Sunteți pe pagina 1din 9

Glucoz

Glucoz
Glucoza este compusul
organic, aparinnd
clasei zaharidelor, care
are formula
chimicC6H12O6. Dei are
aceeai formul
chimic, fructoza este
diferit fa de glucoz
prin modul de legare a
atomilor. Astfel, glucoza
are o singur grupare
de alcool primar (n
imagine, la carbonul cu
numrul 6), pe cnd
fructoza are dou grupri
de alcool primar.

Glucoz dextrogir

Denumire chimic

6-(hidroximetil)oxan-2,3,4,5tetrol

Sinonim pentru Dglucoz

dextroz

Varieti pentru Dglucoz

-D-glucoz; -D-glucoz

Abrevieri

Glc

Formul chimic
Mas molecular

180,16 g/mol

Puncte de topire

-D-glucoz: 146 C
-D-glucoz: 150 C

Densitate
? g cm-3
Glucoz levogir
Glucoza conine
ase atomi de carbon i o
Numr CAS
50-99-7 (D-glucoz)
grup carbonil (specific aldehidelor) i
este numit uneori aldohexoz. n natur,
Numr CAS
921-60-8 (L-glucoz)
n unele plante, glucoza exist sub form
SMILES
C(C1C(C(C(C(O1)O)O)O)O)O
de structur aciclic; n altele, ea poate fi
gsit sub form ciclic. Teoretic, structura
ciclic a glucozei apare n urma interaciunii dintre grupa carbonil i grupele hidroxil de la carbonii
cu cifrele 4 i 5. Aceste interaciuni sunt reacii de adiie a grupelor hidroxil amintite la grupa
carbonil. n soluie apoas, cele dou forme se afl n echilibru, i la un pH 7, forma ciclic este
predominant.
La formarea structurii ciclice a glucozei, apare la fosta grup carbonil o nou grupare hidroxil,
care se numete hidroxil glicozidic i care are o reactivitate mai mare dect celelalte grupe
hidroxil din molecul. n acest caz, numerotarea carbonilor ncepe de la primul carbon de dup
oxigenul din ciclu, n sens orar.

Izomeri
Glucoza are patru centre optice, deci teoretic glucoza poate avea 16 stereoizomeri optici. Doar
apte dintre acetia sunt gsii n natur, iar dintre ei, cei mai importani sunt galactoza (Gal)
i manoza (Man). Aceti opt izomeri (incluznd i glucoza) sunt toi diastereoizomeri unul fa de
cellalt i aparin seriei-D.
n cazul glucozei (dar i al fructozei, n mod echivalent), un alt centru asimetric la carbonul 1
(numit carbonul anomeric) este creat cnd glucoza trece n forma ciclic i se formeaz dou
structuri inelare, numite anomeri (un caz particular de izomeri) -glucoza i -glucoza.
glucoza este acea structur a glucozei n care grupele hidroxil de la carbonii cu numerele 1 i 4
se afl de aceeai parte a planului ciclului hexagonal, iar glucoza este structura n care cei doi
hidroxili se afl de pri diferite ale planului. Formele i pot trece dintr-una n alta n solu ie
apoas pe o perioad de cteva ore, stabilizndu-se la un raport : 36:64.

Transformarea glucozei din structura aciclic (D-glucoz) n structura ciclic (-glucoz)

Proprieti fizice
Glucoza este o substan solid, cristalizat, incolor i solubil n ap. Are un gust dulce.
Punctul su de topire este foarte ridicat, deoarece ntre numeroasele sale grupri hidroxil (-OH)
se formeaz multe legturi de hidrogen. Cnd sunt nclzite, toate monozaharidele (nu numai
glucoza) se descompun nainte de a se topi, ncarbon i ap, reacie numit carbonizare.
Glucoza are 75% din puterea de ndulcire a fructozei (care este luat ca unitate).

