi granulele
uşoare, poroase au fost îndepărtate cu ajutorul unei instalaţii speciale (Aquamotor de
nisip).

În figura 12 este prezentată rezistenţa la compresiune pentru beton întărit 28 zile,


preparat exclusiv cu agregat din beton vechi mărunţit într-un concasor cu ciocane
(fracţiunea > 4 mm).

28
Figura 12 - Influenţa clasei de beton vechi folosit ca agregat, asupra rezistenţei la
compresiune la 28 zile a betonului preparat cu asemenea agregat

Rcv/Rce = rezistenţa la compresiune a betonului cu agregat din beton vechi /


rezistenţa la compresiune a unui beton similar preparat cu agregat clasic
Se observă că influenţa creşterii calităţii betonului vechi (folosit ca agregat) asupra
rezistenţei betonului preparat cu asemenea agregat se manifestă cu atât mai pronunţat
pozitiv, cu cât diferenţa de rezistenţă este mai mare.

În figura 13 este prezentată influenţa conţinutului de piatră de ciment din betonul


vechi folosit ca agregat asupra rezistenţei la încovoiere a betonului întărit 28 zile
preparat cu asemenea agregat.

Figura 13 - Influenţa conţinutului de piatră de ciment din granulele de beton vechi


folosit ca agregat, asupra rezistenţei la încovoiere a betonului preparat cu asemenea
agregat, întărit 28 zile

29
În concluzie, se poate afirma că, din beton vechi de clasă superioară B25 - B45, se pot
prepara agregate care pot fi folosite, fără precauţii suplimentare, la prepararea de
betoane B15 - B25. Trebuie menţionat că betonul vechi este lipsit de mortar (de
tencuială) sau alte impurităţi.
Ponderea pietrei de ciment din granulele de beton vechi este de mare importanţă,
creşterea sa având efect pozitiv asupra rezistenţelor mecanice, inclusiv datorită
diminuării absorbţiei de apă de către agregatul din beton vechi.

CAP.3 PROPUNERE DE O.M. PRIVIND COLECTAREA, VALORIFICAREA,


ELIMINAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢIE PROVENITE DIN
DEMOLĂRI

Reciclarea materialelor provenite din construcţii depinde de mai mulţi factori, dintre
care cei mai importanţi sunt:

 Existenţa unei cantităţi suficiente de deşeuri în zonă pentru a permite reciclarea lor;
 Să existe o piaţă de desfacere a materialelor reciclate în zonă;
 Costul depozitării la depozitul de deşeuri;
 Stimulente pentru reciclare.

Evaluarea cantităţii de deşeuri din construcţii care va rezulta într-o anumită zonă,
trebuie să se facă în funţie de planul de sistematizare existent, de prognozele privind
investiţiile pe termen scurt şi mediu care se vor face pentru zona respectivă şi de
tipurile de deşeuri provenite din construcţii şi demolări/dezafectări. Aceste elemente
vor oferi şi informaţii privind potenţialul pieţii de desfacere a materialelor recoclate în
zona respectivă. În general, tipurile de deşeuri rezultate pot fi clasificate după cum
urmează:

 Deşeuri generate de demolări;


 Deşeuri generate de realizarea unor noi construcţii;
 Deşeuri generate de renovarea unor construcţii;
 Deşeuri generate din activităţile de reparare a drumurilor;
 Deşeuri generate din activităţile de reparare a podurilor;
 Deşeuri generate de dezastre naturale.

Principalele surse de deşeuri provenite din demolări sunt:

 Demolarea întregii clădiri, structuri sau a unor dotări, ca urmare a învechirii sau în
vederea înlocuirii lor;

30
 Demolarea selectivă a clădirilor, structurilor;
 Demolarea clădirilor ca urmare a unor dezastre naturale cum ar fi: cutremure,
tornade, uragane sau inundaţii.
Betonul cu agregate din beton reciclat este, de regulă, mai scump decât betonul cu
agregate de balastieră, din cauza controlului calitativ suplimentar. Din acest motiv,
sunt necesare adoptarea unor serii de măsuri de stimulare a refolosirii deşeurilor din
demolări ca agregate în betoane noi, în paralel cu limitarea producţiei de materii
prime naturale. Totodată, este necesară rentabilizarea operaţiilor de reciclare a
materialelor provenite din demolări (concasare, sortare etc.). astfel încât acestea să fie
profitabile pentru firma care le execută, iar taxele de depozitare să fie atractive pentru
cel ce produce deşeurile. Taxa percepută de cel care reciclează materialul trebuie să
fie mai mică decât taxa pentru depozitarea la depozitul de deşeuri, dar suficientă
pentru a acoperi costurile pentru prelucrarea materialului în scopul utilizării lui într-un
nou proces de producţie. Manipularea artificială a taxelor de către municipalităţi este
făcută deseori în scopul încurajării reciclării produselor.

