TEMA 1. TURISMUL ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIAL.

1.1. Conceptele de turism i turist.

1.1.1. Repere istorice ale turismului.
1.1.2. Conceptul i noiuni fundamentale din turism
1.2. Turismul i dezvoltarea economico-social.
1.2.1. Conexiuni macroeconomice ale turismului.
1.2.2. Semnificaii socio-economice ale turismului.
Conceptele de turism i turist.
Etimologic, cuvntul turism provine din termenul englez tour (cltorie), sau to tour, to
make a tour (a cltori, a face o cltorie), termen creat n Anglia, n jurul anilor 1700, pentru a
desemna aciunea de voiaj n Europa n general i n Frana n special. La rndul su, acest
termen englez deriv din cuvntul francez tour (cltorie, plimbare, micare), fiind preluat de
majoritatea limbilor europene cu sensul de cltorie de agrement.
Profesorul englez F. W. Ogilvie, n 1933, considera ca fiind turiti ... toate persoanele care
satisfac cel putin dou condiii, i anume sunt deprtate de cas pentru o perioad care nu
depete un an i cheltuiesc bani n acele locuri fr ca s-i ctige. Asemntor se pronuna i
compatriotul su A. C. Norwal (1936), care considera c turistul este acea persoan care intr
ntr-o ar strin pentru orice alt scop dect de a-i stabili o reedin permanent sau pentru
afaceri i care cheltuiete, n ara unde se stabilete temporar, banii ctigai n alt parte
Turismul s-a cristalizat in a 2-a jumatate a sec XIX. Timp de 1 secol de la aparitie al a avut
o evolutie relativ lenta. Dupa al 2-lea razboi mondial incepind cu anii 1960 turismul se extinde
antrenind tot mai multe resurse si un numar din ce in ce mai mare de tari. Mutatiile din turism au
favorizat intensificarea cercetarilor cu privire la trasaturile acestui domeniu, au impus un cadru
metedologic pentru evaluarea dimensiuniloe efectelor sale.
Turismul este considerat o forma de recreere alaturi de alte activitati de petrecere a timpului
liber.
Turismul se prezinta ca o activitate complexa de semnificatie economica deosebita pozitionata la
intresectia mai multor ramuri din economie.
Pornind de la premiza ca turismul se refera la esenta, la calatoriile oamenilor in afara resedintei
obisnuite, definirea continutului acestuia aduce in discutie aspecte cum sunt scopul calatoriei,
distanta si durata ei.
Concluzie: Termenul de turism provine din Anglia de la termenul tour ce semnifica calatorie
si descrie activitatea de deplasare a persoanelor in afara locuintei sale pentru o perioada ce nu
depaseste un an.

1.1.1. Repere istorice ale turismului.

Primii calatori incep sa se manifeste prin anii 1600, insa cuvintul turism apare in 1800.

In 1883 in Elvetia un prim document oficial se refera la activitatea hoteliera, iar in 1986 Guyer
Freuler publica studiul Contributii la o statistica a turismului, in care turismul e definit ca un
fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitaii de refacere a sanatatii si schimbare a
mediului.
Mai tirziu, in Austria, Germania, Belgia, Spania, Franta, Italia, apar lucrari consacrate cercetarii
turismului ca fenomen, anlaiza impactului acestuia asupra economiei.
In lucrarea profesorului belgian Ed. Picard Industria calatorului, turismul e inteles ca
ansamblul oranismelor si functiilor acestuia privite deopotriva din punctul de vedere a
calatorului dar si a celor ce profita de cheltuielile acestuia.
Economistul austriac Jean von Schulern in Schrattenhofen in 1910, descria turismul ca o
activitate economica destinata furnizarii a tot ce e necesar miscarii strainilor.
Profesorul elvetian W.Huntiker desfineste turismul prin ansamblul relatiilor si fenomenelor ce
rezulta din deplasarea persoanelor in afara resedintei in afara de motivul de stabilire permanenta
sau activitate lucrativa remunerata.
Dupa Hunziker si Kraft se remarca R. Barelje si Krippendaf care subliniaza ideia de calatorie
pentru propria placere, dar si necesitatea includerii in conceptul de turism a industriei concurente
pentru satisfacerea nevoilor turistilor.
Concluzie: Temenul turism parcurge o lunga modificare in timp si desemneaza calatoriile de
agrement, ansamblul de masuri puse in aplicare cu scopul organizarii si desfasurarii acestiu tip
de calatorii, precum si industria concurenta pentru satisfacerea nevoilor turistilor.

1.1.2. Conceptul i noiuni fundamentale din turism

The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) definete turismul ca fiind ...teoria
i practica din sfera cltoriilor; cltoria fiind de plcere, iar turistul drept cel care face un
tur sau mai multe tururi, n special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care cltorete de
plcere sau pentru motive culturale, vizitnd diverse locuri pentru obiectivele interesante ale
acestora, pentru peisaj sau altele asemntoare.
Potrivit OMT turismul se refera la activitatile desfasurate de persoane pe durata calatoriilor si
sejururilor in locuri situate in afara resedintei obisnuite pentru o perioada ce depaseste un an, cu
scopul de loisir, pentru afaceri sau alte motive.
OMT distinge 3 forme de baza ale turismului:
o Turism intern implica rezidenti ai unei tari care calatoresc numai in interiorul propriei
tari.
o Turism receptor implica non-rezidenti (straini) care calatoresc in alta tara.
o Turism emitent implica rezidenti care calatoresc in alta tara.
n cadrul activitilor turistice se pot identifica urmtoarele forme:
2

 Turism international consta din turism receptor si emitent

Turism national consta din turism intern si emitent
Turism domestic consta din turism intern si receptor
Sunt considerai turiti persoanele care:
efectueaz o cltorie de agrement (vacan, concediu);
se deplaseaz n staiunile balneo-climaterice n scopul tratamentului sau mbuntirii strii
de sntate;
se deplaseaz n alte localitai n scopul de a participa sau de a asista la competiii sportive;
cltoresc n scopuri profesionale, adic particip la conferine internaionale, reuniuni
tiinifice sau misiuni religioase etc.;
1

Principalele motivatii ale calatorilor:

1
loisir, recreere i vacan (odihn): vizitarea oraselor, efectuarea cumparaturilor, plaja,
croisiere, jocuri de noroc, voyaje de nunta etc.
vizite la rude i prieteni: vizite la parinti, participere la funerarii
afaceri i motive profesionale: participarea la congrese, reuniuni, conferinte, tirguri, diferite
activitati sportive, profesionale, studii etc.
tratament medical: statiuni balneare, fitness, kinetoterapie, statiuni termale etc.
religie/pelerinaje: participarea la evenimente religioase, pelerinaje etc.
alte motive: echipajele aeronavelor si vaselor destinate transportului public.
Concluzie: In procesul de modernizare si dezvoltare a turismului au aparut mai multe forme
diferentiate intre ele dupa diverse criterii, care clasifica turistii si formele de turism in mai multe.
Turismul i dezvoltarea economico-social.
Analizind turismul ca sector economic distinct, constatam ca acesta include o gam variat de
servicii, ncepnd cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare, alimentaie public,
tratament balnear, agrement i divertisment variat.
n ansamblul unei economii naionale, turismul acioneaz ca un element dinamizator al
sistemului economic global, el presupunnd o cerere specific de bunuri i servicii, cerere care
antreneaz o cretere n sfera produciei acestora. De asemenea, cererea turistic determin o
adaptare a ofertei, care se materializeaz n dezvoltarea structurilor turistice i indirect n
stimularea produciei ramurilor participante la: construirea i realizarea de noi mijloace de
transport, instalaii de agrement pentru sporturi de iarn, nautice .a. Dezvoltarea turismului
conduce la un semnificativ spor de producie.
Turismul, prin faptul c este un mare consumator de munc vie, joac un important rol n
economie. El creeaz noi locuri de munc, participnd astfel la atragerea excedentului de for de
munc din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea omajului. Numrul mare al celor care
lucreaz n domeniul turismului are ca explicaie faptul c posibilitaile de mecanizareautomatizare a operaiunilor turistice sunt limitate.
3

De asemenea, rmnnd tot n sfera relaiei turism-for de munc,

trebuie amintit efectul indirect al creterii numrului celor ocupai n acest
sector. Studiile arat c un loc de munc direct din turism poate crea
1-3 locuri de munc indirecte i induse. Aceasta se explic prin aceea c
turismul, fiind un mare consumator de bunuri i servicii, influeneaz
benefic utilizarea forei de munc n ramurile furnizoare ale acestuia
(agricultura, industria alimentar, construcii).
Una dintre trsturile majore ale evoluiei economiei mondiale o
reprezint creterea i diversificarea schimburilor internaionale. Astfel,
turismul apare ca o component important a relaiilor economice
internaionale.
Concluzie: Turismul joaca un rol deosebit in sectorul economico-social pentru ca contribuie atit
la antrenarea fortei de munca si diminuarea somajului, cit si ca dinamizator al sistemului
economic global.

1.2.1. Conexiuni macroeconomice ale turismului.

Cu toate c are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are i o contribuie aparte la
realizarea valorii adugate. Avnd ca specific consumul mare de munc vie, de inteligen i
creativitate, turismul particip la crearea valorii adugate ntr-o msur mai mare dect alte
ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
De asemenea, turismul antreneaz i stimuleaz producia din alte domenii. Studiile de
specialitate au evideniat faptul c activitatea unor ramuri este determinat n mare parte de
nevoile turismului. Turismul reprezint totodat un mijloc de diversificare a structurii economiei
unei ri. Astfel, necesitatea de adaptare a activitii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai
complexe ale turitilor determin apariia unor activiti specifice de agrement, transport pe
cablu.
Pe lnga toate acestea, turismul reprezint i o cale (n unele cazuri chiar singura) de
valorificare superioar a tuturor categoriilor de resurse i n special a celor naturale: frumuseea
peisajelor, calitile curative ale apelor minerale sau termale, condiiile de clim.
Exist ri care realizeaz pn la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistic, dar i
ri cu o economie dezvoltat (Frana 7.3% PIB, Elveia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale
activitii turistice n PIB. Fa de aceast situaie, n Romnia, turismul contribuie cu 2-3% la
realizarea PIB.
Trebuie menionat i faptul c turismul este capabil s asigure prosperitatea unor zone
defavorizate, putnd fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea
unor zone mai puin bogate n resurse cu valoare economic mare, dar cu importante i atractive
resurse turistice naturale i antropice. Datorit acestui fapt el este considerat o prghie de
atenuare a dezechilibrelor interregionale.
O alt form de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezint contribuia sa la
asigurarea unei circulaii bneti echilibrate, realizat deopotriv pe seama turismului intern i
internaional.

Concluzie: Turismul joaca un rol deosebit in economia tarilor in care activitatea turistica duce la
o majorare considerabila a PIB-ului si valorii adaugate, dar si in balanta monetara internationala.
Semnificaii socio-economice ale turismului.
Pe lng consecinele economice, turismul are i o profund semnificaie socio-uman. El
actioneaz, prin natura sa, att asupra turitilor n mod direct, ct i asupra populaiei din zonele
vizitate. De asemenea, efectele turismului se rsfrng i asupra calitii mediului, a utilizrii
timpului liber i nu n ultimul rnd asupra legturilor dintre naiuni.
Turismul este, dincolo de toate, UN ELEMENT care favorizeaz comunicarea, schimbul de
idei, de informaii, stimulnd lrgirea orizontului cultural cu efect asupra formrii intelectuale.
Una dintre cele mai importante funcii ale turismului const n rolul su reconfortant, n
calitatea sa de a contribui la regenerarea capacitii de munc a populaiei, att prin formele de
odihn, ct i prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodat, turismul reprezint un
mijloc de educaie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultur i civilizaie a oamenilor.
Aadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci i la satisfacerea
nevoilor spirituale ale oamenilor. Orice pas al unei cltorii devine o aventur a cunoaterii; la
fiecare pas mori i invingi de bucurie, ineditul te face s renati, natura te renal pe soclul
fiecrei zile, martor la propriul miracol.
Rspunznd unor cerine de ordin social, turismul se afirm i ca un important mijloc de
utilizare a timpului liber. Evoluia contemporan a economiei mondiale este caracterizat de
tendina de cretere a timpului liber, fapt ce ridic probleme privind organizarea i utilizarea
eficient a acestuia.
Dac privim activitatea turistic ca pe una de producie, cu intrri i ieiri, se observ c
aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale avnd un rol
fundamental. n consecin, turismul exercit influen asupra mediului i componentelor sale.
Tot n plan socio-economic, dar i politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al
turismului n intensificarea i diversificarea legturilor ntre naiuni pe plan mondial. ntradevr, alturi de comerul propriu-zis, turismul internaional tinde s devin una din formele
principale de legatur dintre oameni situai pe continente diferite.
Dup toate probabilitile, cltoriile turistice spre destinaii tot mai ndeprtate (n alte ri
dect cele vecine) i vizitarea a dou-trei ri n timpul unei singure vacane, tind s devin
caracteristice pentru circulaia turistic viitoare. Ca rezultat, turismul va contribui din ce n ce
mai mult la sensibilizarea fiinei umane fa de realitile din locurile vizitate, la cultivarea unui
climat de ntelegere reciproc ntre popoare, tocmai prin fora de convingere de care este capabil.
Prin natura sa intim, turismul este o negaie a conflictelor politice, o antitez a rzboiului.
Concluzie: Turismul favorizeaza comunicrea atit interpersonala cit si intre diferite natiuni; duce
la cultivarea intelectuala, reprezentind astfel o negatie a conflictelor politice, si deci o antiteza a
razboiului.

Tema 2. Dimensiunile fenomenului turistic.

2.1. Factorii determinani ai dezvoltrii turismului.
2.2. Turismul intern i internaional al Republicii Moldova.
2.2.1. Fluxuri turistice spre i din Republica Moldova.
2.2.2. Circulaia turistic intern a Republicii Moldova.
2.1. Factorii determinani ai dezvoltrii turismului.
Desfasurarea activitatii turistice este influenat de mai muli factori de natur diferit.
Distingem urmtoarele tipuri de factori:
I.Dup natura social-economica:
- Economici - oferta turistic, preul si modificarile lui, veniturile populaiei.
-Tehnici - parametri tehnicii ale instalaiilor,tehnologiile n construcii.
- Sociali - timpul liber i urbanizarea.
- Demografici - structura pe vrst i pe sexe, durata medie de via, etc.
- Politici - regimul de viz, formalitile de frontier, stabilitatea politic, etc.
- Psihologici nivelul de instruire, cultura indivizilor, caracterul
- Organizatorici formalitati in frontiera, regimul de vize
II. Dup importan:
- Primari - timpul liber, micarea populaiei, veniturile, oferta.
- Secundari cooperarea internaional, facilitile pentru vize, diversitatea serviciilor
suplimentare, etc.
III. Dup durata n timp a aciunii lor:
- Permaneni creterea timpului liber, modificarea populaiei, modificarea veniturilor, etc.
- Conjucturali crizele economice, instabilitatea politic, catastrofele naturale, condiiile
meteorologice, etc.
IV.Dup natura provenientei si sensul interveniei:
- Exogeni creterea veniturilor pentru turism, creterea populaiei, etc.
- Endogeni diversitatea serviciilor turistice oferite, noile produse turistice aprute, etc.
V.Dup profilul pieei:
- Factorii cererii turistice urbanizarea, veniturile, dinamica populaiei, timpul liber.
- Factorii ofertei turistice diversitatea i calitatea serviciilor turistice, costurile prestrii
ofertelor turistice.
Principalii factori care influenteaza dezvoltare turismului:
a. Oferta turistica
b. Preturile si tarifele
c. Nivelul de dezvoltare economico-sociala
d. Mutatiile demografice
e. Procedeul de urbanizare
f. Timpul liber
g. Factorii politico-sociologici

Concluzie: Ca si in oricare activitate, turismul este determinat de o multitudine de factori care

exercita o actiune atit pozitiva cit si negativa asupra derularii activitatii turistice.

2.2. Turismul intern i internaional al Republicii Moldova.

Principalii indicatori ai activitatii turistice, inregistrati in Republica Moldova in ianuariemartie anul 2007, sunt:
Numarul total al vizitatorilor inclusi in circuitul intern si international a constituit 21384
persoane, ce reprezinta o majorare cu 3,2 % in comparatie cu aceeasi perioada a anului
precedent.
Incasarile totale din activitatea de turism s-au cifrat cu 46526 mii lei, inregistrand o
crestere fata de aceiasi perioada a anului precedent cu 21 % . Beneficiul din realizari a
constituit 6523,7 mii lei, inregistrind o crestere cu 49 % in comparatie cu trimestru I al
anului precedent.
TURISM INTERN
- Numarul vizitatorilor interni a constituit 7370 persoane.
- Perioada sejurului a fost in mediu de 11,2 zile pentru un turist.
- Incasarile din activitatea de turism intern s-au cifrat la 18815,9 mii lei, sau cu 1831,4 mii
lei (10,8%) mai mult in comparatie cu trimestru I, a anului 2006.
TURISM INTERNATIONAL
Numarul vizitatorilor straini in Republica Moldova in trimestru I, a anului 2007 a fost de
14076 persoane.
In functie de scopul vizitei, sosirile se structureaza astfel: de afaceri si profesional
63,3%; de agrement, recreare, odihna 35,1%.
Numarul vizitatorilor moldoveni care au plecat in strainatate, in I trimestru a anului
2007 s-a cifrat la 10814 persoane.
Incasarile din activitatea de turism international au atins un nivel de 27710,1 mii lei,
sau cu 28,6 % mai mult comparativ cu trimestrul I, a anului 2006.
Numarul turistilor cazati in structurile de cazare turistica in I trimestru al anului 2007,
a constituit 43465 persoane, inclusiv nerezidenti.
Numarul total de innoptari in structurile de cazare a inregistrat cifra de 211,0 mii, din
care 171,6 mii innoptari ale cetatenilor moldoveni (81,3 %) si 39,4 mii ale cetatenilor
straini (18,7%).
Incasarile din activitatea de turism international au atins un nivel de 27710,1 mii lei,
majorindu-se cu 28,6 % comparativ cu aceeasi perioda a anului 2006.

