Sunteți pe pagina 1din 23

Anularea actelor frauduloase in legea insolventei. Prezentare comparativa.

Cezar Postoaca
Avocat senior
cezar.postoaca@deleanu.ro

LEGEA 85/2006 (ART. 79-85)

LEGEA 85/2014 - CODUL INSOLVENTEI


(ART. 117-122)

Art. 79. - Administratorul judiciar sau,


dupa caz, lichidatorul poate introduce
la judecatorul-sindic actiuni pentru
anularea actelor frauduloase ncheiate
de debitor n dauna drepturilor
creditorilor, n cei 3 ani
anteriori deschiderii procedurii

Art. 117 alin. 1 - Administratorul judiciar sau, dupa


caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic
actiuni pentru anularea actelor sau operatiunilor
frauduloase ncheiate de debitor n dauna drepturilor
creditorilor, n cei 2 ani anteriori deschiderii
procedurii
Modificari:
- Largirea sferei de anulare si cu privire la
operatiunile frauduloase;
- Limitarea perioadei de analiza la 2 ani anteriori
deschiderii procedurii;

Art. 80. - (1) Administratorul judiciar


sau, dupa caz, lichidatorul poate
introduce la judecatorul-sindic actiuni
pentru anularea constituirilor ori a
transferurilor de drepturi patrimoniale
catre terti si pentru
restituirea de catre acestia a bunurilor
transmise si a valorii altor prestatii
executate, realizate de debitor prin
urmatoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit,
efectuate n cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii; sunt exceptate
sponsorizarile n scop umanitar;
b) operatiuni comerciale n care
prestatia debitorului depaseste vadit pe
cea primita, efectuate n cei 3 ani
anteriori deschiderii procedurii;
c) acte ncheiate n cei 3 ani anteriori

Art. 117 alin. 2. Urmatoarele acte sau operatiuni ale


debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea
bunurilor transferatesau a valorii altor prestatii
executate:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate n cei 2
ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate
sponsorizarile n scop umanitar;
b) operatiuni n care prestatia debitorului depaseste
vadit pe cea primita, efectuate n cel 6 luni anterioare
deschiderii procedurii;
c) acte ncheiate n cei 2 ani anteriori deschiderii
procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate n
acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre
creditori sau de a le leza n orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor
pentru stingerea unei datorii anterioare sau n folosul
acestuia, efectuate n cele 6 luni anterioare
deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul
ar putea sa o obtina n caz de faliment al debitorului

deschiderii procedurii, cu intentia


tuturor partilor implicate n acestea
de a sustrage bunuri de la urmarirea de
catre creditori sau de a le leza n orice
alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre
un creditor pentru stingerea unei datorii
anterioare sau n folosul
acestuia, efectuate n cele 120 de zile
anterioare deschiderii procedurii, daca
suma pe care creditorul ar putea sa o
obtina n caz de faliment al debitorului
este mai mica dect valoarea actului de
transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei
garantii reale pentru o creanta care era
chirografara, n cele 120 de zile
anterioare deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor,
efectuate n cele 120 de zile anterioare
deschiderii procedurii, daca scadenta
lor fusese stabilita pentru o data
ulterioara deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de
obligatii efectuate de debitor ntr-o
perioada de 2 ani anteriori datei
deschiderii procedurii, cu intentia de a
ascunde/ntrzia starea de insolventa
ori de a frauda o persoana fizica sau
juridica fata de care era la data
efectuarii transferului unor operatiuni
cu instrumente financiare derivate,
inclusiv ducerea la ndeplinire a unui
acord de compensare bilaterala
(netting), realizate n baza unui contract
financiar calificat, ori a devenit ulterior
debitor, n sensul prezentei legi.

este mai mica dect valoarea actului de transfer;


e) constituirea unui drept de preferinta pentru o
creanta care era chirografara, n cele 6 luni anterioare
deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate n cele 6
luni anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta
lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii
procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligatii
efectuate de debitor ntr-o perioada de 2 ani anteriori
datei deschiderii procedurii, cu intentia de a
ascunde/ntrzia starea de insolventa ori de a frauda
un creditor.

Art. 80 alin. 2: Urmatoarele operatiuni,


ncheiate n cei 3 ani
anteriori
deschiderii procedurii cu persoanele
aflate n
raporturi juridice cu debitorul, vor

Art. 117 alin. 4: Urmatoarele operatiuni, ncheiate n


cei 2 ani
anteriori deschiderii procedurii cu
persoanele aflate n raporturi juridice cu debitorul,
vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile
recuperate, daca sunt n dauna creditorilor:

Modificari:
- Limitarea perioadei de analiza la 2 ani anteriori
deschiderii procedurii, in ceea ce priveste actele
gratuite si cele effectuate cu intentia de a frauda
creditorii;
- Limitarea perioadei de analiza la 6 luni anterioare
deschiderii procedurii in ceea ce priveste operatiunile
in care prestatia debitorului depaseste pe cea primita;
- Extinderea perioadei de 120 de zile la 6 luni pentru
cazurile prevazute la lit. d-f.

putea, de asemenea, sa fie anulate si


prestatiile recuperate, daca sunt n
dauna creditorilor:
..
e) cu orice alta persoana fizica ori
juridica, detinnd o pozitie dominanta
asupra debitorului sau a activitatii
sale;

..
e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinnd o
pozitie de control asupra debitorului sau a activitatii
sale;
g) cu sotul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea
inclusive ai persoanelor fizice mentionate la lit. a-f;
Modificari:
- Inlocuirea termenului de pozitie dominant (utilizat
improriu) cu sintagma pozitie de control. Aceasta
limiteaza cazurile de anulare doar la acele situatii in
care persoana fizica sau juridica detine efectiv un
control asupra debitoarei iar nu doar o pozitie
dominanta.
Lit. e) se refera la personae fizice / juridice care nu
sunt actionari, ci terti fata de debitoare.
- Inserarea pct. g) care nu exista pe vechea
reglementare. Prin aceasta se extinde sfera de
sanctionare a transferurilor patrimoniale.

Art. 118 alin. 3: Poate introduce actiune in anulare in


acelasi conditii creditorul care detine mai mult de
50% din valoarea creantelor inscrise la msa credala.
Este o reglementare noua, pentru situatiile in care in
procedura exista un creditor detinator a peste 50%
din valoarea creantelor. Presupune o simplificare a
procedurii de intentare a unei actiuni in anulare, prin
evitarea solicitarii unei aprobari din partea
Comitetului Creditorilor.