Proprieti chimice
Reacii la grupa carbonil
Reacii comune aldehidelor i cetonelor
n aceast reacie se adiioneaz o molecul de hidrogen diatomic la o molecul de glucoz,
adiia avnd loc la dubla legtur dintre oxigen i carbon. Legtura pi dintre cei doi atomi se rupe,
iar cte un atom de hidrogen se leag la fiecare dintre ei i astfel se produce hexitolul ( sorbitol).

Reacii caracteristice aldehidelor

Reacii la grupa hidroxil


Reacia de esterificare
Glucoza, n reacie cu clorura acidului acetic, produce esterul pentacilat al glucozei i acid
clorhidric.

Reacia de eterificare
Reacia de esterificare are loc doar cu un ester anorganic, precum sulfatul acid de metil.

Reacia de fermentaie
Aceast reacie are loc n prezen de enzime, care au rol de biocatalizator. Astfel, din glucoz
rezult alcool etilic i dioxid de carbon.

Obinere
NaturalGlucoza este unul dintre produii de fotosintez a plantelor i a unor

procariote. Se gsete ndeosebi n sucul fructelor dulci ale plantelor.


1. La animale i ciuperci, glucoza este rezultatul descompunerii glicogenului, proces
numit glicogenoliz. La plante, se descompune amidonul.
2. La animale, glucoza este sintetizat n ficat i rinichi din intermediari care nu sunt
carbohidrai, precum piruvat i glicerol, proces numit gluconeogenez.

Industrial
La scar industrial, glucoza se obine prin hidroliza amidonului n mediu acid:

O alt metod este hidroliza enzimatic a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca surs pentru
amidon: porumbul, orezul, grul, cartofii sunt utilizai la scar larg n toat lumea.
Procesul enzimatic are dou etape. Pe durata a 1-2 ore, la aproximativ 100 C, enzimele
descompun amidonul n carbohidrai mai mici, cu o molecul format din 5-10 unit i de glucoz.
Unele variaiuni ale acestui proces nclzesc amidonul la aproximativ 130 C sau mai mult de
cteva ori. Astfel se mbuntete solubilitatea amidonului n ap, dar se dezactiveaz enzimele,
aa c enzime noi trebuie adugate n amestec dup fiecare nclzire.
n a doua etap, numit zaharificare, amidonul parial hidrolizat este hidrolizat complet pn la
glucoz folosind enzima glucoamilaz provenit de la ciupercaAspergillus niger. Condiiile de
reacie specifice sunt la un pH de 4,04,5, o temperatur de 60 C i o cantitate de carbohidrai
de 3035%. n aceste condiii, amidonul poate fi convertit n glucoz n propor ie de 96% dup 1
4 zile. Totui, se pot obine reacii cu randamente mai mari folosind soluii mai diluate, dar n
acest fel sunt necesare reactoare mai mari i cantiti mai mari de ap, i de aceea aceast
modalitate nu este considerat economic. Soluia de glucoz rezultat este apoi purificat
prin filtrare i concentrat prin evaporarea apei. D-glucoza solid este produs apoi
prin cristalizri repetate.

Rol biologic
Flacoane cu soluie de glucoz 5%, pentru folosin medical

Se poate specula asupra crui fapt se datoreaz rspndirea att de mare a glucozei, i nu a
altor monozaharide, precum fructoza. Glucoza se poate forma din formaldehid n
condiii abiotice, deci se poate ca ea s fie fost disponibil pentru sistemele biochimice primitive.
Glucoza este foarte rspndit n regnul animal i vegetal, i este principala oz din organismul
uman.

Surs de energie
Glucoza este un combustibil esenial n biologie. Carbohidraii reprezint sursa principal de
energie pentru corpul uman, producnd 4 kilocalorii (17 kilojouli) pe gram. Descompunerea
carbohidrailor (amidonul, de exemplu) produce mono i dizaharide, iar o mare parte dintre
produi este glucoz. Prin glicoliz i prin reaciile ciclului acidului citric, glucoza este oxidat
pentru a forma dioxid de carbon i ap, rezultnd i energie, n principal sub form de ATP.