O etapă importantă în refolosirea materialelor de construcţii reciclate este armonizarea


reglementărilor privind reciclarea materialelor de construcţie cu reglementările
privind tehnologia betonului. Este necesară introducerea în reglementările privind
tehnologia betonului, a unor norme privind utilizarea agregatelor provenite din
reciclarea betonului, la realizarea de betoane noi.

Deoarece problemele legate de reciclarea materialelor de construcţie nu au cunoscut o


abordare practică în ţara noastră până în momentul de faţă, propunem următorul
algoritm de iniţiere şi aplicare a măsurilor care să conducă la reutilizarea materialelor
de construcţie provenite din demolări, dezafectări, reparaţii, renovări:

1. Amenajarea în cadrul depozitelor de deşeuri din principalele oraşe, a unui sector


special de colectare şi depozitare a deşeurilor rezultate din demolări şi/sau dezafectări;

2. Condiţionarea primirii avizelor de demolare, renovare, reparare, construire, de


obligativitatea transportării deşeurilor rezultate în sectorul amenajat special, din
cadrul depozitului de deşeuri;

3. Inventarierea echipamentelor de concasare existente în prezent în ţara noastră şi


crearea de facilităţi firmelor pentru desfăşurarea activităţilor de reciclare a
materialelor de construcţie, pentru ca aceste activităţi să fie atractive.

4. Emiterea unor acte normative care să stimuleze activităţile de reciclare a


materialelor de construcţii, concomitent cu limitarea exploatării materiilor prime
naturale.
31
5. Armonizarea reglementărilor privind reciclarea materialelor de construcţii cu
reglementările privind tehnologia betonului.

6. Finanţarea unor studii şi cercetări privind reciclarea materialelor de construcţii.

În anexa prezentăm propunerea de O.M. privind colectarea, valorificarea, eliminarea


materialelor de construcţii provenite din demolări.

CONCLUZII

În primul capitol au fost prezentate o serie de rezultate experimentale, care reprezintă


expresia unor ample cercetări în domeniul reciclării materialelor de construcţie ale
prof. A. Steopoe. Cu toate că imediat după cel de-al doilea război mondial (când s-au
desfăşurat aceste cercetări) nu erau disponibile tehnologii moderne de rezolvare a
problemei, se remarcă acurateţea cercetărilor dezvoltate sub îndrumarea prof. A.
Steopoe, precum şi anticiparea unor linii generale în domeniul reciclării materialelor
de construcţie, direcţii ce aveau să se dezvolte după câteva decenii.

Dacă pe vremea prof. A. Steopoe problema avea actualitatea ei (din cauza


bombardamentelor din timpul războiului) astăzi problema are actualitatea epocii pe
care o trăim, în sensul că se construieşte mult, se renovează şi se repară multe
construcţii, dar se şi demolează multe structuri care fie sunt depăşite moral, fie nu mai
prezintă siguranţă în exploatare.

Specificitatea compoziţională ciment - agregate provenite din demolări a impus


derularea unui program de cercetări axat, în principal pentru această etapă pe
caracterizarea din punct de vedere fizic, chimic şi mecanic a materiilor prime
(cimenturi şi materiale provenite din demolări). Scopul acestei etape este acela de a
optimiza compoziţiile ciment - agregate provenite din demolări în vederea prevenirii
incompatibilităţilor ce se pot manifesta la nivelul incipient, între cei doi componenţi.

Rezultatele analizelor fizico - chimice şi mecanice dar şi primele experimentări pe


compoziţii ciment - materiale provenite din demolări au evidenţiat atât viabilitatea
criteriilor de selecţie a materialelor cât şi complexitatea fenomenelor ce se manifestă
chiar la acest nivel iniţial, fapt ce demonstrează existenţa şi a altor variabile de care va
trebui să ţinem seama în etapele viitoare.

Dr.ing. George Poteraş


Cercetător ştiinţific I
I.N.C.D.P.M. – ICIM Bucureşti

32
ANEXE

33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
PROIECT O.M.

56
NOTĂ DE FUNDAMENTARE

Strategia Naţională de Gestionarea a Deşeurilor a fost elaborată de M.M.G.A. (H.G.


