Sunteți pe pagina 1din 14

Dinii permaneni. Caracteristica. Criteriile de difereniere ale dinilor.

Dentitia poate fi: temporara ,mixta,permanenta !


Dentitia permanenta :incepind cu disparitia din cavitatea bucala a ultimului dinte temporar (dupa 12 ani).Dentatia
permanenta este alcatuita din 28-32 dinti permanenti.Nedezvoltarea dintilor se numeste Anodontie.
Lipsa dintilor este numita edentatie ,si poate fi partiala sau totala.dentitia permanenta prezinta un numar de 32
dinti ,16 pe o arcada si 8 pe o hemiarcada,2 incisivi,1 canin 2 premolari si 3 molari.
Fata de dentatia temporara prezinta in plus 12 dinti (molari permanenti care erup o singura data, pe un teren
propriu).
O alta caracteristica a dentatiei permanente este prezenta dintilor premolari, in numar de 8, cite 2 pe o hemiarcada,
care erup in locul molarilor temporari.
Dintii permanenti erup de la 6 la 12 ani, cu exceptia molarului 3 care erupe obisnuit dupa virsta de 18 ani, de unde si
denumirea de molarul din minte
In ordinea cronologica, la 6 ani erup primii molari permanenti, la 7 ani incisivii centrali inferiori si superiori, la 8 ani
incisivii laterali, la 9 ani primii premolari, la 10 caninii, la 11-premolarii, la 12 molarii II si de la 18 ani
molarii 3.
Dentitia permanenta isi incepe eruptia cu primul molar si se incheie cu eruptia celui de-al doilea molar.
Sunt 4 semne de diferentiere :
a. Semnul unghiului coroanei
-se manifesta prin faptul ca muchia incisala a incisivilor si a caninilor la trecerea de pe fata ocluzala spre cea meziala
formeaza unghi mai ascutit decit cel format de muchia incisala si fata distala.
b. Semnul circumferentei
-se manifesta prin faptul ca fata vestibulara a coroanei trece in cea meziala mai abrupt decit in cea distala.
c. Semnul radacinii
-este examinat in norma vestibulara si doar in cazul unui dinte extras , consta in faptul ca axul longitudinal al
radacinii este usor inclinat spre distal formind un unghi cu linia care trece prin mijlocul coroanei.
d. Semnul fetei distale.
-se manifesta pe suprafata fetei distale a coroanei dintilor. Este intotdeauna mai redusa si mai convexa decit fata
meziala.
2.Prepararea cavitatilor atipice si profunde
Cavitatile atipice-fregvent sunt intilnite leziuni carioase ,care nu se incadreaza in clasificatia clasica a lui Black.
Acele forme care pot fi incluse in aceasta clasificare se numesc atipice.Ele se caracterizeasa prin localizarea
neobishnuita a procesului patologic,implicarea cuspizilor ,a marginii incizale,caria circulara sau afectarea simultana
a suprafetelor de contact si a regiunii cervicale ,caria avansata si afectarea pronuntata a coroanei dintelui si totodata
cavitatile localizate adinc sub gingie.
Cavitatile carioase atipice sunt leziunile carioase ,in componenta carora intra cavitatile carioase ,ce combna
elemente caracteristice pentru leziuni cu caracter carios a doua si mai multor clase.
In legatura cu aceasta la prepararea cavitatilor atipice respectarea principiilor clasice de formare a cavitatilor cariate
pe deplin este imposibila.
Alegerea metodei este in mare masura conditionata de pastrarea a smaltului ,care asigura o adeziune fiabila a
compozitului ,solicitare functionala ,aspect estetic bun.
La indicatia restaurarii directe in procesul prepararii sunt minutios indepartate toate tesuturile modificate si
devitalizare , si in mod obligator ,sunt create conditii maxime pentru fixarea mecanica a restauratiei. Este important
de prevazt posibilitatea acoperii cuspizilor ramasi cu material de obturatie-ce asigura fiabilitatea restauratiei.
Atipice sunt cavitatile de clasa I cu localizarea leziunilor carioase pe fata vestibulara ( prezentind un orificiu mare de
deschidere ) care se intind atit ocluzal cit si spre colet.
Cavitatea medio-ocluzo-distala plus caria cericala tot se refera la cele atipice.caracteristica acestei cavitati va fi data
de asocierea unei cavitati vestibulare sau orale de tipul cav.de clasa V cu o cavitate aproximo-ocluzale de tipul
cavitatii de clasa II.trecerea de la cavitate de clasa II se face la nivelul peretelui lateral vestibular sau oral al cavitatii
de baza(verticala ) deobicei distrus mai mult decit cel ocluzal.
Prepararea cavitatii carioase profunde.
Spre deosebire de o leziune carioase neinsemnata ,cav.carioase profunda poate distruge tesuturile dentare si sa
provoace denudarea pulpei.Reactia protectiva a pulplei la desfasurarea procesului carios este formarea dentinei
secundare in interiorul camerei pulpare.Daca rapiditatea dezvoltarii procesului carios depaseste ritmul reactiei
protective din partea pulpei ,stratul de dentina secundara dura nu reuseste sa formeze,iar dentin ramolita se afla in
imediata apropiere a pulpei sau chiar contacteaza cu ea.
Procesul carios in defasurare afecteaza integritatea structurala a dintelui.
Cavitatea profunda este un asa tip de leziune carioasa,avind intre camera pulpara si cavitatea carioasa,un strat de
dentita necrozata ,se afla un perete fin ( cca 0.5mm) ,format din dentina decalificata si ramolita ,dar inca viabila.daca
acest strat de dentina ramolita este inlaturat ,sub el poate fi vazut strat de dentina secundara-o suprafata
stralucitoare .Dar nu intodeana este necesar de a indeparta toata dentina ramolita ,din vecinatatea pulpei.