2.2.1. Fluxuri turistice spre i din Republica Moldova.

7

Republica Moldova face parte din tari in curs de dezvoltare, si potentialul turistic nefiind deci
extrem de divers, ceea ce nu favorizeaza un flux intens de sosiri.
Evoluia circulaiei turstice n Republica Moldova n perioada 2008-2011, tab.1
persoane
2008
2009
2010
2011
Numarul de plecari
85085
93294
117204
136095
ale vizitatorilor din
tara
Nr.
De
sosiri
ale
8710
9189
8956
10788
vizitatorilor sraini in
tara( total)
NUMRUL
48456
37159
35594
37764
EXCURSIONITILOR
TURITILOR INTERNI

NUMRUL
- TOTAL

VIZITATORILOR

93795

102483

126160

146883

Numarul total al vizitatorilor a crescut de la 93,8 mii persoane in anul 2008

pana la 146,9 mii persoane in anul 2011, adica cu 56,6%. In 2011numarul
total al vizitatorilor a crescut cu 16,4% fata de 2010, fiind anul de varf din
aceasta perioada (2008-2011).
Turismul emitent depaseste pe cel receptor, ceea ce implica o scurgere de
valuta in exterior. Numarul de vizitatori din Republiva Moldova a crescut de
1.5 ori, dela 85.1 mii in 2008 la 136,1 mii in anul 2011. In ultimii patru ani ai
perioadei de referinta se observa o crestere uniforma a numarului de plecari
de turisti din tara, cu aproximativ 14%. Cel mai mic numar de plecari ale
vizitatorilor din tara se inregisreaza inperioada anilor 2008 spre 2009,
crescand cu doar 9%. In acelasi timp, numarul de sosiri ale vizitatorilor
straini in Republica Moldova la fel a crescut de 1,2 ori, de la 8,7 mii in 2008
la 10,8 mii in 2011. Chiar daca observam o crestere a turismului receptor,
turismul emitator oricum il depaseste de 13,4 ori pe cel receptor, in anul
2011.
Evolutia sosirilor vizitatorilor straini in RM, dupa scopul vizitelor;
tab.2
2008
2009
2010
2011
Nr.
De
sosiri
ale
8710
9189
8956
10788
vizitatorilor sraini in
tara( total)
Dupa scopul vizitei
Vacanta,
recreere, 5682
6459
5438
5892
odihna
Afaceri si motive
2541
2308
2971
4330
profesionale
Alte scopuri
487
422
547
566
Analiza evolutia sosirilor vizitatorilor straini in RM , dupa scopul vizitelor,
indica o scadere a ponderii persoanelor straine care ne viziteaza tara cu
scopul de afaceri si motive profesionale de la 2,5 mii persoane in anul 2008

la 2,3 mii persoane in anul 2009. Si o crestere semnificativa de 1,4 ori, de la

2,9 mii persoane in 2010 la 4,3 mii persoane in 2011.
Numarul de vizitatori straini care ne viziteaza tara cu scopul de vacanta,
recreere si odihna se mentine comparativ constant, observanduse o crestere
nesemnificativa de la 5,6 mii persoane in 2008 la 5,9 mii persoane in 2011.
Numarul de sosiri cu alte scopuri la fel sa modifica, crescand de la 0,5 mii in
2008 la 0,6 mii in 2011. In consecinta, in ultimii patru ani ai perioadei de
referinta 2008-2011 putem constata o crestere in numarul total de sosiri ale
vizitatorilor straini in tara, de la 8,7 mii in 2008 la 10,8 mii in 2011.

Hoteluri
similare

si

structri

HOTELURI I STRUCTURI SIMILARE; tab.3

2008
2009
2010
2011
79
93
95
106

Din acestea, pe categorii

4-5 stele
10
13
3 stele
12
20
2 stele
8
9
Total camere
2350
2517
Capacitaea de cazare
4415
4727
unica, locuri
Numarul de innoptari
416,9
330,2
in decursul anului,
mii
Indicii de utilizare a
28.6
20.8
capacitii de cazare,
%
Numrul de salariai,
1.7
1.6
mii

14
22
9
2695
5112

21
21
9
2864
5454

371,7

368.4

22.1

20.0

1.6

1.6

Evolutia structurilor de cazare din Republica Moldova in perioada 2008-2011

reflecta o crestere a numarului Vunitatilor de cazare de la 79 in 2008 la 106
in 2011, o crestere de 34,2%. Se constata o crestere de 19,1% a capacitatii
de cazare unice de la 4415 locuri in anul 2008 pana la 5454 locuri in 2011.
Numarul total de camere in hoteluri si structuri similare la fel a crescut de la
2350 in 2008 la 2864 in 2011. Aceasta crestere a fost determinata in mare
parte de finisarea reparatiilor capitale a unor hoteluri, moteluri, precum si
constructia a hoteluri noi pe teritoriu tarii. In acelasi timp observam o
scadere a numarului de inoptari in decursul anului cu 26,2%, de la 416,9 mii
in 2008 la 330,2 mii in 2009. In urmatorul an se observa o crestere cu 11,2%
a acestui indicator, ajungand pana la 371,7 mii(2010). Pentru ca in anul 2011
sa nu se modifice semnificativ, majorandu-se numai cu 0,9%.
Intensitatea circulatiei turistice dupa formele de turism ; Tab. 4 Vizitatori pe zi
2007
2008
2009
2010
2011
Numarul zilnic de vizitatori
410,6
409,4
382,6
443,1
506
total
Numarul zilnic de vizitatori
224,1
253,2
255,6
321,1
372,9
turism emitent
Numarul zilnic de vizitatori
40,3
23,8
25,2
24,5
29,6
9

turism receptor
Numarul zilnic de vizitatori
turism intern

146,2

132,4

101,8

97,5

103,5

Analizand intensitatea circulatiei turistice dupa formele de turism, observam ca turismul

emitent este in continua crestere, incepand cu anul 2007 pana in 2011. Timp de acesti 5 ani ai
perioadei de referinta numarul de turisti a crescut cu aproximativ 40%, de la 224,1 vizitatori/zi in
2001, la 372,9 vizitatori/zi in 2011.
Turismul receptor arata o scadere a numarului de turisti care au sosit in tara, in ultimii 5 ani ai
perioadei de referinta, cu aproximativ 36%, de la 40,3 vizitatori/zi in 2007 la 29,6 vizitatori/zi in
2011.
Turismul emitent il depaseste pe cel receptor de aproximativ 12,6 ori, ccea ce are un impact
negativ asupra dezvoltarii economiei nationale.
In turismul intern observam o scadere a nr de vizitatori in perioada 2007-2010, de la 146,2
turisti/zi la 97,5 turisti/zi, pentru ca in anul 2011 sa observam o crestere cu aproximativ 5,7% a
acestora.
Clasamentul primelor 10 tari dupa numarul de plecari ale vizitatorilor din Republica
Moldova ; Tab. 5

Pozitia tarii in clasament

total
Turcia
Bulgaria
Romania
Ucraina
Egipt
Grecia
Republica Ceha
Austria
Emiratele Arabe Unite
Ungaria

2010
(vizitatori)

112073
50305
31303
7938
11201
6468
2023
769
931
535
600

2011
(vizitatori)

130996
50814
43374
12830
11678
4647
4066
1082
909
875
721

Abatere
(%)

Cate de piata
(%)

(2011/2010)* 2010
2011
100-100
16.9
100
100
1,01
44,9
38,8
38,6
27,9
33,1
61,6
7,1
9,8
4,3
10
8,9
-28,2
5,7
3,5
101
1,8
3,1
40,7
0,7
0,8
-2,4
0,8
0,7
63,6
0,5
0,7
20,2
0,5
0,6

In anul 2011 tarile lumii se aranjeaza conform clasamentului dupa numarul de plecari ale
vizitatorilor din Republica Moldova in felul urmator : pe locurile intii si doi, la fel ca in anul
2010 se mentin Turcia si Bulgaria. Ucraina cedeaza locul 3 Romaniei, plasandu-se astfel pe locul
4. O scadere semnificatova a plecarii turistilor moldoveni se observa in tarile Egipt (-28,2%) si
Austria(-2,4%). Crestere importanta au cunoscut Romania (+61,6%), Emiratele Arabe Unite
(+63,6%), Republica Ceha (+40,7%), dar mai ales Grecia, acest efectiv dublandu-si numarul de
vizitatori din tara noastra (+101%). Primele doua destinatii turistice din clasament, si anume
Turcia si Bulgaria reprezinta mai mult de jumatate din cota totala a pietii turistice emitente 66,9% in anul 2011. Urmatoarele 4 state Romania, Ucraina, Egipt si Grecia, impreuna
reprezinta 25,3% din cota totala a pietii turistice emitente. Iar cea mai mica parte le revine
ultimilor 4 tari din clasament Republica Ceha, Austria, Emiratele Arabe Unite si Ungaria de
doar 2,8% din cota de piata.
Clasamentul primelor 10 tari dupa numarul turistilor straini cazati in structurile turistice
collective; Tab.6
10

Pozitia tarii in
clasament

2010
(vizitatori)

Abatere
(%)

2011
(vizitatori)

Cota de piata
(%)

2011/2010
Total
Romnia
Federaia Rusa
Ucraina
Italia
S.U.A.
Germania
Turcia
Frana
Israel
Bulgaria

45212
15403
6484
6083
3942
3132
3468
2538
1479
1299
1384

51255
16097
7840
7194
4447
4419
3863
2781
2130
1321
1163

100

13.4
4.5
20.9
18.3
12.8
41.1
11.4
9.6
44.0
1.7
-16

100
34.1
14.3
13.5
8.7
6.9
7.8
5.6
3.23
2.9
3.1
34.1

31.4
15.3
14.0
8.7
8.6
7.5
5.4
4.2
2.6
2.3
31.4

Analizand clasamentul primelor 10 tari dupa numarul turistilor straini cazati in structurile
turistice collective din Republica Moldova, observam ca majoritatea tarilor si-au pastrat pozitia
sa in anul 2011 comparativ cu 2010. Locul intai in continuare ii revine Romaniei, urmata de
Federatia Rusa, Ucraina, Italia. Numai doua state isi cedeaza pozitia : Germania pentru SUA,
plasandu-se pe locul 6, si Bulgaria Izraelului, plasandu-se astfel pe ultimul loc din clasament.
Cea mai mare crestere a numarului turistilor straini cazati in RM se observa din partea Frantei
(+44%) si SUA (+41,1%). Scaderea numarului turistilor receptori observam din partea Bulgariei
(-16%). Cu toate acestea, ei ii revine cea mai mare cota pe piata 31,4% in anul 2011. Urmeaza
tarile care ocupa primele doua pozitii din clasament Romania cu 15,3% si Federatia Rusa cu
14%. Cea mai mica cota pe piata revine tarilor Franta (2,6%) si Israel (2,3%).
Concluzie: Am observat ca cu fiecare an numarul turistilor straini sositi in tara continua sa
creasca, dar si numarul calatorilor care au parasit din RM. Acesta se datoreaza promovarii
imaginii tarii pentru straini dar si ridicarii veniturilor si timpului liber pentru cetatenii RM.
2.2.2. Circulaia turistic intern a Republicii Moldova.
n prezent, evaluarea fluxurilor turistice interne este un exerciiu pe ct de complex pe att de
nedesvrit la nivel de indicatori turistici. Populaia Moldovei are un grad nalt de mobilitate,
aproape fiecare a doua familie dispune de un mijloc de transport, distanele sunt reduse dintre
orae i principalele destinaii turistice sau de odihn, iar tradiional la sfrit de sptmn muli
merg la rude la ar. Bineneles, aceast mobilitate nu indic i o prezen masiv n destinaiile
turistice consacrate din Moldova, mai degrab constatm o dispersare a fluxurilor de cltori pe
teritoriul naional. Totui, o analiz comparativ scoate n eviden urmtoarele destinaii
solicitate de populaie:
Oraul Chiinu
Vadul lui Vod
Lacul Ghidighici i mprejurimile orelului Vatra,
Zonele de agrement sau spaiile verzi din preajma oraelor,
Mnstirile din Codri i de la Nistru,
Staiunile balneare (Clrai, Cahul, Vadul lui Vod .a.),
Localitile istorice (Orheiul vechi, Soroca).
11

Aceste date se rezum la o evaluare a experilor independeni i seamn doar sumar cu un TOP
clasic al destinaiilor naionale.
Dezvoltarea turismului intern este determinat de urmtorii factori:
1.existena spaiilor de cazare (volum i structur)
2.de gradul lor de dotare
3.de varietatea i calitatea serviciilor prestate
n Planul de amenajare a teritoriului naional (2007) au fost delimitate 22 de zone de interes
pentru dezvoltarea turismului. Aceste destinaii sunt n prezent dotate cu un numr de uniti de
gzduire turistic i tradiional deservesc populaia local i oaspeii rii. Mai bine echipate
turistic sunt centrul i nordul rii, iar sudul e mai puin dotat (prezentarea datelor despre
regiunea transnistrean este dificil), fapt care influeneaz repartizarea teritorial a fluxurilor de
turiti.
Numarul total de innoptari in structurile de cazare a inregistrat cifra de 211,0 mii, din care 171,6
mii innoptari ale cetatenilor moldoveni (81,3 %)
Principalele elemente care particip la circulaia turistic intern:
1.Mijloacele de transport rutier, feroviar etc
2.Serviciile de alimentaie public restaurante, cafenele, terase etc
3.Piaa turistic cererea turistica, oferta, consumul turistic etc.

Care sunt avantajele i problemele turismului moldovenesc?

Turismul naional a demonstrat pe parcursul ultimilor ani mai multe tendine att pozitive ct i
negative:
a crescut interesul antreprenorilor privai pentru sectorul turistic,
turistul st mai mult timp n Moldova,
s-a micorat substanial numrul de turiti sosii prin ageniile de turism,
o capacitate redus a industriei turistice moldoveneti de a absorbi vizitatorii intrai n ar,
peste jumtate din angajaii din turism au lsat domeniul.
Totodat, o lung perioad de absen activ pe piaa turistic regional a adus sectorul turistic n
faa unor provocri majore, cum ar fi:
Necesitatea de a menine clienii moldoveni n sistemul naional de turism;
Meninerea prezenei turismului moldovenesc pe pieele tradiional furnizoare de turiti pentru
destinaiile din Republica Moldova;
Pstrarea i dezvoltarea sistemului naional de zone turistice.

Efectele problemelor actuale sunt:

Dezechilibrarea ofertei turistice naionale, inclusiv n plan teritorial
Investiii nesemnificative pentru sectorul turistic
12

 Lipsa proiectelor comerciale de anvergur n turismul naional

Imagine de parteneri nesiguri.

Concluzie: Republica Moldova dispune de un bogat patrimoniu cultural si natural pentru

desfasurarea activitatii turistice, insa factorii negativi precum infrastructura slab dezvoltata,
serviciile necalitative si angajatii din turism cu o pregatire slaba duc la scaderea atractivitatii
tarii noastre ca destinatie turistica.

Tema 3. Circulaia turistic.

3.1. Forme de turism: structur, caracteristici, interaciuni.
3.1.1. Tipologia cltoriilor.
3.1.2. Caracteristicile principalelor forme de turism.
3.2. Msurarea circulaiei turistice i dificultile cunoaterii fenomenului turistic.
3.2.1. Metode de nregistrare a circulaiei turistice.
3.2.2. Indicatori de cuantificare a circulaiei turistice.

