Sunteți pe pagina 1din 35

La sfarsitul anilor 1980 erau probabil putine familii a caror viata nu este

Asistentii sociali au un rol cheie in prevenirea unor asemenea situatii.

afectata direct sau indirect de separare sau divort. Ceea ce pana de curand a fost o
chestiune

de ani are

intima a devenit acum o problema de preocupare publica. De multi ani


consecintele

multe consecinte directe si indirecte asupra asistentilor sociali. Indiferent de


institutia in care

divortului au adus familiile in atentia asistentilor sociali, care sunt deplin


constienti de

lucreaza, ei sunt nevoitii sa intre in contact cu multi parintii si copii care au


experimentat

dificultatile prin care trec multe gospodarii cu un singur parinte .Totusi , abia in
ultimii ani

divortul la un moment dat. Rata divortialitati in Anglia a crescut de noua ori intre
1960 si

atentia a fost concentrata asupra procesului divortului si a deficitului existent in


asistenta

2000, iar numarul cuplurilor care au divortat in anul 1970 este de trei ori mai mare
decat

sociala a familiilor care trec prin perioade de tulburare majora. In ultimii zece ani
noi serviciu

numarul care au divortat in deceniul precedent .

de conciliere si mediere au incercat sa umple ace 424b13e st gol, adaptand teoriile


si competentele muncii sociale.
Preocuparea pentru a promova cel mai bine interesele copilului este

Cresterea dramatica a divortialitatii care a avut loc in ultimii douazeci

Multe cupluri traiesc impreuna fara casatorie, dar


cresterea inregistrata in
coabitare nu a afectat sensibil rata divortialitatii, de vreme ce coabitarea este
adesea preludiul

un
principiu bine stabilit atat in lege, cat si in practica de asistenta sociala. Asistentii
sociali sunt
familiarizati cu situatiile in care copiii devin o minge de fotbal aruncata intre
parintii care se
razboiesc intre ei, sau sunt divizati si impartiti impreuna cu televizorul si masina
de spalat.

casatoriei mai degraba decat un stil de viata alternativ. Casatoria ca institutie


ramane foarte
populara, iar experienta divortului nu impiedica neaparat oamenii sa se
casatoreasca din nou.
Recasatoririle sunt totusi mai putin stabile decat primele casatorii care au loc la
aceea varsta.

Statisticile cu privire la divortialitate ating maxime la intervale


regulate, adesea

Uniunea Sovietica - ar putea cu greu sa difere mai mult in sistemele politice,


economice si

insotite de preziceri pesimiste si catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor


si disparitia

sociale. In California, ratele inalte ale divortialitatii sunt adesea atribuite


presiunilor unei

casatoriei ca un contract de viata. Ratele ridicate ale mortalitatii pana la jumatatea


acestui

modalitati ridicate intr-o societate relativ prospera si in


dezvoltarea miscarii feministe,in

secol se terminau in separari informale nu poate fi comparat cu cifrele de astazi


pentru ca nu

vreme ce in Uniunea Sovietica divortul este asociat cu lipsa de locuinte,


alcoolismul

era inregistrat.

barbatilor si frustrarile provocate de petrecerea unor lungi perioade de timp la


cozi.

Factorii care contribuie la divort sunt numerosi si complecsi .


Cuplurile care se

Factorul de stres variaza, dar atunci cand, asa cum se intampla adesea, unul dintre
ei poate

casatoresc astazi se asteapta prin casatorie tovarasie si fericire personale, in


vreme ce

avea grave efecte asupra copiilor lor, altor membrii ai familiei si profesionistilor

cuplurile din generatiile precedente erau in general multumite daca partenerul se


comporta

care sunt implicati in dificultatile lor. Conflictele destramarii familiilor nu sunt


numai

satisfacator, ca stapan al casei sau intretinator de familie. Sperantele ridicate cu


privire la

individuale si personale: adesea ele reflecta si sunt intensificate de profunde


divizari in

fericirea maritala se pot transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii, daca
realitatea

societate. Problemelor publice si private ingreuneaza si mai mult pentru cuplurile


aflate in

nu se potriveste cu asteptarile .In cele mai dezvoltate tari au avut loc


cresteri similare ale

divort posibilitatea de a face fata sentimentelor antagonice reciproce,


ramanand in acelasi

divortialitatii in ultimi douazeci de ani.

timp parinti comuni ai copiilor lor.

Cele doua tari cu cele mai ridicate rate ale divortului din lume Statele Unite si

larga. Insa

Modele familiale se schimba rapid ca urmare a divortului pe scara

atitudinile fata de rolul de parinte, atat in cadrul casniciei cat si dupa divort,
pot totusi sa tina
pasul cu schimbarile din structura familiei, de vreme ce ideile noastre despre
rolurile
parentale sunt conditionate in masura de credinte si sisteme de valori considerate
indiscutabile.

consilierii.
O relatie intima dintre tata si copii ar putea fi considerata ca mai putin
importanta
pentru copil si de care acesta se poate dispensa, cu conditia ca
relatia mama copil sa ramana
intacta. Aceasta inegala valorizare a maternitatii si paternitatii are profunde
imp1icatii

Sociologii si alti specialisti se refera adesea la schimbarea rolului


femeii in
societatea de astazi dar unii comentatori au aratat aspecte ale vietii femeilor s au schimbat
foarte putin in realitate. De - a lungul acestui secol s - a presupus in general
in Marea Britanie ca femeile trebuie sa fie primele intre cei care se ocupa de copii si
ca
femeile si copiii trebuie sa fie economic dependenti de barbati. Aceste
presupozitii sunt

pentru restructurarea familiilor dupa divort. Ea poate explica in parte de ce o


treime dintre
copiii implicati in divorturi pierd contactul cu unul dintre parintii de obicei tatal curand
dupa ce parintii se despart. Se presupune adesea ca tatii sunt mai
putin devotati decat
mamele in ingrijirea copiilor si ca este nevoie ca ei sa dovedeasca ca au
competentele unui
parinte, in vreme ce competenta materna este presupusa ca existenta daca nu se
dovedeste

adanc inradacinate in traditiile unei societatii patriarhale si inf1uenta lor poate


fi urmarita

lipsa ei.

in concepte si practica multor discipline profesionale. De exemplu ele sunt


inerente in teoria

Atunci cand parintii se separa, ruptura dintre ei poate fi adesea


adancita de

psihanalitica cu puternica ei concentrare asupra relatiei mama - copii. La randul


ei, teoria

credinta ca de obicei parintele bun, cel care ingrijeste este cel care ramane cu
copiii, in

psihanalitica a influentat teoriile dezvoltarii copilului si practicile


asistentei sociale si ale

vreme ce cel rau, sau nepotrivit este cel care paraseste casa.

cu ambii

Trebuie facuta distinctia intre gospodariile cu un parinte si familiile

plecarea de acasa a copiilor si efectul pe care acesta poate sa l aiba asupra


casniciilor fragile.

parinti, pentru ca exista argumente ca modul in care


etichetam familiile afecteaza

Terkalson face distinctia intre evenimentele normative ale vietii de familie si


cele

atitudinile si comportamentul parintilor. Tatii divortati care sunt fortati sa se


simta inutili

para normative cum ar fi boala, infirmitatea si somajul. Rata de divort pentru


someri este

pot fi inclinati sa renunte in vreme ce parintii singuri pot sa se simta


obligati sa

deosebit de ridicata si desi incidenta divorturilor descreste in randul cuplurilor


casatorite de

dovedeasca ca ei sunt super - parinti. Parintii vitregi, de asemenea, sufera din


cauza mesajului

multa vreme, ea continua sa, fie ridicata chiar si la barbatii someri de 50 ani. O
relatie cauzala

dublu pe care il dam. Un parinte vitreg este un parinte de la care adesea ne


asteptam sa

directa intre somaj si divort nu a fost inca dovedita, dar saracia si pierderea de
statut asociate

inlocuiasca un parinte natural absent si sa ofere sprijinul financiar pentru copii si


familie si

inevitabil cu somaju1 arunca un stres teribil asupra someri1or si familiilor lor.


Cercetarile

totusi in alt fel, un parinte vitreg este un nou - parinte, fara drepturi legale.

arata ca barbatii someri au probabilitate de sinucidere de doua ori mai mare, si cu


80 % mai

1.2. Criza separarii


1.2.1. Destramarea casniciei, divortul si teoria crizei

mare probabilitatea de a suferi un accident fatal, comparativ cu barbatii de


aceeasi varsta care

Cercetarile si munca de clinica ne - au facut mult mai


constienti de efectele

au o slujba.

stresului cumulativ asupra indivizilor si familiilor. S- a tras un semnal de


alarma in special

patru ori

Ca si somajul, divortul tinde sa fie invers corelat cu clasa sociala, fiind de

asupra stresului care insoteste tranzitiile in ciclul de viata, cum ar fi nasterea sau

mai ridicat la muncitorii manuali necalificati, decat la barbatii din grupul socio economic.

