Noaptea de decemvrie

de Alexandru Macedonski

Noaptea de decemvrie este o meditaie pe tema poetul i poezia

i exprim drumul poetului de la estetica romantic la cea
simbolist. Este sugerat ideea c naterea contiinei estetice
simboliste este un proces de evoluie a eului, un model de
cunoatere a lumii, o necesitate legic, generat de aspiraia
spiritului spre absolut.
Nucleul l constituie cele trei ipostaze ale eului poetic, care
genereaz cele trei dimensiuni ale universului poetic.
Ipostaza poetul sugereaz cunoaterea senzorial, exterioar,
critico-obiectiv, social, aderena sa la o estetic realist,
militant, angajat social. Poetul este o contiin social, aa
cum a fost Macedonski, care scria pamflete antidinastice n
ziarul Oltul, iar universul poetic este sugerat prin simbolul
odaia: E moart odaia i mort epoetul. Aceast moarte a eului
poetic: Poetul, alturi, trsnit st de soart este generat de
condiiile social-istorice. Tatl lui Macedonski a fost ministru de
rzboi n timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Lovitura de stat, care a
dus la ndeprtarea lui Alexandru Ioan Cuza, a adus decderea
familiei Macedonski. De aici imagini ce amintesc de Vasile
Alecsandri, care, n poezia Iarna, sugera acelai climat politic:
Pustie i alb e-ntinsa cmpie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Slbatic fiar, rstritea-l sfie
i luna-i privete cu ochi oelit
Acest climat social nefavorabil determin moartea poetului
militant, aa cum i Eminescu prsea treptat poziia
patruzecioptist: Un haos, urgia se face cu-ncetul. Macedonski
este silit s prseasc conceptul de poet, contiin social
militant i de poet al idealurilor patruzecioptiste.

Ipostaza emirul este adus n mod simbolic de un arhanghel de

aur\reprezint dimensiunea romantic a universului poetic,
sugerat de simbolul Bagdadul. Romanticii considerau Bagdadul
oraul basmului oriental al celor 1001 de nopi, locul de
evaziune ntr-un decor mirific, din faa realitilor sociale.
Emirul este un erou excepional n mprejurri excepionale, de
basm, aa cum l visau romanticii: i el e emirul, i are-n
tezaur, /Movile nalte de-argint i de aur, / i jaruri de pietre cu
flcri de sori; / Hangiare-n tot locul, oeluri cumplite /In
grajduri, cai repezi cu foc n copite, /i-ochi mprejuru-i ori
spuz ori flori.
Tema, subiectul, eroii ne apar structurate pe conceptul romantic
de lume de vis: i el e emirul, i toate le are. ../E tnr, e farmec,
e trsnet, e zeu, / Dar zilnic se simte furat de-o visare. Visul pe
care-1 nutrete emirul este de a ajunge la Meka, pentru
mahomedani cetatea sfnt, unde se gsete mormntul lui
Mahomed, prorocul musulman. Pentru a-i realiza visul i datoria
fa de credina sa: Spre Meka-1 rpete credina voina, /
Cetatea prea sfnt l cheam n ea, / Ii cere simirea, i cere
fiina, /i vrea frumuseea tot sufletu-i vrea /Din tlpipn-n
cretet i cere fiina. Meka este cetatea ideal, un simbol al
universului poetic, ca o exprimare a conceptului de poezie pur.
Drumul prin pustiu al emirului este simbolic i sugereaz viaa
srac, pe care a dus-o poetul: -acea dumnie /De lupi care
url. nainte de a pleca la drum, emirul ntlnete n mod
simbolic, la fntn, un drume ceretor. n deert, toi nsoitorii
emirului mor, iar el, cnd ajunge la captul puterilor, vede nluca
cetii ideale: Ca gndul alearg spre alba nluc, / Spre
poamele de-aur din visu-i ceresc, ns nu poate ajunge la
ea: Dar visu-i nu este un vis omenesc.
Ipostaza drumeul pocit este simbolist, fiindc n lumea
contiinei de sine toate se inverseaz. Valorile din lumea
material devin nonvalori; ce este frumos, bun i drept, devine
pocit, strmb. De aceea drumeulpocit nu este dect dublul
emirului n oglinda fntnii, adic a contiinei de sine.
Este sosia, pe
care
o
gsim
n Rondelul
rozei
ceflorete, imaginea poetului despre sine, cnd ajunge la sfritul