3.1. Forme de turism: structur, caracteristici, interaciuni.

Turismul este o activitate foarte diversa ca structura, forma, caracteristici.
I. Dupa locul de provenienta a turistilor:
Turism intern
Turism receptor
Turism emitent
II. Dupa gradul de mobilitate:
Turism de sejour consta in satsfacerea nevoilor turistilor intr-o zona anumita pentru un
tim determinat. Exista 3 forme ale turismului de sejour:
- turism de sejour lung (durata sederii peste o luna)
- turism de sejour mediu (durata mai mica de 30 zile)
- turism de sejour scurt (1-3 zile)

Turism de circulatie consta in deplasari continue de itinerare stabilite

dinainte sau spontan, cu sejururi scurte, in diferite localitati. Aici sunt incluse si croazierele.
- turism itinerant
- turism in circuit

Turism de tranzit consta in traversarea unor tari sau regiuni pentru a

ajunge la destinatia turistica.
III. Dupa sezonalitate:

Turism de iarna (turism alb, turism hibernal)

13

Turism de vara (estival)

Turism de circumstanta (turism ocazional, de vinatoare, de pescuit)

IV. In functie de mijlocul de transport:

Turism de drumetie, parcurgerea unor distante pe jos

Turism rutier, cicloturism, motocicliturism, turism sutomobilistic
Turism naval, turism maritim, turism fluvial
Turism aerian

V. Dupa motivatia care genereaza calatoria:

Turismul de odihna si recreere

Turismul de agrement
Turismul balnear
Turismul sportiv
Turismul de afaceri
Turismul de reuniuni
Turismul stiintific
Turismul cultural

VI. Dupa modul de angajare a prestatiilor turistice:

Turism organizat
Tursm semiorganizat
Turism neorganizat

VII. Dupa caracteristicile social-economice ale cererii:

Turism particular
Turism social
Turism de masa

VIII. Dupa varsta participantilor:

Turism pentru tineri

Turism pentru adulti
Turism pentru varsta a 3-a

IX. Dupa perioada cind se desfasoara:

Turism de weekend
Turism de vacanta

Comcluzie: Turismul este o activitatea diversificata, care se cristalizeaza si se

particularizeaza in functie de o multime de factori si particularitati.
14

3.1.2. Caracteristicile principalelor forme de turism.

In literatura contemporana de specialitate exista diferite clasificari ale formelor de turism dupa
mai multe criterii. Cele mai importante dintre acestea se regasesc in prezentarea ce urmeaza.
Dupa caracteristicile social-economice ale cererii:
Turismul particular este practicat de catre persoane cu venituri mari, pe cont propriu. El poate
fi efectuat atit in scopuri de tatament cit si pentru odihna si agrement.
Turismul social este practicat cu preponderenta in extrasezon si se adreseaza in special
categoriilor sociale cu venituri mici, el fiind finantat de catre sindicate sau in cadrul programelor
de asigyrari sociale. Din acesta categorie fac parte elevi, studenti, pensionari, veterani de razboi
etc.
Turismul de masa se adreseaza unor categorii de populatie cu venituri medii si este practicat in
vacanta, concedii sau weekenduri pe intreg parcursul anului in unitati cu confort mediu su chiar
redus.
Dupa motivatia care genereaza calatoria:
Turismul de tratament balneo-medical vine in completarea turismului de odihna,
particularizindu-l intr-o mare masura prin intermediul curelor profilactice, cure active, bai si
chiar cure de intinerire. El se adreseaza in mare masura persoamnelor de varsta a 2-a insa este
practicat si de catre tineri. Turismul de tratament constituie totodata o forma moderna de control
si refacere a sanatatii si contribuie la valorificarea resurselor superioare a resurselor naturale si
turistice. El poate fi practicat pe toata perioada anului, etit in sejururi medii cit di lungi.
Turismul de odihna si recreere este cea mai fregventa forma de turism intilnita. Turismul de
odihna este adesea cel practicat i concediul anual, reprezentint o forma de relaxare fizica si
intelectuala. Turismul de recreere se refera la sejururi scurte, preferate in mod special de carte
tineri si practicat mai ales in weekenduri.
Turismul de agrement este o forma relativ similara celei de odihna si cuprinde vizitarea unor
obiective turistice (muzee, case memoriale), cunoasterea de oameni di locuri noi, de obiceiuri,
traditii etc.
Turismul cultural cuprinde calatoriile si participarile la festivale, activitati care confera
individului mai mult decit iesirea din cotidian, raspunzind dorintei de a cunoaste , de dezvoltare a
personalitatii, a comportamentului etc.
Turismul de afaceri se refera la calatoriile oamenilor pentru scopuri legare de munca lor, mai
exact, deplasarile cu caracter oficial, comercial, de afaceri, participarea la diverse intruniri,
manifestari, sedinte organizate de intreprindere.
Turismul religios se practica in masa si es modernizeaza continuu, dezvoltind o cerere spreciala
pentru servicii de cazare, transport, alimentatie, telecomunicatii. Principalele fluxuri turistice de
acest gen se indreapta catre: Mecca, Medina, Vatican, Muntele Athos etc.
Agroturismul presupune sederea in gospodaria taraneasca- pensiune, ferma- consumarea de
produse agricole din gospodaria respectiva si participarea la activitati agricole respective.

15

Concluzie: Turismul reprezinta o totalitate foarte diversa de activitati legate atit de odihna si
agrement, de refacere a sanatatii, cit si in scopuri legate de crestera spirituala, culturala si in
domenii de dezvoltare profesionala.

3.2. Msurarea circulaiei turistice i dificultile cunoaterii fenomenului turistic.

Caracterizarea turismului sub aspectul dimensiunilor, evolutiei, structurii, aportul la
dezvoltarea economico-sociala, atit in plan intern cit si international este conditionata de
existenta unor informatii partinente.
Volumel, varietatea informatiilor comparabilitatea acestora in cadrul turismului intrenational
asigura nu numai o evaluare corecta, stiintifica a fenomenului turistic, ci permit intelegerea
mecanismelor lui de functionare, si adoptarea unor decizii adecvate, elaborarea srtategiilor
privind devoltarea acestuia.
Intensificarea circulatiei turistice intrene si internationale, diversificare formelor de petrecere a
vacantei, transformarile din industria turistica, participarea unui numar sporit de tari la miscarea
turistica acutizeaza nevoia de informatii, facind in acelasi timp mai dificila obtinerea lor.
In aceste conditii se pune problema gasirii unor metode de observare capabile sa asigure o buna
cunoastere a activitatii turistice ca si cea a armonizarii instrumentelor statistice de inregistrare si
cuantificare a acesteia.
Necesitatea modernizarii sistemelor de inregistrare statistica este sustinuta de faptul ca acestea
inca mai difera de la o tara la alta, datorita unor inadvertente coneptuale, costurilor relativ
ridicate de observare si imposibilitatii supeortarii acestora de unele tari, dinamismului deosebit al
calatoriilor turistice si dificultatilor reflectarii acestuia.
Evaluarea corecta, cit mai completa si comparabila a nivelului tarilor, a activitatii turistice
presupune:
o Consens asupra continutului conceptelor;
o Caracterul unitar si simplu al metodelor de observare;
o Un sistem de indicatori coerent.
Aceste cerinte sunt indeplinite in privinta conceptelor majoritatea tarlor adoptind Recomandarile
statistice ale OMT in acest sens. Totodata, s-au facut pasi importanti in apropierea metodelor de
inregistrare si a sistemului de indicatori.
3.2.1. Metode de nregistrare a circulaiei turistice.
Exist o serie de dificulti n msurarea circulaiei turistice, iar metodele de msurare sunt, aa
cum se tie imperfecte.
In general instrumentele specifice utilizatr n msurarea circulaiei turistice sunt recensmntul i
sondajele. Informaiile care sunt necesare de la turiti, fac referire la: profilul socio-profesional,
nivelului de satisfacere a turitilor, strutura cheltuielilor.Studiile de referinta in domeniu
evdentiaza ca instrumentele de baza pentru cercetarea turismului sunt:
I. Observatiile directe, complete asupra fenomenului (recensaminte, inventare);
II. Observatii partiale (sondajele).

16

Cu ajutorul acestor instrumente se obtin informatii centitative si calitative ce permit alcatuirea

unor statistici ale turismului intern si intrenational, statistici care sunt utilizate pentru luarea
deciziilor si politicilor macroeconomice in domeniu.
Dintre acestea, cel mai fregvent intilnite sunt:
a)metoda de nregistrare la frontier
Se nregistreaz toate persoanele care trec frontiera, indiferent de mijloacele de transport
folosit. Aceasta metoda furnizeaza informatii cantitative cu privire la numarul intrarilor si
iesirilor, tara de origine a turistului, durata sederii, scopul vizitei, mijlocul de transport folosit
etc.
Dezavantaje: sunt nregistrate si persoanele care practic micul trafic de frontier (spatiul
Schengen) i care n realitate sunt vizitatori de mai uin de o zi. n rile UE, nu se mai fac acest
gen de nregistrari.
b)metoda care solicit nregistrri n spiile de cazare
Orice persoan care se cazeaz, trebzue aib nregistrat n unitatea de cazare anumite date
minim obligatorii: nume, prenume, anul naterii, cetenie, domiciliu, act de id, ziua sosirii.
Acest metod permite evaluarea numrului de nnoptri., adic nr de nopi petrecute n cadrul
unit de cazare.
Dezavantaje: turitii n circuit sunt nreg de fiecare data cnd schimb hotelul, n al 2-lea rnd,
n unitile mici, aceste nreg lipsesc, n al 3-lea rnd, persoanele aflate n gzduire la rude i
prieteni(deci ntr-un spaiu neomologat) scap de nreg.
c)metoda anchetelor i sondajelor n rndul turitilor
Este folosit pentru cecetarea pe baza unor eantioane a aspectelor legate preferiele tur,
calitatea serviciilor, cuprinznd date de identificare a turitilor.
Sondajeje se realizeaza in institutii sau in compartimente spacializate, de un personal cu
pregatire adecvata, asupra unor esantioane fixe sau variabile.
d)metoda bugetelor familiei
Este o metod care ofer informaii cu privire la cheltuielile pentru turism, pondera acestora n
consumul i veniturile totale, periodicitatea cltoriilor, frecvena lor, destinaii, etc. n RO,
INSSE mpreun cu Min turism, au elaborat Metodologia de urmrire statistic a activit de
turism.
Concluzie: Metodele prezentate, desi sunt imperfecte, permit masurarea circulatiei turistice,
instrumentele principale fiind recensamintul si sondajele, insa inregistrarea in vama si in statile
de cazare permit deasemenea o analiza a circulatiei turistice.
3.2.2. Indicatori de cuantificare a circulaiei turistice.
Circulatia turistica include totalitatea tranzactiilor comerciale cu servicii si marfuri care premerg,
insotesc si decurg din calatoriile turstice.
Cuantificarea turismului international se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:
Numarul de turisti straini intrati intr-o tara, detaliati pe tari de provenienta sip e mijloace de
transport utilizate;
Numarul de turisti autohtoni plecati in strainatate;
Numarul de zile-turist, detaliat pe tari de provenienta, forme de turism si forme de cazare;
Incasari valutare din turismul international;
17

Incasari valutare rezultate din vanzarile de marfuri directe;

Platile in valuta pntru plecarile in strainatate si pentru actiunile promotionale organizate pe
piata externa.
Cuantificarea turismului intern se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:
Numarul de turisti care participa la odihna, tratament, excursii externe;
Numarul de innoptari pe forme de cazare;
Incasarile din turismul intern.
Circulatia turistica se masoara in vederea stabilirii eficientei economice a activitatilor turistice,
a unei societati comerciale, a unei zone sau tari.
Densitatea circulatiei turistice se calculeaza ca raport intre numarul turistilor ce viziteaza o
zona sau numarul total de zile-turist si numarul populatiei autohtone receptoare. Dimensiunea
circulatiei turistice reflecta atractivitatea teritoriului vizitat de turisti.
Preferinta relativa se obtine ca raport intre numarul total al turistilor dintr-o zona A, care se
deplaseaza spre zona B si populatia rezidenta a tarii A.
Turismul international se concentreaza in Europa 50%, America 20%, Asia de Est 15%, Africa
3%, Orientul mijlociu 2%, Asia de Sud mai putin de 1%.
Prinipaele tari emitaroare de turisti sunt: Germania, Sua, Franta, Canada, Olanda, Belgia, Italia,
Japonia, Elvetia, Luxemburg etc.
Principalele tari receptoate de turisti sint: Franta, Spania, SUA, Italia, China, Ungaria, Mexic,
Polonia si Autria.
Concluzie: In opinia mea cuantificarea circulatiei turistice este importnta deorece ofera
informatii concrete atit despre numarul deplasarilor turistice, cit si informatii detaliate despre
formele de cazare, de deplasare etc.

Tema 4. Organizarea activitii turistice.

4.1. Coordonate ale organizrii turismului.
4.1.1. Structuri organizatorice n turism.
4.1.2. Forme de integrare a activitii turistice.
4.2. Rolul statului n turism.
4.3. Organisme de turism i cooperarea n domeniul turismului.
4.4. Organizarea turismului n Republica Moldova.
4.4.1. Scurt istoric al turismului din Republica Moldova.
4.4.2. Structura instituional actual a turismului din Republica Moldova.
4.4.3. Strategia dezvoltrii turismului n Republica Moldova
4.1.Coordonate ale organizarii turismului
Turismul.ca oricare alt domeniu de activitate ,are nevoie- pentru a evolua
unitary,coerent,fara convulsii,efficient-de un cadru instutional corespunzator, un ansamblu de
verigi cu atributii bine definite,un system de relatii functionale intre acestea,un system
informational adecvat etc. Pe de alta parte, particularitatile sale exprimate de sfera larga de
18

cuprindere, continutul eterogen, dinamismul inalt, dependenta de alte sectoare ale

economiei,numarul mare de participanti la realizarea si comercializarea vacantelor s.a.,
imprima trasaturi specifice organizarii turismului.
Astfel, acest process ar trebui sa include,in opinia a numerosi specialisti,probleme referitoare
la:

Structurile organizatorice,
Formele de integrare,
Rolul statului
Lantul de distributie a produselor turistice.

4.1.1.Structuri organizatorice in turism.

Diversitatea activitatilor componente ale industriei turismului se reflecta in varietatea celor
implicate in organizarea si derularea propriu-zisa a calatorilor.Acestia pot fi din sectorul public
sau privat, societati comerciale sau asociatii profesionale,organisme cu arie de activitate
locala( regionala),nationala sau internationala etc.
Ca urmare, in organizarea activitatii turistice pot fi identificate:
o Organizatii sectoriale specializate pe verigi ale lantului de distributie (intreprinderi
hoteliere, de alimentatie, agentii de voiaj, turoperatori, etc)
o Organizatii pe destinatii pe statiuni, pe zone, administrativ-teritoriale
o Organizatii ale turismului privit ca un intreg pe plan national sau la scara mondiala
elaborarea strategiilor si politicilor in domeniu
o - organizatii ale turismului privit ca intreg pe plan national sau pe scara
mondiala.Organismul central/ coordonator este administratia nationala, care poate fi:
>minister
comisie/ comisariat: Belgia, Liban
oficiu guvernamental: Grecia, Maroc
organizatii guvernamentale: Austria, Elvetia, Danemarca.
Rolul organului central:

coordonarea activitatii pe plan national

elaborarea strategiei in domeniul turismului
indrumare si control pentru agentii economici specializati
promovarea turismului pe plan national si international
formare profesionala
reprezentare in organizatii internationale.

Organismele/ colectivitati locale (regionale) pot fi reprezentanti ai administratiei nationale si

au o structura in trepte:

au autonomie functional - departamente

au bugete proprii - centrale

coordoneaza si promoveaza turismul in zona respectivea - oficii

Organismele sectoriale sunt cele mai numeroase, sub forma societatilor comerciale
(firmele de turism), asociatii profesionale sau organisme cu vocatie sociala.
Exemplu: Italia exista un ministru delegat, pozitionat la Ministerul Turismului, Sportului si
Spectacolelor. Administratia Centrala este reprezentata de Secretariatul de Stat al Turismului;
19

promovarea turismului la nivel national prin Oficiul National de Turism care are si in strainatate
26 birouri. La nivel teritorial are 20 regiuni, pe fiecare exista o delegatie regionala de turism si
oficii provinciale de turism, iar la nivel local au oficii de turism locale.
Structura institutionala actuala in turismul romanesc
1)
Organisme specializate cu activitati de baza turismul: organizeaza calatorii, presteaza
servicii specifice (cazare, restauratie, agrement, tratament), realizeaza cercetare in domeniul
turismului, formare profesionala
2)
Organisme generale cu rol auxiliar in turism, dar conditioneaza derularea activitatii
turistice (comert, transport, sanatate, etc.). Ca organism special central avem Ministerul
Transporturilor, Constructiilor si Turismului si, Autoritatea Nationala pentru Turism.
ANT este o entitate de sine statatoarein subordinea MTCT, are un presedinte cu rang de
secretar de stat. Componente ale ANT:

Directia Generala de Autorizare

Directia de Relatii Publice si Promovare Turistica

Directia de Control cu Servicii aferente: competente, elaborarea strategiilor de dezvoltare si

promovare turistica a Romaniei pe plan intern si international
3) Autorizarea agentilor economici si personalul de specialitate din turism, dar si efectuarea
controlului calitatii serviciilor.

Alte organisme la nivel national sunt:

Centrul national de invatamant turistic scop pregatirea profesionala de specialitate
Institutul national de cercetare si dezvoltare in turism presteaza activitatea stiintifica
de elaborare a unor studii de specialitate la nivel national si de societati comerciale
Societatile comerciale din turism (publice, private, de tip SC, SRL):
dupa forma de exploatatie: societati independente, lanturi hoteliere voluntare, lanturi
hoteliere integrate, franciza sau unitati cu contract de management hotelier
dupa tipul de activitate: intreprinderi (hoteluri), restaurante, agrement, transport,
agentii tour- operatoare si agentii detail-iste.
Regia autonoma a administratiei si protocolului de stat are in cadru unitati de cazare,
alimentatie, agrement, mijloace de transport; acestea sunt exploatate de un segment de
turisti bine definit (presedentie, guvern, parlament)
Centro- coop uniunea nationala a cooperativelor de consum si credit (desfasurarea
activitatii de comert, artizanat, prestari servicii), iar turismul are pondere de 5%.
Ministerul sanatatii
Ministerul culturii
Ministerul agriculturii

FRANTA
Administratia publica este constituita din:
- servicii centrale: Directia Industriei Turistice, Delegatia Investitiilor si Produselor Turistice,
Serviciul de Inspectie Generala a Turismului
- servicii exterioare: delegatiile regionale ale turismului
- structuri de consultanta si interventie administrativa (Consiliul National al Turismului)
+
20

Maison de la France (promovare externa)

Observatorul National al Turismului
SPANIA
Administratia centrala este reprezentata de Directia Generala a Politicii Turistice:
Coordonarea activitatii si relatii internationale
Strategii si prospectare turistica
- Institutul de Promovare a Turismului (Turespana)
- La nivel regional: directii regionale, patronate, oficii de turism, sindicate de initiativa.
-

ITALIA
Administratia centrala este reprezentata de un Secretariat de Stat al Turismului
la nivel teritorial, organizarea turismului este realizata prin:
delegatia regionala de turism
Oficiul Provincial de Turism
Oficii de Turism Locale

SUA
- Administratia centrala este reprezentata de USTTA (United States Travel and Tourism
Administration)
- Organizarea regionala structuri in fiecare din cele 50 de state apartinand Ministerului
sau Departamentului Comertului
GERMANIA
pe plan central, coordonarea turismului este realizata de un Secretariat de Stat aflat in
structura Ministerului Afacerilor Economice;
- Comisia Germana pentru Turism (DZT)
- la nivel regional,fiecare land desfasoara propria politica turistica, fiind coordonata de un
Comitet compus din reprezentantii tuturor ministerelor economice regionale.
4.1.2. Forme de integrare a activitatii turistice.
In turism competitia este foarte stransa. Pe piata producatorilor de vacante activeaza o
multitudine de intreprinderi mici si mijlocii, piata turistica fiind fragmentata de acesti prestatori
de servicii.
Tendinta pe piata turistica este de integrare a organizatiilor de vacanta, de concentrare pe
diferite domenii si componente de activitate.
Avantaje:

Costuri mai mici de productie

Facilitati pentru turisti

Perfectionarea permanenta a fortei de munca

Campanii promotionale de anvergura

Studii de piata

Organizarea sistemelor de rezervare

Forme de integrare:
A.
1.
2.
3.