Art. 83. - (1) Tertul dobnditor n cadrul unui transfer


patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui sa
restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca
bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data
transferului efectuat de catre debitor, stabilita prin
expertiza efectuata n conditiile legii.

Art. 120. - (1) Tertul dobnditor n cadrul unui


transfer patrimonial, anulat conform art. 117, va
trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat
sau, daca bunul nu mai exista ori exista
impedimente de orice natura pentru preluarea
acestuia de catre debitor, tertul va restitui valoarea

(2) Tertul dobnditor, care a restituit averii debitorului


bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de
catre debitor, va avea mpotriva averii o creanta de
aceeasi valoare, cu conditia ca tertul sa fi acceptat
transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i
mpiedica, ntrzia ori nsela pe creditorii debitorului.
n caz contrar, tertul dobnditor pierde creanta sau
bunul rezultat din repunerea n situatia anterioara, n
favoarea averii debitorului. Reaua-credinta a tertului
dobnditor trebuie dovedita.
(3) Tertul dobnditor cu titlu gratuit de buna-credinta
va restitui bunurile n starea n care se gasesc, iar n
lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care
s-a mbogatit. n caz de rea-credinta, tertul va restitui,
n toate cazurile, ntreaga valoare, precum si fructele
percepute.

acestuia de la data transferului efectuat de catre


debitor, stabilita prin expertiza efectuata n conditiile
legii. In caz de restituire, partile vor fi repuse in
situatia anterioara astfel incat sarcinile existente
la data transferului vor fi reinscrise.
(2) Tertul dobnditor, care a restituit averii
debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese
transferat de catre debitor, va avea mpotriva averii
debitorului o creanta egala cu pretul platit, la care se
poate adauga cel mult sporul de valoare a bunului
determinat de eventualele investitii efectuate de
acesta, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul
cu buna-credinta si fara intentia de a-i mpiedica,
ntrzia ori nsela pe creditorii debitorului. La
cererea sa, tertul dobanditor de buna credinta va
fi inscris in tabelele de creante cu creanta nascuta
in urma restituirii bunului sau valorii acestuia
catre averea debitorului potrivit prezentului
articol si va putea participa la distriburi potrivit
prevederilor art. 161 pct. 4. Tertul dobanditor de
rea-credinta va fi indreptatit sa primeasca doar
pretul platit si va putea participa la distribuiri de
sume potrivit prevederilor art. 161 pct. 10 lit. a).
Reaua-credinta a tertului dobnditor trebuie dovedita.
3) Daca tertul dobanditor nu restituie bunul sau
valoarea acestuia de buna voie sau pe calea
tranzactiei, creanta acestuia, nascuta in temeiul
alin. 2 va putea fi pretinsa numai pe calea cererii
reconventionale formulate in cadrul actiunii
indreptate impotriva sa potrivit prevederilor art.
117.
(3) Tertul dobnditor cu titlu gratuit de buna-credinta
va restitui bunurile n starea n care se gasesc, iar n
lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care
s-a mbogatit. n caz de rea-credinta, tertul va restitui,
n toate cazurile, ntreaga valoare, precum si fructele
percepute.
Modificari:
- Se acorda posibilitatea de a intra in posesia valorii
bunului supus anularii, si in ipoteza in care exista
exista impedimente de orice natura la restituire, iar
nu doar in cazul in care bunul nu ar mai exista.

- Ulterior anularii, sarcinile asupra bunului ce existau


la momentul transferului vor fi reinscrise;
- Creanta tertului urmare a anularii poate fi solicitata
doar in urma unei cereri reconventionale formulate
in cadrul actiunii in anulare.
- Creanta tertului de buna credinta va avea prioritatea
conferita de pct. 4 al art. 161, venind la distribuire,
dupa cheltuielile de procedura, finantarile curente si
creantele salariale.
- Tertul de buna credinta poate solicita pe langa suma
efectiv platita si sporul de valoare adus buunlui in
perioada de la achizitionare si pana la sentinta de
anulare.

Art. 84. - (1) Administratorul judiciar, lichidatorul sau


comitetul creditorilor va putea introduce actiune
pentru a recupera de la subdobnditor bunul ori
valoarea bunului transferat de catre debitor, numai
daca subdobnditorul nu a platit valoarea
corespunzatoare a bunului si cunostea sau trebuia sa
cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de
a fi anulat.

Art. 121. - (1) Administratorul judiciar, lichidatorul,


comitetul creditorilor sau creditorul care detine cel
putin 50% din valoarea creantelor inscrise la masa
credala, va putea introduce actiune pentru a recupera
de la subdobnditor bunul ori valoarea bunului
transferat de
catre
debitor,
numai daca
subdobnditorul nu a platit valoarea corespunzatoare
a bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul
ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat.
Acesta va putea pretinde de la debitor doar
contravaloarea sporului de valoare determinat de
investitiile pe care le-a efectuat si va beneficia de
toate drepturile procedurale cuvenite tertului
dobanditor de rea-credinta potrivit prevederilor
art. 120 alin. 2 si 3 si art. 161 pct. 10 lit a).
Modificari:
- Subdobanditorul poate solicita debitoarei sporul de
valoare, pentru ca urmare a anularii se presupune ca
debitoarei va beneficia de bun cu toate imbunatatirile
aduse acestuia.
In practica, acestia nu vor putea niciodata recupera
aceste sume intrucat vin la distribuire pe ultimul
punct al art. 161.

Art. 122 pct. 7: De la data deschiderii procedurii de


insolventa, anularea unor acte incheiate de debitor in
cei 2 ani anterior deschiderii procedurii de insolventa,
pentru motivul fraudei in dauna creditorilor, se poate
face exclusiv prin intermediul actiunilor prevazute la
art. 117
Modificari:
- Este o reglementare noua, care din modul in care
este formulata duce la concluzia ca limiteaza
posibilitatea de a anula transferurile frauduloase in
dauna creditorilor, doar in limitele prevazute de
Legea 85/2014.
Ar fi astfel excluse actiunile in anulare pe drept
comun, prin care se invoca nulitatea absoluta
(imprescriptibila).
Trebuie avute astfel in vedere termenele prevazute la
art. 118 din Legea 85/2014.
ATENTIE: Acestea sunt termene de decadere, iar
nu de prescriptie, ceea ce inseamna ca nu sunt
susceptibile de intrerupere sau suspendare,
nerespectarea lor ducand la decaderea din dreptul de
a mai formula actiune in anulare.