Ocupatiile care implica absente frecvente sau prelungite de acasa, cum ar fi cele
legate de

pozitiva a crizei implica ca rezultatul depinde mai mult de modul in care este ea
stapanita,

armata sau unele ocupatii din domeniul serviciilor personale, implica si ele riscuri
ridicate de

decat de evenimentele care se precipita. Brannen si Collard au aratat in studiul


lor cu privire

divort.

la casniciile cu probleme ca marea majoritate a cuplurilor au trecut cel putin


printr-un

Divortul ofera o scapare din stresul intolerabil in care se afla partenerii,


da multi nu
sunt pregatiti pentru stresul care urmeaza si care este inclus in procesul de divort.
Daca se
iau decizii pripite, fara sa se ia in considerare sau chiar fara sa se ia alternativele
aflate la
dispozitie atunci pot avea loc crize grave, iar readaptarea poate fi lenta si
dureroasa.

eveniment critic, o problema sau o insatisfactie majora, cel putin inainte ca


problemele
casniciei sa ajunga la o rezolvare. Autorii au formulat ipoteza ca atunci cand au
loc
evenimente sau probleme critice in cazul cuplurilor ale caror relatii sunt deja
tensionate, ele
au de regula un impact mult mai mare asupra partenerilor care depind exclusiv
unul de

In general criza implica:


celalalt. Tipic pentru aceste cupluri este un sprijin redus din
- un eveniment sau o situatie stresanta la care nu poate fi gasita o solutie imediata;
- o amenintare majora la adresa identitatii si a rutinei, reinviind probleme
nerezolvate din

partea rudelor si prietenilor, iar adesea evita sa caute un sprijin profesional pana
cand criza nu
ajunge la nivele la care nu mai poate fi controlata.

trecutul apropiat sau indepartat;


In crizele maritale grave, unul dintre parteneri sau amandoi, se
- reactii ce formeaza un model tipic al dezorganizarii si starii tensionale, incepand
cu o faza

poate adresa

acuta care dureaza de obicei de la sase la opt saptamani.

unei agentii de asistenta sociala pentru a cere ajutor, in ciuda retinerilor de a


dezvalui

Criza poate sa conduca la schimbare pozitiva si dezvoltare.


Aceasta abordare

problemele personale unor straini care ar putea sa nu fie demni de incredere sau sa
nu aiba

nici o simpatie pentru cei in cauza. Raspunsul agentiei necesita o evaluare


facuta cu multa

dintre partenerii unei casnicii poate sa distruga posibilitatile de reconciliere.


Exista un numar

grija a stadiului existent, astfel poate fi ratata cu usurinta posibilitatea unei


interventii

de motive care indeamna sa se ofere ajutor in mod egal ambilor parteneri decat
unuia singur,

strategice. Evaluarea initiala trebuie sa tina seama de lucrurile evidente, cum ar fi


identitatea

intre acestea:

clientului, urgenta situatiei si daca este nevoie de asistenta juridica. Conflictele


destramarii
familiei pot implica riscuri inalte de violenta fizica, crima sau sinucidere, asa cum
ne
reamintesc zilnic povestile triste publicate in presa. Asistentii sociali pot sa fie
nevoiti sa

- deciziile majore sunt adesea luate in situatii de criza pe baza


neintelegerilor sau din
cauza unei comunicari fie esuate,fie in intregime negativa. Discutiile
simultane cu
ambii parteneri pot sa le permita nu numai sa vorbeasca unul cu celalalt,
dar si asta
este important, sa se asculte unul pe celalalt. Informatia este un ingredient
fundamental al elaborarii deciziei iar calitatea deciziilor depinde in mare
masura de

trimita oamenii pentru un ajutor medical de urgenta si trebuie sa aiba suficiente


cunostinte

capacitatea de a absorbi si a prelucra informatia. Partenerii carora le


lipsesc abilitatile

juridice pentru a putea acorda un sfat preliminar adecvat. De exemplu, un parinte


care se

comunicationale de baza pot avea nevoie de ajutor pentru a-si orienta


discutia si a-si

hotaraste sa si paraseasca copiii temporar, lasandu-i in seama celuilalt parinte,


pentru a-si

cauta o alta 1ocuinta trebuie sa fie atentionat cu privire la riscul de a pierde


custodia copiilor.
1.2.2. Posibilii clienti

controla mania si frica,in timp ce identifica si evalueaza actiunile


posibile. Desi este
posibil ca nici unul dintre parteneri sa nu fie pregatit sa - si schimbe
pozitia, iar unele
informatii sau sentimente potential explozive sa fie inca ascunse,
discutiile
simultane pot clarifica situatia mai eficient decat interviurile separate, cu
fiecare
partener in parte;

Unii autori au avertizat ca interventia psihoterapeutica pentru unul


sau altul

- intr-o discutie cu ambii parteneri se poate ivi o noua posibilitate, care nu li s-a
parut pana

atunci nici unuia dintre ei ca reprezentand un viitor viabil;


- multe cupluri nefericite se simt profund ambivalente, fiecare partener in raport
cu celalalt,si
le este foarte greu sa se descurce cu aceasta ambianta. Incertitudinea si teama de
pierdere pot
fi atat de insuportabile incat separarea sa li se para preferabila, de atasamentul lor
nehotarat
poate avea ca rezultat separari repetate si mesajele verbale si non - verbale confuze
si

demonstra ca nici unul dintre parteneri nu a facut din asistentul social sau din
agentie un
aliat personal. Impartialitatea asistentului social ii poate asigura ca amandoi au
preocupari
valide care merita egala atentie din partea agentiilor de ajutorare;
-

avandu-i pe ambii parteneri, asistentii pot evalua impreuna cu ei


dificultatile pe care le au

se datoreaza nevoilor lor contradictorii, unor probleme de comunicare, stresurilor


din

contradictorii. Lucrul simultan le poate permite sa constientizeze sentimentele lor

familia largita sau tuturor acestor factori combinati. Pot examina impreuna
sursele posibile

ambivalente si sa clarifice mesajele pentru fiecare dintre ei, mai ales


daca asistentul social

de ajutor si se poate pune la punct un plan pe care sa vrea amandoi sa - l incerce,


cel putin

ii ajuta sa normalizeze aceste sentimente amestecate, astfel incat ei sa devina mai


inteligibile.

temporar. Asistentii sociali trebuie sa fie foarte grijulii in stadiile initiale ale
muncii sa

Familiile rezultate din recasatorie sunt adesea deranjate de amestecul fostului


partener al

clarifice asteptarile si obiectivele, in special atunci cand partenerii au intentii


diferite.

unuia dintre parinti. Stabilitatea unei a doua casatorii si a familiei rezultate poate
depinde de

Acceptand confruntarea lor de interese si alocand un timp egal pentru fiecare


dintre parteneri

faptul ca si casatoria sau relatia anterioara s-a terminat intr-un mod neambiguu
pentru ambii

ii poate convinge sa coopereze mai tarziu pentru organizarea de intalniri


simultane.

parteneri, echilibrandu-l pentru o noua relatie;

1.2.3. Interviuri simultane in situatii de violente domestice

in afara de functia cathartica a maniei si frustrarii, aceste discutii


simultane pot

Incidenta violentelor domestice este deosebit de mare, mai ales in criza


declansata

de o separatie reala sau doar anuntata, dar cea mai mare parte a lor ramane
neinregistrata.

nervii incep sa se manifeste. Un asistent social care ia pozitia unui judecator,


poate din

Daca o femeie care a fost batuta contacteaza un asistent social, aceasta

cauza anxietatii isi pierde capacitatea de a mai manevra si poate chiar provoca
violenta

poate aprecia ca nu este adecvat sa se inta1neasca amandoi parteneri simultan,


de vreme ce
femeii ii poate fi frica sa vorbeasca in prezenta barbatului care a violentat-o.
Interviurile
simultane sunt cu siguranta indezirabile daca dominarea barbatului este lasata sa
continue
re1atia indiferent de riscurile si stresul pe care-l suporta. Pe de alta parte,
daca poate fi
oferita suficienta protectie si sprijin femeia poate deveni in mai mare masura
capabi1a sa si

unuia dintre membrii familiei care se simte neinteles si blamat. Asistenti sociali
au o baza
pentru a decide daca trebuie sa ofere sprijin individual unuia dintre parteneri, sau
sa
continue cu ajutorarea neutra a amandurora. In oricare dintre cazuri, neutralitatea
fata de
ambii parteneri nu trebuie considerata neutralitate fata de violenta insasi.
Comportamentul
violent trebuie combatut si chiar partenerul violent poate sa salute o asemenea
interventie.

exprime nevoile si preocuparile.