Grupuri cu obiect de activitate limitat

lant voluntar
franciza
asociatii profesionale si sindicate
21

B.
1.
2.
3.

Concentrarea sau integrarea propriu-zisa

orizontala (lant integrat)
verticala
conglomerat

A.
Grupuri cu obiect limitat de activitate asocieri voluntare de societati comerciale sau
organizatii cu scop nelucrativ, avnd ca obiectiv promovarea propriilor interese pe o piata, in
relatiile cu clientii, cu partenerii, cu guvernul; se pastreaza independenta juridica si financiara si
pot parasi oricand intelegerea respectiva (ex. industria hoteliera).
1.
Lantul voluntar este o uniune, asociere intre hotelieri independenti pentru oferirea unui
produs sau serviciu turistic cvasiomogen, pentru informarea clientelei si comercializarea in
comun a produselor. Se unesc sub aceeasi marca (umbrela) avand obligativitatea respectarii
standardelor de calitate pentru produse si servicii, au o politica unitara comerciala, deruleaza in
comun campanii publicitare, utilizeaza centre de rezervare, participa la targuri, expozitii, etc.
Exemplu: Franta 25%, Elvetia 25%, Germania 11%, Belgia 8%, Spania si Italia 6%.
BEST WESTERN SUA are 3800 unitati de 3 si 4 stele, cu 280000 de camere. Marca de
calitate este Elite; prezent in peste 70 de tari
LOGIS DE FRANCE Franta 4000 unitati; circa 75000 camere; aparut la nivel national ca
promotor al turismului familial si in mediul rural. Extindere:
-

Logis of GREET BRITAIN

Logis of IRELAND

Logis of d ITALIa

4.2.Rolul statului n turism

Inca de la sfrsitul secolului trecut, dar mai ales n perioada interbelica si pna n zilele noastre,
dezvoltarea turismului a atras atentia cercurilor guvernamentale din diverse tari cu potential
turistic, care au nceput sa traga importante foloase de pe urma acestei activitati. Cu toate
acestea, problema promovarii turismului a fost lasata n ntregime n seama initiativei private,
fara o coordonare pe plan central a eforturilor institutiilor si firmelor care participau la
dezvoltarea turismului (companii feroviare si de navigatie maritima, firme hoteliere, asociatii de
propaganda, turing-cluburi etc).
Interesele guvernelor pentru promovarea turismului si masurile de creare a unor organisme
oficiale, prin care statul sa-si poata exercita rolul de organizare si coordonare a turismului, s-au
concretizat si n diverse acorduri si conventii de colaborare internationala, semnate n perioada
interbelica, precum si n legi menite sa contribuie la dezvoltarea acestei activitati.
n perioada de reconstructie de dupa cel de-al doilea razboi mondial o serie de guverne
europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltarii, n continuare, a turismului. n
acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materiale si a
infrastructurii turismului, finantate att din bugetele de stat, ct si prin contributia unor

22

organizatii internationale, printre care un loc de frunte a revenit Programului Natiunilor Unite
pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).
Degradarea activitatii economice n perioada primului razboi mondial a determinat guvernele
sa adopte masuri speciale de redresare a economiilor lor nationale, inclusiv pe linia dezvoltarii
turismului. n aceasta perioada au aparut primele ncercari de institutionalizare a turismului si
primele organizatii semioficiale sau oficiale de turism.
Progresul rapid a fost sustinut si de investitiile masive de capital ale ntreprinzatorilor privati,
care necesitau si o ndrumare si coordonare pe linie de stat. n consecinta, guvernele au ajuns la
concluzia ca singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau din conflictele de interese
de stat. semistatale, de grup sau private, consta n coordonarea dezvoltarii turismului sub directa
ndrumare a organismelor guvernamentale.
Pe de alta parte, importanta nationala crescnda a industriei turistice, privita sub aspect
economic, social, politic si cultural, precum si relatiile care s-au statornicit pe linie
guvernamentala ntre tari, au determinat coordonarea treptata a politicii de organizare si
promovare a turismului de catre autoritatile statale. .
Se remarca o crestere accentuata a rolului coordonator al organismelor guvernamentale si n
ceea ce priveste exploatarea complexa si controlata a resurselor naturale si antropice ale
teritoriului national, pastrarea echilibrului ecologic al acestor zone destinate prioritar activitatilor
turistice, n cadrul unor programe generale de dezvoltare.
n scopul ridicarii productivitatii industriei turistice, statul are un rol important n procesul de
pregatire si perfectionare profesionala, a personalului la toate nivelurile. Acest proces de
pregatire si perfectionare este ntreprins n strnsa cooperare cu institutiile private si
departamentele direct interesate n formarea profesionala a cadrelor si n continua ridicare a
calificarii profesionale a personalului din industria turistica. Eforturile depuse n acest proces
trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca si cele din infrastructura sau
promovare.
Direct sau indirect, statul are un rol nsemnat si n procesul de orientare a cererii turistice.
Turismul modern este produsul direct al dezvoltarii social-economice a tarilor, respectiv al unui
nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc.
Dezvoltarea turismului de masa a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii
turistice si la esalonarea concediilor si vacantelor; statele au facut si continua sa faca eforturi
pentru rezolvarea acestor probleme.
Evident, legislatia turistica trebuie sa tina pasul permanent cu orientarea si dezvoltarea n
perspectiva a circulatiei turistice si cu noile circumstante n cadrul carora se deruleaza fluxurile
turistice.
Din cele prezentate rezulta ca, n conditiile unei economii moderne, politica de realizare a
obiectivelor economice si sociale de interes major pentru economia nationala (printre care
implicit si obiectivele turistice sau cele care servesc interesele turismului) sunt n competenta
directa a organismelor de stat, singure n masura sa decida utilizarea fondurilor publice.
4.2. Organisme internationale de turism
Cunoasterea principalelor organisme internationale ,a atributiilor acestora si amodului lor
de functionare contribuie la crearea cadrului general favorabil turismului,conditiilor necesare
elaborarii strategiilor de dezvoltare a acestuia
23

Potrivit aprecierilor OMT/WTO, in lume exista, in present, peste 80 de organisme

internationale in competentele carora se regasesc problemele turismului.
Ele au o structura foarte diversa in privinta continutului activitatii, caracterului, modului de
organizare,ariei teritoriale de actiune etc.
Astfel organismele internationale de turism se divizeaza:
o dupa caracterul/nivelul de reprezentare: guvernamentale si neguvernamentale
o dupa aria de activitate: globale si regionale
o dupa continutul activitatii: organisme generale (cu vocatie universala) si organisme
specializate
o dupa modul de organizare: deschise sau inchise
o dupa statutul lor: publice sau private.
ORGANIZATIA MONDIALA A TURISMULUI (OMT/WTO)
fondata in 1970 la Adunarea Generala a Natiunilor Unite
obiective:
- promovarea si dezvoltarea turismului in tarile membre
- consultarea intre tarile membre in domeniul turismului
- colectarea, prelucrarea si difuzarea de informatii privind turismul intern si international
- elaborarea de studii privind evolutia turismului, pietele internationale, amenajarea
zonelor
- organizarea de conferinte si seminarii
- initierea de programe de formare profesionala
- consultanta
Alte organisme cu caracter interguvernamental
a. Acordul de cooperare turistica multilaterala a tarilor balcanice incheiat in 1972 intre
Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, Romania si Turcia avand ca obiective stimularea calatoriilor
turistice intre tarile membre si incurajarea cooperarii in domeniul investitiilor turistice;
b. Acordul de cooperare economica in zona Marii Negre in cadrul careia functioneaza o
sectiune specializata pentru activitatea turistica
ORGANIZATII INTERNATIONALE NEGUVERNAMENTALE
1. Federatia Universala a Asociatiilor Agentiilor de Voiaj (FUAAV/UFTAA) specializata
pe activitatea de comercializare a vacantelor
2. Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism (FIJET) incurajarea
publicatiilor in domeniul turistic
3. Federatia Internationala de Termalism si Climatologie (FITEC) incurajarea turismului
termal
4. Federatia Mondiala a Bucatarilor si Cofetarilor
5. Asociatia Internationala a Hotelurilor (AIH) sprijin, consultanta in desfasurara
activitatii hoteliere
6. Alianta Internationala de Turism si Federatia Internationala a Automobilului stimularea
turismului automobilistic
7. Academia Internationala de Turism definirea conceptelor specifice turismului
8. Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriilor (WTTC) culegerea si prelucrarea
informatiilor privind turismul international
9. Alte organizatii care au si activitatea turistica printre atributii
10.
Organizatia Internationala a Aviatiei Civile (OACI/ICAO) organizarea
calatoriilor/transporturilor aeriene
11.
Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni (IATA) promovarea si
protejarea transporturilor aeriene;
24

12.
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) are in structura
sa un Comitet Turistic care culege informatii si intocmeste studii si rapoarte statistice
13.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) finantarea activitatii turistice
14.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Internationala a Muncii
(OIM), Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO)
Concluzie: In turism ca si in orice alt scetor al economiei joaca un rol deosebit, pentru
dezvoltarea si buna desfasurare a activitatii turistice atit organizatiile guvernamentale cit si cele
neguvernamentale.
Tema 6. Baza tehnico-material a turismului.
6.1. Coninutul i rolul bazei tehnico-materiale a turismului.
6.2. Structura, dinamica i distribuia teritorial a echipamentelor turistice.
6.3. Investiiile n turism.
6.1. Coninutul i rolul bazei tehnico-materiale a turismului.
Baza tehnico-materiala este ansamblul mijloacelor tehnice de productie utilizate in domeniul
turismului in scopul obtinerii de bunuri si servicii destinate consumului turistic.
Resursele materiale (capitalul tehnic) se divizeaza in: capital fix si capital circulant

Baza tehnico-materiala
activitatea turistica
(interconditionare)
TURISMUL NU POATE FI
CONCEPUT FARA O
ECHIPARE
CORESPUNZATOARE

INTERCONDITIONARE
INTRE
BAZA MATERIALA SI
ACTIVITATEA TURISTICA
BAZA MATERIALA TREBUIE SA SE
ADAPTEZE
PERMANENT EVOLUTIEI
TURISMULUI

25

Capitalul fix - bunuri de lunga durata care folosesc ca instrumente in mai multe etape de
productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare(de regula isi
pastreaza forma initiala in timp ce valoarea lor se reduce si sunt, in mare masura, specializate in
indeplinirea unor operatii.
Capitalul circulant - parte a fondurilor de productie, se consuma integral in cadrul unui singur
ciclu de productie si trebuie inlocuit cu fiecare circuit economic.
Baza tehnico-materiala cuprinde:
-baza tehnico-materiala a cazarii;
-baza tehnico-materiala a alimentatiei;
-baza tehnico-materiala a agrementului;
-baza tehnico-materiala a transportului.
Dimensiunea bazei tehnico-materiale este influentata de cuantumul resurselor natural turistice,
iar efectul investitional este invers proportional cu calitatea atractiei turistice a resurselor
naturale.
Cocluzie : Baza tehnico-materiala are un raport semnificativ in activitatea turistica deoarece
contribuie la dezvoltarea si buna desfasurare a acestiua, fiecare din subdiviziunile sale aducind
aportul sau in turism
6.2. Structura, dinamica i distribuia teritorial a echipamentelor turistice.
Baza tehnico-materiala are o structura complexa, elementele sale constitutive adaptindu-se
tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.
Dinamica circulatiei turistice si legatura strinsa intre aceasta si dotarile tehnice au determinat o
serie de mutatii cantitative si structurale ale bazei materiale, modernizarea si perfectionarea
acesteia.

BAZA TEHNICOMATERIALA
A TURISMULUI

BTM SPECIFIC TURISTICA

BTM GENERALA
(infastructura)

Unitati de cazare

Unitati de alimentatie

Mijloace de transport
Instalatii de agrement
Instalatii de tratament

Sate turistice
Sate de vacanta

Cai de comunicatie
Mijloace de transport in
comun

Instalatii de telecomunicatii

Retele de alimentare
cu apa, gaze, energie
-Unitati comerciale si

26

I. Structurile de cazare cuprind structuri hoteliere, structuri extrahoteliere si structuri

nepermanente.
Hotelaria este forma traditionala de cazare si primire a turistilor iar principalele categorii de
unitati cu cazare turistica de O.M.T. sunt:
a.Dupa caracteristicile fundamentale:
-unitati hoteliere si asimilate acestora;
-unitati extrahoteliere si complementare.
b.Dupa serviciile oferite:
-de categorie lux: 4, 5 stele;
-de categorie medie;
-de categorie modesta.
c.Dupa regimul de functionare:
-unitati deschise permanent;
-unitati sezoniere.
d.Dupa forma de exploatare:
-unitati in exploatare individuala;
-hoteluri asociate in lanturi hoteliere modulare;
-societati sau grupuri hoteliere cum sunt lanturile hoteliere integrate;
e.Dupa forma de proprietate:
-hoteluri in proprietate personala;
-hoteluri in coproprietate privata;
-hoteluri in proprietate de stat;
-hoteluri in proprietate mixta.
Cazarea extrahoteliera cuprinde: resedintele secundare, apartamentele mobilate si unitatile
sociale de cazare.
Resedintele secundare reprezinta unitati de primire exploatate in proprietate deplina,
multiproprietate sau coproprietate. Acestea dispun de servicii de cazare la preturi mai
avantajoase decat hotelul clasic. Cele mai recunoscute sunt condominioanele raspandite in
principal pe continentul american si in Franta care presupun programe imobiliare ce includ
servicii asigurate de o societate de gestiune.
Apartamentele mobilate se constituie in oferte de primire pentru perioadele de varf reprezentand
oferte suplimentare (gasim in tarile europene).
Unitatile sociale de cazare reunesc satele de vacanta, centrele pentru tineret, hanuri pentru
tineret.
Structuri de cazare nepermanenta: campingurile si zonele de agrement.
Lanturile hoteliere voluntare reprezinta o uniune benevola de hotelieri independenti
care oferind un produs relativ omogen sub aspectul confortului si al serviciului, dar
diferentiat din punct de vedere al arhitecturii si al amenajarii promoveaza si dezvolta o
munca unica.
Sub aspect financiar si juridic sunt independente. De regula, acestea apar intr-o anumita
regiune si la nivelul fiecarui lant hotelier voluntar se constituie o societate comerciala sau
asociatie fara scop lucrativ ca entitate juridica. Aceste lanturi se mai numesc si lanturi de
publicitate intrucat scopul principal al acestora este acela de a adopta si aplica strategii
promotionale si comerciale comune.
Avantajele lanturilor voluntare sunt:
-organizarea de campanii promotionale;
27

-editarea de ghiduri care include toate hotelurile membre, ghiduri ce se comercializeaza

atat in interiorul lantului cat si in cazul agentiilor de voiaj;
-prezenta de birouri de rezervari informatizate;
-exista posibilitatea de asociere cu o societate furnizoare de echipamente si produse
alimentare, asociere ce conduce la obtinerea unor preturi preferentiale;
-posibilitatea oferirii de asistenta tehnica si consultanta la nivelul lantului;
-posibilitati de finantare preferentiala.
Fiecare hotel care adera la lantul hotelier participa cu o taxa de aderare la care se adauga
o redeventa (suma) anuala de 0,5% din cifra de afaceri.
Lanturile hoteliere integrate de categorie economica se caracterizeaza prin faptul ca isi pastreaza
arhitectura, standardele, capacitatile de cazare si tariful care se transforma intr-o norma de
produs.
Lanturile hoteliere integrate de categorie superioara se caracterizeaza prin faptul ca elimina
standardele rigide si conceptia unica de arhitectura si amenajare interioara, fiecare hotel avand o
identitate proprie, ceea ce determina ca lantul hotelier respectiv sa fie mai atractiv pentru
potentialii aliati.
In cazul extinderii in spatiu a lanturilor hoteliere se pot evidentia situatiile:
a) Lanturi hoteliere care acopera numai teritoriul national (Ex: Hilton Hotels si Ibis);
b) Lanturi nationale angajate ulterior in spatiul international ca urmare a legaturii cu companii
aeriene (Ex: Sofitel) sau ca urmare a saturarii nationale;
c) Lanturi hoteliere orientate de la inceput catre destinatii externe (Ex: Intercontinental Hotel)
sau ca urmare a diversificarii ofertei pe piata turistica (Ex: Group Mediteraneean).
Marile grupuri hoteliere includ mai multe lanturi hoteliere integrate. Acestea recurg la
segmentarea ofertei, pietei pentru a satisface cerintele mai multor grupuri de consumatori.
Segmentarea ofertei determina aparitia unor lanturi hoteliere integrate care propun produse
proprii.
Grupurile hoteliere se constituie in urmatoarele categorii:
a) Grupurile hoteliere ce reunesc mai multe lanturi potrivit optiunii strategice de segmentare a
ofertei (Grupul Hotelier Hilton);
b) Grupurile hoteliere care dezvolta in lant independent unic (Ex: lantul hotelier
Intercontinental);
c) Grupuri hoteliere care si-au creat o retea de unitati cu activitate hoteliera de tip club (Ex:
Mediteraneean).
EUROPA lider mondial (40% din totalul locurilor de cazare);
- clasament pe tari: Franta, Italia, Spania, Germania.
- zona cea mai dinamica: Asia de Est si Pacific.
II. Unitatile de alimentatie publica se refera rezidentilor si turistilor, ceea ce face dificila o
analiza detaliata a principalelor tentinte din evolutia si structura celor destinate turismului.
Din punct de vedere structural, unitatile de alimentatie se grupeaza pe tipuri, categorii de
comfort, forme de proprietate, perioada de functionare etc.
O componenta a bazei materiale de alimentatie o constituie sezonalitatea accentuata. Din punct
de vedere al formei de proprietate, spre deosebire de reteaua unitatilor de cazare, proprietatea
private este mult mai bine reprezentata, situindu-se la peste 80% pondere realizata in mare parte
pe seama unitatilor independente.