BUNA CREDINTA
Modificari introduce prin Legea 85/2014
Buna credinta in cazul transferurilor frauduloase anulate, este reglementata la art. 120 din
Legea 85/2014.
- Este institutia o mai buna protectie a dobanditorului de buna cedinta, prin reglementarea
expresa a rangului creantei acestuia in ipoteza anularii transferului patrimonial. Daca pe
vechea reglementare erau pareri impartite cu privire la creanta dobanditorului fiind
considerata fie creanta istorica fie curenta, pe noua reglementare acesta are ordinea de
prioritate reglementata de pct. 4 al art. 161, fiind la egalitate cu creantele rezultate din
continuarea averii debitorului dupa deschiderea procedurii;
- Se acorda o protectie si tertului de rea credinta, acesta venind la distribuire pe pct. 10 al
art. 161, spre deosebire de vechea reglementare unde acesta in ipoteza anularii transferului,
pierdea si bunul si creanta (suma platita) in favoarea averii debitorului;

- Daca bunul sau valoarea acestuia nu se restituie averii debitoarei de buna voie, buna
credinta a dobanditorului, nu este suficienta pentru inscrierea acestuia pe tabelul de
creante (astfel cum era pe vechea reglementare). Noua reglementare impune o noutate
procedurala respectiv formularea de catre dobanditor a unei cereri reconventionale in
conditiile Codului de procedura civila. Doar urmare a admiterii acesteia si a lipsei dovedirii
relei credinte, creanta dobanditorului va fi inscrisa pe tabelul de creante.
- Se pastreaza principiul buna credinta se prezuma, iar reaua credinta trebuie sa fie
dovedita;
- Conform art. 342 din Legea 85/2006, dispozitiile Legii Insolventei se completeaza cu
prevederile Codului civil si Codului de procedura civila, unde este reglementata in mod
expres buna credinta:
Art. 14 Cod civil: Buna credinta: Orice persoana fizica sau juridica trebuie sa isi exercite
drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna credinta in acord cu ordinea publica si
bunele moravuri. Buna credinta se prezuma pana la proba contrara.
Art. 15 Cod Civil: Abuzul de drept: Nici un drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama
sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei credinte.
Art. 1170 Cod Civil: Buna credinta: Partile trebuie sa actioneze cu buna credinta atat la
negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura
sau limita aceasta obligatie.

Despre rolul activ al judecatorului sindic in procedura insolventei reglementata de


Legea nr. 85/2014
Dragos Ramniceanu
Avocat senior
dragos.ramniceanu@deleanu.ro
1. Reglementarea in viziunea legii nr. 85/2006 si a jurisprudentei aferenta acesteia
Pana la intrarea in vigoare a Legii nr 85/2014, preocuparile doctrinare in privinta atributiilor
judecatorului sindic si a rolului activ al acestuia in procedura insolventei, s-au concentrat in
special pe dispozitiile limitative prevazute de art 11 alin 2 din legea nr. 85/2006, dispozitii
care determina modul in care judecatorul sindic isi exercita controlul judecatoresc asupra
activitatii administratorului judiciar sau a lichidatorului.
Totusi vechea reglementare excludea din sfera atributiilor judecatorului sindic, controlul sub
aspectul oportunitatii al activitatii manageriale a administratorului ori lichidatorului judiciar
sau a debitorului n cazurile exceptionale cand nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra
activitatea.
Din interpretarea acestui ultim text de lege s-au nascut doua pareri contradictorii.
a)
Intr-o opinie majoritar, dispozitiile legale sus-indicate se interpretau restrictiv in
sensul ca atributiile judecatorului sindic erau limitate la controlul judecatoresc al
practicianului in insolventa si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii
insolventei. Conform acestei opinii, excedeau competentei judecatorului sindic alte cereri
decat cele privind controlul judecatoresc al activitatii practicianului, precum si procese si
cereri de natura judiciara aferente procedurii.
b)
In opinia minoritar, dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea 85 erau interpretate extensiv
in sensul potrivit caruia cadeau in competenta judecatorului sindic atat procesele si cererile de
natura judiciara aferente procedurii insolventei, precum si cererile a caror finalitate este
reintregirea averii debitorului, avand ca fundament scopul procedurii, si anume maximizarea
averii debitorului. In consecinta, judecatorul sindic ar fi fost competent sa judece si cererile
prin care se urmareste realizarea unui drept de creanta, revendicarea unui bun care se pretinde
ca ar face parte din patrimoniul debitoarei, clarificarea situatiei tabulare unor imobile din
patrimoniul debitoarei etc. Asta deoarece era dificil de conceput o procedura in care activul
si/sau pasivul debitoarei ar depinde de solutiile pronuntate in alte proceduri judiciare, in afara
procedurii insolventei. Mai mult decat atat, judecatorul sindic ar fi cel care, prin intermediul
participantilor la procedura, ar trebui sa cunoasca situatia concreta a debitorului precum si
modul optim de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
2. Atributiile si rolul judecatorului sindic in lumina prevederilor Legii nr. 85/2014
In noua reglementare, rolul judecatorului sindic este in aparenta neschimbat. Principalul
atribut al judecatorului ramane acela de a verifica modul in care practicianul in insolventa

intelege sa isi exercite mandatul, in caz contrar judecatorul avand posibilitatea de a interveni
prin deblocarea situatiilor de pasivitate a practicianului si a celorlalti participanti la procedura.
Totusi, putem remarca o clarificare a situatiilor in care judecatorul sindic poate si este asteptat
sa intervina. Balanta pare acum sa incline spre cea de-a doua pozitie doctrinara fundamentata
pe vechea reglementare, judecatorul sindic putandu-si exercita controlul de legalitate pe toata
durata procedurii si cu privire la toate aspectele ce ar fi de natura sa incetineasca procedura.
Astfel, prevederile art. 45 care delimiteaza atributiile judecatorului sindic prevad la alin 1 lit.
o:
Judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care nu
se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din
lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legali convocati, la cel putin doua
sedinte ale acestora avand aceasi ordine de zi;
De asemenea punctul p al aceluiasi alineat prevede ca judecatorul sindic are atributii de:
Dispunerea convocarii adunarii creditorilor cu o anumita ordine de zi.
Din prevederile acestor doua puncte putem trage concluzia ca legiuitorul a inteles sa tina cont
de cea de-a doua opinie doctrinara, respectiv un rol activ al judecatorului sindic in procedura
insolventei, nefiind limitat doar la monitorizarea activitatii practicianului in insolventa, dar si
al interventia, acolo unde este necesar pentru deblocarea impasurilor ce se pot declansa pe
parcursul procedurii. Aceste atributii sunt reitereate la art 57, unde la alin 14 putem observa ca
judecatorul sindic va numi un administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu in termen
de 5 zile de la sesizare, in cazul in care administratorul judiciar a renuntat la mandatul sau iar
adunarea creditorilor nu reuseste sa desemneze un nou administrator judiciar.
Rolul activ al judecatorului sindic iese totodata in evidenta si din reglementarea ce priveste
raportul trimestrial al administratorului judiciar, asa cum se poate observa din art. 59 alin 3:
La fiecare 120 de zile, judecatorul sindic va analiza si se va pronunta asupra stadiului
continuarii procedurii, printr-o rezolutie, prin care va putea pune in sarcina
administratorului judiciar anumite masuri si va acorda un termen administrativ de control
sau de judecata, dupa caz;
Prin urmare, spre deosebire de vechea reglementare, judecatorul sindic are la dipozitie
instrumente legale de a verifica si interveni direct in activitatea administratorului judiciar, fara
a se limita la o simpla constatare a activitatii administratorului judiciar si pe care acesta si-a
inscris-o intr-un raport.
Este posibil ca pe viitor sa se preconizeze o practica a judecatorilor-sindici de a verifica
rapoartele si de a-i sanctiona pe administratorii judiciari care nu isi intocmesc aceste rapoarte
intocmai cu dispozitiile stabilite de judecatori la termenele precedente. Aceste sanctiuni sunt
chiar prevazute de art 60 (art 22 din vechea reglementare), continutul pastrandu-se
neschimbat.