1470/2004), în conformitate cu responsabilităţile care revin României ca urmare a
transpunerii legislaţiei europene în domeniul gospodăririi deşeurilor.

Prevederile Strategiei Naţionale de Gestionarea a Deşeurilor se aplică pentru toate


tipurile de deşeuri definite conform Ordonanţei de Urgenţă 78/2000 privind regimul
deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 426/200.

Tipurile de deşeuri generate pe teritoriul ţării sunt clasificate după cum urmează:
- deşeuri municipale şi asimilabile: totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi
în mediul rural, din gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii
(deşeuri menajere), deşeuri stradale coletate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii
verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate
orăşeneşti;
- deşeuri de producţie: totalitatea deşeurilor generate din activităţile industriale; pot fi
deşeuri de producţie nepericuloase şi deşeuri de producţie periculoase;
- deşeuri generate din activităţi medicale: sunt deşeuri generate în spitale, policlinici,
cabinete medicale şi se împart în două categorii: deşeuri medicale periculoase care
sunt cele infecţioase, înţepătoare-tăietoare, organe anatomo-patologice, deşeuri
provenite de la secţiile de boli infecţioase etc. şi alte deşeuri exclusiv cele menţionate
mai sus, care intră în categoria deşeuri asimilabile.

În Strategia Naţională de Gestionarea a Deşeurilor sunt prezentate 12 obiective


strategice generale pentru gestionarea deşeurilor, printre care se regăseşte şi
valorificarea potenţialului util din deşeuri. În ceea ce priveşte deşeurile din construcţii
şi demolări, sunt prezentate obiectivele şi măsurile specifice necesare pentru atingerea
scopului propus. Colectarea separată a deşeurilor din construcţii şi demolări, care face
obiectul acestei propuneri de O.M., este una din măsurile prevăzute în Strategia
Naţională de Gestionarea a Deşeurilor

57
ORDIN nr. ......din .......pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control
a depozitarii deseurilor provenite din constructii si demolari, in vederea
valorificarii lor, in conformitate cu obiectivele strategice generale pentru
gestionarea deseurilor, prevazute in H.G. 1470/2004

Scop şi obiectiv
Scopul acestui O.M. este acela de a crea cadrul necesar valorificarii potentialului util
din deseurile provenite din constructii si demolari.
Obiectivul este reducerea ponderii deseurilor provenite din constructii si demolari, din
totalul deseurilor depozitate.

Art. 1
(1) Depozitarea deseurilor provenite din constructii si demolari, in vederea
valorificarii lor este supusa unei proceduri de reglementare si control stabilite prin
prezentul act normativ.
(2) Procedura de reglementare si control a depozitarii deseurilor provenite din
constructii si demolari, in vederea valorificarii lor, se aplica deseurilor provenite din
constructii si demolari prevazute în anexa nr. 2 la Hotarârea Guvernului nr. 856/2002
privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile,
inclusiv deseurile periculoase.

Art. 2
(1) In conformitate cu H.G. 856/2002, categoriile de deseuri inerte, provenite din
constructii si demolari, la care se refera prezentul ordin sunt:
- beton (pozitia 17 01 01)
- caramizi (pozitia 17 01 02)
- tigle si materiale ceramice (pozitia 17 01 03)
- amestecuri de beton, caramizi, tigle si materiale ceramice (altele decat cele
specificate la pozitia 17 01 06)
- lemn (pozitia 17 02 01)
- sticla (pozitia 17 02 02)
- materiale plastice (pozitia 17 02 03)
- asfalturi cu continut de gudron de huila (pozitia 17 03 01)
- cupru, bronz, alama (pozitia 17 04 01)
- aluminiu (pozitia 17 04 02)
- plumb (pozitia 17 04 03)
- zinc (pozitia 17 04 04)
- fier si otel (pozitia 17 04 05)
- staniu (pozitia 17 04 06)
58
- amestecuri metalice (pozitia 17 04 07)
- cabluri, altele decat cele specificate la 17 04 10 (pozitia 17 04 11)
- pamant si pietre, altele decat cele specificate la 17 05 03 (pozitia 17 05 04)
- deseuri de la dragare, altele decat cele specificate la 17 05 05 (pozitia 17 05 06)
- resturi de balast, altele decat cele specificate la 17 05 07 (pozitia 17 05 08)
- materiale izolante, altele decat cele specificate la 17 06 01 si 17 06 03 (pozitia 17 06
04)
- materiale de constructie pe baza de gips, altele decat cele specificate la 17 08 01
(pozitia 17 08 02)
- amestecuri de deseuri de la constructii si demolari, altele decat cele specificate la 17
09 01, 17 09 02 si 17 09 03

