Evaluarea muscular este complex, n final ea trebuind s ne dea rspunsul asupra valorii forei musculare, a rezistenei musculare, a tonusului muscular, asupra inervrii musculare, a controlului motor i desigur a integritii anatomice a musculaturii. Testarea muscular are un mare rol chiar n precizarea diagnosticului de boal. Tot pe testarea exact a muchilor paralizai apreciem nivelul lezional medular la un traumatizat vertebromedular. n toate bolile neurologice testarea muscular alturi de cea sensitiv devine definitorie pentru diagnostic. Alturi de precizarea diagnosticului de boal, evaluarea muscular ne d o suit de lmuriri obligatorii pentru programul recuperator.
Evaluarea muscular subiectiv
Primul contact cu deficitul muscular l lum prin anamnez asupra acestui deficit. Bolnavul ne va prezenta acuzele caracteristice. ntrebrile medicului sau kinetoterapeutului trebuie s completeze i s lmureasc toate aspectele observaiilor i afirmaiilor pacientului. Evaluarea obiectiv Se refer la examenul clinico-funcional fcut pacientului. a) Inspecia ne arat relieful muscular comparat cu cel opus sau cu relieful normal al acelei zone. Astfel apreciem de la nceput hipotrofia sau hipertrofia muscular. b) Palparea masselor musculare (n poziii de relaxare) ne precizeaz hipotoniile sau hipertrofiile (contracturile) musculare. i micarea pasiv a segmentelor ne d informaii asupra acestor aspecte putnd chiar s deosebim o spasticitate piramidal (semnul lamei de briceag) fa de o rigiditate extrapiramidal (semnul roii dinate).
Testarea forei musculare
Testm fora maxim relativ, adic fora dintr-un anumit moment. Exist mai multe tehnici de testare a forei musculare. a) Testingul muscular manual sau bilanul muscular manual (metoda Fundaiei Naionale pentru Paralizie Infantil, 1946, prelucrat i generalizat de L. Daniels i C. Warthingham) este cel mai folosit. Testul muscular manual cere o bun cunoatere a sistemului muscular de ctre testator. Testul apreciaz fora nu a unui muchi, ci a grupului muscular care execut o anume micare (este una din prile negative ale testului). Cotarea bilantului muscular: Forta 5(normala,100%):indica posibilitatea de a efectua miscarea,pe toata amplitudinea impotriva unei forte exterioare sau unei rezistente opusa de kinetoterapeut,egala cu valoarea fortei normale.Aceasta normalitate este apreciata prin comparatie cu segmentul opus, sanatos.Rezistenta maxima opusa de catre kinetoterapeut se va efectua la jumatatea cursei maxime de miscare, unde kinetoterapeutul ii va da comanda subiectului: Tine!, incercand sa-i remobilizeze segmentul spre pozitia de zero anatomic (contractie excentrica).Forta aplicata trebuie sa fie progresiva.Aparitia durerii face inutila testarea. Forta 4(buna, 75%):reprezinta forta unui muschi de a mobiliza complet segmentul contra unei rezistente medii. Se procedeaza la fel ca in cazul testarii fortei 5, dar cu aplicarea unei rezistente mai mici din partea kinetoterapeutului. Forta 3(acceptabila, 50%):reprezinta forta unui muschi de a deplasa segmentul (pe care se insera), pe toata amplitudinea, impotriva fortei de gravitatie.Valoarea fortei 3 reprezinta un adevarat prag functional muscular, care ar indica minima capacitate functionala pentru o munca minima ce ar cere mobilizarea in toate directiile, a segmentelor. Forta 2(slaba, 25%):reprezinta forta unui muschi sau grup de muschi de a mobiliza segmentul, dar cu eliminarea gravitatiei. Testarea manuala a fortei 2, necesita din partea kinetoterapeutului cunoasterea exacta a pozitiei fara gravitatie, specifica muschiului care este analizat. In general se
utilizeaza planuri de alunecare sau segmentul este sustinut de
kinetoterapeut. Forta 1(foarte slaba, 10%):delimiteaza , existenta sau absenta contractiei musculare voluntare.Acest lucru se determina manual prin palparea tendoanelor si/sau a corpului muscular, in timp ce subiectului i se cere sa realizeze miscarea prin contractia musculaturii respective. Oricum, forta 1 a unui muschi este incapabila sa mobilizeze segmentul. Evident, nu poate fi sesizata decat contractia muschilor superficiali care pot fi palpati, pentru cei profunzi nu se observa diferenta intre f1 si f0. Forta 0(zero, nula):muschiul nu realizeaza nici o contractie evidenta. Gradarea folosita de bilantul muscular manual se bazeaza pe trei factori: 1. Cantitatea de rezistenta ce se opune contractie unui muschi sau unui grup de muschi(cum este in cazul acordarii gradelor 4 sau 5) 2. Posibilitatea muschiului sau unui grup de musci de a deplasa segmentulo pe intreg sectorul(pe intreaga mobilitatea articulara pasiva) impotriva gravitatiei(cum este in cazul acordarii fortei 3) sau cu eliminarea gravitatiei( ca pentru forta 2); 3. Existenta contractiei musculare ( ca in cazul acordarii fortei 1) sau absenta contractiei musculare (ca in cazul fortei 0).
.0Execuia bilanului muscular are cteva precauii deosebite i con traindicaii cum ar fi: - dislocrile articulare - fracturile recente - stri postoperatorii (locale) - miozitele osifiante - procese infecioase i inflamatorii locale - durerile intense - operaiile pe abdomen (pentru musculatura abdominal) - boli cardiovasculare severe - stri de oboseal local sau general.
Fora poate fi testat i cu ajutorul unor aparate speciale numite
dinamometre". Au fost create o serie de dinamometre adaptate unui singur sau mai multor tipuri de micri. Dinamometrele nregistreaz valoarea de vrf a forei grupului muscular respectiv. Valoarea real a forei unui muchi de fapt nu o obinem cu nici unul din testele de mai sus. Evalurile acestea au ns o mare valoare orientativ i n funcie de acurateea testrii ne putem apropia mult de valorile relative reale. ntrebri: 1.De ce este important evaluarea muscular? 2.Ce nseamn evaluarea obiectiv? 3.Cum se face testarea forei musculare?