Sanctiunea nedepunerii documentelor justificative anexate cererii de inscriere la masa


credala. Prezentare comparativa.
Cristina Ion
Avocat senior
cristina.ion@deleanu.ro

Continut Art. 104 Codul Insolventei

Continut Art. LEGEA 85/2006

Art. 104
Cererea va cuprinde: numele/denumirea
creditorului, domiciliul/sediul, suma datorat,
temeiul creanei, precum i meniuni cu privire
la eventualele cauze de preferin.
(2)La cerere vor fi anexate documentele
justificative ale creanei i ale actelor de
constituire de cauze de preferin, cel mai
trziu n termenul stabilit pentru depunerea
cererii de admitere a creanei.
(3)Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la
purttor pot solicita administratorului judiciar
restituirea titlurilor originale i pstrarea la
dosar a unor copii certificate de acesta.
Administratorul judiciar va face meniunea pe
original despre prezentarea acestora.

Art.65
(1)
Cererea
va
cuprinde:
numele/denumirea
creditorului,
domiciliul/sediul,
suma
datorat,
temeiul creanei, precum i meniuni cu
privire la eventualele drepturi de
preferin
sau
garanii.
(2) La cerere vor fi anexate documentele
justificative ale creanei i ale actelor de
constituire
de
garanii.
(3) Posesorii de titluri de valoare la
ordin sau la purttor pot solicita
administratorului judiciar restituirea
titlurilor originale i pstrarea la dosar
a unor copii certificate de acesta.
Administratorul judiciar va face
meniunea
pe
original
despre
prezentarea acestora. Originalele vor fi
prezentate din nou la orice repartiie de
sume ntre creditori, precum i la
exercitarea votului n adunarea
general a creditorilor.5

Art. 104 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenei i de insolven
(Codul Insolventei) reia in mare parte mentiunuile prevazute in Art. 65 din Lega 85/2006, cu
singura meniune c documentele justificative ale creanei i ale actelor de constituire de
cauze de preferin se depun cel mai trziu n termenul stabilit pentru depunerea cererii
de admitere a creanei. Dei textul nu prevede expres, n coroborare cu dispoziiile art. 254
NCPC, se opineaza in doctrina c sanciunea nedepunerii documentelor justificative ale

creanei i ale actelor de constituire de cauze de preferin este decderea din dreptul de
a face dovada creanei.

Astfel, Art. 254 din NCCP prevede ca:


(1)Probele se propun sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare
in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel.Ele pot fi
propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege.
(2)Dovezile care nu au fost propuse in conditiile alin (1) nu vor mai putea fi cerute si
incuviintate, in cursul procesului, in afara de cazurile in care:
1.
Necesitatea probei rezulta din modificarea cererii;
2.
Nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasc, iar partea nu o putea
prevedea;
3.
Partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate, nu a putut propune
in termen probele cerute;
4.
Administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
5.
Exista acordul expres al tuturor partilor;
[...]
(5)Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului,
instant va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din
ofici, sa puna in discutia partilor necsitatea adminstrarii altor probe, pe care le poate ordona
chiar daca partile se impotrivesc.
***

Prezentare comparativa a problematicii Raportului asupra cauzelor intrarii in


insolventa.
Viorica Cucu
Economist
viorica.cucu@rovigo.ro
Monica Nicolescu
Economist
monica.nicolescu@rovigo.ro
1.
Modificare: In noua lege se prevede termenul de 40 zile ca si in legea veche dar si
faptul ca n cazuri de o complexitate ridicat, termenul poate fi prelungit de ctre
judectorul-sindic cu o perioad de maximum 40 de zile

O alta diferenta de acceptiune este :


LEGE nr. 85 din 5 aprilie 2006

LEGE nr. 85 din 25 iunie 2014

Art 20 (b)

Art.58 (b)

examinarea
activitii
debitorului
i
ntocmirea unui raport amnunit asupra
cauzelor i mprejurrilor care au dus la
apariia strii de insolven, cu menionarea
persoanelor crora le-ar fi imputabil, i
asupra existenei premiselor angajrii
rspunderii acestora, n condiiile art. 138,
precum i asupra posibilitii reale de
reorganizare efectiv a activitii debitorului
ori a motivelor care nu permit reorganizarea
i supunerea acelui raport judectoruluisindic, ntr-un termen stabilit de acesta, dar
care nu va putea depi 40 de zile de la
desemnarea administratorului judiciar

examinarea
activitii
debitorului
i
ntocmirea unui raport amnunit asupra
cauzelor i mprejurrilor care au dus la
apariia strii de insolven, cu menionarea
eventualelor
indicii
sau
elemente
preliminare privind persoanele crora lear fi imputabil i cu privire la existena
premiselor angajrii rspunderii acestora,
n condiiile prevederilor art. 169-173,
precum i asupra posibilitii reale de
reorganizare a activitii debitorului ori a
motivelor care nu permit reorganizarea i
depunerea la dosarul cauzei, ntr-un termen
stabilit de judectorul-sindic, dar care nu va
putea depi 40 de zile de la desemnarea
administratorului judiciar;

2.
Modificare: In noua lege se observa ca formularea asupra cauzelor si persoanelor este
mai slaba si mai imprecisa.

3.
In corelatie cu Raportul asupra cauzelor se afla problema atragerea raspunderii pentru
intrarea in insolventa (Art.169) si problematica prescriptiei acestei actiuni.
ART. 170
Aciunea prevzut la art. 169 se prescrie n termen de 3 ani. Prescripia ncepe s curg de
la data la care a fost cunoscut sau trebuia cunoscut persoana care a contribuit la apariia
strii de insolven, dar nu mai trziu de 2 ani de la data pronunrii hotrrii judectoreti de
deschidere a procedurii de insolven.