Este distribuit n toate celulele i fluidele organismului, cu excepia urinei. n ser, concentra ia de
glucoz (glicemie) normal este de 80-110 mg/dl. Meninerea glicemiei n limite constante este
asigurat prin aciunea antagonist a
doi hormoni ai pancreasului endocrin: insulin(hipoglicemiant) i glucagon (hiperglicemiant).
Creterea cantitii de glucoz n snge este specific diabetului zaharat, iar n urin (glicozurie)
apare numai cnd glicemia depete 160-180 mg/dl. Msurarea concentraiei sanguine se
poate realiza cu glucometrul.

Precursor
Glucoza este esenial n producerea proteinelor i n metabolismul lipidelor. De asemenea, la
cele mai multe plante i animale, este un precursor pentru vitamina C(acid ascorbic).
Glucoza este folosit ca precursor la sinteza unor substane
importante. Amidonul, celuloza i glicogenul sunt polimeri (polizaharide) comuni ai si. Lactoza zahrul din lapte, este o dizaharid compus din glucoz i galactoz. n zaharoz, o alt
dizaharid important, glucoza este legat de fructoz.
Glucoza intr n structura diglucidelor i poliglucidelor. Prin oxidare n ficat se transform n acid
glucuronic, care are un rol important n glucuronoconjugare.

Utilizare
Exist mai multe forme de comercializare i folosire a glucozei, dintre care cele mai importante
sunt:

sirop de glucoz - conine glucoz n concentraie de 32,40%;

glucoza tehnic - cu o concentraie de 75%;

glucoza cristalizat (tablete) - concentraie de 99%.

n medicin este folosit mai ales sub form de soluii apoase perfuzabile. n func ie de
concentraiile lor, acestea au aciuni i indicaii diferite. Soluiile sub 5 % sunt utilizate pentru
diluarea unor medicamente, pentru hidratare sau ca substituent energetic. Solu ia de glucoz
5 % este izoton i are aceleai utilizri, fiind folosit cel mai adesea. Soluiile de concentra ii mai
mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice i i gsesc utilitatea ca diuretice osmotice
(realizeaz deshidratare tisular, foarte util n edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale
hiperglicemiei, de obicei oricrei perfuzii cu glucoz i se adaug insulin.

Glucoza serica
Informatii generale
Glucoza este cel mai important monozaharid din sange. Rezulta din digestia
carbohidratilor si din conversia hepatica a glicogenului in glucoza. Glucoza este un
furnizor indispensabil de energie care sustine activitatea celulara. Cei doi hormoni
care regleaza in mod direct nivelul glucozei in sange sunt glucagonul si insulina.
Glucagonul accelereaza conversia glicogenului in glucoza si determina astfel
cresterea glicemiei. Insulina creste permeabilitatea membranelor celulare la glucoza,
transporta glucoza in celule (pentru metabolism), stimuleaza formarea glicogenului si
reduce concentratia glucozei din sange. Alti hormoni care detin un rol important in
metabolismul glucozei sunt: ACTH-ul, glucocorticoizii, adrenalina, tiroxina.
Degradarea glucozei se realizeaza prin procesul de glicoliza.

Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme: incapacitatea


celulelor pancreatice beta de a secreta insulina, reducerea numarului receptorilor
insulinici, malabsorbtia intestinala a glucozei, incapacitatea ficatului de a metaboliza
glicogenul, modificarea concentratiei hormonilor implicati in metabolismul glucozei 2;46
.
Diabetul zaharat este o conditie definita prin nivelul hiperglicemiei care genereaza
riscul de afectare a microcirculatiei (retinopatie, nefropatie si neuropatie). Se
asociaza cu o speranta de viata redusa, o morbiditate semnificativa datorata
complicatiilor microvasculare specifice, un risc crescut de complicatii macrovasculare
(boala coronariana, accident vascular cerebral, arteriopatie obliteranta a membrelor
inferioare) si o calitate a vietii diminuata.
In absenta unui marker biologic mai specific pentru a defini diabetul determinarea
glucozei plasmatice a ramas elementul de baza al criteriilor de diagnostic. Stabilirea
valorilor cut-of pentru diagnosticul diabetului a fost consecinta analizei a doua
seturi de informatii:
-nivelurile glucozei plasmatice asociate cu risc de complicatii microvasculare
specifice, in special retinopatie;
-distributia in populatie a valorilor glucozei plasmatice.