Structura intalnirilor cu ambii parteneri (locul de desfasurare
Un asistent social cu multi ani de experienta in domeniul serviciilor

si lungimea

sociale,
care s - a ocupat de multe si diferite crize familiale a observat ca increderea este
cheia
succesului in interventia in criza , iar experienta reala este cel mai eficient mijloc
de a castiga

planificare atenta. Daca o femeie se teme sa - si intalneasca partenerul, este


important sa
intelegem teama ei. Poate sa se teama sa ramana singura cu el in anticamera sau
ca va

incredere.
Totusi increderea dispare in momentul in care se ridica voci
manioase si

intalnirilor aranjamente pentru primire si asezare si centrarea discutiei ) are nevoie


de o

fi fortata sa cedeze cererile lui, sau ca va fi urmarita dupa aceea, sau toate
acestea la un loc.

1.2.4. Confidentialitatea

1. 2. 5. Intelegerea modelelor de conflict


Am putea sa relationam mai bine cuplurile in diferite etape ale separarii,
daca am

privire la

Este o problema importanta atunci cand se ridica plangeri cu

putea distinge diferitele nivele de conflict si sa recunoastem anumite modele


tipice, desi

violenta sau la alte abuzuri, iar asistentii sociali trebuie sa fie explicitii cu clienti
lor in

fiecare situatie este unica si trebuie sa evitam sa incadram familiile in teorii


preconcepute.

privinta gradului de confidentialitate pe care - l ofera. Unii cercetatorii au aratat in


studiul lor

Unele cupluri indica mai mult decat un singur model de conflict in acelasi timp,
iar multe

asupra violentei domestice ca femeile care aveau probleme erau foarte atente la
problema

cupluri au trecut in timp de la un model la altul.

confidentialitati. Este esential de a se mentiona posibile exceptii de la regulile


normele de
confidentialitate, dintre care exemplul evident este abuzarea de
copil. Asistentii sociali

Primele impresii asupra nivelului si tipului de conflict intre cuplurile aflate


in divort
pot fi inselatoare, dar ele ofera cel putin un punct de plecare pentru a planifica
cum sa

trebuie sa explice care sunt responsabilitatile care le revin si puterile

abordezi. Unele cupluri pot sa fie capabile sa lucreze numai pe subiecte foarte
riguros

statutare pe care le au intr-o maniera clara, dar nu acuzatoare astfel incat clientii
sa - si dea

delimitate si practice, in vreme ce altele pot dori sa discute in profunzime


problemele relatiilor

seama de la inceput cum va fi folosita informatia pe care o au. Asistentii sociali


care dau

dintre ei si dintre ei si copii.

explicati clare cu privire la obiectivele si responsabilitatile lor pot fi acceptati cu


mai mare
incredere decat cei care ridica probleme de confidentialitate.

Cuplurile semi detasate aceste cupluri pot fi despartite de o perioada de


timp si
separarea lor poate avea loc cu relativ putin conflict deschis. Pot exista totusi
dificultati

practice si frictiuni cu privire la vizitarea copiilor care pot arata ca parintii sunt
inca partial
angajati emotional. Discutiile simultane ajuta la despartirea rolurilor maritale de
cele

astfel transferat generatiei urmatoare. Tensiunile pot ajunge la nesuportat iar copii
vulnerabili isi pot manifesta reactiile in depresii, comportament delincvent. Ori
de cate ori
este posibil aceste cupluri din spatele

parentale, la intalnirea cooperarii lor cu parintii. Unii parintii raspund relativ


repede la
aceasta abordare si daca incep sa discute unii cu ceilalti intr-un mod mai
prietenos, asistentul

usilor inchise trebuie vazute impreuna, dar pot fi necesare si inta1niri separate
pentru a l
ajuta sa ajunga la un anumit grad de incredere in asistentul social inainte de a
putea face fata

social poate interveni mai putin progresiv, lasandu-i pe ei sa conduca singuri


discutiile

tensiunii de a vorbi unul cu celalalt.

Conflictul cu usile inchise - unele cupluri evita confruntarea directa printr-o


retragere in

lor pot

spatele usilor inchise, fizica, psihologica sau de amandoua feluri. Tacerea lor
reuneste

reactiona prin lupta pentru o pozitie dominanta in procedurile de divort.


Divortul poate sa fie

respingerea, mania, frustrarea si renuntarea la dragoste, desi se spun putine


cuvinte. Ar

el insusi o incercare de a inversa un dezechilibru de putere in familie si


aceasta lupta poate

putea fi de asemenea sa fie mesajele ne vorbite de continuare a atasamentului, de


profunda

continua la noi nivele sau cu noi arme - cum ar fi insistarea asupra vinovatiei
partenerului.

suferinta si teama de abandonare. Unul dintre parteneri poate parasi locuinta sau
poate incepe

Unele dintre aceste cupluri pot raspunde la tehnicile concilierii structurate in care
problemele

procedurile de divort fara nici un avertisment. Copiilor adesea nu li se spune de ce


parintele

sunt identificate si se proiecteaza un set de obiective care acorda un timp egal


preocuparilor

absent a plecat, nici daca, cum si cand il vor vedea din nou. Modelul tacerii si
evitarii este

fiecaruia dintre parinti. Prestatiile imposibile trebuiesc identificate si recunoscute


ca atare, iar

Lupta pentru putere - indivizii pusi in fata unei pierderi majore din viata

10

conciliatorii pot sa fie nevoiti sa stabileasca unele reguli fundamentale, cum ar fi


aceea ca

in aceasta situatie poate fi necesara pentru a impiedica escaladarea violentei.

nici unul dintre parteneri nu are voie sa - l intrerupa pe celalalt.

descrie

Agatarea tenace - un tip foarte comun de conflict in incercarea unuia


dintre parteneri

cuplurile care par a face o puternica investitie emotionala in mentinerea luptei


dintre

de a-l indeparta pe celalalt, in vreme ce partenerul care rezista se lupta sa se


agate in

parteneri. Ar putea fi utila concentrarea asupra problemelor practice imediate,


identificarea

continuare. Apelurile partenerului care rezista pot lua forma santajului emotional,
cum ar fi

alternativelor existente si realizarea unor teste pentru a aprecia cat de mult au fost
luate in

amenintarile de sinucidere sau rani fizice. Lucrul simultan cu aceste cupluri poate
mai

seama consecintele.

Conflictul intretinut - Kressel a utilizat termenul de intretinut pentru a

degraba sa perpetueze probleme decat sa le rezolve, caci partenerul care a plecat


poate dori un
sfarsit rapid, in vreme ce celalalt doreste de obicei sa prelungeasca contactul cat
mai mult cu
putinta. Partenerul parasit are de regula nevoie de mai mult timp si ajutor pentru a
ajunge sa
poata face fata despartirii unui viitor care ii poate aparea total dezolant, gol.
Confruntarea - multe cupluri se simt socante si umilite daca ajung in
situatia sa se
palmuiasca sau loveasca unul pe celalalt intr-un mod care nu le este caracteristic,
desi o
asemenea situatie este destul de comuna in crizele de separatie. Interventia
asistentului social

ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL IN FAMILIE-CONSILIEREA IN CAZ


DE DIVORT
Un ajutor mic directionat rational si concentrat pe
obiective int-un moment strtegic este mai eficient decat
un ajutor masiv acordat intr o perioada de accesibilitate
emotionala mai scazuta.
Rapoport
Rolul asistentului social in societate este multiplu si eltine nemijlocit de
problemele specifice, precum sunt : mizeria in care traiesc familiile sarace,
disperarea tragedia persoanelor aflate in somaj, copii strazii batranii fara suport,
familiile dezorganizate, alcoolismul si altele.