COMPENSATIA LEGALA IN LEGEA 85/2014


Cristina Sandu
Avocat senior
cristina.sandu@deleanu.ro
In noua lege a insolventei institutia compensarii legale a creantelor este prevazuta la art. 90,
potrivit caruia:
(1) Deschiderea procedurii de insolven nu afecteaz dreptul niciunui creditor de a invoca
compensarea creanei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cnd condiiile prevzute de
lege n materie de compensare legal sunt ndeplinite la data deschiderii procedurii.
Compensarea poate fi constatat i de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
(2) Prevederile alin. (1) se aplic n mod corespunztor i creanelor reciproce nscute dup
data deschiderii procedurii insolvenei.
Din analiza textului legal ante-mentionat rezulta ca legiutorul a inteles sa reglementeze un nou
continut al mecanismului compensarii legale in procedura insolventei, respectiv sa introduca
doua elemente de noutate: constatarea compensatiei legale si de catre administratorul
judiciar/lichidatorulu judiciar si compensarea crentelor reciproce nascute ulterior
deschiderii procedurii insolventei.
Potrivit prevederilor mai sus aratate, ulterior momentului deschiderii procedurii insolventei,
orice creditor poate solicita compensarea creantei sale cu cea a debitorului, nefiind stipulat
vreun termen in care aceasta poate opera. Singura conditie impusa de legiuitor vizeaza
indeplinirea, conform art. 90 alin 1 la data deschiderii procedurii si potrivit art. 90 alin 2
ulterior deschiderii procedurii, prevederilor imperative in materie de compensare legala.
In acest sens dispozitiile art. 1617 noul Cod Civil prevad: Compensatia opereaza de plin
drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si
care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi
natura.
Indeplinirea conditiilor prevazute de art. 1617 Cod Civil are ca efect juridic stingerea
creantelor in puterea legii, fara a mai fi necesara interventia judecatoruui sindic, ea operand
independent de acordul titularilor creantelor reciproce.
Ca o consecinta directa si fireasca a efectului compensatiei legale, legiuitorul i-a conferit
administritorului judiciar/licidatorului judiciar vocatia de a constata compensarea reciproca a
creantelor.
In ceea ce priveste cel de al doilea element de noutate, consider ca legiutorul s-a raportat la
realitatile economice actuale, creantele creditorilor nascute in timpul procedurii insolventei,

cunoscute drept creante curente, in reglementarea anterioara prevazute de art 64 neavand un


grad inalt de eficacitate.
Privitor la creantele curente conform dispozitiilor art. 5 pct.21 legea 85/2014: creditor cu
creane curente sau creditorul curent este acel creditor ce deine creane certe, lichide i
exigibile, nscute n timpul procedurii de insolven i care are dreptul de a i se achita cu
prioritate creana, conform documentelor din care rezult.
Or, atata vreme cat creantele unui creditor nascute ulterior procedurii insolventei se platesc cu
prioritate, in cazul existentei unor datorii reciproce intre debitor si creditor nascute ambele
ulterior deschiderii procedurii insolventei, operezeaza de drept compensatia.
S-ar putea pune problema ca, prin compensatie s-ar aduce atingere ordinii de preferinta
prevazuta de art. 161 din Legea insolventei 85/2014 (fost 123 Legea 85/2006), mai ales in
cazul creditorilor chirografari. Avand in vedere ca institutia compensarii legale opereaza
automat, in virtutea legii ca o modalitate de stingere a creantelor reciproce, ordinea de
preferinta prevazuta la art. 161 Legea 85/2014 nu va fi afectata.
Efectul imediat al compensatiei il reprezinta micsorarea masei credale si eliminarea
concursului creditorului a caruia creanta a fost compensata cu cea a debitorului aflat in
insolventa.
Nu in ultimul rand este de observat faptul ca, institutia compensatiei prevazuta de art 90
Legea 85/2014 opereaza numai intre creante nascute anterior deschiderii procedurii sau
creante nascute ulterior procedurii, neputand fi compensata o creanta nascuta anterior cu o
alta nascuta ulterior deschiderii procedurii.

Depozitul de cash colateral in lumina dispozitiilor Legii nr. 85/2006, respectiv Legii nr.
85/2014
Viorel Mesca
Avocat senior
viorel.mesca@deleanu.ro
Definitie
CASH COLATERAL reprezinta depozitul bancar constituit de catre debitor/garant la
institutia bancara unde se contracteaza un credit. Acest depozit se face in vederea garantarii
imprumutului si i se inapoiaza solicitantului numai dupa rambursarea integrala a creditului.
Constituirea cash-ului colateral se face prin indisponibilizarea unor sume in lei sau valuta de
catre garantul creditului, incepand cu data intrarii in vigoare a contractului de garantie pana la
data platii tuturor obligatiilor clientului fata de banca.

Incidenta in procedura insolventei


A.

Reglementarea anterioara

Singura posibilitate prevazuta de Legea nr. 85/2006 avuta in vedere legiuitor la redactarea
acesteia, de a se executa cu prioritate garantiile dupa data deschiderii procedurii si de a nu mai
astepta implementarea unui plan de reorganizare sau valorificarea garantiei in procedura
falimentului, il reprezenta formularea unei cereri de ridicare a suspendarii conform
prevederilor art. 39 din lege. Doar in ipoteza in care cererea era admisa de ctre judecatorul
sindic, garantia putea fi executata. In orice caz, chiar daca creditorul bancar era in
imposibilitate de a-si executa garantiile, folosirea sumelor de bani ce constituie garantia bancii
nu se putea face fara acordarea unei protectii corespunzatoare creantei garantate.
Indiferent de cat de avansat era stadiul executarii silite individuale demarate anterior
deschiderii procedurii insolventei, odata cu deschiderea procedurii, executorul judecatoresc1
se afla in imposibilitate de a distribui sumele indisponibilizate (chiar daca reprezentau
garantia bancii), existand obligatia virarii acelor sume in contul unic de insolventa deschis pe
numele debitorului.
Cu titlu de exemplu. aceeasi era situatia si in cazul garantiilor financiare (i.e. cash colateral
aferent unei scrisori de garantie bancara): banca nu putea executa pur si simplu acea garantie
desi rezulta fara niciun dubiu faptul ca finalmente, acei bani se cuveneau bancii in calitatea sa
de creditor garantat.

