Sunteți pe pagina 1din 6

Remediile medicamentoase si mecanismul lor de actiune

Controlul infectiei in corpul uman


Eliminarea cu scucces a infectiei oportuniste din dferite zone de
inoculare este posibila datorita mecanismelor defensive ale
tesuturilor gazda. In mod ocazional terapia cu antibiotic sau
tratamentele chirurgicale cum ar fi dreanarea puroiului sunt folosite
ca metode ajutatoare pentru a sustine eforturile immune ale
organismului. Eliminarea infectiei endotontice se deosebeste oricum
de metodele traditionale de interventie asupra microflorei si se face
prin cai cu totul specifice. Aceasta se datoreaza faptului ca
raspunsul defensiv local nu este capabil sa elimine infectia din
spatiul endodontic complet. Din cauza particularitatilor anatomice
ale spatiului endodontic, raspunsul defensiv local trebuie combinat
cu metode efective de tratament. In scopul controlului infectiei
endodontice se succed citeva evenimente: Raspunsul defensive
local, antibioticoterapia folosita doar in cazuri specifice,
instrumentarea si irigarea canalelor, medicamente intracanalare
foslosite intre vizite, obturarea definitva a canalului si restaurarea
coronara.
Raspunsul defensiv local este responsabil pentru prevenirea
raspindirii infectii canalare spre os si tesuturile moi. Necatind la
aceasta din cauza circulatii ineficiente in aceasta zona,
mecanismele
defensive nu pot ajunge in interiorul spatiului
endodontic
spre pulpa necrotizata . Instrumentarea canalului
inlatura un anumit numar de microbi din spatiul canalului radicular
central, insa scopul principal al instrumentarii este de a crea conditii
de irigare si inserare a medicamentelor dar si a obturatiei definitive.
Irigarea ajuta de-asemenea la instrumentarea canalului prin
reducerea fortei de frictiune si indepartarea microbilor din canalul
radicular. Multi iriganti au efect antimicrobian astfel
inlatura
microbii reziduali din canal. Medicamentele antimicrobiene sunt
folositi in tratamentu endodontic planificat pentru mai multe vizite.

Un studiu clasic efectuat de Sjogren dar si alti autori indicau ca


canalul in timpul obturarii trebuie sa fie steril, aceasta fiind conditia
de baza in tratamentul endodontic incununat de succes, iar Ca(OH)2
ca medicament intracanalar poate da un prognostic favorabil in
ceea ce priveste sterilitatea canalului. Insa in acelasi timp un numar
impunator de studii au contestat aceste afirmatii, si in prezent nu
exista un consens clar cu privire la folosirea medicamentelor
intracanalare sau la avantajul pe care-l reprezinta. Insa fara dubii,
exista un consens general, ca in conditii optimale, obiectivul
endodontiei este sa inlature sau sa omoare toate microorganismele
din canalul radicular si sa nutralizeze orice tip de antigeni care au
ramas dupa ce microorganismele au fost distruse. Atingerea acestui
scop garanteaza vindecarea leziunilor periapicale. Necatind la
aceasta distrugerea completa a florei este un obiectiv greu de atins.
Se stie de-asemenea ca chiar si in conditiile cind nu se obtine 100%
sterilitate se obtine vindecarea clinica si radiografica. Aceasta
situatie este comparabila cu parodontita marginala sau gingivita,
atunci cind nu este posibil inlaturarea in totalitate a bacteriilor,
tratamentul de calitate efectuat in schimb poate induce vindecarea.
Solutii antibacteriene de irigatie.
Folosirea solutiilor de irigare este o parte importanta a tratamentului
endodontic. Irigantii faciliteaza inlaturarea tesutului necrotic ,
microorganismele si aschiile dentinare din canalul radicular. Irigantii
de-asemenea mai pot preveni blocarea tesuturilor dure si moi in
zona apicala si periapicala a canalului. Citeva solutii irigante sub
actiunea lor dizolva atit tesututile organice cit si anorganice. Si, in
final, sunt citiva iriganti de canal care au efect antimicrobian, ce se
manifesta prin distrugerea activa a bacteriilor si fungilor la contactul
direct cu aceste organisme. Pe de alta parte multi iriganti s-au
prezentat a fi citotoxici si pot ptovoca reactii dureroase severe daca
ating zona tesuturilor periapicale.
NaOCl este cel mai folosit irigant canalar. In apa NaOCl se ionizeaza
si produce ioni de Na si hipoclorit, OCl, HOCl. Cuprins intre pH de 4
si 7 clorura se prezinta ca HClO, jumatatea activa, in timp ce la pH