(2) In conformitate cu H.G. 856/2002, categoriile de deseuri periculoase, la care se


refera prezentul ordin sunt:
- amestecuri sau fractii separate de beton, caramizi, tigle sau materiale ceramice cu
continut de substante periculoase (pozitia 17 01 06)
- sticla, materiale plastice sau lemn cu continut de sau contaminate cu substante
periculoase (pozitia 17 02 04)
- asfalturi cu continut de gudron de huila (pozitia 17 03 01)
- gudron de huila si produse gudronate (pozitia 17 03 03)
- deseuri metalice contaminate cu substante periculoase (pozitia 17 04 09)
- cabluri cu continut de ulei, gudron sau alte substante periculoase (pozitia 17 04 10)
- pamanturi si pietre cu continut de substante periculoase (pozitia 17 05 03)
- deseuri de la dragare cu continut de substante periculoase (pozitia 17 05 05)
- resturi de balast cu continut de substante periculoase (pozitia 17 05 07)
- materiale izolante cu continut de azbest (pozitia 17 06 01)
- alte materiale izolante constand din sau cu continut de substante periculoase (pozitia
17 06 03)
- materiale de constructii cu continut de azbest (pozitia 17 06 05)
- materiale de constructie pe baza de gips contaminate cu substante periculoase
(pozitia 17 08 01)
- deseuri de la constructii si demolari cu continut de mercur (pozitia 17 09 01)
- deseuri de la constructii si demolari cu continut de PCB (de ex.: cleiuri cu continut
de PCB, dusumele pe baza de rasini cu continut de PCB, elemente cu cleiuri de
glazura cu PCB, condensatori cu continut de PCB) (pozitia 17 09 02)
- alte deseuri de la constructii si demolari (inclusiv amestecuri de deseuri) cu continut
de substante periculoase (pozitia 17 09 03)

(3) Deseurile prezentate la alineatele (1) si (2) sunt generate de urmatoarele activitati:
- demolarea unei constructii;
- realizarea unei constructii noi;
- renovarea unei constructii;
59
- repararea drumurilor si a podurilor;
- dragare;
- dezastre naturale.

Art. 3
(1) In cadrul depozitelor de deseuri periculoase si a depozitelor de deseuri inerte se
vor amenaja spatii separate pentru depozitarea deseurilor provenite din constructii si
demolari, in vederea decontaminarii, reciclarii si valorificarii lor ulterioare.
(2) In situatiile in care in urma demolarii unor constructii rezulta cantitati insemnate
de deseuri, reciclarea si sortarea acestora se poate face pe santier, urmand ca
materialele inerte reciclate sa fie utilizate la amenajarea noilor utilitati in zona
demolata, sau sa fie valorificate la firmele de profil.
(3) Materialele contaminate cu substante periculoase vor fi transportate la depozitul
de deseuri periculoase, in vederea depozitarii lor in sectorul special amenajat.

Art. 4
(1) Autoritatile administratiei publice locale vor stabili sectoarele din cadrul
depozitelor de deseuri, in care se va amenaja depozitul pentru deseurile provenite din
constructii si demolari.
(2) Deseurile sortate, provenite din constructii si demolari care sunt inerte, sunt
acceptate in sectoarele amenajate in depozitele de deseuri inerte fara testare si
analizare, conform Ordinului 867/2002.
(3) Deseurile sortate, provenite din constructii si demolari contaminate cu substante
periculoase, sunt acceptate in sectoarele amenajate in depozitele de deseuri
periculoase daca se cunoaste tipul substantei periculoase cu care este contaminat.
Deseurile de acelasi sortiment sunt depozitate in sectoarele amenajate in depozitele de
deseuri periculoase in functie de tipul substantei cu care sunt contaminate.

Art 5
(1) La eliberarea autorizatiilor de construire sau de demolare, vor fi cuprinse si
reglementari privind regimul deseurilor rezultate.
(2) Obligatiile si raspunderile proprietarilor si proiectantilor privind postutilizarea
constructiilor sunt stipulate in H.G. 766/1997.

Art. 6
(1) Transportul deseurilor provenite din constructii si demolari se va face in
conformitate cu prevederile Ordinului 215/2004.
(2) In scopul stimularii investitiilor in domeniul reciclarii deseurilor provenite din
constructii si demolari, autoritatile locale pot acorda facilitati fiscale pentru firmele
care gestioneaza aceste categorii de deseuri.

60