ce putea sa se afle chiar in faza finala a distribuiri de sume catre creditorul garantat cand a intervenit
deschiderea procedurii insolventei

Aceasta intrucat potrivit prevederilor Ordonanei nr. 9/20042 nu exista posibilatea executarii
garaniilor financiare dupa data deschiderii procedurii insolventei atunci cand constituitorul
acelei garantii era o societate comerciala. Cu toate ca aceasta ordonanta transpunea Directiva
Consiliului Europei 2002/47/CE privind contractele de garantie financiara, ce permite
executarea garaniilor financiare dupa data deschiderii procedurii insolventei, ramane de
observat ca legislatia nationala de transpunere a directivei deroga de la aceast posibilitate.
In ceea ce priveste garantiile reale mobiliare sau imobiliare, situaia nu era diferita,
deschiderea procedurii blocand practic posibilitatea creditorului bancar de a executa aceste
garantii.
In urma deschiderii procedurii insolventei, se proceda la transferul sumelor aflate in depozitul
de cash colateral in contul unic de insolventa, cu indisponibilizarea acesteia pana la
distribuirea catre creditorul garantat.
In practica, acest aspect ridica mai multe intrebari, dintre care amintim:
1.
Daca transferul acestei sume in contul averii debitoarei poate fi calificat ca o
recuperare a unei sume de bani in cadrul procedurii, in raport de care lichidatorul judiciar are
dreptul la incasarea onorariului variabil.
2.
Daca era posibila retinerea din suma respectiva a cheltuielilor de procedura, altele
decat onorariul variabil al lichidatorului judiciar.
In ceea ce priveste prima intrebare, intr-o decizie de referinta, Tribunalul Constanta a retinut
ca onorariul variabil al lichidatorului judiciar este datorat pentru sumele de bani obtinute din
recuperarea creantelor societatii in insolventa de la debitorii sai sau din fondurile obtinute din
vanzarea bunurilor. Totodata, nu exista identitate de sens intre sumele de bani incasate de
catre debitoare si sumele de bani rezultate din recuperarea unor creante. Raportul este de la
intreg la parte, in cadrul sumelor de bani incasate de catre debitoare regasindu-se si cele
incasate prin recuperarea creantelor, insa fara sa se confunde cu acestea. In aprecierea
instantei, diferentierea este esentiala, intrucat debitoarea poate incasa sume din activitatea
curenta in cadrul perioadei de observatie sau chiar din continuarea unor contracte in perioada
de lichidare, fara ca lichidatorul judiciar sa aiba o contributie in acest sens.
Onorariul trebuie sa reprezinte plata eforturilor depuse de lichidatorul judiciar pentru
obtinerea fondurilor necesare acoperirii creantelor. In acest sens, se accepta ideea ca
onorariul variabil este datorat pentru creantele a caror recuperare prezinta dificultati si este
nevoie de demersuri judiciare pentru incasarea lor.

Privind unele contracte de garantie financiara

In speta, cu privire la suma de bani in discutie, reprezentand o garantie in favoarea creditoarei


contestatoare, transferul acesteia dintrun cont in altul echivaleaza cu predarea bunului adus
garantie, simpla predare a bunului neputand fi considerata ca o obtinere de fonduri. In
consecinta, Tribunalul Constanta a concluzionat ca onorariul variabil aferent acestei sume nu
este datorat lichidatorului judiciar, nici macar in ceea ce priveste dobanda acumulata pana la
data distributiei, aceasta fiind doar un accesoriu al sumei principale, datorata creditorului
garantat, in temeiul art.121 alin.1 pct. 2 din Legea 85/2006.
In ceea ce priveste a doua intrebare, pentru aceleasi considerente, cota de 2% retinuta a fi
platita catre UNPIR nu este datorata, intrucat suma de bani distribuita nu intra in categoria
fondurilor obtinute in cadrul procedurii.
Considerentele au fost preluate si de Curtea de Apel Constanta, ce a retinut ca suma
constituita de debitoare ca depozit colateral, cu titlu de garantie privind creditul contractat,
desi transferata in contul unic de insolventa, deschis in temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr.
85/2006, la cererea administratorului judiciar, nu poate fi apreciata ca o incasare sau
recuperare a sumei.
Pe de alta parte, in practica uzuala a practicienilor in insolventa, transferul in contul unic de
insolventa a sumelor din depozitul de cash colateral urma soarta distribuirii fondurilor
obtinute din vanzarea bunurilor garantate, in temeiul prevederilor art. 121 din legea
insolventei.
Astfel, se proceda la retinerea onorariului fix de catre administratorul/lichidatorul judiciar,
distribuirea cotei UNPIR si a altor cheltuieli de procedura prevazute la alin. 1 pct. 1 daca
existau), urmand ca in cazul in care onorariul variabil era stabilit drept cota din sumele atrase
(si nu din valorificarea bunurilor) sa i se distribuie in mod proportional.
B.

Actuala reglementare

Potrivit prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014:


(7) Sumele de bani existente in contul debitorului la data deschiderii procedurii si asupra
carora este constituita o ipoteca mobiliara, precum si garantiile in numerar (cash colateral)
vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de catre administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea
creantelor exigibile ale acestuia, in termen de 5 zile de la cererea creditorului.
(9) Pentru asigurarea resurselor in vederea continuarii activitatii curente a debitorului in
perioada de observatie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinta prevazute la
acest articol vor putea fi folosite de catre administratorul judiciar cu acordul creditorului
titular al garantiei. In cazul refuzului acestui acord, judecatorul-sindic poate autoriza

folosirea acestor sume de bani, cu acordarea in beneficiul creditorului titular al garantiei a