11

Asistenta sociala a familiei este una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale
asistentei sociale.Asistentul social isi gaseste loculin cadrul familiei dezorganizate
rezolvand cusucces problemele familiei.
O problema majora ce afecteaza familia este divortul in ce priveste
definirea termenului divort, consultand mai multe chestionare observam ca
divortul reprezinta separatia legala relatilor si intimitatii afective sau separarea
responsabilitatilor morale care rezulta din casatorie. Deci ne dam seama ca
divortul este este o cale de a fugi de probleme si responsabilitati de orice fel .
Asistentei sociale ii revine rolul de a se ocupa de rezolvarea problemelor
maritale, fara a face referire la cele legate de financiar, de a oferi consiliere si de asi ajuta pacientii sa se ajute singuri (teoria dupa care se conduce asistenta
sociala). In consiliere, indiferent de problema sociala, asistentul social trebuie sa
deprinda cunostinte in principal de exprimare si de adresare a intrebarilor ;
niciodata nu vom folos intrebari inchise, sau indiscrete, nu ne vom gasi alta
preocupare in timp ce clientul povesteste etc. In concluzie nu orice asistent social
are calitatea de a asculta, de a nu intrerupe interlocutorul, de a nu vorbi deodata
(acest efect Jacobs il numeste doua guri si o singura ureche), de a-si pastra
cumpatul si a nu izbucni si de a nu asalta cu intrebari rapide fara a lasa loc de
raspuns.
In cazuri de divort, asistenta sociala urmareste scopul de inlatura cauzele
ce au cicumstantiat aceasta situatie. In cazuri de familii dezorganizate, ca urmare a
divortului, asistenta sociala urmareste refacerea caminului daca aceasta este
posibil daca nu recasatorirea cu alta persoana si adaptarea noului cuplu la noua
situatie.
De-a lungul anilor s-au observat ca abilitatile de consiliere reduse, scot in
evidenta persoane care fac exces de zel, pentru a-si masca nesiguranta, si cum
spuneam anterior asalteaza cu intreabarii, intrerupand des interlocutorul.

Alti factori care ar putea sa afecteze relatia de consiliere sunt diferentele de


clasa, sex, rasa, etnie, nationalitate etc. De exemplu, sa privim o relatie de aistenta
sociala intre un asistent care e roman si un client rrom, bazandu-ne desigur pe
faptul ca in conceptia noastra de romani ei sunt mai saraci, mai murdari, fara
cultura. Asistentul social s-ar putea lasa condus de ideea discriminari, dar poate si
simtindu-se oarecum descalificat deoarece nu cunoaste cultura rromilor,
obiceiurile traditiile lor, de traiul zilnic. In cazul abordarii terapiei centrate pe
client Rogers evidentiaza mecanismul egalizarii distributiei puterii. Acesta
implica ca asistentii sociali sa accepte clienti indiferent de categorie sa le
corecteze ideile preconcepute, de exemplu afirmatii la adresa asistentilor de
genu Nu vei sti niciodata ce inseamna sa fii tratat ca un hot, incult, murdar !.
In ceea ce priveste diferentele de sex, literatura feminista a subliniat ca
clientii-femei ar trebui sa fie consultati de o femeie terapeut, caci numai femeile
pot intelege alte femei.
Bernard, in 1973, observa ca fiecare casatorie contine doua experiente
subiective ale casniciei- cea a sotului si cea a sotiei. Aceasta idee isi pastreaza
viabilitatea si in privinta divorturilor, deoarece versiunea unuia dintre parteneri cu
privire la destramarea casniciei contrazice adesea versiunea celuilalt.
Pornind de la aceasta, consilierii au inceput sa ofere servicii atat individual
cat si cu ambii parteneri,si separat cu copii. Consilierea cu fiecare individual si
consilierea simultana a ambilor parteneri se raporteaza tot asa cum intervievarea
fiecari membru al familiei la intervievarea grupului familial in
strategiile metodologice ale studiului familiei (discutia descopera adevarul). In
cazul nostru sunt mai multe motive care indeamna sa se ofere ajutor simultan
ambilor parteneri :

Discutiile simultane cu ambii sotii ofera posibilitatea fiecarui partener nu


numai sa vorbeasca cu celalalt, dar si sa se asculte reciproc

12

Avandu-i pe amandoi prezenti asistentul social poate clarifica care sunt


de fapt cauzele care duc la divort

In discutie se poate ivi o posibilitate de rezolvare care nu a ost observata


pana atunci

O posibila impacare a sotilor

In caz contrar o relationare amicala

O cugetare asupra existentei copiilor

In aceasta aceasta lucrare fiecare capitol are o importanta aparte. Este


imposibil a cerceta o problema sociala fara ai sti cadrul legislativ, fara avea o
fundamentare teoretica pe baza careia sa sprijinim convingerile, adica ipotezele, si
dar si fara a dori sa aratam ceva prin cercetarea noastra. Cu ajutorul studiilor de
caz si a interviului aplicat unor specialisti in domeniul cunoasterii psihicului uman,
am reusit sa imi confirm ipotezele; sa arat societatii contemporane ca nu e chiar
asa de simplu cum credem, sa lasam fara familie, fara stima de sine, fara incredere,
fara dorinta de a merge mai departe, niste micii si nevinovate fiinte umane.
Intradevar suntem in epoca vitezei, a modernismului si a tehnologiei, dar toate
acestea nu ne indreptateste in a spulbera visul unui copil.
Cercetarea mea imi confirma ca:

Dezbaterea frontala a problemelor

Cineva afirma ca nimic nu costa mai putin si nu este mai eficient decat
preventia. De accea rolul primordial al asistentului social este de a preveni
dezorganizare, si in cazul nostru divortul cu efectele lui. In acelasi timp prin
consilierea in caz de divort, asistentul social nu incearca sa rezolve el insusi
problema clientului, ci ofera o viziune corecta asupra problemei, o modaliate
de solutionare care poate fi gasita de parteneri cu ajutorul sau.
1 Tratamentul si psihoterapia copilului in caz de divort al parintilor
Daca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul
poate trimite parintii la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament.
In plus, psihiatrul sau psihoterapeutul se poate intalni cu parintii pentru a-i invata
cum sa diminueze stresul produs de divort in intreaga familie. Psihoterapia poate
ajuta atat copilului cat si parintilor implicati in divort.

2 Concluzii generale

Interesul superior nu mai apartine copilului, ci aprtine cuplului- fericirii


individuale pe care membrii acestuia spera sa o dobandeasca prin divort

Egoismul, orgoliul si dezinteresul au pus stapanire peste sotii proaspat


despartiti

Bunastarea copilului este inlocuita de penibila deminitate. Mamele


singure prefera sa nu lupte pentru dreptul la pensia alimentara.

Fericirea individuala a fostilor soti, se construieste pe umerii nevinovati


ai copilului. Vedem ca in dorinta de a scapa de sot prima alternativa
este divortul si nici decum incercarea de a ajunge la un acord.

Divortul in Romania este foarte usor de obtinut chiar daca rezulta


minorii.

In tara noastra nu este tocmai bine a fi mama singura. Dupa cum am


vazut in capitolul 2, occidentul are multe resurse pentru mamele singure,
fiind chiar o placere pentru acestea si copil sa prefere divortul decat o
familie in dizarmonie.

13

Multiplele obligatii parintesti dupa divort, sunt indeplinite pe


jumatate. Legea spune ca ambii parintii trebuie sa contribuie la
cresterea, educarea, formarea, perfectionarea si dezvoltarea copilului in
conditii optime, insa asa cum exprima studiile despre unii parintii nu se
stie nimic.

VA MULTUMIM ANTICIPAT!
GHID DE INTERVIU
1.

Efectele divortului se rasfrang asupra tuturor membrilor familiei, dar cel


mai grav asupra copilului. Ca si efect avem confirmare la tulburari
psihice manifestate prin boli, dar si tulburari de ordin comportamental.
Saracia ii indeamna deseori pe copii la acte deviante. Lipsa banilor din
familia uniparentala, va accentua greutatea cu care ste depasit un divort.
Copiilor le lipseste atat sprijinul afectiv cat si cel material.
Numarul divorturilor scade paralel cu numarul copiilor din familie.
Aceasta este o costatare pozitiva in toata aceasta lucrare. Este un lucru
adorabil ca totusi famiile cu multi copii se gandesc la greutatea cu care ii
va creste unul singur, la suferinta acestora si la conceptul pe care il auzim
cotidian: ce se va alege de ei.

Am conturat aspectele importante ale acestei cercetarii. Poate unele sunt


ironice, dar mai ironica este soarta cu acesti copii si cu viitorul lor. Un divort
dureaza cel mult 12 luni, dar efectele lui asupra copiilor sunt pe termen mult
mai indelungat.
Anexa nr. 1
In vederea elaborarii Lucrarii de Licenta, efectuarea unei cercetarii sociale este
indispensabila. Cercetarea are ca tema Divortul-efecte si cauza de tulburari
psihice la copil. Din acest motiv va solicitam amabilitatea de a raspunde la cateva
intrebarii legate de domeniul de cercetare. Intrucat este o cercetare sociala ne
intereseaza parerea dumneavoastra si va garantam ca raspunsurile dumneavoastra
vor ramane anonime, urmand a fi utilizate doar in scop stiintific.