Prepararea : depinde de localizarea procesului carios( de clasa cavitatilor)


Cav de clasa I- tinem cont de topografia camerei pulpare . peretii cavitatii se prepara standart,fara a ajunge 1-2 mm
pina la fundul cavitatii ,iar peretele pulpar ,in caz de necesitate se lasa un strat neinsemnat de dentina ramolita.
Nu se respecta formarea trecerii cavitatii sub un unghi de 90 *.
Cav.de clasa II cind procesul carios este localizat aproximal si cervical,acestea se caracterizeaza prin carii
aproximale profunde,care in general se unesc cu procesele carioase ,ce au debutat la colet,vestibular sau
oral,reiesind din topografia camerei pulpare.
Cav.de clasa III-este benevenita forma ,avind configuratia unui valt in regiunea peretelui pulpar .pentru fixarea mai
buna a obturatiei esre rational efectuarea punctelor de rerentie in directia marginii incizale si a peretilor laterali cu
ajutorul frezelor sub forma roata ,con invers.
Clasa IV- peretele gingival suporta o greutate mai mare ,deaceea cavitatea se formeaza foarte precaut : ungjiul de
inclinare catre axa dintelui esre de dorit sa fie mai mic de 90grade.
In situatii de urgenta in cazul unor cavitati profunde,dentina carioasa superficiala poate fi indepartata cu excavatorul
si pusa o obturatie provizorie.Marginele ascutite a smaltului pot fi slefuite cu piatra diamantata astfel ,incit sa nu
traumeze limba sau obrazul.
3.Anatomia incisivilor permaneni inferiori.
Incisivul central inferior :
-inaltimea totala 20,7 mm
-inaltimea coroanei 8,8mm
-lungimea radacinii 11,9mm
-diametrul mezio-distal - 5,4mm
-diametrul mezio-distal cervical 3mm
-diametrul vestibulo-lingual 6mm
Incisivii centrali inferiori sunt asezati, ca si centralii superiori, de o parte si de alta a liniei mediane, in portiunea cea
mai anterioara a arcadei inferioare. Sunt dintii cei mai mici dintre incisivi si dintre toti dintii ambelor arcade.
Coroana este turtita in sens vestibulo-lingual in portiunea incizala si in sens mezio-distal spre colet si prezinta 4 fete:
vestibulara, linguala, doua fete proximale (meziala si distala), o marginea inciziala si 2 unghiuri.
Fata vestibulara are aspect alungit, delimitata de catre colet, marginea incizala si marginile proximale de lungimi
egale. Ca modelare, este convexa in treimea cervicala si aproape plana in cele doua treimi incizale, unde se observa
2 santuri verticale care impart aceasta portiune a fetei in trei lobi de marime egala. Fata linguala are aceeasi inaltime
ca si fata vestibulara insa este mai ingusta in sens mezio-distal. In regiunea cervicala prezinta cingulum insa trecerea
intre acesta si suprafata concava facandu-se treptat, nu se observam foramen caecum. Fetele proximale au o forma
triunghiulara, cu baza in forma de V la nivelul coletului si varfurile la unghiurile mezio- si disto-incizal. Cele doua
fete sunt aproape egale in \diametre. Marginea incizala este orizontala, formand unghiuri aproape drepte la intalnire
cu fetele proximale : mezio- si distoincizal.
Radacina este unica, accentuat turtita in sens mezio-distal. Pe fetele meziala si distala prezinta santuri verticale mai
pronuntate in regiunea mijlocie. Este inclinata distal cu 1 grad si lingual cu 3 grade.
La fel ca si incisivii centrali superiori, cei inferiori au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia de incizie
in procesul de masticatie.
Incisivul lateral inferior:
-inaltimea totala 22,1mm
-inaltimea coroanei 9,4mm
-lungimea radacinii 12,7mm
-diametrul mezio-distal al coroanei 5,9mm
-diametrul mezio-distal cervical 3,8mm
-diametrul vestibulo-lingual 6,4mm.
Coroana incisivului lateral inferior are i ea o form de dalt. Prezint morfologie foarte puin diferit de cea a
centralului, de care se deosebete cu greu n cazul unor dini izolai i cu morfologie secundar. Coroana la fel
prezint 4 fee i o margine liber.
Feele vestibular i lingual sunt delimitate de aceleai margini i au acelai relief cu feele similare ale incisivului
central cu deosebirea c marginea incizal este descendent spre distal
Faa vestibular prezint diametrul cervico-incizal de 9.5 mm i cele mezio-distale de 5.5-6mm. Unghiul distoincizal este mai rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal. Marginea cervical este accentuat curbat. La fel sunt
prezeni cei 3 lobuli, egali.

