Sunteți pe pagina 1din 1

Conditia umana in filosofia moderna

Conditia umana consta in capacitatea fiecaruia de a fi propriul Demiurg, de a avea


calitatea de a- si plasmui un model individual care sa ii permita trancederea spre absolutul
fiintei si vietii. Conditia umana reprezinta axul existentei, care plasmuieste esenta trairii
individuale si a profundului creatiei proprii. Reprezinta proiectia eului in planul atat fizic, cat
si metafizic al gandirii si simtirilor, simbolizand in acelasi timp o plaja a asumarii eternului
existentialism, aflat la granite materializarii libertatii si ingradirii interiorului fiintei umane.
Ontologia umanului reliefeaza omul ca fiind o fiinta cugetatoare, creatoare, libera,
dar si responsabila. Aceasta teorie a existentei manifesta o materializare a fiintei in sine in
metafizic, o fiintare profunda in rational, deloc empirica, cu valente fizico- chimice, biologice,
ori chiar socio- umane.
Omul reprezinta fiinta vie cu o arzatoare dorinta continua de depasire a conditiei,
dorind sa razbata dincolo de limitele impuse de societate ori sine. Reprezinta izovorul unei
inepuizabile surse de autoconstruire si autoeducare, de adaptare la social si extravazare din
cotidian si valori restrictive.
Fiinta umana inglobeaza intru totul un mecanism adaptativ evolutiv, biologic si
social, care este capabila de a se pregati pe sine pentru traire, pentru comunicare si dialog
intersubiectiv, avand deschidere spre solidaritate. Reprezinta elementul viu care isi parcurge
indubitabil parcursul glorios spre nefiinta, pregatindu- se pentru moarte ori nemurire, tinzand
spre conceptul universalizarii, spre o transpunere intr- un plan cosmic, oniric, superior
oricarui neofit.
Fiinta umana, este cea care, constient, sau poate nu, prin conditia sa umana, fireasca,
isi cultiva energiile pamantesti, spre a purcede catre metrafizic, ori plan subaltern, prin
desprindere de terestru si accedere spre transcendental fiintei, depasindu- si astfel conditia sa,
intiala, internalizata.