In societatea contemporana familia sufera diferite modificarii. Ce parere


aveti despre divort ? Este sau nu un rau necesar care pune capat deseori
unui rau si mai grav?

2.

Care credeti ca este pozitia copilului intre cele doua tabere?

3.

In ultimii anii interesul superior al copiilor proveniti din familii divortate


a fost desconsiderat. Ce credeti ca il afecteaza mai mult pe copil: divortul
in sine sau ideea despartirii, plecarea unui parinte?

4.

Cum credeti ca pot depasi copii aceasta situatie?

5.

Avand in vedere ca parinti isi instiinteaza copii in ultimul moment, despre


posibilitatea unui divort, credeti ca este important sa li se spuna mai din
timp?

6.

De cele mai multe ori copilul ramane cu mama pana la 12 ani, dupa care
are posibilitate de alegere. Credeti ca mama este intodeauna alternativa
buna pentru custodia copilului?

7.

Pornind de la ideea ca divortul nu este atat de grav pe cat de grave sunt


efectele acestuia, ce efecte credeti ca genereaza divortul asupra copilului?

8.

Ca si efecte ale divortului, tulburarile psihice si cele comportamentale isi


au originea in destramarea familiei?

14

9.

Ce credeti ca pot face parinti pentru a combate aceste tulburari de


comportament?

10. In dezvoltarea si formarea personalitatii copilului, este importanta o


familie intregita, chiar daca se pune problema divortului, sau o familie
uniparentala?

Informatie utila si in concepte fundamentale despre rolul asist soc in consolidarea


nucleului familial

I. -

1.1. .
1.2. .
1.3.
.
II.


2.1. .
2.2.
.

( ) "
"
.
,
;
,
. ,
, .
,
;
, .
.
.
[216, . 106].
, , . -
:
,

. ,
, ,
, .

. ,
- ,
, ,
. ,

; ,
.
- , ,

.

15

,
.
, -

, -, -, . , ,
,

(-
, , .), ,
, . ,
-
,
,

.
,
,

,
.
.
.

, , . , B.C. , H.A. , .
. . , . ,
. -, . ,
, . , . . , . , . ,
.
XX . ,

,
.
, , ,

,
,
.
, ,

,
,
, ,
. . , . . , . . ,
. . , . .
-
() -
,
, . . , . . , .
. , . , . . . , . . , .
. , . . , . . .
.


. . , . . , . . ,
. . , . . -, . . , . . , .
. .

. , . , .
, . , . . , . , . .,
,
, ;
, ;
;

.
,
:
, ; -

16

. ,
.

. ,
, ,
. ,
,
, . , ,
.

.
.
- -
.
:
;
.
:
1)
;
2) ,
;
3)


;
4)
;
5)
, ;

6)
;
7)
;
8)
, ,
;
9) -
.

.
,
,
.

, :
-
;
-

, ,
;
-
, , ,
;
- - ,
,
;
-
, ,
.

17

- .

; :
(. , . . , . . ),
(. , . . , . ), (. ),
(. ), (.
), (. , . ),
(. ),
(. ), (. , . ),
(. ),
(. , . ), (3. ),
(. ),
(. ), .
. . , . . , .
. , . . , . . , . . , . .
.,
, . . , . .
, . . ., ,
.
,

, .

, , ,
, , ,
.

: ,
, ,
.
, , .
,
. ,

: ,
2 : 1) 1999 . - ,

; 2) - 2002 . , :
;

; .
: )
( , , ,
, ), ( 120 .); )
,
()
(
435 ., 10-
), ,
. .
. . . . ,
,
, 2, Excel 2000 Windows 98
Microsoft Office Professional.

, , , -
- ,
,
.
:
1) -
;
2)

18

3)
;
;
4) ;
5)
, ;
6)

;
;
7)
; ' *
8) -
, .
, : 1. ,
,
( ,
, -
, - ,
.),
( -
;
; ;

; ;
;
.).
2. .
3.
.

4.
.

.
5. ,


.
6.
, :
-
, ,
;
-

, ,
;
-
, , ,
;
- - ,
,
;
- ,
, .
- .
.

,
, ,
.

19

, , ,
,
.
-
, , , ;
;

, -
, , -
-
.

;

, ,
, .
, ,
, -
; ,
.
. :
-
(, 2002 );
-
(, 2000 .); 111 . . :
(, 2001 .); XXVII - XXXI
. . . (, 1999-2003
.); - : ,
. (,
1999 .); -
: , , .

(, 1999 .); IV . .
. (, 1999 .).

( 2000 .,
00-03-00103
),
,

. . . .

:
1. . .
/ . . , . . , 3. . //
. . -. - 2001. - 3 - 4. - . 52 - 56.
2. . .
// :
, , , : . . . . - ,
2000. - . 204 - 205.
3. . .
// XXVIII : .
.: 3 . . 3: . - , 1999. - . 32 - 36.
4. . .
//
: , , : . .
. . . 2. - , 2001.-. 245 -248.
5. . .
// , : . .
. . . 4. - , 2000. - . 82 - 84.
6. . .
// : :
. . XXX 3-7 . 2001 ., . , 2001. - . 206-210.

20

7. . .
// - :
: . . . . - ,
2000. - . 111 - 112.
8. . .
// :
. - , 2000. - . 112. (. . . .
. . 1).
9. J1. .
/ JI. . , . . // -
: . . 2 - 5 . 2000 . 2 . - , 2000. - . 2. - . 68 - 70.

16. . . :
. / . . , . . , . . . - ,
2002. - 52 .
17. . .
/ .
. , . . // XXXI : .
-.: 3 . . 2: . - , 2003. - . 152 - 154.
18. . .
/ .
. , . . // : . - , 2003. - .
240 -243. (. . . . . . 3).

. . .
// : . - , 2001. - . 133 - 134. (.
. . . . . 2).

.
,

. . .
. : // , : . .
. . . 5. - , 2001. - . 89 - 92.
12. . . ,
// IV : .
.: 3 . . 3: . . - ,
1999.- . 157
1 . . . -
// :
: . .-. . . . .
15-16 . 2001 .: 4 . - , 2001. - . 2. - . 44 - 46.
. . . - / .
. , . . // . . -. - 2000. - 1 - 2. - . 42
-46.
15. . . / .
. , . . // : . . - . .
. . - , 2001,- 1.-. 16- 19.

- 4,1 ..


disserCat http://www.dissercat.com/content/sotsializatsiya-detei-v-semyakhrazvedennykh-roditelei#ixzz3rxIXdq6Q

1. . . // .
1987.- 4. . 81 -85.
2. H. . //
: : . .. . 15-16 . 2000 ., , 2001 -. 136-141.
3. H. . : //
: . 3. 1999
. , 2000. . 86 - 90.
4. H. .
: . .. . . , 2000. - 20 .

21

5. H. .
// : . . . ,
1999. . 103- 107.
6. . .
// :
. -.: . - . ., 1981. . 129 - 155.
7. . . -
( . -) / . . ,
JI. . -, . . . .: - . -, 1987. - 120 .
8. . . : , , /
. . , . . , . . . : - ,
-, 1989. - 84 .
9. , ,

,
.1.
10.
,
.
11. . . . XXI / . . , . .
.- M.: Nota Bene, 2000. 416 .
12. . . //
/ . . . .: - . -, 1982. - . 67
- 76.
13. . . .
: . / . : . . . M.:
Nota Bene, 1998.- 360 .
14. . . .
// . .:
, 1995. -. 182 - 198.

15. . . / . . , . . . .: : - . - , 1996. - 304 .


16. . . //
. .: . - . . 1987. - . 106 121.
17. . // . .: 4 . .: , 1984. - . 4.
- . 243-301.
18. . . . .:
-, 1998. - 112 .
19. . : ?: . . .: , 1995.
-448 .
20. . . . .: , 1980. - 368 .
21. . . : 4- = / . . . .
. .: , 1981. - 112 .
22. . . : (.-. . ) /
. .
23. . . : . .: ,
1989.- 158 .
24. . . : . . . /
. . . . .: - . ;
: ,1998.-352 .
25. . .
/ . . , . . , . . . .:
,1999.-234 .
26. . 2 .: . . .:
, ACT, 1999. - . 1 ( - ). - 544 .
27. . 2 .: . . .:
, ACT, 1999. - . 2 ( - ). - 528 .
28. . . : . .:
, 2003. - 344 .