Din 1965 Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a initiat publicarea de ghiduri


pentru diagnosticul si clasificarea diabetului. Acestea au fost revizuite in 1998 si
publicate sub denumirea de Ghid pentru Definitia, Diagnosticul si Clasificarea
Diabetului Zaharat. Ca urmare a cresterii informatiei disponibile privind aceasta
afectiune ADA (American Diabetes Association) a modificat in 2003 criteriile pentru
diagnosticul hiperglicemiilor intermediare 8.
Criteriile ADA (American Diabetes Association) pentru diagnosticul diabetului zaharat
includ:
Simptome sugestive (poliurie, polidipsie, scadere ponderala inexplicabila), la
care se adauga o valoare a glucozei random >=200 mg/dL (>=11.1 mmol/L) sau
Valoarea glicemiei bazale >=126 mg/dL (>=6.99 mmol/L) sau
Valoarea glicemiei >=200 mg/dL la 2 ore dupa administrarea a 75g glucoza (in
cadrul testului de toleranta la glucoza)1.
In absenta unei hiperglicemii cu decompensare metabolica acuta, criteriile 2 si 3
trebuie confirmate prin repetarea testarii in zile diferite. La acestea se adauga
recomandarea recenta ADA (2010) de a include HbA1c in diagnosticul diabetului la o
valoare cut-of de 6.5% (testul trebuie sa fie efectuat printr-o metoda standardizata
DCCT: Diabetes Control and Complications Trial si certificata NGSP: National
Glycohemoglobin Standardization Program).

Criteriile de diagnostic se aplica atat adultilor cat si copiilor 1;7.


Recomandari pentru determinarea glucozei serice/plasmatice
screening-ul, diagnosticul si monitorizarea diabetului zaharat;
diagnosticul hipoglicemiei.
Se pot recolta 4 tipuri de probe:
Glucoza plasmatica/serica determinata jeun (bazala).
Glucoza serica determinata la 2 ore postprandial.
Glucoza plasmatica/serica determinata dintr-o proba de sange recoltata intr-un
moment oarecare al zilei, indiferent de intervalul de la ultima masa (random).
Glucoza plasmatica/serica determinata in cadrul testului de toleranta la
glucoza (la 2 ore dupa administrarea a 75 g glucoza) 1;2.
Screening-ul pentru diabet al persoanelor adulte asimptomatice va fi luat in
considerare la categoriile supraponderale sau obeze (BMI 25 kg/m2) indiferent de
varsta, precum si la cei care prezinta unul sau mai multi factori de risc pentru diabet:

-sedentarism;
-rude de gradul 1 cu DZ;
-antecedente de diabet zaharat gestational sau nastere de feti macrosomi
(>4000g);
-apartenenta la rase sau grupuri etnice cu risc (afroamericani, asiatici-americani,
nativi americani, hispanici-americani etc.);
-HTA (140/90 mmHg);
-nivel scazut de HDL-colesterol (<35 mg/dL) si/sau nivel crescut
de trigliceride (>250 mg/dL);
-femei cu sindromul ovarelor polichistice;
-istoric de afectiuni cardiovasculare;
-scaderea tolerantei la glucoza la teste anterioare;
-alte conditii clinice asociate cu rezistenta la insulina (ex: acanthosis nigricans).
In absenta acestor criterii testarea pentru diabet va fi initiata la varsta de 45 ani.
Daca se obtin rezultate normale la screening, testarea va fi repetata la intervale de
maximum 3 ani (testarea mai frecventa va fi luata in considerare in functie de factorii
de risc)1;7.
Pornind de la faptul ca incidenta DZ tip 2 a crescut dramatic la adolescenti in ultima
decada, recomandarile ADA din 2010 includ si criterii de testare a copiilor
asimptomatici: supraponderalitate, la care se adauga doi din urmatorii factori:
-istoric familial de DZ tip 2 la rude de gradul 1 sau 2;
-apartenenta la rase sau grupuri etnice cu risc (afroamericani, asiatici-americani,
nativi americani, hispanici-americani etc.);
-semne de rezistenta la insulina sau conditii asociate cu rezistenta la insulina (ex:
acanthosis nigricans, HTA, dislipidemie, sindromul ovarelor polichistice,
dismaturitate);
- istoric de diabet zaharat matern sau diabet gestational in timpul sarcinii cu copilul
in cauza.
Screening-ul va fi initiat la varsta de 10 ani sau la debutul pubertatii (daca aceasta se
dezvolta la varste sub 10 ani). Testarea va fi repetata la intervale de 3 ani.
Pentru multe afectiuni exista o deosebire semnificativa intre testele de screening si
cele de diagnostic. Diabetul constituie o exceptie: aceleasi teste sunt folosite atat
pentru screening-ul cat si pentru diagnosticul diabetului7.
La noi in tara testul recomandat pentru screening-ul diabetului este glicemia
jeun din sange venos (plasma sau ser). Acest test este preferat pentru ca este rapid,
usor de efectuat si are costuri scazute1.
Pregatirea pacientului in functie de tipul probei
A. jeun (absenta aportului caloric in ultimele 8 ore)3.
B. Fara pregatire speciala; proba se va recolta la 2 ore dupa masa3.
C. Fara pregatire speciala; pacientul va mentiona timpul scurs de la ultima masa 3.
D. Vezi recomandarile precizate la Testul de toleranta la glucoza per os.
La diabeticii cunoscuti recoltarea se face inaintea administrarii insulinei sau
medicatiei hipoglicemiante4.
Specimen recoltat - sange venos4.
Recipient de recoltare a) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator sau,
de preferat, b) vacutainer cu fluorura de sodiu/Na2EDTA 4.

Prelucrarea necesara dupa recoltare a) se separa serul prin centrifugare intr-un


interval <2 ore de la recoltare. Conditii: centrifugarea se face numai dupa ce
coagularea este completa, astfel incat sa nu existe resturi de fibrina; separarea
serului trebuie sa fie completa.
Nota: Valoarea glicemiei scade cu vechimea probei in conditiile mentinerii probei
necentrifugate la temperatura camerei.
Serul se analizeaza in maxim 8 ore; daca acest lucru nu este posibil, serul se
stocheaza la 2-8C sau la -18C4;6.
b) combinatia inhibitor de glicoliza (fluorura de sodiu) + anticoagulant asigura o
stabilitate de 24 ore a glucozei in sangele integral la temperatura camerei 4.
Volum proba a) minim 0.5 mL ser4.
Stabilitate proba a) serul separat este stabil: 8 ore la 15- 25C; 72 de ore la 28C; 1 luna la -20C3; b) proba de sange integral este stabila 24 ore la temperatura
camerei; plasma separata are aceeasi stabilitate ca si serul separat 4.
Metoda - spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)4.
Valori de referinta3
Interpretarea valorilor glicemiei bazale se efectueaza conform criteriilor ADA:

Interpretare valori glicemie bazala (mg/dL)


Normal

60-99

Glicemie bazala modificata (IFG)