Faa lingual are un aspect triunghiular din cauza dimensiunii reduse pe care o are marginea cervical. Att
crestele marginale ct i cingulumul sunt slab reprezentate ns sunt mai evidente dect la incisivul central. Nu exist
foramen caecum.
Feele proximale sunt triunghiulare cu baza spre colet. Relieful lor este aproape plan, existnd totui o uoar
convexitate n treimea incinzal. Faa distal fiind mai redus, determin o situare mai spre cervical a unghiului
disto-incizal. Ariile de contact sunt situate n treimea incizal. Pe faa distal aria de contact este situat mai spre
cervical.
Rdcina este mai lung dect cea a incisivului central inferior, fiind aplatizat mezio-distal. Prezint anuri
longitudinale pe feele proximale. Apexul este uor curbat spre distal.

4.Prepararea cavitatilor carioase compuse.


5.Anatomia incisivilor permaneti superiori.
Incisivul central superior.
Incisivii centrali superiori fac parte din grupul dintilor frontali. Sunt in numar de 2 si ocupa fiecare I pozitie de pe
fiecare hemiarcada superioara. Sunt cei mai voluminosi dinti din cadrul grupului incisiv si au un rol deosebit in
fizionomie.
Coroana lor fiind turtita in sens vestibulo-oral, comparata cu o lopatica, poate fi astfel incadrata in formele
geometrice cu 4 laturi. Pe masura ce se apropie de colet, marginile coroanei se rotunjesc, coroana devenind
cilindrica, si se continua cu forma conica a radacinii. Coroana prezinta 4 fete, 2 unghiuri si o margine incizala. Fata
vestibulara este cea mai mare dintre cele 4 fete si este delimitata de linia coletului, de marginea incizala si de
marginile proximale. Ea este convexa in ambele sensuri prezentand convexitate maxima in treimea cervicala.
Prezinta 2 santuri verticale ce pornesc de la marginea incizala si se atenueaza treptat spre colet impartind fata in 3
lobi inegali: distal cel mai mare, mezial-mijlociu si central cel mai mic. Fata palatinala are diametrele vertical si
orizontal de valori aproape egale cu cele ale fetei vestibulare. Este concava in treimea incizala si mijlocie, fiind
delimitata proximal de doua formatiuni de smalt numite creste marginale meziala si distala, care pleaca de la
unghiurile marginii incizale, converg devenind mai largi si mai reliefate din treimea cervicala unde se unesc cu
cingulum. Cingulum sau teuberculum dentale este o proeminenta ce formeaza treimea cervicala a fetei palatinale si
rezulta, ca si crestele marginale din ingrosarea stratului de smalt, reprezentand forme de fortificare a dintelui fata de
presiunile masticatorii transmise acestei fete, de incisivii arcadei inferioare. In majoritatea cazurilor stratul de smalt
de la nivelul cingulum-ului, se subtiaza treptat si se continua neintrerupt cu invelisul de smalt al portiunii concave a
fetei palatinale. Uneori insa exista o intrerupere, o discontinuitate, in stratul de smalt, la locul de unire a cingulumului cu restul fetei palatinale, dand gaura oarba sau foramen caecum. Foramen caecum reprezinta un loc de electie a
cariei dentare si de trepanare a dintelui.
Fetele proximale, meziala si distala, au forma triunghiulara orientate cu varful spre marginea incizala (cu care
formeaza cele 2 unghiuri ale coroanei), iar baza lor este la nivelul coletului. Relieful fetelor proximale, in ansamblu,
este usor convex. Fata meziala este cea mai mare dintre fetele proximale. Fata distala este mai mica insa
convexitatea ei este ceva mai accentuata.Marginea incizala este usor oblica, de jos in sus, in sens mezio-distal. La
unirea marginii incizale cu fata meziala se formeaza un unghi ascutit aproape drept, iar din unirea cu fata distala se
obtine un unghi obtuz, rontunjit.
Incisivii centrali superiori sunt dinti monoradiculari. Au o radacina conica, de 12,5 mm. Este accentuat inclinata spre
palatinal, formand un unghi de aproximativ 20 grade cu verticala, si spre distal, formand un unghi de 4 grade cu
verticala.
Datorita formei lor si pozitiei in arcada, incisivii au un rol important in fizionomie si indeplinesc functia de incizie in
procesul de masticatie.
Incisivul lateral superior.
Coroana este asemntoare din punct de vedere morfologic cu cea a incisivului central. Ea prezint patru fee i o
margine incizal.
Faa vestibular are dimensiunile cele mai mari. n sens cervico-incizal msoar 9mm, iar mezio-distal, n treimea
incizal 6.5 mm i cervical 5 mm. Faa vestibular are o form de patrulater, fiind delimitat de marginea incizal,
cele dou margini proximale i marginea cervical. Marginea incizal este rectilinie i nclinat spre distal i
cervical mai mult ca cea a incisivului central, fa de care este situat cu 0.5 mm mai cervical. Marginile proximale
sunt mai rotunjite comparativ cu cele ale incisivului central. Relieful feei vestibulare este plan-convex. n sens
cervico-incizal convexitatea maxim se gsete n treimea cervical, iar n sens mezio-distal n treimea mezial.

