Sunteți pe pagina 1din 2

AVANGARDISMUL

Avangardismul se manifesta, în perioada interbelică, sub forma unei radicalizari a


modernismului, un modernism extrem. Denumirea derivă de la termenul militar avangardă, care
este „o mică trupă de şoc, o unitate de comando, de mare iniţiativă, curaj şi energie, care se
strecoară spre liniile inamicului, înfruntând multe riscuri şi obstacole, pentru a deschide drum
armatei în înaintare” [Adrian Marino].
Avangarda artistică se coagulează în jurul ideii de ruptură totală de tradiţie şi a ideii de cultivare a unor forme
estetice noi. Aceasta a inclus următoarele orientări artistice:
fauvismul (fovismul), cubismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, constructivismul,
suprarealismul, integralismul. Orientările avangardiste s-au manifestat în literatură, artele
plastice, muzică, cinematografie, dar şi arhitectură.
În esenţă, trăsăturile avangardei sunt următoarele:
- negarea ideii de literatură şi a oricăror constrângeri formale
- proclamarea subiectivităţii absolute a artistului
- dinamismul
- libertate absolută de creaţie, care permite orice abatere, atât de la estetica tradiţională, cât şi de la
normele gramaticale şi de punctuaţie
- tehnica dicteului automat
- supremaţia visului în procesul de creaţie artistică
— Una dintre primele mişcări de avangardă este Futurismul (il futuro – viitorul), iniţiată de poetul italian Filippo Tomasso
Marinetti (1876-1944), în 1909, la Paris. Arta, literatura şi pictura, înseamnă pentru futurişti: respingerea formelor
tradiţionale de artă (distrugerea muzeelor şi bibliotecilor), glorificarea curajului, e revoltei şi chiar a
războiului, şi, în special, cultul maşinismului, al vitezei. Mişcarea futuristă se va extinde şi în artele plastice, în
cinematografie, în modă chiar. În anul 1910 rusul Wassily Kandinsky pictează prima acuarelă abstractă, în care îşi propune să
nu se mai inspire în nici un fel din realitatea înconjurătoare, ci să pună în prim-plan rigoarea intelectuală, regula geometrică. Î
se vor alătura olandezii Piet Mondrian, Theo Van Doesburg (atât poet, cât şi arhitect şi critic de artă).
— În 1910, la Berlin începe să se manifeste Expresionismul, mai întâi în literatură, mai apoi în cinematografie şi în artele
plastice. Adepţii acestei mişcări considerau că este necesar să extragă din viaţă inspiraţia creatoare şi că opera
de artă se naşte din transpunerea totală a ideii personale în lucrare. Între iniţiatori se numără pictorii: Ernst
Ludwig Kirchner, Emil Nolde, Otto Müller, cărora li se vor adăuga Edvard Munch, James Ensor, Georges Rouault, etc., iar în
Rusia debutează poeţii: Osip Mandelştam, Anna Ahmatova, Vladimir Maiakovski.
— Dadaismul, un curent avangardist conceput de un grup de tineri boemi, refugiaţi în Elveţia în timpul Primului Război
Mondial, a fost iniţiat la Zürich (în Elveţia) în 1916, prin contribuţia decisivă a poetului român Tristan Tzara (pe numele
adevărat Samuel Rosenstock, născut la Moineşti în 1896 şi mort la Paris în 1963). Denumirea orientării a fost stabilită prin
hazard, deoarece Tristan Tzara a găsit acest termen din limbajul colocvial francez, într-un dicţionar Larousse. Iniţiatorii
intenţionau să decorseteze (să elibereze) poezia de o serie de rigori: sintactice, gramaticale, de punctuaţie.
În general, au avut intenţia de a nega, de a „demola” tot ce a însemnat literatură până atunci.
Este memorabil Manifestul lui Tristan Tzara – cel mai reprezentativ poet al orientării avangardiste. El a conceput
un text literar prin care incită la instituirea unei modalităţi şocante de a scrie poezie:

Luaţi un ziar. şi puneţi toate cuvintele într-o pungă.
Luaţi nişte foarfeci. Agitaţi uşor.
Alegeţi în ziar un articol care să aibă Scoateţi cuvintele, unul după altul,
lungimea pe dispunându-le
care doriţi s-o daţi poeziei dumneavoastră in ordinea în care le veţi extrage.
Decupaţi articolul. Copiaţi-le conştiincios.
Decupaţi şi fiecare cuvânt ce intră în articol Poezia vă va semăna.”