protectiei corespunzatoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3)3.
Din prevederile mentionate anterior, reiese faptul ca legiuitorul a instituit regula ca garantiile
in numerar, existente la data deschiderii procedurii, vor fi distribuite de catre
administratorul/lichidatorul judiciar in urma receptionarii cererii creditorului titular al
ipotecii mobiliare, in termenul de 5 zile prevazut.
Exceptia de la aceasta regula o constituie situatia in care:
(i)
aceste sume sunt necesare, in tot sau in parte, pentru continuarea afacerii in perioada
de observatie si
(ii)
creditorul beneficiar al garantiei respective refuza sa-si exprime acordul in acest sens.
Numai in aceasta ipoteza se poate cere autorizarea judecatorului sindic pentru folosirea
acestor sume de bani in procedura.
Mai mult decat atat, o astfel de autorizare se poate acorda numai prin instituirea unei protecii
corespunzatoare fata de creditorul beneficiar al respectivei cauze de preferinta, prin aplicarea
in mod direct a dispozitiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 85/2014.
Astfel cum s-a sustinut in doctrina4, ratiunea instituirii acestor texte are in vedere faptul ca,
indiscutabil, derularea activitatii operationale curente este imposibil fara asigurarea
lichiditatilor necesare. Este evident faptul ca existenta unui creditor beneficiar al unei ipoteci
mobiliare pe sumele de bani din conturile debitorului poate complica lucrurile, prin nasterea
unui potenial conflict intre interesele debitorului (si, implicit, ale celorlalti creditori, care ar
dori restructurarea) si interesele creditorului garantat. S-a incercat astfel crearea unui echilibru
intre aceste interese, de natura a permite atat continuarea activitatii curente, prin evitarea unui
blocaj generalizat si iremediabil, cat si protejarea intereselor acestui creditor, prin acordarea
protectiei corespunzatoare.

Potrivit carora (3) in cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului
grevate de cauze de preferinta, creditorul titular are urmatoarele drepturi: a) dreptul de a
beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei sale, potrivit prevederilor art. 78; b)
dreptul de a beneficia de distribuiri de sume in conditiile art. 159 alin. (1) pct. 3 si art. 161 pct.
1, in conditiile in care nu poate beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei,
beneficiind de o cauza de preferinta, conform prevederilor art. 78.
4

Av. Andreea Deli, Av. Simona Maria Milos Elemente de noutate in legislatia insolventei. De la
principii la implementarea lor, publicat in Revista Phoenix nr. 49/2014.

Optiunea creditorului de a-si recupera creanta direct de la garant

1. Definitia notiunii de garantie pentru buna executare


Convergenta asigurarilor cu celelalte piete financiare a condus, pe parcursul timpului, la
schimbari dramatice in ceea ce priveste produsele de asigurare de credite si garantii. Astfel,
explozia de noi forme de acoperire a riscurilor financiare din ultimul deceniu a avut la baza
spiritul competitiv al asiguratorilor in fata celorlalte institutii financiare si nu numai; mai
importante au fost creativitatea si capacitatea acestora de a adapta mereu practicile traditionale la
noi structuri de acoperire, la noi riscuri, aplicabile mediului economic actual, iar odata ce
produsele au devenit mai sofisticate, managementul de risc a trebuit sa se modeleze si el,
adaptandu-se realitatilor concrete.
Necesitatea gasirii de solutii alternative de garantie financiara nu a fost niciodata mai
pronuntata ca in aceste vremuri incerte din punct de vedere economic, cand companiile se
confrunta cu o presiune severa asupra liniilor de credit si mai ales in fata unei nevoi atat de
stringente de continuare a investitiilor.
Pentru exemplificare, fie ca vorbim despre proprietarul unui proiect de constructie sau de
un antreprenor, certitudinea privind finalizarea unui serviciu demonstreaza credibilitate. Si, cum
riscul de neindeplinire a obligatiilor financiare este in crestere, atat contractorul, cat si clientii lui
au nevoie de certitudinea ca proiectul va fi finalizat la timp si in conformitate cu termenii
stipulati in contract.
Asigurarea de garantii este o alternativa la scrisoarea de garantie bancara, asigurarea fiind
din ce in ce mai solicitata de companiile care participa la diverse licitatii pentru achizitii de
bunuri si servicii. Prin Hotararea Guvernului nr. 834/2009, garantiile emise de asiguratori sunt
mentionate expres ca forme de garantie acceptate de organismele publice in cadrul licitatiilor
pentru bunuri si servicii, alaturi de scrisorile de garantie bancara. Mai mult, toate contractele
cadru ale CNADNR pentru reabilitarea tronsoanelor de drumuri nationale, prevad obligativitatea
depunerii unei garantii de buna executie de 10% din valoarea proiectului sau depunerea unor
polite de asigurare pentru garantie de buna de executie.
In baza acestei asigurari, asiguratorul se angajeaza sa onoreze angajamentele pe care
clientul sau, companie furnizoare de bunuri sau prestatoare de servicii, si le-a luat catre un
beneficiar. Emiterea politei se face pe baza contractului de lucrari sau de prestari servicii,
asiguratorul urmarind obligatiile asumate de clientul sau si achitand in numele acestuia
despagubirea catre beneficiar, atunci cand firma asigurata nu executa sau executa
necorespunzator obligatiile contractuale care ii revin.

Garantiile asumate de asiguratori sunt de mai multe feluri, principalele tipuri fiind:

garantii de participare la licitatie (Bid Bond);

garantii de returnare a avansului (Advance Payment Bond);

garantie de plata (Payment Bond);

garantie pentru buna executie a contractului (Performance Bond);

garantie de intretinere (Maintenance Bond);

garantie pentru rambursarea cheltuielilor achitate de turisti in cazul insolvabilitatii sau


falimentului agentiei de turism.

2. Analiza naturii garantiei de buna executie si a formelor sub care aceasta se poate
constitui

Emiterea garantiilor se face numai in conditii de riscuri minime, dupa o analiza


echivalenta cu analiza riscului de creditare, conditiile de emitere fiind bonitatea/solvabilitatea
societatii garantate, precum si capacitatea acesteia de buna executie a contractului pentru care se
solicita bond-ul. Vom reveni asupra acestui aspect, atunci cand vom pune in discutie o inovatie
recent introdusa in Malta.
Garantia de buna executie sau performance bond, asa cum este numita in dreptul anglosaxon, are o particularitate aparte prin natura duala pe care o poate avea. Astfel, garantia poate fi
stipulata ca fiind la cerere, caz in care garantul este obligat sa achite polita ori de cate ori
creditorul garantiei solicita debitorului efectuarea platii. Garantul are dreptul sa refuze
efectuarea platii numai in cazul in care ii este solicitata o plata regulata sau exista motive
credibile de suspiciune asupra unei cereri facuta cu rea-credinta. Pe cale de consecinta, aceasta
forma a garantiei poate fi extrem de periculoasa pentru garant si este mai putin uzitata.
Pe de alta parte, stipularea unei garantii sub conditie conduce la obligarea garantului
la plata, doar in cazul in care debitorul este in imposibilitate de a achita, iar culpa acestuia
din urma in neexecutarea obligatiei este dovedita. Aceasta forma a garantiei de buna executie
este cea mai uzitata, garantul fiind in general o societate de asigurare sau o banca.
3. Jurisprudenta in materie si concluziile pe care le putem trage
Problema juridica esentiala rezida in modul in care instantele sunt chemate sa interpreteze
un contract prin care s-a prevazut o garantie de buna executie, fara insa a se stipula exact natura