22

29. .. : . .: SVR - ,
1994.-208 .
30. . . . .: , 1986. - 206
.
31. . . XII // , ,
:
. .: , 1993.-. 78-83.
32. . .
.
: - -, 2002. - 180 .
33. . . . .: , 1975. - 181 .
34. . . .: , 1990. - 752 .
35. : . : - .
, 2002.-136 .
36. . . XX . : - , -,
1988. -80 .
37. . :
. . .: -
, 2000. - 224 .
38. . : ? // . 1998.
- 11. - . 92 - 102.
39. . : . . / .
. . . . . .: , 1988. - 144 .
40. . . //
: .
.: , 1979. - . 169- 184.
41. . . . - .: , 1986. - 271 .

42. . . //
. 1981.- 1. - . 34 - 43.
43. . . . .: , 1980.
- 75 .
44. . ., . . / . .
, . . // . .:
, 1985. -. 53 -72.
45. . . . .: ,
1937.- 243 .
46. XXI : , , :
1952- 1999 .- .: Academia,
2000. 480 .
47. . . XXI : (. ) / .
. . . .: , 1999. - 320 .
48. . . .: . , 1999. - 704 .
49. . . . .: - .
-, 1987. - 175 .
50. . . : - .
.: , 1998. - 272 .
51. . . :
. .: , 1984. - 134 .
52. . .
// . 1994. - . 15. - 2. - . 57 - 65.
53. . // . 1995. - 5. - . 18 19.
54. . . . .: , 2001. - 464 .
55. . . //
. -1994.-2.-. 167-178.
56. . . . .:
, 1992. - 4 .

23

57. . . //
. .: , 1986. - . 59 65.
58. . . : // . ,
.: . .,
1984. .: . - . . 1984. - . 49 - 52.
59. . . :
. . . . . ., 1983. - 20 .
60. . .
/ . . , . . , 3. . //
. . -.-2001. 3-4. - . 52-56.
61. . . // . ,
.: . .,
1984. : . - . ., 1984. - . 30 - 32.
62. . .
// . -2001. - 11. . 108 - 113.
63. . .
//
. .: . - . ., 1980. - .
37 - 50.
64. . . . .:
, 2000. - 48 . - (: ).
65. . . //
. : . - . ,
1987. - . 154 -166.
66. . . (. ):
. . . . . ., 1987. - 18 .
67. .
221. : , 2002. - 170 .
68. : . . .: ,
1999. -386 .

69. . // . 2000. - 4. - . 18-21.


70. . . .: XXI , 1997. - 527 .
71. . // . 1991. - 2. - .
18 -26.
72. . .
// :
( .-. .). .: - . -, 1999.
-. 35-49.
73. . . .: , 1998. - 224 .
74. . .
/ . -. .
. .: , 1994. - . 75 - 81.
75. ., . // . 2001. - 11
- 12. -. 28-31.
76. . .
/ . . , . . . //
: . 3. .:
, 1993.-. 72-94.
77.
. -.: , 2001. 151 .
78. : . / . . , . . , .
. , . . ; . . . . . 2- .,
. . .: . ., 1997. - 381 .
79. / . .. . 5 . . 2.
XIX .: - . .:
- , 1997. - 448 .
80. . . : -
: . . 2 . : , 1998. - . 1. - 87 .

24

81. . . -
/ . . , . . //
. 1989. - 3. - . 15 - 23.
82. . . //
. 2 . :
- -, 1984. - . 1. - . 111 - 129.
83. . . . .: , 1987. - 40 .
84.
() // . :
, , . , 1993. - 134 .
85. . .: - , 1997. - 0 .
86. - / .
.. . .: , 1998. - 168 .
87. . .
// . .:
, 1986.-. 153 - 164.
88. . //
: . . . . .:
- -, 1999. - . 29 - 34.
89. . - 240 .
90. . . : .
/ . . , . . . .: , 2001. 318 .
91. . // :
/ . . . . .: - . -, 1994. - . 330 335.

92. : . . / ., . . . . .
. .: , 1989. - 624 .
93. . . - . .:
, 1984. 177 .
94. . . - //
. .: , 1981. - .
90 -112.
95. . ., . . . .: , 1986.
-128 .
96. . / . , . . . .: ,
1996. - 206 .
97. . . . : , 1941. - 92 .
98. . . . .: , 1955. - 317 .
99. . . / . . . . . . .
2- ., . . .: , 1990. - 414 .
100. . - // . 1998. - 9. - . 55 - 60.
101. . .
// . 1988. - 1. - . 18-27.
102. . .
- // . .:
, 1986. - . 130 - 132.
103. . .
: , , //
. -1996. - 2.-. 39-43.
104. 3. //
: . .: , 1980. - . 5 - 68.
105. . . . 2- . . 1:
/
. . : - , -, 1994. - 138 .

25

106. 3.
// : . . .:
, 1980. - . 69 - 96.
107. . . -
: // . .:
, 1986.-. 18-29.
108. . ., . .
//
. .: , - . ., 1986. - . 13 - 37.
109. . . : . . - - : ,
2002.- 448 .
110. . //
. 1992.-3.-. 104-114.
111. . // . 2000. - 5- 6. - . 20 23.
112. . // . 2000. - 7 - 8. - . 12 15.
113. . // :
/ . . . . .: - , 1994. - . 260 - 292.
114. . . .
.: , 1990.-39 .
115. ( ) // . 4.
. - 1996. - 2. - . 78 - 89.
116. . . 2. .: , 1988. - 190 .
117. ,
:
// .
1996. - 1 .

118. . .: , 1998. 184 .


119. , : . . :
, 1998. - 1408 .
120. . . . 2- ., . .: , , 1996. - 352 .
121. . . . : . .. . .: , 1977. - 279 .
122. . . / . .
, . . . 2 . .: AKADEMIA, 1995. - . 1. - 91 .
123. . . / . .
, . . . 2 . .: AKADEMIA, 1995. - . 2. - 191 .
124. XX ( .
. , . ):
. / . . . . .: , 1994. - 380 .
125. . ()
// . . 8. - 1987. - 4. - . 90 99.
126. . : 3 . .: , 1972. - . 1. - 348 .
127. . ., . . -
//
. 3 . .: , 1992. - . 2. - . 16-18.
128. : . . ;
. . . . ; . . . .: , 1997. - 232
.

26

129. . . SOS, . .: -
.; : , 2000. 244 .
130. . 2 . . 1.:
. 160 .
131. / . . . . .: , 1983. - 477
.
132. . : . .
. .: , 1986. - 208 .
133. . . .:
, 2000. - 624 .
134. . / . . .: , 1987. 424 .
135. . - . 2002.: . .
.:
136. , 2002. /
137. . . 5- . . ,
2002. - 688 .
138. . . . .: . ., 1994.
-307 .
139. . 2 . . 2. .:
, 1997. - 406 .
140. : . . . : , 2000. - 396 .
141. . . . : , 2002. - 398 .

142. : / . . . , . .
, . . . .: , 1998. - 592 .
143. . . : . . : - .
, 2000. - 196 .
144. . . : ,
. : - , -, 1992. - 144 .
145. . .
: . - . . ., 1996. - 36 .
146. . . . 3- ., . .
-: - , 2002. 192 .
147. : . .
.: , 1997. - 128 .
148. : / .: . . , JI. .
-. .: , 1990. - 319 .
149. : .
.: , 1996. - 527 .
150. . . . .: , 1974. - 309 .
151. :
/ . . . , . . .
.: , 1989.-208 .
152. : . . .: , 1996. - 238 .
153. / . . . . .: , 1982. - 127 .
154. . //
. 1995. - 1. - . 112 - 121.
155. . . . .: , 1989. 104 .
156. . . /
. .-. . . .:
, 1994. - . 134 - 135.

27

157. . . . .:
, 1992. - 351 .
158. . : . . .: , 1994. - 688 .
159. : .- .: , 1990. 432 .
160. : / . .
. , H. . , . . . .: - . ,1984.-256 .
161. . . / . .
, . . //
/ . . . . .: ,
1974. - . 37 - 42.
162. . . : 2 . .: , 1990. - .1. - 892 .
163. . . . : , 1997. - 256 .
164. . // .
, . .: . - . ., 1984. - . 52 - 54.
165. . . . .:
, 1970. - 195 .
166. . .
// . :
. - , , 1985. - . 3 - 12.
167. . . //
(
). .: . - . .
1986.-. 4-25.
168. . . // . 1988. - 10. - .
30 -32.
169. . . // . 1988.
- 4.-. 58 -62.
170. . .
: . . . . . ., 1986. 20 .