28

III. Mijloacele de transport destinate exclusiv turistilor sau se afla in proprietatea unor
societati comerciale care apartin sferei turismului. Structural, marea proportie revine
transporturilor rutiere (autocare, microbuze, automobile), aeriene, si mai putin celor navale.
Toate acestea reprezinta sectorul comercial, care este completat de mijloacele proprietate a
turistilor- de regula automobile (sectoul necomercial).
In privinta inzestrarii cu automobile proprietatea turistilor, la nivel mondial acesta prezinta 2
locuitori la un automobile inscris in circulatie in SUA, 5 in Ungaria si Bulgaria, iar media
europeana este de 4 locuitori/automobil.
IV. Instalatiile de transport pe cablu servesc ca mijloace de continuare a calatoriei (transport)
sau de access pre altitudinile inalte, spre destinatiile de vacanta sau ca mijloace de agreement.
Pentru unele forme de turism, cum sunt sporturile de iarna, alpinismul, aceste instalatii joaca un
rol esential, stimulind sau stopind dezvoltarea lor.
Conform statisticilor internationale, in 1996 existau in lume peste 21 mii teleferice, din care 60%
in Europa; dintre care cea mai mare parte a acestor instalatii erau concentrate in tarile membre
ale grupului alpin (Franta, Austria, Germania, Elvetia).
V. Mijloacele de agreement, au ca scop crearea conditiilor capabile sa asigure individului sau
unei grupari sociale o stare de buna dispozitie, de placere, sa dea senzatia unei satisfactii, unei
impliniri, sa lase o impresie favorabila.
Functiile agrementului:
In raport cu turistul: - Satisfacerea nevoilor fizice
- Reconfortarea psihica
In raport cu organizatorii de vacante:
- Factor de competitivitate
- Mijloc de individualizare a produselor
- Mijloc de personalizare a destinatiilor
- Sursa de incasari
- Atenuarea sezonalitatii
Strategia de dezvoltare a agrementului cuprinde:
Asigurarea unei baze materiale adecvate
Asigurarea unui personal cu pregatire de specialitate
Realizarea unor programe/actiuni
CONCLUZIE: Baza tehnico-materiala are o structura complexa, elementele sale adaptindu-se
nevoilor al uristului, iar dinamica circulatiei turistice si legatura strinsa intre determinat o serie
de schimbari ale bazei materiale, modernizarea si perfectionarea acesteia.
6.3. Investiiile n turism.
Functiile investitiilor:
1) De dezvoltare (extindere)
2) De modernizare
3) De inlocuire
Particularitati ale investitiilor in turism:
a. Sunt intensive in capital (costuri ridicate, echipamente specifice)
b. Angajeaza capital pe termen lung (amortizare lenta)
c. Se materializeaza, in principal, in costructii
d. Sunt supuse, intr-o masura mai mica, uzurii morale
Surse de finantare:
29

o
o
o
o
o
o

Aportul propriu
Creditul
Leasingul
Actionariatul si coproprietatea
Aportul statului
Aportul organismelor financiare internationale (investitii de anvergura)

Indicatori:
Cheltuielile de exploatare (intretinere, personal, materii prime, transport, etc)
Investitia specifica (raport intre valoarea investitiei si capacitatea obiectivului in unitati fizice)
Termenul de recuperare (raport intre investitia totala si profitul anual)
Randamentul economic al investitiei (raport intre profitul net dupa recuperarea investitiei si
investitia initiala)

Concluzie : Investitii joaca un rol primordial in turism, deoarece ele sund necesare atit pentru
modernizarea si perfectionarea bazei tehnico-materiale cit si pentru crearea de noi locuri de
atractivitate turistica.
Tema 5. Piaa turistic.
5.1. Coninutul i caracteristicile pieei turistice.
5.2. Cererea i consumul turistic.
5.2.1. Particularitile cererii i consumului turistic.
5.2.2. SEZONALITATEA ACTIVITATII TURISTICE
5.3. Oferta i producia turistic.
5.4. Preurile produselor turistice.
5.5. Tendine actuale pe piaa turistic.

5.1. Coninutul i caracteristicile pieei turistice.

Piata turistica este parte integranta a pietei, in general, si a pietei serviciilor in particular.
Piata turistica este reprezentata de totalitatea tranzactiilor al caror obiect il constituie produsele
turistice in conexiune cu relatiile pe care le genereaza, spatiul geografic si chiar timpul in care se
desfasoara.
Spatiul in care sunt localizate actele de vinzare-cumparare imprima pietei anumite dimesiuni si
caracteristici.
Piata turistica poate fi definita si ca sfera de cinfruntare dintre oferta turistica (productia
specifica) si cererea turistica (nevoile si dorintele clientilor).
Piata turistica se caracterizeaza prin:
1.Complexitate, rezultat al faptului ca produsul turistic este alcatuit din bunuri si servicii, din
elemente tangibile si intangibile. Astfel, piata turistica se situeaza la intefrerenta pietei bunurilor
si pietei serviciilor, preluind particularitati din acestea.

30

De exemplu transportul se diferentiaza dupa mijlocul folosit (rutier, feroviar, aerian, naval),
echipamentele de gazduire dupa tipul acestora (hotel, vila, cabana, camping etc) si nivelul de
confort, atractiile turistice (naturale, antropice).
2.Caracter fragmentat, caracteristica care isi pune amprenta asupra modalitatilor de investigare
a pietei, asupra posibilitatilor de evaluare corecta a coordonatelor si evolutiei sale, asupra
conditiilor de realizare a echibrului cerere-oferta.
3.Opacitate. Pe piata turistica se intilnesc cumparatori de vacante- care manifesta anumite
cerinte sub aspecte insuficient definite- si oferta care este imprevizibila.
Intilnirea oferta-cerere devine astfel mai dificila, echilibrul se realizeaza mai greu, si presupune
utilizarea unor metode de prevenire si reducere a riscurilor.
Opacitatea se particularizeaza in modul de manifestare a concurentei, aparitia structurilor
specifice concurentei imperfecte, hipersensibilitate, elasticitate si dinamism.
4.Mobilitatea. Pe piata turistica, locul ofertei coincide cu cel al consumului, dar nu si cu cel de
formare a cererii. Astfel, pe piata turistica oferta are o pozitie dominanta, adaptarea ei la cerere
este limitata.
5.Concentrare in timp si spatiu, specifica atit cererii cit si ofertei. Concentrarea de la o perioada
la asta sau de la o zona la alta, are implicatii asupra modului de functionare al pietei, favorizind
aparitia unor situatii de oferta fara cerere si cerere fara oferta, cu efect negativ asupra utilizarii
capacitatilor deproductie, rezultatelor economice si satisfacerii clientelei.
Concluzie: Piata turistica nu este atit de simpla pe cit s-ar crede, ea are particularitatile sale
determinate de o serie de factori si este extrem de sensibila fata de cele mai mici schimbari.
5.2. Cererea i consumul turistic.
Cererea este expresia unei nevoi determinate de anatomia omului si conditiile existentei
sociale, raspunde unei aspiratii catre anumite lucruri, sustinute de posibilitatea de cumparare, dar
si de vointa de cumparare a lucrurilor respective.
Cererea raspunde comandamentelor: nevoie, dorinta, putere si vointa de cumparare, adauginduse particularitati ce decurg din continutul activitatii turistice.
Cererea turistica se manifesta practic ntr-un numar infinit de variante, nuantate de la un client
potential la altul, n functie de:
- tipologia socioprofesionala, familia si forma de turism n care se desfasoara calatoria turistica a
clientului interesat;
- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport,
modalitatile de cazare etc);
- sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice n functie de
structura serviciilor;
- motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.
Volumul, structura, dinamica, dispersia n timp si spatiu si tendintele de ale cererii turistice sunt
influentate n permanenta, de o serie de factori cu actiune continua sau ocazionala, care
determina de altfel si dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan si mondial.
Consumul turistic reprezinta ansamblul cheltuielilor facute de subiectii cererii pentru
dumparerea bunurilor si serviciilor cu motivatie turistica. Astfel, consumul este mai degraba
31

reprezinta rezultatul interactiunii dintre cerere si oferta, iar volumul sau depinde de nivelul
veniturilor consumatorilor si de preturile produselor turistice.
Consumul turistic are o sfera de cuprindere mai mare decit cererea, intrucit si i domeniul
turismulu se poate vorbi de autoconsum- atunci cind vacantele sunt petrecute in resedinte
secundare sau in vizite la rude si prieteni etc.
Fata de oferta, consumul turistic are o sfera mai restrinsa, cu alte cuvinte se produce ceea ce se
consuma, produsele turistice neputind fi stocate in vedrea unor vinzari si consumuri ulterioare.
Din punct de vedre al continutului, cererea se formeaza la locul de resedinta al turistului (tara
sa de origine), fiind determinata de caracteristicile economico-sociale ale zonelor respective, si
migreaza spre locul ofertei, in timp ce consumul se manifesta in cadrul bazinului ofertei si
depinde de particularitatile ofertei si cererii.

CONCLUZIE: CEREREA SI CONSUMUL TURISTIC SE AFLA PERMANENT INTR-O STRINSA

LEGATURA, INTRE CERER SI CONSUM EXISTA MULTE PUNCTE COMUNE, REFERITOARE MAI ALES
LA CONTINUT SI DETERMINANTI, INSA EXISTA SI MULTE DEOSEBIRI, PENTRU CARE ELE SINT
PRIVITE DISTINCT.

5.2.1. Particularitile cererii i consumului turistic.

CEREREA, LA FEL CA SI CONSUMUL TURISTIC, PREZINTA O SERIE DE TRASATURI CARE ISI
PUN AMPRENTA ASUPRA MODULUI DE FORMARE SI MANIFESTARE A ACESTORA, ASUPRA
CONDITIILOR DE MANIFESTARE A ECHILIBRULUI PIETEI.
CREREA SI CONSUMUL TURISTIC SE CARACTERIZEAZA PRIN:
1.DINAMISM ACCENTUAT, ELE EVOLUEAZA SUB INFLUENTA UNEI MULTITUDINI DE FACTORI
ECONOMICI, SOCIALI, DEMOGRAFICI, PSIHOLOGICI, POLITICI. ACTIUNEA ACESOR FACTORI
INFLUENTEAZA MARIMEA SI STRUCTURA CERERII, TENDINTELE CONSUMULUI ETC.
CEREREA TURISTICA RASPUNDE UNEI NECESITATI SPECIFICE, UNEORI IN CATEGORIA
NEVOILOR DE LUX, SDAU A NECESITATILOR CE PRIVESC UN ANUMIT STATUS.
PE FONDUL PROGRESULUI ECONOMIC SI SOCIAL, NEVOIA DE TURISM ESTE ASOCIATA
NECESITATILOR DE SIGURANTA, DE REFACAREA A ORGANISMULUI SI, DE MULTE ORI
PERCEPUTA CA O PRIORITATE; ASTFEL, PONDEREA PLECARILOR IN VACANTA, IN TOTALUL
POPULATIEI ESTE RELATIV RIDICATA IN TARILE DEZVOLTATE- CCA 80% IN SUEDIA, PESTE
70% IN ELVETIA SI NORVEGIA, 65% IN SUA SI ANGLIA, 55% IN FRANTA ETC, CU TENTINDA
DE CRESTERE.
CONVERTIREA CRERERII IN CONSUM ESTE DETERMINATA DE CONDITIILE ECONOMICOSOCIALE SI DE MOTIVATII. EXISTA 2 MARI CATEGORII DE FACTORI:
I. DETERMINANTI ECONOMICO-SOCIALI VENITURI, PRETURI, TIPM LIBER, DIMENSIUNILE SI
STRUCTURA POPULATIEI- CU ROL STIMULATIV SAU RESTRICTIV, IMPRIMA CEREREII O
ANUMITA ELASTICITATE SI EVOLUTIE.

32

II. DETERIMANTI MOTIVATIONALI GENEREAZA UN ANUMIT MOD DE MANIFESTARE AL

CERERII SI CONSUMULUI. CERCETAREA IMPACTULUI PERSONALITATII ASUPRA DECIZIEI DE
CUMPARE SI COMPORTAMENTULUI DE CONSUM TURISTIC A PERMIS IDENTIFICAREA A 5
TIPURI PSIHOLOGICE:

TURISTI
TURISTI
TURISTI
TURISTI
TURISTI

PSIHOCENTRICI
CVASIPSIHOCENTRICI
MEDIOCENTRICI
CVASILAOCENTRICI
ALOCENTRICI

TURISTII PSIHOCENTRICI- CONCENTRATI PE PROBLEMELE PERSONALE, ADESEA

NELINISTITI SI TEMATORI, CAUTIND SECURITATEA PREFERA VACANTELE IN STATIUNI
CUNOSCUTE, FAMILIARE, SITUATE MAI APROAPE DE RESEDINTA PERMANENTA; EI
SOLICITA ARANJAMENTE ORGANIZATE SI DESEORI SE LIMITEAZA LA UTILIZAREA
EXCLUSIVA A SERVICIILOR DIN PACHETUL DE VACANTA.

TURISTII ALOCENTRICI- INCREZATORI IN FORTELE PROPRII, DISPUSI SA INCERCE NOI

EXPERIETNE, CAUTA VARIETATEA, AVENTURA; EI SOLICITA CALATORII INDIVIDUALE LA
DISTANTE MARI, SPRE DESTINATII EXOTICE; O GAMA LARGA DE SERVICII, IN AFARA
CELOR CUPRINSE IN PACHETUL DE VACANTA-STANDARD.
CEA MAI MARE PARTE A TURISTILOR ARE CARACTER MEDIOCENTRIC.
2.LABILITATE IN MOTIVATII
3.COMPLEXITATE SI ETEROGENITATE
CEREREA SI CONSUMUL TURISTIC CUNOSC O DIVERSITATE DE FORME DE EXPRIMARE, FIE
CA REZULTAT AL VARIETATII SEGMENTULUI DE CONSUMATORI SI DIVERSITATII
GUSTURILOR ACESTORA, FIE CA URMARE A SPECIFICACITATII OFERTEI.

4.CONCENTRARE
CONCENTRAREA POATE FI IN TIMP, IN SPATIU SI IN MOTIVATIE.
TURISMUL NATIONAL REPREZINTA 4/5 DIN TOTAL. EUROPA, CA DESTINATIE PENTRU
TURISMUL INTERNATIONAL CONCENTREAZA APROAPE 60% DIN TOTALUL SOSIRILOR SI
PESTE 50% DIN INCASARI; IN TARILE EUROPEI DE NORD MAI MULT DE 70% DIN
POPULATIE PLEACA IN VACANTA IN FIECARE AN; PESTE 50% DIN TOTALUL
CHELTUIELILOR DE VACANTA SUNT DESTINATE CAZARII SI ALIMENTATIEI; ODIHNA SI
LOISIRUL REPREZINTA 70% DIN MOTIVELE DE CALATORIE; SEZONUL ESTIVAL
CONCENTREAZA APROAPE 80% DIN TOTALUL PLECARILOR IN VACANTA ETC.
Particularitatile cererii turistice:
-cererea turistic nu se identific n totalitate cu consumul turistic
-cererea turistic nu se caracterizeaz printr-un consum periodic al aceluiai produs turistic la
aceai destinaie turistic
-periodicitatea cererii turistice este o funcie a veniturilor , a timpului liber i al sezonalitii
-cererea turistic are un grad de spontaneitate mai ridicat n comparaie cu cererea de mrfuri
Particulritatile consumului turistic:
33

-produsele au valoare simbolic

- produsele au sex
- produsele au vrst
- produsele au o anumit marc

CONCLUZIE: CEREREA TURISTICA ESTE REPREZENTATA DE O GAMA LARGA DE NEVOI SI

DORINTE, INSA CARE REUSESTE SA SATISFACA IN TOTALITATE CERINTELE CLIENTELEI,
CONSUMUL TURISTIC, LA RINDUL LUI, FIIND DETERMINAT DE CONDITIILE OFERITE DE
PRESTATORII DE SERVICII DAR SI DE POSIBILITATILE CLIENTELEI

5.2.2. SEZONALITATEA ACTIVITATII TURISTICE

Sezonalitatea reprezinta trasatura dominanta a activitatii turistice si trebuie luata in
considerare in formularea politicii de marketing respectiv in procesul de creeare a produsului
turistic si de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriuzise.
Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectiva care marcheaza profund intreaga
activitate a agentilor implicati in turism. Ea se regaseste practic la toate nivelurile decizionale si
intereseaza toti prestaoriii de servicii turistice.
Masurile adaptate pentru ameliorarea sezonalitatii poarta amprenta modului de actiune
traditional, caracterizate in special prin eforturi publicitare facute in directia vanzarii unui produs
turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon.
Cauzele sezonalitatii:
-

Naturale ( succesiunea anotimpurilor, conditiile de clima, varietatea si atractivitatea

valorilor culturale, periodicitatea manifestarilor (targuri, festivaluri, etc)
Economico-organizatorice (structura anului scolar si universitar, regimul concediilor,
cresterea duratei timpului liber si redistribuirea acestuia, obiceiuri, etc.