Mişcarea dadaistă nu a durat mult, s-a autodizolvat. Scriitorii precum Tristan Tzara, Paul Eluard, Louis Aragon, André Breton au aderat
la suprarealism.
— Constructivismul, este o mişcare artistică influenţată de futurism, apărută în Rusia. Direcţia
constructivismului este reprezentată de revista CONTIMPORANUL, care apare în 1922, sub îndrumarea lui Ion Vinea şi
Marcel Iancu. În această revistă se publică Manifestul activist către tinerime, în 1924, redactat de Ion Vinea. În paginile revistei
apar şi câteva poezii ale lui Ion Barbu. Altă revistă constructivistă este PUNCT (1924), care va fuziona cu
CONTIMPORANUL în 1925. Constructivismul propune o nouă formulă estetică prin care se încearcă
armonizarea artei cu spiritul contemporan al tehnicii moderne.
— Suprarealismul (fr. surréalisme= supra+realitate), o altă orientare avangardistă, a fost iniţiat
de poetul francez, Guillaume Apollinaire, şi denumeşte o mişcare literar-artistică, promovată apoi de poeţii Lautréamont şi
Alfred Jarry. În artele plastice suprarealismul a fost reprezentat de pictorul Salvador Dali. Pe plan artistic, suprarealismul
propune o tehnică a surprizei prin sabotarea (=împiedicarea) universului imagistic şi metaforic, „hazard
obiectiv”, „delir metodic”, exploatarea fenomenelor onirice, iar în pictură metoda „paranoia-critică” (a lui Salvador
Dali). În anul 1924, Breton publică primul Manifest al suprarealismului.
În literatura română, suprarealismul a avut mai mulţi adepţi şi a fost cultivat cu succes de către: Urmuz, Ilarie Voronca,
Saşa Pană, Geo Bogza (primul scriitor român, autor de reportaje literare), Tristan Tzara, ulterior au aderat Gellu Naum şi Virgil
Teodorescu. Direcţia suprarealismului poate fi remarcată în 1928, în revistele: URMUZ, condusă de Geo Bogza şi UNU, editată
de Saşa Pană.
Termenul suprarealism presupune ceva ce transcende realitatea (visul), fiind influenţaţi de psihanaliza lui
Freud. Scriitorii au apelat la tehnica dicteului automat (procedeu care presupune notarea necenzurată a
oricăror gânduri ce ne trec prin minte în legătură cu subiectul abordat, scrierea spontană, jocul absolut
liber al imaginaţiei), dar şi la promovarea visului, a stărilor halucinatorii, sondarea subconştientului,
spiritismul, hipnoza. Poeziile suprarealiste ilustrează atotputernicia visului şi puterea de creaţie a
autorului.
Cele două direcţii, constructivismul şi suprarealismul, se unesc în Integralism sau Sintetism (în denumirea lui Ilarie Voronca),
ilustrat prin revista INTEGRAL, apărută în 1925 şi condusă de Ilarie Voronca.
Alte reviste avangardiste: 75 H.P (1924, cu un singur număr), ALGE (1930), LICEU (1932), VIAŢA IMEDIATĂ (1933,
număr unic), etcFără îndoială că scriitorii români care prin scrierile lor avangardiste au modernizat literatura română rămân:
Tristan Tzara, Ion Vinea, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Saşa Pană, Gellu Naum, Ilarie Voronca.