171. . . . . . .: , 1992.
-542 .
172. . . ( ) //
: / . . . . ,

173. . -. , 2000. - . 128-145.
174. / . . . . . . / :
, 1999. - 576 . - ( , ).
175. : : . / . . . .
-, . . . .: - , 2001. - 427 .
176. . . :
/ . . , . . , . . ; . . .
. . : - . -, 2002. - 52 .
177. .
/ . . . . .: , 2000. - 197 .
178. . . - : ,
1996.212 .
179. : : . / . . .
-, . . . .: - , 2001. - 427 .
180. : , ,
. .: . , 1998. - 252 .
181. . . . . / . .
-, . . , . . ., . . . , 2-
., . : , 2000. - 544 .
182. . , . .:
. . , 1898. - 232 .
183. . , : . . /
. . . . . : , 1998. - 1408 .

28

184. . . . .: .
, 1996. - 160 .
185. . ., . . :
// :
. .: - . -, 1999. - . 137 - 147.
186. (
) / (. . . . , . . ). .:
, 1982. - 1. - 264 .
187. . . . .: , 1986. - 254 .
188. . . -
// (
). .: , 1995.
- . 134 -138.
189. . . : , , //
. 1988. - 2. - . 99-104.
190. . . . 2- ., . . .:
, 1989.- 173 .
191. . . : , , . .:
, 1981. - 199 .
192. : / . . . . .
.: , 1999. - 334 .
193. : / . . ..
. .: - , 2001. - 400 .

198.
15 1995 // . -1995. 50. - .
4872.
199.
, 19 1995 . 81- // .
1997. - 1. -. 3.
200. . //
. 1998. - . 19. - 5. - . 88 - 96.
201. . : . - / .
, . . : - , 1999. - 286 .

194. . . / . . , . . . -:
, 1977.- 130 .
195.
11 1995 135- //
. 1995. - 38. -. 3340.
196. 12
1996 7- // . 1998. - 48. - . 5449.
197. 19 1995
82- // . 1995.- 21. - . 1930.

206. 3. . .: , 1990. - 447 .

202. . 2 . .: - , 1994. - . 1,304 .


203. . 2 . .: - , 1994. - . 2.200 .
204. .. : -
: . . .: . .. -; , 1999. - 672 .
205. .
1930- // . 1996.
- 1.-. 127- 142.

207. 3. : 1-15. .: , 2000. 279 .


208. 3. : 16-36. .: , 2000. 499 .

29

209. . . : , 1993. - 160 .

220. :
. : - -, 1998. 148 .

210. . . .: , 1993. - 415 .


211. . : / . . .
. -.: . ., 1991. 192 .
212. . . .
- // :
. . .: . 1997.
- . 40 - 43.
213. . . . 2- ., . . .: ,
1979. - 367 .
214. . . : //
. 1986. - 3. - . 23 - 33.
215. . .
//
. -.: , 1974. . 3 - 11.
216. . .
// . , .
. ., , 1984. .: .
, 1984. - . 7 - 12.
217. . . ( ) / . . , . . . .:
, 1978. - 224 .
218. . . //
. 2 . .: , 1997. - .
2. - . 321 -324.
219. . //
. (. ) / . . . . .
-. .: , 1979. - .88 - 107.

221. . . : . . 2- ., . .
. : , 2003. 238 .
222. . . JL: , 1973. - 35 .
223. JI. . (
). .: , 1975.- 175 .
224. . // . . .:
, 1998. . 83- 104.
225. . . .: , 1969.
240 .
226. . . -
. .: -. - , 2000. - 241 .
227. . ,
// ., . . 30 ., 2- . .:
, 1961. -. 21.-. 23 - 178.
228. , .: , 1989. - 496 .
229. . 3 .: . . .:
, 1993. - . 1. - 480 .
230. . . 3 .: . . .:
, 1994. - . 2. - 454 .
231. . . 3 .: . . .:
, 1994. - . 3. - 498 .

30

232. . . : , ,
. : - . -, 1995. - . 78 - 108.
233. . . . ,
, . .: , 2000. - 596 .
234. . . //
. -1993. 3. . 82-85.
235. Messinger L. Pemarriage: A Family Affair. NY: Viking Press, 1984. - 320 p.
236. Oakland T. Divorced Fathers: Reconstructing a Quality life. NY: Human
Sciences, 1984. - 334 p.
237. Price S. Y., Mckewry P.C. Di vorce. Newbury Park (California), 1988. - 160 p

Trauma este un eveniment neobisnuit si necontrolabil; natura evenimentului


este dincolo de experienta umana obisnuita. In unele cazuri, evenimentul poate sa
nu fie rar, dar cu toate acestea este dincolo de scopul experientei umane. Mai mult,
trauma de obicei, este nepredictibila. Mai departe, in efortul de a procesa
evenimentul, persoana este schimbata.

Putem considera divortul ca fiind o forma de trauma (necontrolabila, neobisnuita


si probabil, persistenta, si care rezulta in schimbarea comportamentala pe termen
lung) cu implicatii speciale pentru copii, depinzand de stilul de atasament al
fiecaruia securizant, anxios sau evitant, dar mai ales de varsta pe care o are
copilul cand trece prin experienta divortului parintilor sai. Aceste stiluri de
atasament au fost presupuse a fi predictive pentru dificultatile de mai tarziu din
relatiile interpersonale. Acestea prezinta implicatii in procesul divortului. Intrucat
atasamentul este un proces de dezvoltare, aceasta presupune ca persoanele
apropiate copilului participa activ la maniera in care copilul dezvolta aceste stiluri.
Statisticile arata ca rata divorului a crescut n ultimii ani. Unul dintre efectele
divorului este creterea numarului de copii care cresc n familii monoparentale.
Majoritatea cuplurilor divorate au cel puin un copil sub 18 ani.
Pe perioada divortului, cercetarile au dovedit ca mediul devine foarte stresant,
chiar poate fi distrugator. In cadrul unei proceduri de divort, cel mai dificil aspect
pentru copii (ca si pentru parintii) pentru a depasi este problema in care parintii
merg spre mentinerea custodiei. Copiii implicati in litigiul custodiei sunt prinsi la
mijloc. Daca partile implicate lucreaza cu adevarat in interesul cel mai bun al
copiilor, atunci tutorii legali si consilierul individual legal se afla intr-o pozitie
excelenta pentru a furniza indrumare parintilor despre cum sa minimizeze
impactul procedurilor. Ackerman (1995) noteaza ca adesea, un copil ce este in
conflict (asteptand sa fie cu amandoi parinti, simtind un parinte presandu-l) se
adapteaza la proces mai slab. Asadar, parintii pot fi indrumati impotriva stabilirii
unui aranjament unde un parinte incearca sa practice necuvenit influenta asupra
copiilor cu privire la decizia despre celalalt parinte.
Divortul ca proces

31

Una din semnificatiile instructive a gandirii despre divort este sa consideram


divortul nu ca un singur eveniment ce influenteaza vietiile oamenilor, ci mai
degraba ca un proces. Aceasta conceptualizare a divortului sugereaza ca maniera
in care divortul , in cele din urma, afecteaza copiii implica o confluenta de factori
si procese care au loc la inceput/devreme in divort, la fel ca si procesele care
intervin dupa divort. Mai mult, aceasta linie de rationamente sugereaza ca multe
efecte negative pentru copiii din familiile divortate poate fi din cauza expunerii la
experientele traumatice si proceselor care nu au nimic de face cu divortul in sine.
Aceastea sunt, copiii ai caror parinti divorteaza asista la interactiuni familiale
negative inaintea divortului si, de asemenea, experimenteaza viata de tranzitie si
multe relatii incordate dupa divort.
Casatoriile care se termina in divort, de obicei, incep un proces al destramarii,
instrainarii, sau separarii emotionale cu ani inainte ca actualul divort legal e
obtinut. In decursul casatoriei, unul sau amandoi partenri maritali incep sa simta
alienare dinspre celalalt. Conflictele intre ei si cu intensificarea copiilor, devine
mult mai frecventa, si adesea merg nerezolvate. Sentimente de amaraciune,
neajutorare, si furie escaladeaza cand sotii cantaresc costurile si beneficiile
cantinuarii casatoriei versus separarii.