Tipuri de oscilatii:
-

O singura perioada de sezon (litoralul: mai-septembrie)

Doua perioade de sezon (statiunile montane: decembrie-martie si mai-septembrie)
Fara concentrari semnificative (statiuni balneare)

Metode de cuantificare a sezonalitatii:

- Indicii de sezonalitate
- Coeficientul de concentrare Gini corectat
- Coeficientul de concentrare lunara/trimestriala
Solutii de atenuare a sezonalitatii

Dezvoltarea si diversificarea ofertei de programe (atagerea de noi zone in circuitul

turistic, amenajari suplimentare, imbunatatirea serviciilor de agrement)
Practicarea unor preturi diferentiate (facilitati, gratuitati)
Intensificarea eforturilor promotionale
Masuri organizatorice (organizarea manifestarilor stiintifice, cultural-artistice si
expozitionale in extrasezon)
34

5.3. Oferta i producia turistic.

Oferta turistica poate fi definita in urmatoarele moduri:
I. Totalitatea elementelor turistice sau a atractiilor care pot motiva deplasarea turistilor si a
elementelor destinate sa le valorifice, sa satisfaca cererea.
II. Ansamblul atractiilor naturale si istorice care pot determina vizitarea anumitor zone de catre
turisti impreuna cu capacitatea organizatorica a retelei de a satisface in anumite conditii, cererea
populatiei.
Oferta turistica este sustinuta de urmatorii determinanti: teritoriul, sectorul tertiar si baza tehnicomateriala.
Teritoriul reprezinta elementul determinant al ofertei intrucat se constituie ca suport al acesteia.
Din punct de vedere turistic teritoriul poate fi apreciat cantitativ prin capacitatea optima de
primire a teritoriului si calitativ prin gradul de atractivitate.
Sectorul tertiar este un element determinant al ofertei intrucat grupeaza activitati de prestari de
servicii care se constituie in factori pentru dezvoltarea ofertei.
Baza tehnico-materiala cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de productie a ofertei
care impreuna cu forta de munca creeaza conditiile necesare desfasurarii activitatii turistice.
Componente ale ofertei:
1.Elemente de atractivitate, includ elementele naturale si elementele antropice. In cadrul
elementelor naturale enumeram: peisajul, flora si fauna. Elementele antropice: monumentele
istorice si de arta, religia, obiectivele economice.
2.Elemente functionale compuse din acele echipamente si servicii care fac posibila productia si
pun in valoare atractivitatea.
Particularitatile ofertei turistice:
1. Oferta turistica se caracterizeaza prin limite de ordin temporal stabilite in functie de conditiile
minime pe care trebuie sa le intruneasca resursele naturale pentru a putea fi acceptate intr-o
perioada din an.
2. Creterea diversificat
3. Oferta turistica este complexa si eterogena cuprinzand elemente atractive, dar si elemente
functionale care fac posibila desfasurarea productiei.
4. In cuprinsul ofertei exista posibilitatea inlocuirii unui tip de oferta cu altul complementar
satisfacand motivatii ce se pot substitui una pe alta.
5. Oferta turistica este rigida, ea nu poate fi deplasata, nu se poate stoca, iar oferta nevalorificata
intr-o perioada echivaleaza cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico-materiale.
Oferta turistica este rigida intrucat nu este posibila adaptarea sa permanenta la variatiile calitative
de tip sezonier ale cererii turistice si la variatiile calitative ale cererii, determinate de
diversificarea motivatiilor.
Oferta turistica se manifesta si independent de productia turistica in timp ce productia nu se
poate realiza in afara ofertei. Structura ofertei turistice nu coincide intotdeauna cu structura
productiei.
Ofeta turistica exista atata timp cat exista elementele care o compun, pe cand productia turistica
35

exista numai atunci cand se manifesta consumul efectiv.

Productia turistica o definim ca ansamblul de servicii care folosesc ECHIPAMENTE de productie
si forta de munca si se materializeaza intr-un consum efectiv in cadrul unei ambiante specifice.
Intre productia turistica si oferta turistica exista raporturi care SUNT diferite de relatia ofertaproductie pe piata bunurilor de consum. Productia turistica este cel mult egala cu oferta.

5.4. Preurile produselor turistice.

Pretul reprezinta valoarea de piata a unui produs sau serviciu, intr-o exprimare monetara, iar
nivelul lui reflecta o serie de constringeri ale pietei,. In cazul produselor turistice, formarea
preturilor este rezultatul actiunii unei multitudini de factori economici, politici, geografici,
motivationali etc.
Particularitatile pretului produsului turistic:
1. Se diferentiaza in timp (sezonalitate) si spatiu (locatie) in functie de producator (confort,
experienta, notorietate) si consumator (reduceri in functie de categoria socioprofesionala)
2. Caracter inflationist (inflatia prin costuri, inflatia prin cerere, inflatia importata)
3. Formarea relativ independenta de raportul oferta-cerere (asociatii profesionale, lanturi
voluntare)
4. Influenta limitata asupra consumului (existenta factorilor subiectivi)
In determinarea pretului produsului turstic se tine cont de:
Costurile materiale
Costurile salariale
Costurile de functionare
Costurile de gestiune
Taxa pe valoarea adaugata
Marja de profit a producatorului (comerciantului)
Factorii ce influenteaza pretul unui produs sunt diversi:
a)
Factorii economici: inflatia, recesiunea, efectul Griffen28 (in perioadele
de criza cumparatorii se orienteaza doar spre bunurile de folosinta
curenta si renunta mai ales la bunurile de folosinta indelungata) etc.;
b)
Factori politico-juridici: politica fiscala, reglementarile legale
referitoare la stabilirea preturilor si a reducerilor de pret;
c)
Factori tehnologici: sofisticarea modului de plata, variabilele de
distributie etc.;
d)
Factori socio-culturali: valoarea atribuita, factorul feel good, efectul
Veblen (un efect de snobism, conform caruia un produs cu pret ridicat
poate sa certifice apartenenta la un anumit grup social).
Pretul reprezinta valoarea unui bun sau serviciu atit pentru vinzator cit si pentru cumparator.
Valoarea atasata unui bun sau serviciu, pretul sau, se bazeaza atit pe elemente tangibile (calitatea
produsului, avantaje oferite) cit si pe elemente intangibile (factorul feel-good luat in calcul
pentru produsele de lux).
36

Obiectivele politicii de pret pot fi urmatoarele:

- supravietuire a firmei (acoperirea cheltuielilor necesitate de aparitia bunurilor);
- maximizarea profitului;
- maximizarea vanzarilor ;
- pozitionarea mai buna fata de concurenta;
- recuperarea investitiilor.
Elementele de fundamentare a politicii de pret in turism sunt urmatoarele:
-piata cu componentele sale, respectiv cererea si oferta;
-costurile;
-concurenta;
-perceptia pretului de catre consumator.
Preturile in turism sunt influentate hotarator de caracteristicile serviciilor.
5.5. Tendine actuale pe piaa turistic
Piata turstica se transforma continuu.
Tendinta generala a pieti turistice este spre crestere. Aceasta se datoreaza cresterii economice dar
si sociale.
Fata de evolutiile de pana acum, pentru inceputuriel mileniului 3 sunt prognozate reduceri ale
ritmurilor dezvoltarii turistice, 3-4% anual, ceea ce marcheaza maturizarea turismului si trecerea
pe pragul de saturatie.
Cresterea pietei turistice prezinta o latura cantitativa exprimata de sporirea numarului
calatoriilor si a consumurilor aferente; si o latura calitativa, rezultata la tragere in circuitul
turistic a noi zone si tari, a unor segmente tot mai largi a populatiei etc. Aceste evolutii genereaza
o serie de mutatii structurale.
Potrivit statisticilor 70-80% din totalul activitatii turistice se desfasoara in tarile super dezvoltate
ale lumii, insa tarile cu putere economica mai redusa nu reusesc opozitionarea de durata in topul
tarilor turistice si o crestere sensibila a cotei lor pe piata.
Factorii determinanti si modificarilor pe piata turistica:
1. Fenomenul de imbatrinire a populatiei, in special in tarile dezvoltate
2. Crestera duratei timpului liber
3. Ascensiunea factorilor socio-culturali si emotionali asupra celor materiali, obiectivi,
informarea cererii.
Actiunile acestor factori se reflecta in fragmentarea vacantelor si efectuarea mai multor calatorii
de scurta durata, de largirea perioadelor de desfasurare a deplasarilor etc.
Aceste orientari pot duce la o restringere a calatoriilor si realizarea lor cu mijloacre financiare
mai reduse, in timp ce perioadele de boom economic le stimuleaza si le diversifica.
Odata cu modificrea cererii se produc mutatii si in cadrul ofertei; se urmareste apropierea de
dinamica nevoilor si chiar de anticiparea lor, dar si respectarea constringerilor de protejare a
resurselor si eficienta a producatorilor. Astfel oferta inregistreaza o profunda innoire; este vorba
de imbunatatirea calitativa a produselor si largirea gamei sortimentale prin crearea noilor tipuri
de vacante.
Orientari in dezvoltarea unei game de produse turistice noi:
37

 Creste interesul pentru vacante tematice-culturale, sportive, descoperiri- mai ales in

rindul clientelei cu experienta care efectueaza mai multe calatorii pe an;
In locul hotelurilor sunt preferate apartamentele, locuintele individuale, chiar cazarea la
cetateni; ascensiunea turismului rural care raspunde unor nevoi socio-culturale de
cunoastre a populatiei locale;
Creste ponderea vacantelor la mare distanta, cu o diversificare a motivelor de calatorie;
atenuarea sezonalitatii;
Devine mai consistent fluxul calatoriilor pentru cumparaturi sau pentru alte motive mai
putin turistice.
In privinta pretuui se constata o crestere a ponderii ofertei de vacante ieftine. Pentru atragerea
turistilor cu resurse financiare modeste, organizatorii de vacante reduc cotele de comision, se
multumesc cu marje de profit mici in schimbul unor cifre de afaceri mari.
Desi turismul de masa si de lux vor continua sa existe, se manifesta o inclinatie puternica spre
vacantele cu preturi mai accesibile.
Concluzie: In prezent, se observa o noua tendinta in turism: turismul de masa si de lux care
presupune cheltuieli mari este tot mai des inlocuit cu turismul rural, socio-cultural, sportiv, mai
accesibil pentru calatorii cu mijloace financiare reduse

Tema 7. Resursele umane n turism.

7.1. Particularitile muncii n turism.
7.2. Evoluia i structura personalului ocupat n turism.
7.3. Productivitatea muncii lucrtorilor din turism.
7.4. Cointeresarea personalului.
7.1. Particularitile muncii n turism.
Resursele umane constituie un potenial uman deosebit, unic, rar, dificil de imitat i relativ de
nlocuit, ce trebuie neles, motivat sau antrenat, n vederea suprapunerii scopurilor sale peste
cele ale organizaiei. Potenialul lor este singurul potenial inepuizabil de creativitate, de soluii i
de idei noi, originale i valoroase.
Orice politic n domeniul resurselor umane trebuie fundamentat prin cunoaterea trsturilor
distinctive ale MUNCII n TURISM, pe evaluarea intensitii i modului particular de aciune a
forei de munc asupra produciei turistice i a rezultatelor activitii.
Dezvoltarea TURISMULUI are o serie de consecine asupra utilizrii resurselor umane n sensul
crerii de noi locuri de munc, determinrii unui nivel relativ ridicat de instruire a unor structuri
profesionale i pe funcii. Specificitatea activitii turistice, complexitatea sa, dat de
multitudinea i varietatea componentelor, i pun amprenta asupra necesarului de personal i
structurii acestuia, asupra exigenei lor privind pregtirea i selecia, asupra eficienei utilizrii
forei de munc.
Resursele umane n TURISM au un rol important n stimularea cererii, crearea unei atmosfere de
destindere, formularea deciziei de cumprare, formarea i meninerea interesului, simpatiei
pentru un anumit produs turistic sau destinaie de vacan, unitate hotelier sau de alimentaie,
mijloc de transport sau form de agrement etc. i respectiv n determinarea revenirii turistului.
38

n ansamblul lor, particularitile MUNCII n TURISM influeneaz nemijlocit numrul i dinamica

lucrtorilor, structura acestora, nivelul productivitii MUNCII, sistemele de cointeresare i,
corespunztor, politicile de selecie i recrutare, organizarea pregtirii profesionale.
Dac n trecut resursele umane si modul n care erau utilizate acestea nu erau considerate foarte
importante, n prezent, capitalul uman este plasat n centrul tuturor politicilor de dezvoltare ale
unei firme, n special n domeniul TURISMULUI.
n aceast lucrare am ncercat s evideniez principalele elemente de baz ale TURISMULUI i
ocuprii forei de munc i anumite aspecte cu care se confrunt aceasta.
n primul capitol al lucrrii am scos n eviden principalii factori care au dus la apariia
TURISMULUI i evoluia acestuia de-a lungul timpului. Pe lng toate aceste aspecte, am
evideniat cteva detalii legate de rolul TURISMULUI n comerul internaional cu servicii, urmate
de evoluia ofertei i cererii de servicii, precum i problemele de natur politic ce apar n
TURISM.
Un alt aspect important ce apare n acest capitol este legat de definirea forei de munc i
factorii care au dus la dezvoltarea ei pe plan naional i internaional.
n cel de al doilea capitol am prezentat evoluia populaiei ocupate n Hoteluri i restaurante, pe
activiti economice, structura populaiei pe sexe, medii, nivel de instruire, forme de proprietate,
precum i contribuia PIB-ului n acest sector.
n cel de al treilea capitol am prezentat evoluia PIB-ului i a productivitii MUNCII n acest
sector economic, prin intermediul diverselor metode de previziune. Pe lng acestea am subliniat
tendinele personalului ocupat n sfera TURISMULUI i recomandri referitoare la mbuntirea
nivelului personalului i instrumente ce pot ridica calitatea serviciilor prestate de acetia..
7.2.Evolutia si structura personalului ocupat in turism
Pe piaa muncii turismul mondial se revendic drept numrul 1 in lume, asigurand peste 250
milioane de locuri de munc, ceea ce inseamn 8% din populaia ocupat a globului. Pentru anul
2005 se prevede ca 340 de milioane de persoane s activeze in turism. Activitile legate de
cltorii i turism reprezint mai mult de 12% din produsul naional brut mondial.
Turismul a cptat un coninut mult mai complex din punct de vedere economic, social i
spiritual. Turismul reprezint ansamblul de msuri puse n aplicare pentru organizarea n
desfurarea unor cltorii de agrement sau n alte scopuri, realizate, fie prin intermediul unor
organizaii, societi sau ageni specializai, fie pe cont propriu, pe o durat limitat de timp,
precum i industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.
Turismul mondial este cel mai important investitor de capital, cu mai mult de 686 miliarde dolari
in 2002, totalizand 9,6% din capitalul investiiilor la nivel global. In anul 2005 se estimeaz c in
turism se vor investi 3,2 miliarde dolari pe zi.Dac tendina actual se menine, turismul va
deveni prima industrie exportatoare i ii va menine poziia de prim industrie generatoare de
locuri demunc din lume. Peste 170 de state sunt activ implicate in dezvoltarea acestei industrii.
De altfel, turismul este cel mai mare productor mondial al produsului intern brut. Astfel, in
1990 el constituia 3,5% din produsul intern brut mondial, aceast component fiind in 2000 de
10,9%, iar pentru anul 2005 previzionandu-se o pondere de 11,8%.
Dac turismul ar fi o ar, aceasta ar ocupa locul patru in lume ca produs intern brut, dup SUA,
Japonia i rile fostei Uniuni Sovietice.
Importana acestei teme rezult din locul pe care l ocup serviciul personal n industria
ospitalitii. Succesul ntreprinderii depinde ntr-o bun msur de calitatea resurselor umane i
de modul n care acestea realizeaz diferitele activiti din organizaie. Respectarea principiilor
39

manageriale, pentru resursele umane constituie o cerin esenial pentru ntreprinderile din acest
domeniu. Importana resurselor umane este legat i de ponderea mare a acestora n costurile
industriei ospitalitii.
La nivel mondial, ntreprinderile din aceast ramur pltesc circa 25% din ncasri pentru plata
lucrtorilor iar n domeniul alimentaiei publice costurile cresc pn la 40%.
Domeniul managementului resurselor umane se afl nu doar sub influena managementului
ntreprinderii, dar i sub cea a legislaiei referitoare la fora de munc (salariul minim, legislaia
referitoare la ncadrarea n munc, promovare, sindicate, programul de asisten social, concedii
etc.), managerul trebuind s dispun de cunotine n acest domeniu.
CONCLUZIE: Turismul reprezint ansamblul de msuri puse n aplicare pentru organizarea n
desfurarea unor cltorii de agrement sau n alte scopuri, realizate, fie prin intermediul unor
organizaii, societi sau ageni specializai, fie pe cont propriu, pe o durat limitat de timp,
precum i industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.
Tema 8. Serviciile turistice.
8.1. Coninutul i caracteristicile serviciilor turistice.
8.2. Tipologia serviciilor turistice.
8.3. Transporturile turistice i formele de transport n structura traficului turistic.
8.3.1. Transporturi turistice aeriene.
8.3.2. Transporturi turistice rutiere.
8.3.3. Transporturi turistice feroviare.
8.3.4. Transporturi turistice navale.
8.4. Serviciile de cazare hotelier.
8.4.1. Importana i particularitile industriei hoteliere.
8.4.2. Structura serviciului de cazare hotelier.
8.5. Serviciile de restauraie (alimentaie public).
8.5.1. Coninutul, rolul i particularitile alimentaiei ca parte integrant a prestaiei
turistice.
8.5.2. Dezvoltarea i perfecionarea serviciilor de restauraie.
8.6. Serviciile de agrement turistic.
8.6.1. Coninutul i funciile agrementului component de baz a produsului turistic.
8.6.2. Tipologia serviciilor de agrement.
8.1. Coninutul i caracteristicile serviciilor turistice.
Serviciile turistice au ca scop crearea conditiilor care sa satisfaca capacitatea fizica a
organismului, concomitent cu petrecerea placuta si instructiva a timpului liber, si dobandirea de
catre turist a unui plus de unformatii, cunostinte sau chiar deprinderi noi.
O alta cerinta a consumului turistic o constituie asigurarea odihnei active a turistului. In urma
cresterii productivitatii muncii si perfectionarii proceselor de productie, a progresului tehnicostiintific se reduce timpul de munca, iar timpul liber creste considerabil. Odihna activa tinde sa
sa devina o componenta tot mai importanta a turismului, un procedeu modern, eficient de
tratament pentru ameliorarea consecintelor negative ale suprasolicitarilor nervoase.
Produsul turistic este considerat rezultattul asocierilor dintre atractivitatea unei zone (resurse)
si facilitatile (serviciile) oferite solicitantului; astfel resursele vor lua forma diferitelor produse
40

numai prin intermediul prestarilor de servicii specifice (gazduire, alimentatie, transport,

agrement).
Asfel, turismul reprezinta unul din domeniile sectorului tertiar, activitatea sa avnd un continul
complex, fiecare componenta avind trasaturi proprii.
Printre trasaturile care definesc turismul se numara: dinamismul, mobilitatea, capacitatea de
adaptare la exigentele fiecarui consumator (turist).
Serviciile turistice reprezinta deci un sir de trasaturi distinctive ce decurg din modul particular de
desfasurare a activitatii, din natura proprie a productiei si a muncii. Unele sunt comune cu cele
ale tuturor componentelor sectorului tertiar, fapt ce scoate in evidenta inca o data apartenenta
turismului la acest sector.
Trasaturile generale ale serviciilor turistice sint:
o caracterul imaterial al prestatiei;
o nestocabilitatea;
o intangibilitatea;
o ponderea mare a cheltuielilor cu munca vie;
o inseparabilitatea de prestator;
o simultanietatea productiei si consumului serviciilor turistice.
o
Trasaturile specifice ale serviciilor turistice:
o
o
o
o
o
o
o

personalizarea serviciilor;
variatia sezoniera;
dinamism;
complexitate;
eterogenietate;
numar relativ mare de prestatori;
consum in ordine riguroasa.