vieii: inu mai e viaa grozav / Dei mi-a brzdat tot

obrazul. Acestei ipostaze i corespunde un alt univers,
reprezentat prin simbolul Meka. Este, de fapt, sugerarea
dimensiunii simboliste a universului poetic macedonskian, ca o
exprimare a conceptului de poezie pur, aa cum l vom gsi
n Poema rondelurilor. Meka este lumea interioar a contiinei de
sine, reprezentat de simbolul fntn i nseamn o alt
concepie despre poet i poezie. Poetul nu mai este un prin, un
emir al poeziei, iar poezia nu mai este o evaziune n vis ca n
estetica romantic. Poetul devine o contiin, un centru de
coresponden ntre om i univers, poezia este o emanaie a
acestei contiine. n Rondelul apei din grdina japonezului, este
sugerat concepia sa despre poet i poezie, n perspectiva
simbolismului instrumentalist. Aa cum japonezul aaz cu
miestrie bolovanii, spre a obine o muzic a apei, care curge, tot
aa poetul aaz vocalele i consoanele, spre a obine o nou
armonie a universului.
Poemul Noaptea de decemvrie a fost scris la 27 decembrie 1901 si a fost inclus in
ciclul de poezii Flori sacre. A aparut initial in revista macedonskiana "Torta morala",
in anul 1902. Poetul creeaza Noaptea de decemvrie pornind de la o legenda in
proza Meka si Meka scrisa si publicata de el in ziarul lui C. A. Rosetti, "Romanul" din
13 ianuarie 1890. Macedonski manifestase si pana atunci predilectie pentru exoticul
oriental, ilustrat atat de frecvent in multe din ciclurile sale de versuri de la Excelsior
pana la Poema rondelurilor. Aceasta tendinta catre exoticul oriental venea din
contactul cu poezia franceza, indeosebi cu cea parnasiana si simbolista.
Meka si Meka contine o parabola dictata de inspiratia "cu limba de foc" intr-o
noapte de decembrie, cu ger si zapada, a unui poet sara

c si in dezacord cu lumea guvernata de vanitate si aur. Scrierea in

proza valorifica o legenda orientata in care Mahomet Ben Hassan - Ben
Ali lasa cu limba de moarte fiului sau Ali recomandarea de a nu se
abate niciodata in viata de la calea cea dreapta. il sfatuieste, totodata,
sa se duca, asa cum trebuie sa faca orice credincios musulman, la
cetatea sfanta Meka, pentru a putea obtine astfel iertarea pacatelor.
Ascultand de indemnul parintelui sau Ali porneste in pelerinaj la Meka,
insotit de un mare convoi de camile si servitori, cu multe provizii de
drum, hotarat sa strabata pustiul arab pe drumul cel drept. in acelasi
timp, spre aceeasi tinta porneste si Pocitan-Ben-Pehlivan, un cersetor
respingator la infatisare. Desi este invitat de Ali sa mearga in fastnosul
sau convoi, Pocitan refuza, alegand, spre a ajunge la Meka, niste cai

ocolite dar mai usor de strabatut. Ali isi continua insa drumul prin
pustiu; dar marile dificultati ale calatoriei nu pot fi invinse si convoiul
piere, oamenii si camilele murind rand pe rand, pana cand emirul, sleit
de puteri si ramas singur, moare si el, inainte de a-si fi putut vedea
visul cu ochii, caci imaginea Mekai ramane o iluzie inselatoare ca fata
morgana. in schimb, hidosul Pocitan-Ben-Pehlivan ajunge la cetatea
sfanta. in timp ce emirul trece pragul "Mekai ceresti", Pocitan trece
pragul "Mekai pamantesti" si de aici si titlul poemei in proza Meka si
Meka.
Dupa 11 ani, Macedonski revine asupra subiectului si, decantand in
materia parabolei in "Romanul" noi intelesuri simbolice, da nastere
celei mai valoroase dintre Noptile sale.
Din aceasta parabola, poetul a dezvoltat in magistralul sau poem ideea
fundamentala a statorniciei credintei intr-un ideal, al caii drepte,
neabatute a omului superior hotarat sa infranga toate piedicile care iar sta in cale. in viziunea unei cetati care-si indeparteaza zidurile
dinaintea emirului dornic de a ajunge la ea, vedem tragedia idealului in
veci neatins. Poezia simbolizeaza drama geniului, asemenea
Luceafarului eminescian, intr-o evocare de elevata inflacarare,
reprezentativa pentru intreaga conceptie a poetului si, poate si mai
mult, pentru drama propriei sale existente, fascinata de vis, himera si
ideal, irealizabil ca orice absolut. Cu alte mijloace, cei doi poeti
inruditi pana la un punct si prin substanta esteticii romantice,
diferentiaza, fiecare in felul sau, etica omului de geniu de cea a
oamenilor de rand. Emirul alergand de-a lungul imensitatii desertului
arab este simbolul foarte limpede al sufletului omenesc insetat de
absolut, atras de "o sfanta cetate a idealului", care in poemul
macedonskian este Meka.
Structura poemului se organizeaza in functie de aceste continuturi, pe
trei
momente principale sau, altfel spus, pe doua parti legate intre ele de
motivul inspiratiei. in aceasta poezie, poetul surprinde deopotriva, prin
alternarea continua a planului real cu cel fantastic si tendinta sociala,
protestatara, provocata de soarta tragica a geniului in societatea
care, nepasatoare, il lasa pe poet sa moara in mizerie. Revenind la

structura poemului distingem urmatoarele momente:

1.) Imaginea creatorului infatisat in context social la modul simbolic
(versurile 128). Mediul ambiant si natural ii este ostil poetului. Este o
realitate neconvenabila acestuia si de aici nevoia de a o converti in
una convenabila: "Pustie si alba e camera moarta / si focul sub vatra
se stinge scrumit / Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta / Cu nici o
scanteie in ochiu-adormit / Iar geniu-i mare e-aproape un mit / si nici o
scanteie in ochiu-adormit";
2.) Motivul inspiratiei (versurile 29-39) - parte in care poetul isi cauta
conditia lui de artist in "flacara vie" a inspiratiei: "Dar scrumul sub
vatra, deodata, clipeste / Pe ziduri, alearga albastre naluci / O flacara
vie pe cos izbucneste / Se urca, palpita, trosneste, vorbeste / Arhanghel de aur cu tine ce-aduci? / si flacara spune: "Aduc
inspirarea / Asculta si canta, si tanar refii." Astfel se realizeaza saltul
din cotidian in fantastic, din material in spiritual, dintr-o realitate intr-o
alta, transfigurata artistic, inchipuita de energia sufleteasca a
poetului. Cititorul patrunde pe nesimtite pe aceasta poarta, fiind
intampinat de imaginea mirifica a Bagdadului, in care poetul e insusi
emirul stralucitului oras al lumii orientale. Sub raport stilistic, simbolul
devine figura poetica centrata in primele doua parti pentru a zugravi
datele materiale ale conditiei poetului in relatia lui cu societatea.
Campia "pustie si alba", "camera moarta", "viscolu-albastru", "ochiuotelit al lumii", "lupii groaznici" ce s-aud "Cum latra, cum urla, cum
urca / Un tremol sinistru" sunt toate simboluri ale acestei conditii
damnate a artistului.
3.) Lupta pentru atingerea absolutului, prezentata in chip alegoricsimbolic (versurile 40-227). Parte a treia dobandeste o mai pronuntata
tenta epica. Un sir de momente infatiseaza succesiv pe bogatul emir in
diferite ipostaze ale evolutiei sale simbolice:
a) Mirajul cetatii preasfinte, Meka, devine pentru printul "rozului
Bagdad" o adevarata obsesie.
b) Despartindu-se de "roza idila" a Bagdadului, emirul intalneste pe
drumetul "zdrentaros si pocit", de care apoi se desparte, fiecare
urmandu-si drumul sau simbolic. c) Printul, strabate drumul drept,
sacrificandu-si caravana si servitorii, ajungand el insusi la capatul
puterilor.

d) Din amorteala disperarii il scoate viziunea inselatoare a Mekai.

e.) in timp ce Meka imbraca haina fetei morgana, emirul vede intrand
pe sub portalurile Sale, cersetorul zdrentos.
f.) Emirul moare sub "jarul pustiei". in finalul poemului, Macedonski
descifreaza definitiv simbolurile poemei, dovedindu-se adeptul
doctrinei estetice a romanticilor:
"Dar luna cea rece, s-acea dusmanie
De lupi care urla - s-acea saracie
Ce-aluneca zilnic spre ultima treapta
Sunt toate pustia din calea cea dreapta,
s-acea izolare, s-acea dezolare,
Sunt Meka cereasca, sunt Meka cea mare".
Prin tema, ideologie si simbolistica, poetul e romantic; prin vraja
muzicala a textului, prin cultul pietrelor pretioase, prin predilectia
nuantei cromatice, Macedonski e simbolist. Astfel dupa ce exercitiile
sterile ale instrumentalist - simbolismului se consumasera, poetul
realiza in Noapte de decemvrie o stralucita sinteza intre traditia
romantica si elementele novatoare ale simbolismului.
Versificatia: metafore, epitete, epitete ornante, plasticizate sau
cromatice, metonimia (55), sinecdoca (vers. 58-62), repetitia unui
cuvant cheie (112-114; 129-130; 198-209) sau cuvinte ce apartin
aceluiasi camp semantic: rapeste, cheama, cere, folosirea refrenului.