Intrerpretari diverse a consecintelor divortului asupra copiilor sunt de parere ca au


un efect negativ asupra copiilor, dar sunt si alte opinii care zic ca in cateva situatii
au un efect pozitiv (mai ales, in caz de violenta si abuz).
Etapele divortului sunt:

Fanteziile premergatoare divortului

Cand vorbim despre divort, putem spune ca acesta are o stransa legatura cu
separarea fizica. Aceasta este o etapa premergatoare divortului sau concomitenta
cu acesta. Pe masura ce sotul care se distanteaza, continua sa se indeparteze de
relatie, dezechilibrul tot mai mare incepe sa produca tot mai mult stres in cadrul
relatiei maritale si in cadrul relatiilor parinte copil. Sotii incep sa isi imagineze
cum ar fi sa traiasca unul fara celalalt, sa evadeze din interiorul familiei sau sa isi
satisfaca nevoile emotionale si fizice prin intermediul altor parteneri.
Aceasta este o perioada de timp in care sotii isi dau seama gradual ca divortul
devine de neevitat si planifica un curs de actiune catre acea decizie finala. Sotul
care se distanteaza incepe sa-si planuiasaca o viata separata si poate incepe sa
vorbeasca despre divort intr-o maniera mai deschisa, cu prietenii si membrii
familiei. Fiecare dintre soti poate incepe sa construiasca un plan de a economisi
bani, pentru a cauta noi locuri de domiciliu sau pentru a cauta noi oportunitati
legate de un loc de munca. In cele din urma, alegerea unui mediator de divort sau
unui avocat poate demara procesul legal.
Pe masura ce se apropie tot mai mult de decizia de a divorta, dezechilibrul din
familia respectiva se poate agrava in continuare. Sotul care nu e pregatit sa se
resemneze poate resimti mai multa mainie, furie, o mai mare tristete, o disperare
mai intensa. Copiii se pot simti raniti si furiosi. Fiecare membru al familiei poate
trece prin perioade atat de neliniste, cat si de depresie. Mai ales pentru ca, e putin

32

probabil ca cei doi soti sa ia de comun acord decizia de a divorta. De obicei, unul
il paraseste pe celalalt.

Decizia de a divorta

Aceasta reprezinta punctul central, de cotitura, in acest continuum pe care noi il


numim procesul de divort. Probabilitatea sotilor de a fi din nou impreuna se
diminueaza drastic acum. Sentimentul de finalitate poate fi epuizant pentru sotul
parasit, in timp ce el produce o senzatie de usurare celui care pleaca.

ale sperantei. Insa, cea mai notabila schimbare care are loc in acest moment, este
pierderea unui sentiment de baza al protectiei dintre soti, pierderea legaturii bazate
pe coluziune (Toate relatiile care rezista primilor ani impreuna dezvolta aceasta
legatura profunda si de obicei nerostita daca imi protejezi punctele sensibile, eu
le voi proteja pe ale tale; nu-ti voi divulga secretele, daca nici tu nu le vei divulga
pe ale mele. Toti sotii cunosc intuitiv cele mai sensibile si mai vulnerabile aspecte
ale partenerului lor. Stiu pe ce butoane sa apese daca doresc sa raneasca. Stiu
totodata cat de departe sa mearga si cand sa se opreasca atunci cand certurile se
intensifica. Acestea sunt limitele legaturii coluzive sau protective). Pastrarea
partiala a acestei legaturi dintre soti, reprezinta un ingredient esential pentru
continuarea activitatilor parentale in comun.
Insa, prabusirea acestei legaturi protective poate fi observata in mod clar atunci
cand parintii ajung la dispute de custodie pentru copiii lor. Deseori, acesta este
punctul in care se manifesta cea mai urata parte a procesului de divort. Acum
fiecare din soti e pe cont propriu. E posibil ca sa isi doreasca sa isi faca partenerul
sa para cat mai rau si mai periculos cu putinta, protejandu-si in acelasi timp
propria imagine ca parinte. Unele persoane, in disperare de cauza, fac acuzatii,
despre care stiu ca sunt exagerate sau complet false, pentru a castiga procesul sau
custodia copiilor. Acesta este un proces neplacut si distructiv, care dauneaza atat
parintilor, cat si copiilor.
Cum sa spuna copiilor decizia lor de a divorta

Pana in acest punct, ambii parteneri inca mai examinau relatia si se gandeau la
modalitati de a o repara. Chiar si sotul care se distanta se putea agata de unele fire

Specialistii recomanda, in primul rand, ca ambii parinti sa fie prezenti la aceasta


intalnire cu copiii. Sa le dea vestea cu calm, intr-o maniera simpla si clara, de
genul: Am incercat tot ce am putut si nu am fost in masura sa ne facem casnicia
sa ne mearga suficient de bine pentru a fi impreuna. Astfel incat ne-am decis sa
divortam. In acest moment, este important ca parintii sa ofere copiilor orice
informatie au la indemana cu privire la modul de desfasurare a procesului. Cu

33

toate acestea, unii copii reactioneaza foarte intens la aceasta decizie de a divorta,
chiar daca parintii au fost separati o vreme inainte de divort. Ca o regula generala,
cu cat este accentuata starea de negare acumulata de copil, cu atat mai intensa ar fi
reactia sa la anuntarea divortului. Unii copii vor plange necontrolat, altii vor lansa
rugaminti si isi vor implora parintii sa se razgandeasca, altii pot deveni foarte
furiosi, pot tipa la parinti, spunandu-le ca ii vor ura mereu daca vor duce la capat
decizia lor. Toate acestea nu reflecta decat frica acestor copii de necunoscut,
nelinistea cu privire la viitor, precum si furia rezultata din neputinta lor de a-i
determina pe parinti sa renunte la hotararea luata.

Se poate sa fie chiar nostalgici dupa infruntarile si conflictele ce au existat intre ei


cu doar cateva luni inainte.
Insa, de obicei, prin aceasta ambivalenta sotii nu au nevoie decat sa incetineasca
procesul de divort. Terapeutii recomanda uneori sotilor sa se intalneasca si sa
interactioneze unul cu celalalt, in prezenta terapeutului, pentru a ocoli rolul
intrusiv al avocatilor. Scopul este de a-si clarifica motivele lor de ingrijorare si de
a proceda intr-o maniera mai obiectiva. A se lasa atrasi din nou in interiorul
casniciei din motive de teama, intimidare sau confuzie nu va furniza rezultate
productive.

Parintii trebuie sa accepte aceste reactii, sa fie sensibili la sentimentele copiilor lor,
sa aprecieze felul in care se simt copiii, sa fie iubitori si sa le permita copiilor sa se
exteriorizeze. Adesea, singurul lucru de care copiii au nevoie pentru a trece peste
aceasta etapa dificila este reasigurarea ca toti membrii familiei vor fi bine si
siguranta faptului ca nu isi vor pierde nici unul dintre parinti.

Trairea ambivalentei

Chiar pe masura ce cuplurile ajung atat de departe in cadrul procesului de divort si


cred ca au luat o decizie finala de a pune capat relatiei, in timpul procesului de
divort, un sentiment uimitor de ambivalenta poate reveni la suprafata. Singuratatea
poate cauza adesea ganduri de reconciliere. Aceasta este o etapa a lipsei de curaj,
in care sotii se pot intreba daca e bine ca au ales calea divortului.
In plus, nivelurile maniei si ale animozitatii, precum si amenintarile legate de copii
si bani, pot crea sotilor senzatia de a fi coplesiti; ei se pot intreba: Merita cu
adevarat sa trec prin toate astea? Distrugerea legaturii protective dintre soti creaza
adesea un sentiment al pierderii si al melancoliei. Apar senzatii confuze, de
ambivalenta, iar sotii pot tanji dupa amintiri ale unor vacante linistite de familie.

Daca parintii trec prin aceasta stare de indoiala si ambivalenta recurenta, acestia
trebuie sa-si protejeze copiii, NU trebuie sa impartaseasca cu ei indoielile si
intebarile lor. Acest lucru nu poate face decat sa le intareasca atitudinea de negare
a realitatii divortului parintilor lor si sa reaprinda speranta de reconciliere.
Cunoasterea de catre copii a indoielilor parintilor, poate de asemenea sa le
sporeasca furia impotriva sotului care da dovada de mai putina ambivalenta. Ei il
pot percepe pe acesta ca pe cel care vrea sa desparta familia si pe cel mai plin de
indoieli ca pe cel care-si doreste unitatea familiei. Acest lucru poate deteriora si

34

mai mult relatia dintre ei si parintele care se distanteaza, lucru care nu le poate
aduce decat suferinta acestor copii.

35