Caracteristicilor enumerate mai pot fi adaugate si altele, atit din categoria celor generale, cat si
a celor specifice. In ansamblu, ele accentueaza complexitatea activitatii turistice si permit o mai
buna delimitare a turismului in raport cu celelalte componente economiei, dar si o mai buna
organizare a activitatii cu asigurraea unor prestatii de calitate.
8.2. Tipologia serviciilor turistice.
Necesitatea gruparii serviciilor turistice in categorii omogene apare din complexitatea si
diversitatea acestora.
Astfel, serviciile incluse in continutul produsului turistic pot fi grupate, in functie de etapele
principale din desfasurerea unei calatorii in:
- servicii legate de oraganizarea voiajului
- servicii determinate de sejur.
I. Dupa importanta in consum si motivatia cererii, serviciile turistice pot fi:
- de baza (transport, cazare, alimentatie, tratament;
- suplimentare (informatie, activitati culturale, sportive).

41

Potrivit acestui mod de grupare, serviciile de cazare si masa detin ponderile cele mai mari,
urmate de cele de transport si agrement. Raportul general dintre serviciile de baza si cele
suplimentare variaza in functie de forma de turism practicata; astfel, pentru turistii care poseda
corturi sau rulote, serviciul de cazare nu are semnificatie.
II. Dupa forma de manifestare a cererii:
- servicii ferme (transport, cazare) angajate anterior cu ajutorul agentilor de specialitate;
- servicii spontane, solicitate in momentul in care turistul intra in contact direct cu oferta
(in locul de petrecere a vacantei);
III. Dupa natura relatiilor financiare dintre prestatori si clienti:
- servicii turistce cu plata (majoritatea prestatiilor);
- servicii turistice gratuite.
Prestatiile gratuite sint oferite in forma de scutiri de taxe pentru copii, discounturi la cumpararea
de produse, abonamente pentru servicii de agrement, si au drept scop stimularea circulatiei
turistice.
IV. Dupa categoria de turisti carora se adreseaza:
- servicii pentru turistii interni;
- servicii pentru turistii internationali (schimb valutar, ghid etc.)
Literatura de specialitate consemneaza si clasificari ale prestatiilor orientate catre ofertanti.
Una din cele mai importante are drept criteriu continutul acestora si evidentiaza servicii de:

pregatire si educatie;
marketing si consultanta;
reprezentare;
publicitate si promovare;
sisteme computerizate.

8.3. Transporturile turistice i formele de transport n structura traficului turistic.

Interdependenta dintre turism si transporturi este accentuata de faptul ca in vederea efecuarii
unui consum turistic oamenii trebuie sa calatoreasca, oferta indiferent de natura ei neputind veni
in initmpinarea consumatorului, de exemplu in cazul bunurilor.
Rolul transporturilor este altfel bine determinat in relatie cu turismul. Prin intermadiul lor se
asigura patrunderea turistilor in zonele de mare atractivitate si simultan intilnirea ofertei cu
cererea, transformarea lor din potentiale in efective.
Crearea conditiilor de acces permite valorificarea potentialului turistic al zonei sau tarii
respective. Astfel, nivelul de dezvoltare al transporturilor si organizarea lor influenteaza calitatea
prestatiilor turistice si extinderea activitatii in sfera turismului.
Timpul total de vacanta al unui turist poate fi descompus in 2 componente:
-

timp de transport(calatorie);
timp de sejur.
42

Obiectivul de scurtare al timpului de calatorie este mai evident in cazul deplasarii cu mijloace
proprii unde, pe linga celelelte inconveniente, intervine oboseala si solicitarea nervoasa a
turistului.
Reducerea timpului de deplasare apare ca necesitate datorita cresterii interesului pentru
calatoriile pe distante lungi si foarte lungi. Cu cit cresc distantele intre resedinta turistului si locul
de petrecere a vacantei, raportul timp de deplasare/ timp de sejur tinde sa se modifice in favoarea
celui dintii, determinind scadere in activitatea turistica. Optimizarea relatiei distante-timp devine
astfel elementul esential in dimensionarea activitatii in sfera transporturilor.
Interdependenta dintre dinamica activitatii turistice si factorul transopturi se evidentiaza si prin
faptul ca organizarea acestora trebuie sa tina cont de necesitatea asocierii atributelor rapid si
confortabil in derularea calatoriei.
Confortul este unul din aspectele importante in stimularea deplasarilor in interes turistic; tot mai
fregvent turistii solicita pe timpul voiajului toate comoditatile civilizatiei moderne. Calitatea
necorespunzatoare a serviciului de transport si lipsa confortului incetinesc dezvoltarea
turismului.
O alta latura a relatiei turist-transporturi este reprezentata de influenta costurilor.
Costul serviciilor de trasnport influenteaza direct nivelul preturilor produselor turistice , si
indirect cererea de vacante.
TRANSPORTURILE SI DEZVOLTAREA TURISMULUI
-

Transporturile au un rol important in activitatea turistica (asigura deplasarea turistilor

si conditiile pentru valorificarea potentialului turistic)
- Se modifica raportul timp de deplasare/timp de sejur
- atributele rapid si confortabil intervin in derularea calatoriei
- Importanta influentei costurilor, timpul de transport detinand intre si din pretul
global al vacantei
CONCLUZIE
Intre transporturi si turism exista o dubla legatura CAUZA-EFECT.

Intre transporturi si turism exista o dubla legatura cauza-efect. Pentru a raspunde cerintelor in
privinta calitatii serviciilor, timpului de deplasare, comfortului, preturilor si tinind seama de
faptul ca transporturile reprezinta un domeniu sensibil la realizarile stiintifice si tehnice, se
impune ca obiectiv strategic dezvoltarea si modernizarea continua a acestora; astfel are loc
dotarea cu noi capacitati de transport, cresterea gradului de confort, imbunatatirea nivelului de
siguranta etc.
8.3.1. Transporturi turistice aeriene.
Parte componenta a economiei mondiale, transportul aerian joaca un rol deosebi in
desfasurarea activitatii turistice, prin avantajele pe care le ofera in privina vitezei de deplasare si
a confortului ele stimuleaza calatoriile.
Mijloacele aeriene sunt des utilizate pe distante lungi. Asfel avionul este folosit ca mijloc de
deplasare in proportii de 50% pe distante intre 1000 si 4000 de km si aproape intotdeauna pe rute
ce depasesc 4000 de km.
Transformari radicale s-au produs in planul tehnologiei si in cel al managementului. Progresul
tehnic presupune sporirea vitezei, inmultirea liniilor directe si cresterea frecventei zborurilor,
43

folosirea avioanelor de mare capacitate etc. In privinta managementului trebuie mentionate

initiativele intreprinderilor specializate in organizarea zborurilor, precum si introducerea de noi
aranjamente si facilitati.
Toate acestea au insemnat pentru turist reducerea duratei de deplasare, cresterea gradului de
confort, posibilitatea efectuarii unor voiaje pe cele mai diferite rute etc.
Utilizarea transporturilor aeriene in scopuri turistice prezinta si unele neajunsuri: dependenta
acestora de conditiile naturale, o anumita insecuritate a voiajelor, investitii mari oe care le
reclama constituirea si exploatarea unor aeroporturi moderne.
O puternica concentrare are loc in cazul aeronavelor de mare capacitate (150-500 pasageri); se
poate spune ca aceasta piata este conrtrolata de companii din SUA si din Europa. In cazul
aeronavelor de capacitate mica (pana la 20 de locuri) piata este divizata intre producatori din
Marea Britanie, Franta, Italia, Germania, Suedia, Canada si Brazilia.
In privinta aeroporturilor, proprietatea este cel mai des publica sau impartita intre sectorul
public si cel privat.
O mare parte a traficului de pasageri, circa 80%, este constituita de cei care calatoresc in scopuri
turistice, fapt relevat si de prezenta in topul aeroporturilor a celor din Miami, Paris sau Hong
Kong, situate in imediata vecinatate a unor zone turistice.
Serviciile furnizate de liniile aeriene reprezinta componenta cu cea mai mare incidenta asupra
activitatii turistice. Acestea sint subdivizate in:
o servicii regulate sau curse de linie
o servicii neprogramate sau charter
o servicii de taxi aerian
Cursele regulate opereaza pe rute fixe, bine definite, interne si internationale, pentru fiecare
dintre ele existind licenta de zbor garantata guvernamental.
Aceste servicii sunt oferite de companii aeriene publice sau private.
Calatoriile pe curse regulate sunt solicitate de persoanele care se deplaseasa individual, pe cont
propriu si care sint dispusi sa plateasca mai mult pentru aceste servicii (adica achita costul
integral al transportului).
In cadrul acestora se practica 2 tipuri de aranjamente turistice:
inclusiv tours
part-charter
Aranjamentul IT (voiajul forfetar) este o calatorie turistica organizata de un tur-operator sau o
agentie de voiaj si o companie aeriana. Pretul acestei calatorii este o suma globala, dinainte
stabilita, ce acopera costul transportului, cazarea si masa, un minim de program de agrement si
cheltuielile organizatorului.
Formula part-charter (bloc-sieges) consta in inchirierea partiala de catre tur-operator a cursei de
linie si vinzarea locurilor in sistem charter. Aceasta formula este considerata mai eficienta, si mai
flexibila de catre tuur-operator care dispune, pe intreg sezonul, de un nr de locuri, repartizate pe
mai multe zboruri, date si ore.
Cursele charter, in opozitie cu cele regulate nu opereaza pe baza unor orare prestabilite, si in
general, nu sunt promovate de companiile aeriene, ci de intermediari- cel mai des de turoperatori. Acestia inchiriaza aeronavele pentru o suma fixa si preiau intreaga responsabilitate
privind stabiloirea frecventei zborurilor, a rutelor, comercializarea locurilor.
44

Exista mai multe tipuri:

- charter de grup;
- charter inclusive tours;
- charter ptentru uz propriu (own-use)
- charter specializat.
Serviciile de taxi aerian sunt oferite de curse charter private, avind capacitate de 4-18 locuri di
distanta de zbor de 500-600 km; practicate in mare parte in calatoriile de afaceri; ele ofera
avantaje de flexibilitate si confort.
Reglementarile in transporturile aeriene vizeaza 3 categorii majore de probleme:
Rutele regulate internationale, care sunt stabilite pe baza unor intelegeri guvernamentale
intre tarile participante la trafic; acestea privesc traseele propriu-zise, frecventa,
capacitatea de transport etc.
Tarifele la cursele regulate care sunt supuse controlulu administrativ al statului, pentru a
se evita cresterea nejustificata a acestora si a asigura o concordanta intre pret si calitatea
serviciilor;
Pe plan national, guvernele licentiaza transportatorii care pot opera pe curse regulate
interne, acestia pot fi companii nationale sau internationale.
Se manifesta SUPREMATIA TRANSPORTURILOR AERIENE in traficul turistic international
(circa 45%) care au inregistrat cea mai inalta dinamica;
8.3.2. Transporturi turistice rutiere.
Transportul rutier ocupa un loc important pe piata calatoriilor turistice, atit interne cit si
internationale. In multe tari, ele reprezinta forma dominanta de deplasare in calatoriile interne,
intrunind 60-70% din optiuni si adese ori pentru cele efectuate in afara granitelor.
Transporturile rutiere se realizeaza prin intermideiul autocarelor, microbuzelor si autoturismelor.
Autocarele si microbuzele sunt utilizate in cadrul formelor organizate de turism; sunt destinate
transporturilor colective si se afla in proprietatea organizatorilor de turism (agentii de voiaj, turoperatori, intreprinderi hoteliere).
Autoturismele sint folosite pentru calatoriile pe cont propriu, ele apartin in cea mai mare parte
turistilor (sectorul non-comercial) sau unor intreprinderi specializate (sectorul comercial) si
exploatate prin sisemul inchirierilor (servicii rent a car).
Avantajele mijloacelor rutiere sint reprezentate de linia libertatii de miscare, atractivitatii
voiajului, pretul mai redus al calatoriei etc.
Tendintele de evolutie, oferta de servicii si problematica organizarii transportulrilor rutiere se
diferentiaza pe 2 mari categorii de mijloace:
-

autocare si microbuze
automobile, subdivizate in functie de proprietate in sectorul comercial si non-comercial.

Avantajele deplasarii cu autocarul sint multiple: securitate, anumit confort, contact direct cu
natura, pret accesibil, suplete, posibilitatea utilizarii pe distante lungi etc.
45

Serviciile oferite de transportatorii specializati in domeniu se divizeaza in:

a. rute expres-interne si internationale;
b. inchirierea de autocare sau rute la cerere (charter);
c. organizarea de circuite sau excursii;
d. operatiuni de transfer.
Piata serviciilor de transport cu autocarul este astfel in continua adaptare la particularitatile
cererii turistice.
Avantajele deplasarii cu automobilui: volum nelimitat al bagajelor, flexibilitatea orarului,
posibilitatea realizarii unor opriri multiple, libertatea alegerii traseului etc.
Neajunsuri: insecuritatea, dependenta de conditiile naturale, solicitarea fizica si nervoasa a
conducatorului auto etc.
Cu toate aceste automobilul ramine lider incontestabil, cel putin in deplasarile pe distante scurte
si medii, in special in interiorul granitelor.
Automobilul este tot mai prezent in calatoriile cu mijloace combinate, ceea ce a favorizat
consacrarea si larga utilizare a aranjamentelor fly and drive (constind in deplasarea cu avionul in
formula IT sau charter si inchirierea de automobil- rent a car) sau rail route (turistul calatoreste
cu trenul impreuna cu automobilui sau).
8.3.3. Transporturi turistice feroviare.
Transporturile feroviare reprezinta una din cele mai vechi forme de calatoriesi au jucat un rol
important in dezvoltarea turismului la inceputul secolului XXI.
Transporturile feroviare prezinta un sir de caracteristici care motveaza optiunea turistilor
pentru acestia, locul si perspectivele lor.
Avantajele transportului feroviar: regularitaea si certitudinea realizarii voiajului, costul mai
redus al calatoriei, comoditatile oferite prin vagonul restaurant si vagonul de dormit,
posibilitatile mai largi de vizionare a peisajului, viteza de deplasare relativ mare si implicit
rapiditatea calatoriei.
Un vagon obinuit poate transporta pn la 125 tone de ncrctur. Comparativ cu alte
modaliti de transport terestru, unui tren i este necesar cu 50-70% mai puin energie pentru a
transporta o ton de marf (ori a unui numr dat de pasageri) dect mijloacelor de transport
rutier. Un alt avantaj fa de transportul rutier: calea ferat distribuie greutatea trenului uniform
pe calea de rulare, fapt ce duce la posibilitatea de a ncrca greuti substanial mai mari pe axe.
Utiliznd transportul feroviar se face o important economie de spaiu: o linie ferat dubl poate
duce mai muli pasageri, n acelai interval de timp, dect o autostrad cu patru benzi.
Ca rezultat, transportul feroviar este o form major a transportului public n multe ri. n
[Asia]], de exemplu, mai multe milioane de oameni folosesc trenul ca mijloc regular de
transport. Sistemul feroviar este de asemenea larg raspndit i n Europa.
8.3.4. Transporturi turistice navale.
Transportul naval, ca modalitate de deplasare spre destinatiile turistice este mai putin
utilizat, datorita caracteristicilor sale. In primul rind, este vorba de viteza mai redusa de deplasare
si preturile ridicate; in al doilea rind utilizarea acestor mijloace este conditionata de existenta
porturilor si a unei flote adecvate, componente costisitoare care necesita investitii mari; in al
treilea rind doar o mica parte din destinatiile turistice este situata in vecinatatea malurilor.
46

Croazierele imbina deplasarea cu agrementul si prezinta o diversificare a productiei de

nave din punct de vedere al tipului, capacitatii, confortului, sigurantei etc.
Serviciile oferite clientelei in domeniul transportului naval pot fi subdivizate in:
- curse de linie;
- linii de croaziera;
- deplasari scurte sau minicroaziere;
- excursii in interior pe piuri, lacuri, canale;
- calatorii individuale cu vase de agrement, proprietate privata sau inchiriate.
Croaziera se defineste ca un pachet de vacanta pentru care se plateste un pret global ce acopera
deplasarea si serviciile de cazare, masa si distractii la bordul navelor, alte servicii.
In functie de numarul pasagerilor, marimea si confortul navelor, calitatea serviciilor, durata
calatoriei etc, se disting:
o croaziere de vacanta (capacitate mare- 1000-2000 pasageri, itinerare medii de circa 7 zile
, clientela diversa);
o croaziere de lux (capacitate mai mica- 150-900 pasageri, inventar de lux, confort
superior, personal cu o inalta calificare, itinerare de 14-30 zile);
o croaziere exotice sau de aventura (capacitate mica, destinatii originale, servicii specifice,
personal cu o instruire speciala, scufundari);
Ca principale destinatii sau orientari majore a liniilor de croaziera se evidentiaza:
Marea Caraibelor, cu insulele Bermude, Bahamas si Coastele de Est ale Americii
Centrale si de Sud, apreciata ca cea mai importanta destinatie cu circa 50% din
calatori;
Coasta de Vest a Americii de Nord, situata pe locul 2 in preferintele turistilor;
Marea Mediterana;
Orientul Indepartat;
Marea Baltica;
Africa de Vest cu insulele Canare si Madeira;
Circuite in jurul lumii.
Clientela traditionala a turismului de croaziera o constituie persoanele de peste 50 de ani, cu
venituri ridicate; ca atare se urmareste atragerea unor noi segmente de consumatori, in special
tineri, prin practicarea unor preturi mai accesibile, prin diversificarea destinatiilor si a ofertelor
de servicii.
8.4. Serviciile de cazare hotelier.
Industria hotelier este o afacere care se dezvolt rapid n multe ri ale lumii, n special n
acele zone unde turismul s-a dezvoltat recent. n plus, se constat o cretere spectaculoas a
cltoriilor de afaceri.
Creterea rapid a acestei industrii poate fi atribuit urmtorilor factori:
extinderea internaionalizrii afacerilor, fapt ce a condus la sporirea cltoriilor;
cretere prosperitii economice, care nseamn venituri suplimentare i, n consecin,
posibilitatea de a cheltui mai mult pe cltorii;
mbuntirea serviciilor de transport, ndeosebi n ceea ce privete cltoria cu avionul.
dezvoltarea i modernizarea mijloacelor de informare etc.