de 9, predomina OCl. Acidul hipocloros este responsabil pentru


inactivarea bacteriana. El actioneaza prin intreruperea fosforilarii
oxidative, sinteza ADN-ului bacterian precum si blocarea activitatilor
membranare a celulei microbiene. NaOCl este folosit in concentratii
diferite ce variaza intre 0,5 si 7%. Este folosita in stare nediluata la
un pH de 11 in concentratiile sus numite sau diluat cu o solutie
bicarbonat de 0.5-1% solutie Dakin.
NaOCl este bine cunoscut pentru activitatea sa antimicrobiana,
omoara bacteriile rapid chiar si in concentratii minime. Waltimo et al
a demonstrat ca Candida albicans considerat un microorganism
rezistent, la contactul cu hipocloritul de sosiu moare in 30 de
secunde atit la concentratiile de 5% cit si la cele de 0.5%. Gomes et
al a testat in vitro efectul a NaOCl din diferite concentratii asupra
Enterococcus faecalis care a fost omorit in 30 de secunde la o
concentratie a soluiei de 5.25, in timp ce la o concentratie de 2.5 si
0.5% a fost nevoie de un timp mai indelungat 10-30 minute.
Experimentele efectuate pe bacteriile Gram-negative asa ca
Porphyromonas gingivalis, Porphyromonas endodontalis si Prevotela
intermedia des izolate din periodontitele apicale au o
susceptibilitate inalta si toate 3 specii au fost distruse in 15 secunde
la concentratii mici si mari deopotriva a NaOCl. In ceea ce priveste
studiile in vivo se remarca diferente esentiale. Cauza acestei
discordante este diferenta cantitativa a substantei folosite intr-un
caz si in altul, precum si lipsa materialelor ce ar putea proteja
bacteriile, asa cum se intimpla de fapt in vivo.
Partile slabe ale hipocloritului include: gustul neplacut, toxicitatea si
incapacitatea de-a inlatura smear layer-ul din cauza efectului scazut
asupra componentelor anorganice. Citeva din motivele pentru care
hipocloritul ara rezulate proaste in studiile in vivo sunt: anatomia
canalara si dificultatea de a iriga portiunea apicala a canalului. Deasemenea se mai evidentiaza si faptul ca NaOCl are efecte caustice
puternice asupra tesuturilor sanatoase la concentratia de 5,25%

EDTA, acizii citrici si alti acizi

EDTA 17%, pH-7 are proprietati bactericide neinsemnate sau chiar


fara nici-un efect antimicrobian. La expunerea directa a
microorganismelor pentru un timp indelungat, EDTA elibereaza de
pe suprafata bacteriilor proteine ce mai apoi se combina cu ioni
metalici din membrana celulara. Aceasta poate cauza moartea
microorganismelor. Mai important, insa EDTA are un efect
chelational eficient in canalul radicular. Indeparteaza detritusul
dentinar atunci cind actioneaza impreuna (nu simultan) cu
hipocloritul de sodiu, actionind asupra componentei anorganice a
dentinei. Astfel ca prin facilitarea curatirii mecanice si indepartarea
tesuturilor infectate a canalelor radiculare, EDTA contribuie la
eliminarea bacteriilor. S-a demonstrat ca prin inlaturarea detritusului
dentinar cu ajutorul EDTA sau a acidului citric se imbunatateste
efectul antimicrobian si dezinfectant a agentilor antimicrobieni prin
actionarea la un nivel mai profund din stratul dentinar. Inlaturarea
smear layerului faciliteaza penetrarea sealerilor in tubii dentinari.
Datorita inlaturarii acestui strat de dentina infectata se obtine o
dezinfectie mai buna a peretilor canalului radicular. Atit EDTA cit si
acidul citric pot efectiv inlatura smear layerul daca sunt folosite
impreuna cu NaOCL
Peroxidul de hidrogen
Apa oxigenata este un antiseptic care a fost pe larg utilizata pentru
dezinfectie si sterilizare. Insa, in endodntie nu a fost foarte populara,
actual folosirea acesteia este in declin. Concentratia H2O2 variaza
de la 1 la 30%. Aceasta produce radicali liberi HO ce ataca
componentele microbiene asa ca proteinele si ADN. H2O2 are
activitate
antimicrobiana
impotriva
diferitor
forme
de
microorganisme inclusiv virusuri, bacterii, fungi si spori. Este mai
efectivi impotriva bacteriilor Gram-pozitive decit celor gram
negative. Catalazele sau dismutazele superoxide produse de unele
bacterii le pot proteja partial de actiunea H2O2. Folosirea in
endodontie se datoreaza actiunii antimicrobiene precum si
aproprieatilor de curatire. H2O2 de 30% s-a folosit ca fiind primul
pas in dezinfectarea suprafetei dentare dupa curatirea mecanica. Se
folosea pe larg la curatirea camerei pulpare de singe si tesuturi