100-125

Diabet zaharat

>= 126

Nota: Diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel putin 2 valori


crescute >= 126 ale glicemiei bazale obtinute in zile diferite.
Persoanele cu glicemie bazala modificata (impaired fasting glucose IFG) ca si cele cu
cele cu intoleranta la glucoza (impaired glucose tolerance IGT, valori cuprinse intre
140 si 199 mg/dL la 2 ore dupa administrarea de glucoza) fac parte dintr-un grup
intermediar, care, desi nu indeplineste criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat,
prezinta niveluri ale glucozei prea mari pentru a fi considerate normale. Aceste
persoane au fost incadrate anterior ca avand prediabet. Conform noilor
recomandari ADA (2010), IFG si IGT nu trebuie considerate entitati clinice de sinestatoare ci mai degraba categorii de risc crescut pentru diabet si afectiuni
cardiovasculare. IFG si IGT se asociaza cu obezitate (in special abdominala),
hipertensiune arteriala si dislipidemie (trigliceride crescute si HDL-colesterol scazut).
Cresterea activitatii fizice, scaderea ponderala si administrarea anumitor agenti
farmacologici previn sau intarzie dezvoltarea diabetului la persoanele cu intoleranta
la glucoza.
Trebuie mentionat faptul ca in 2003 ADA a redus valoarea cut-of pentru IFG de la 110
mg/dL la 100 mg/dL, unul dintre scopuri fiind acela ca prevalenta IFG sa se apropie
de cea a IGT. OMS si alte organizatii preocupate de diabet nu au adoptat aceasta
modificare7.
Monitorizarea pacientilor cu diabet zaharat
Un control glicemic optim reduce riscul de instalare a complicatiilor micro- si
macrovasculare.
Tintele controlului glicemic la pacientii diabetici este mentionata in tabelul de mai
jos1.

Optimal

La limita

Suboptimal

HbA1c %

<7

7-8.5

>8.5

Glicemie bazala

70-126

126-144

>144

Glicemie la 2 ore
postprandial

<160

160-180

>180

Factor de conversie: mg/dl x 0.0555 = mmol/L 4.


Valori critice2- nivel scazut: <40 mg/dL (femei si copii);
nivel crescut: >400 mg/dL.
Interpretarea
rezultatelor

<50 mg/dL (barbati),

Cresteri
diabet zaharat, boala Cushing, acromegalie/gigantism,
feocromocitom, adenom hipofizar (secretor de hormon de crestere),
hemocromatoza, pancreatita acuta/cronica, neoplasm de pancreas,
glucagonom, afectiuni renale cronice, boala hepatica avansata,
deficienta de vitamina B1 (encefalopatia Wernicke), stres acut emotional
sau fizic (infarct miocardic, AVC, convulsii)2;5.
Scaderi
insulinom, tumori extrapancreatice (ex. hepatom), boala Addison,
hipopituitarism, malabsorbtie, necroza hepatica fuminanta (hepatita,
intoxicatii), prematuri, nou-nascuti din mame diabetice, deficiente
enzimatice (ex. galactozemie), supradozaj insulinic, hipoglicemie
reactiva (hiperinsulinism indus alimentar, tulburari endocrine),
hipoglicemie postprandiala (dupa interventii chirurgicale
gastrointestinale, intoleranta ereditara la fructoza, galactozemie)2;5.
Limite si interferente
Pot sa apara cresteri usoare ale glicemiei in sarcina normala, la marii fumatori, obezi
si persoanele sedentare. Efortul fizic intens poate genera hipoglicemie. Cresteri ale
glicemei pot sa apara dupa anestezie, interventii chirurgicale si dupa administrare i.v.
de glucoza.
Scaderi ale glucozei serice se pot inregistra la pacientii cu eritrocitoza (hematocrit
>55%) sau leucocitoza marcata (leucemii).
Medicamente:
Cresteri: ACTH, asparaginaza, agonisti beta adrenergici (ex. albuterol, isoproterenol,
terbutalina), cafeina, calcitonina, corticosteroizi, diazoxid, diuretice (acetazolamida,
clortalidona, acid etacrinic, furosemid, tiazide, triamteren), dopamina, epinefrina,
estrogeni, fructoza, glucagon, indometacin, carbonat de litiu, morfina, acid nicotinic
(doze mari), octreotid (somatostatin), contraceptive orale, fenotiazine, fenitoin,
rifampin, streptozotocin, teofilina, tiabendazol, D- tiroxina 3.
Scaderi: acetominofen (doze toxice), blocanti beta adrenergici, steroizi anabolizanti
(la diabetici), antihistaminice, aspirina (doze toxice), bezafibrat, captopril, ciproteron,

disopiramid, etanol, fenfluramina (la diabetici), analogi ai guanetidinei, indometacin


(efecte variabile), marijuana, inhibitori MAO, nifedipina (neconcludent), pentamidina
(dupa cateva zile), pivampicilina, protionamida, spironolactona, trometamina 3.