47

n prezent, mai mult de jumtate, respectiv 59% dintre hoteluri sunt amplasate pe continentul
american. Europa se situeaz pe locul 2, cu 21,66%, iar Asia pe locul 3, cu 16% . Ponderi mai
mici dein continentele Africa i Australia.
Utilizarea factorului uman influeneaz mult executarea lucrrilor, duce la imposibilitatea
standardizrii unor operaiuni i prezint o problem n activitatea ntreprinderilor hoteliere. De
aceea, n ultimul timp, tot mai multe hoteluri merg pe calea standardizrii serviciilor. Standardul
stabilete criterii, n baza crora se estimeaz nivelul de deservire a clienilor i activitatea de
ansamblu a personalului, implicat n oferirea de servicii.
Totodat, ntreprinderile hoteliere se orienteaz spre atragerea, pstrarea clienilor folosind
diverse programe de fidelizare i oferind o gam larg de servicii de calitate pentru a face fa
preferinelor clienilor. Cu ct hotelul dispune de un amplasament favorabil, faada acestuia fiind
plcut, ordinea, igiena, securitatea, amabilitatea respectate, serviciile acordate fiind de calitate,
cu att el este mai apreciat i solicitat. Astfel, clientul avnd cele mai mici detalii privind hotelul
analizat (de exemplu nivelul de confort), din timp tie la ce se poate atepta din moment ce
apeleaz la serviciile acestuia.
Obiectivele adoptrii unui sistem oficial de clasificare sunt:
- informarea clientului,
- posibilitatea diferenierii hotelurilor pentru aplicarea unor politici difereniate,
- posibilitatea exercitrii unei presiuni fiscale sporite asupra produselor
(hotelurilor) de lux, ca
un caz particular al obiectivului precedent,
- posibilitatea reglrii sistemului de tarife,
- educaia" hotelierilor, n sensul orientrii direciei de modernizare a hotelurilor,
- nlesnirea comunicrii, a ncheierii contractelor i a urmririi respectrii prevederilor acestora
de ctre ageniile turoperatoare.
CRITERIILE DE CLASIFICARE CELE MAI IMPORTANTE SUNT :
I. Dupa caracteristicile fundamentale :
a. Hoteliere si asimilate : hotel, motel, vila, cabana, pensiune
b. Extrahoteliere si complementare : sat de vacanta, camping, popas turistic, camere de inchiriat.
II. Dupa nivelul de confort :
a. de lux = 4 5 stele
b. de nivel mediu = 2 3 stele
c. de categorie modesta = 1 stea
III. Dupa perioada de functionare :
a.deschise permanente ;
b.sezoniere.
IV. Dupa amplasarea in teritoriu :
a. in statiuni de litoral, la munte si balneare ;
b. in orase (in centru, la periferie)
c. in lungul cailor rutiere.
V. Dupa capacitate :
a. de capacitate mica maxim 50 de camere ;
b. de capacitatemedie intre 50 si 150 de camere ;
c. de capacitate mare intre 150 si 300 de camere.

48

Fiecare din rile lumii, ns, datorit tradiiilor culturale, naionale i de alt natur, folosesc
sisteme de clasificare particulare, ceea ce mpiedic aplicarea unui sistem unic de clasificare la
nivel mondial.MARILE LANTURI HOTELIERE SE LUPTA PENTRU PASTRAREA CLIENTILOR. IN
CONTEXTUL ECONOMIC

dificil cu care se confrunta in ultimul timp industria turistica, marile grupuri

hoteliere se dovedesc mai interesate sa-si pastreze actualii clienti decat sa
atraga noi oaspeti. Similitudinile dintre diversele programele de fidelizare a
clientilor scot la lumina concurenta acerba din industria hoteliera.Fiecare din
lanturile hoteliere importante si-a dezvoltat propria schema de fidelizare a
clientilor care prevede, pe langa servicii personalizate, un sistem de acordare de
puncte si oferte speciale pentru obisnuitii casei.
8.4.2. Structura serviciului de cazare hotelier.
Datorita tendintei de diversificare si crestere a complexitatii nevoilor de consum, se remarca
un proces de imbogatire a continutului prestatiei cu noi tipuri de activitati, a caror clasificare
poate fi realizata in functie de mai multe criterii.
Derularea prestatiei turistice presupune, insa, in marea majoritate a cazurilor,
activitati grupate in urmatoarele tipuri de servicii:
servicii de cazare;
servicii de alimentatie;
servicii de agrement-divertisment;
servicii de transport;
servicii suplimentare (complementare).
Tema 9. Eficiena economic i social a turismului.
9.1. Coninutul i particularitile eficienei n turism.
9.2. Criterii de apreciere i indicatori de cuantificare cu privire la eficiena economic n
turism.
9.3. Eficiena social a turismului i turismul social.
9.1. Coninutul i particularitile eficienei n turism.
Eficienta atribuie dezvoltarii productiei determinarea cantitativa, iar prin forma sociala a
productiei si folosirii resurselor in general, determinarea calitativa. Eficienta trebuie inteleasa ca
actiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente tehnico-economice, iar efectul ca o consecinta a
actiunii.
Eficienta in orice activitate presupune ca aceasta sa asigure recuperarea cheltuielilor
sociale, sa fie rentabila, sa aduca profit.
Eficienta are un continut larg, referinduse-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor
de resurse: naturale, umane, materiale si finanaciare, al toate componentele de activitati: de
productie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantintative si calitative, economice si
sociale, directe si indirecte.
In turism putem vorbi de 2 tipuri de eficienta:
1.Eficienta economica
2.Eficienta sociala
Eficienta totala este determinata de :
a. Eficienta de utilizare a factorilor de productie
b. Eficienta de alocare a resurselor
49

c. Eficienta de distributie
Eficienta turismului inseamna in primul rind, gospodaria rationala a materiilor prime,
combustibilului si energiei, fortei de munca si atractiilor naturale si folosirea integrala a
capacitatilor de cazare, de transport, de alimentatie, etc.
Printre principalele trasaturi ale eficientei se numara compararea eforurilor exprimate prin
intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele (efectele), concretizate sub forma
produciei.
Efecte ale eficientei turistice:

Efecte directe - deduse din utilizarea fiecarui factor de productie sau asociate fiecarui
proces constitutiv al domeniului in ansamblul sau
Efecte indirecte induse de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale economiei, cit si
asupra acesteia.
Semnificatiile ce sunt caracteristice eficientei in turism sunt:
o Reprezinta unul din principalele mijloace de evaluare a activitii desfasurate, de
apreciere a utilitatii unui domeniu, de fundamentare a deciziilor economicofinanciare.
o Constiuite o condiie fundamentala a dezvoltarii.
o Cadrul natural si patrimoniului ocupa un loc important printre factorii de
productie specifici;
o Divesificarea cerintelor materiale si spirituale in vederea satisfacerii nevoilor
individuale si colective;

Efectele economice ale turismului imbraca mai multe norme, in dependeta

de unitatea prestatoare sau de componenta activitatii, astfel putem delimita
doua mari tipuri de efecte ale activitatii turistice:

Incasari din :
Vinzari cu amanuntul in alimentatia publica
Prestatii hoteliere
Productia industriala
Alte prestatii de baza sau suplimentare
Turism intenational
Venituri:
Aportul valutar
Profitul
Comisionul agentiilor turistice
Adaosul comercial si de alimentatie publica
Concluzie: Eficienta economica in turism determina utilitatea cu care este exploatat potentialul
turistic al unei tari; si deci daca potentialul turistic este exploatat bine si aduce profit atunci este
vorba despre o eficienta pozitiva.

9.2. Criterii de apreciere i indicatori de cuantificare cu privire la eficienta economica in

turism.

50

Pentru aprecierea eficientei economice in turism se utilizeaza o multime de criterii care pot fi
de ordin general sau specifici activitatii respective.
Criteriile dupa care are loc aprecierea eficientei economice in turism:
1.
2.
3.
4.

Marimea venitului net, si respectiv rentabilitatea;

Nivelul costurilor;
Gradul de utilizare a fortei de munca si a capitalului tehnic si financiar;
Eficienta investitiilor.

Indicatori ai eficientei in turism:

I.Indicatori sintetici:
1. Profitul , este un indicator relativ ce are 2 forme:
a.bruta- reprezinta diferenta intre venituri si cheltuieli
b.neta- profitul ramas dupa achitarea impozitelor
2. Rata profitului, este un indicator relativ ce reprezinta marimea relativa a profitului in
raport cu un termen de referinta ce reflecta efortul depus pentru obtinerea acestuia. Exista
mai multe tipuri:
a.rata economica a profitului R= (P/AT)*100;
b.rata comerciala a profitului R=(P/CA)*100;
c.rata financiara a profitului R=(P/AP).
3. Rata rentabilitatii R=(P/Ch)*100
4. Volumul si nivelul cheltuielilor, insumarea tuturor costurilor/eforturilor necesare
activitatii
Cheltuielile se divizeaza sub mai multe criterii:
a.
b.
a.
b.
c.
d.
e.
f.
g.
h.
i.
j.
k.
a.
b.

o Din punct de vedere al destinatiei:

Cheltuieli de productie specific pentru hotele si restaurante
Cheltuieli de distributie-comercializare specifice intreprinderilor de transport si
agentiilor turistice
o Dupa continut:
Salarii si contributii la asigurari medicale si sociale
Materii prime si materiale
Amortizarea mijloacelor fixe
Chirii
Transport
Aprovizionare si stocare
Publicitate
Financiare
Asigurari
Generale si administrative
Diverse taxe si impozite
o Dupa evolutia in raport cu volumul activitatii
Cheltuieli variabile se modifica relativ proportional cu variatia cifrei de afaceri: salarii,
materii prime alimentare i bauturi, transport, aprovizionare si stocare.
Cheltuieli fixe stabile pe termen scurt: amortizari, chirii, administratie, cheltuieli de
intretinere
51

o Dupa posibilitatea repartizarii:

a. Cheltuieli directe
b. Cheltuieli indirecte
II.Indicatori partiali
1. Productivitatea muncii W=P/L
2. Randamentul capitalului r = CA/K
3. Indicatorii transporturilor turistice
a.coeficientul de utilzare a parcului
b.coeficientul de utilzare a capacitatii de transport
c.parcursul mediu zilnic
4. Indicatorii cazarii hoteliere
a.coeficientul de utilizare a capacitatii
b.aportul net valutar
c.cursul de revenire
5. Indicatorii turismul international
6. Indicatorii investitiilor in turism
a.volumul capitalului investit sau valoarea investitiei
b.durata de realizare a lucrarilor de investitii
c.durata de functionare a obiectivului
d.capacitatea obiectivului
e.investitia specifica
f.durata de recuperare a investitiei totale
g. Coeficientul de eficienta economica a investitiilor
Concluzie: Eficienta economica nu este un proces simplu, ci dimpotriva, este o actiune
complexa care necesita divizarea in caracteristici si indicatori generali si specifici.
9.3 Eficienta sociala a turismului si turismul social
Eficienta sociala a turismului se refera la petrecerea utila a timpului liber, reconfortarea si
recreerea oamenilor, refacerea capacitatii de munca, ridicarea nivelului general de cunoastere si
de pregatire, satisfacerea unor motivatii psihice, spirituale, crearea si promovarea unui climat de
pace si intelegere intre natiuni.
Formele de turism in care predomina eficienta sociala:

Turismul cultural, ofera ocazia de a creste intelectual, de a participa la diverse

evenimente culturale spectacole, festivaluri, mese rotunde, locuri legate de traditia si
istoria unui popor. Din practica turismului cultural turistii au posibilitatea de a acumula
noi cunostinte n diverse domenii, asigurindu-si necesitatile spirituale.

Turismul balnear, contribuie la imbunatatirea, ameliorarea strarii de sanatate a

individuli. Turismul balnear imbunatateste nu doar starea fizica a individului, insa il ajuta
sa-si mentina si starea psihica sanatoasa.

Turismul internaional, reprezinta unul din principalele mijloace de cunoastere, de

apropiere si intelegere intre natiuni, deaceia mai este definit ca ambasador al pacii.

Eficienta turismului social, ca si eficienta turismului in general are mai multe criterii dupa care
se apreciaza eficienta. Iata citeva dintre ele:

52

Criteriile de apreciere a eficientei sociale:

1.
2.
3.
4.
5.

Gradul de satisfasctie a turistului

Imbunatatirea starii de sanatate si refacere a fortei de munca
Nivelul de instruire, de cultura
Protejarea mediului
Intarirea pacii si colaborarea intre popoare.

Indicatorii eficientei sociale:

I.Nivelul servirii, se refera la totalitatea conditiilor ce tin de satisfacerea nevoilor
turistilor: varietatea ofertei, calitatea serviciului, capacitatea unitatilor si confortul acestora,
promptitudinea servirii.

Numarul de turisti ce revin unui lucrator;

Timpul de asteptare si/sau timpul de servire;
Numarul unitatilor/locurilor de cazare la 1000 locuitori;
Numarul unitatilor/locurilor la unitatea teritoriala de suprafata;
Structura pe categorii de confort a mijloacelor de cazare si de alimentatie;
Numarul tipurilor de produse turistice/servicii oferite n limitele unei zone turistice sau de
o unitate.

Turismul social este o forma de turism direct legata de evolutia dezvoltarii economice, de gradul
de civilizatie a populatiei, de instituirea zilelor de repaus, a concediilor platite, etape ce constituie
premisele democratizrii vacanelor i turismului.
Particularitatile turismului social:
1. categoria de consumatori crora se adreseaz;
2. modul n care sunt finanate vacanele.
Clientii turismului social sint categoriile de populaie cu mijloace financiare reduse, reprezentate
de cei cu venituri situate la nivelul minim pe economie sau cu statut social care atest acest
lucru: pensionari, someri, elevi si studenti, lucratori in agricultura etc.
Deseori calatoriile acestora sunt asigurate de organismele de protecie sociala sau diverse alte
organizatii: case de asigurari sociale, case de ajutor reciproc ale pensionarilor, sindicate,
organizatii de tineret etc.
Aspectele turismului social:
o
Turismul social nu are o structura omogena, nici din punct de vedere
al ofertei, dar nici al cererii, in majoritatea tarilor;
o
Cererea turistica are o evolutie foarte fluctuanta, fiind necesara o
oferta bine structurata.
Exist totui i o serie de elemente care pot influena n mod negativ dezvoltarea turismului
social, a activitilor turistice care se includ aici:
obstacolul psihologic reprezint refuzul potenialilor clieni de a-i fac
concediul n extrasezon;
obstacolul familial, determinat de faptul c un procent important dintre
turiti sunt familiti, avnd copii de vrst colar i care nu-i pot lua
concedii dect n perioada vacanei colare;
53

obstacolul tehnic, legat de marile ntreprinderi care n perioada de sezon

ar trebui s-i nchid porile pentru salariaii care doresc s-i petreac
concediile n aceeai perioad cu vacanele colare.
Soluionarea problemelor respective constr n:

mbuntirea ofertei turistice din perioada de extrasezon,

realizarea unui acord ntre patronate i sindicate pentru reducerea n intensitate a

activitii desfurate, n perioada concediilor i vacanelor,

fracionarea vacanelor pe toat durata anului pentru a realiza o concordan

ntre anul social i cel colar.
Concluzie: Din acest capitol rezulta ca eficienta sociala a turismului se refera la petrecerea utila
a timpului liber, reconfortarea si recreerea oamenilor, refacerea capacitatii de munca, deci joaca
un rol deosebit in turism si in satisfacerea necesitatilor vizitatorilor.

54