remanente. Sa folosit si ca irigant de canal, insa efectul


antimicrobian este foarte scazut. S-a obeservat efectul sinergist
intre apa oxigenata si clorhexidina documentat de Steinberg et al.
Clorhexidina
Clorhexidina digluconat este pe larg folosita ca antiseptic din cauza
efectului sau antimicrobian excelent. Se bucura de popularitate in
endodontie atit ca irigant de canal cit si ca medicament intracanalar.
Spre deosebire de hipoclorit de Na acesta nu are miros neplacut, nu
lezeasa tesuturile periapicale, insa nu poate dizolva tesuturile.
Mecanismul sau de actiune se bazeaza pe faptul ca permeabilizeaza
membrana citoplasmatica a microorganismului prin crearea unor
canale si consecutiv degradarea celulei microbiene. In concentratii
mari cauzeaza coagularea componentelor intracelulare. Din
proprietatile sale mai este si faptul ca persista un timp indelungat si
are proprietati toxice diminuate. Activitatea clorhexidinei este
influentata de pH si se reduce in prezenta materialelor organice.
Este inferior hipocloritului din cauza ca nu inlatura in totalitate
biofilmul de pe peretii canalului radicular. Biofilmul din cauza
structurii sale antigenice poate comunica cu spatiu periodontal si
complica tratamentul initiat, de-asemenea are un impact negativ
asupra calitatii sigilarii spatiului periodontal.
Citeva studii in vitro au demonstrat ca Clorhexidina are un efect
bactericid mai puternic asupra E faecalis decit hipocloritul. Timpul
necesar clorhexidinei pentru distrugerea E Faecalis este mai putin
de 30 de secunde in orice concentatie. Fenomenul de sinergism
dintre H2O2 si CHX nu este pina la capat inteles insa rezultatele
sunt uluitoare, Aceste 2 preparate au capacitatea de a eradica in
toatlitate E faecalis arata un studiu in vitro ( Steinberg et al)
Iodura de potasiu
Iodura de potasiu este unul din cei mai vechi dezinfectanti care
continuie sa fie destul de folositi si in prezent. Are proprietati
bactericide , fungicide, bactericide si chiar sporicide. Iodura
penetreaza rapid in citoplasma microorganismului si provoaca

moartea celulara prin atacarea proteinelor, nucleotidelor si alte


molecule cheie ale celulei microbiene. In canalul radicular, iodura de
potasiu intra in contact cu substante asa ca dentina si proteine de
diferit tip.. Studiile demonstreaza ca interactiunea iodurei cu mediu
spatiului endodontic si in pecial cu dentina canalului radicular scade
sau inhiba efectul antimicrobian impotriva E faecalis. Acesti factori
fac dificila obtinerea unei sterilizari a canalului cu iodura de potasiu.

Irigatii ce contin antibiotice


MTAD SI TetraClean
MTAD este o combinatie dintre tetraciclina, acid si detergent si
reprezinta o noua generatie de iriganti de canale. Tetraclean este si
el un irigant asemanator MTAD. MTAD are un pH scazut 2,15
deoaree contine acid citric, indeparteaza smear layerul dupa irigatia
cu NaOCl. Are si activiate antibacteriana. Beneficiile acestui produs
este ca pe de-o parte inlatura detritusul din canal, pe de alta parte
are efect antimicrobian. NaOCl folosit impreuna cu MTAD trebuie sa
aiba o concentratie de 1,3% in timpul instrumentarii canalului,
urmat de folosirea MTAD. Acest preparat solubilizeaza dentina in
timp ce tesuturile pulpare ramin neafectate. Este mai putin citotoxic
decit eugenolul, apa oxigenata, hidroxidul de calciu, hipocloritul de
sodiu si EDTA. Activitatea antibacteriana este reprezentata de
prezenta doxycilinei in concentratii sporite ceea ce da un bun efect
antibacterian