garantiei. Intr-un asemenea caz, ar putea parea ca un creditor si-ar putea recupera creanta direct
de la asigurator, interpretand natura garantiei ca fiind una la cerere. Prevederile contractuale
sunt in acest caz extrem de importante.
Reprezentativ pentru aceasta problema o constituie un caz solutionat in 2010 din Marea
Britanie, Vossloh vs Alpha Trains.
Premizele spetei sunt acelea ca Vossloh, un producator de locomotive a produs in urma
unui contract, pentru Alpha Trains un numar de locomotive, avand ca garant pentru buna
executie firma VAG (facand parte din acelasi grup de companii al Vossloh). In momentul in care
un litigiu s-a declansat cauzat de neexecutarea culpabila a Vossloh a obligatiei de livrare a
locomotivelor, Alpha Trains s-a indreptat direct impotriva VAG (ca firma principala a grupului
de companii) considerand ca garantia de buna executie este una la cerere, chiar daca la
momentul respectiv, instantele nu constatasera inca culpabilitatea Vossloh. Era prin urmare o
incercare directa de recuperare a creantei, impotriva garantului, considerand ca garantia avea
natura unei stipulatii la cerere. Totusi, prevederile contractuale vizau si aspectul ca desi
garantia se achita la cerere, culpabilitatea debitoarei trebuia dovedita. Pe cale de consecinta,
instanta a considerat ca garantia era una sub conditie, chiar daca termenul la cerere
era folosit, esentiala fiind nu definitia termenului, ci conditia preexistentei unei culpe
dovedite din partea debitorului.
Este de luat in considerare, prin urmare, stabilirea culpei debitorului ca o conditie
inainte de a se pune in discutie posibilitatea unui creditor de a-si satisface creanta de la
garant.
In recentul litigiu dintre CNADNR si Romstrade, in care Astra Asigurari are calitatea de
garant asigurator, CNADNR s-a indreptat pentru executarea garantiei impotriva asiguratorului.
Aceasta insa, numai dupa ce CNADNR s-a inscris la masa credala a Romstrade, creanta fiind
prin urmare de necontestat. Contractul de executie a modernizarii unui tronson din DN67C
fusese incheiat in 2008, Romstrade garantand buna executie a lucrarii cu o valoare de 10% din
costuri. Ulterior, insa, a avut posibilitatea de a incheia contracte de garantii de buna executie cu
Astra Asigurari, pentru o suma totalizand 93 milioane de lei. Dupa intrarea in insolventa a
Romstrade, CNADNR a solicitat achitarea acestei sume de catre Astra Asigurari. Aceasta s-a
aparat invocand neachitarea de catre Romstrade a politelor de asigurare precum si neevaluarea
corecta a daunelor. Tribunalul Bucuresti a dat insa castig de cauza CNADNR, obligand Astra
Asigurari la achitarea daunelor.
De asemenea, in litigiul dintre Trenitalia Spa si Astra Vagoane SA, in care Trenitalia a
inteles sa se indrepte impotriva asiguratorului Generali Itali Spa, obtinand obligarea acestuia la
plata unei sume de 1.804.726,68 Euro pentru daunele cauzate de Astra Vagoane prin
neexecutarea contractului. Este interesant de remarcat ca acest litigiu a fost pornit inainte ca
inscrierea Trenitalia la masa credala a Astra Vagoane sa fie finalizata. Neavand la dispozitie

politele de asigurare emise de Generali Itali SpA, putem doar sa presupunem ca acele garantii au
fost stipulate ca fiind la cerere, asadar Tribunalul din Roma aproband somatia de plata
formulata de Trenitalia impotriva asiguratorului.
4. Concluzii si preconizari
Ca o concluzie, analiza unor posibilitati ale unui creditor de a recupera creanta direct
impotriva asiguratorului si astfel sa evite procedura destul de greoaie a recuperarii creantei in
cadrul procedurii insolventei, ne conduce la concluzia ca poate fi o masura viabila, conditia fiind
insa existenta unor clauze contractuale bine definite si neechivoce, dublate de stabilirea unei
culpe a debitorului in neexecutarea obligatiei pentru care a fost constituita acea garantie.
Despre faptul ca prima conditie ceruta pentru a exista responsabilitate este aceea ca faptul
trebuie sa constituie o culpa sau o greseala vorbea si Dimitrie Alexandresco: Asupra acestui
punct nu mai incape nici o indoiala, cuvantul greseala se gaseste chiar in art. 998. Considerand
dupa art. 998 si 999, pentru ca un fapt sa intruneasca elementele unui delict sau quasi-delict
trebuie neaparat ca el sa constsituie o greseala din partea aceluia care la seversit.
Pentru ca responsabilitatea prevazuta de art. 998, 999 sa existe, scria acelasi autor, se
cere, insa, ca faptul comis sa fie ilicit sau nedrept, dupa cum se exprima art.1724 si 1725 din
Codul Calimach (1294 Codul austriac), adeca oprit de lege. Faptul ilicit consista in atingerea
nedreapta a dreptului altuia. Damnum injuria datum, quod non jure factum est, id est contra
jus.
Este evident ca garantarea de buna executie in cadrul unei afaceri este o masura care
devine foarte populara in mediul de afaceri intra-comunitar. Riscurile la care se expun
asiguratorii insa, mai ales in contextul unei aparent interminabile crize economice nu sunt de
neglijat. Aceste riscuri ar putea cauza pe viitor o reducere a constituirii de garantii de buna
executie. Totodata, este laudabila in acest domeniu inovatia de care dau dovada din nou,
institutiile financiare din Malta. Astfel, recent (August 2014) a fost incheiat un agreement intre
mai multe institutii financiare malteze si irlandeze, agreement numit Exchange Traded
Instrument (ETI), prin care un investitor poate beneficia de o garantie de buna executie direct
prin acest program pilot. Premiza este infiintarea European Wholesale Securities Market, in
esenta o bursa europeana a obligatiunilor, facilitand astfel obtinerea (intre altele) a unor garantii,
inclusiv pentru buna executie, dar numai pentru companiile ce au actiuni emise la aceasta bursa.
In concluzie, garantiile de buna executie ii pot asigura unui investitor o mai mare
siguranta in executarea contractelor de achizitii publice, dar in acelasi timp este necesara si
o clara delimitare a limitelor raspunderii garantului, iar daca vorbim de perspectiva
recuperarii creantei, este necesar sa avem in vedere in primul rand dovada culpei
debitorului.