n treimea incizal faa vestibular este strbtut de dou depresiuni verticale care o mpart n trei lobuli: distal,
mezial, central(n ordine descresctoare a mrimii). Depresiunile diminu pn la dispariie spre cervical. Acestea,
mpreun cu lobulii, sunt mai evidente imediat dup erupie, apoi dispar progresiv n morfologia secundar.
Faa palatinal prezint un relief concav n cele dou treimi incizale i convex n treimea cervical. Morfologia
este reprezentat de: dou creste marginale, cingulum i foramen caecum. Crestele marginale delimiteaz proximal
faa palatinal, sunt convergente spre colet unde se unesc cu cingulumul care poate fi ters, foarte proeminent spre
incizal, trilobat etc.
Feele proximale au o form triunghiular cu vrful spre marginea incizal.
Baza triunghiular este reprezentat de linia coletului i are forma de V cu vrful rotungit orientat spre incizal.
Faa mezial este mai mare dect cea distal i are diametrul vestibulo-palatinal de 6 mm, egal cu diametrul
vestibulo-palatinal al coroanei. Relieful este plan spre colet i convex spre inzical. Faa distal prezint o convexitate
n ambele sensuri care este mai evident dect pe faa mezial. Ariile de contact sunt situate n treimea incizal i n
treimea vestibular aria de contact distal este situat mai aproape de cervical.
Marginea incizal are o oblicitate accentuat i formeaz cu feele proximale dou unghiuri, mezio-incizal i distoincizal. Unghiul mezio-incizal este ascuit i are o valoare mai mic dect unghiul omonim al centralului, iar cel
disto-incizal este obtuz i situat mai spre cervical dect cel mezio-incizal.
Rdcina incisivului lateral superior prezint cea mai slab implantare comparativ cu ceilali dini superiori. Este
subire i are aspectul unui con efilat. Pe seciune transversal e aplatizat mezio-distal i i se descriu patru fee:
mezial, distal, vestibular i palatinal. Dintre acestea, faa mezial este cea mai mare. Pe feele proximale pot
exista anuri orientate n axul lung al dintelui, mai evidente n treimea medie. Curbura radicular apical este
orientat spre distal n majoritatea cazurilor.

6.Clasificarea cavitatilor carioase dupa Black.


-cavitatea clasa 1 (localizate in santurile si gropitele de pe fata okluzala a molailor
si premolarilor,precum si in gropitele orale ale dintilor frontali)
-cavitatea de clasa 2 (rezulta din tratamentul kariilor de pe suprafetele aproximale alemolarilor si
premolarilor)
-cavitatea clasa 3 (rezulta din tratamentul cariilor lokaliztae pe fetele aproximale ale dintilor frontali la care unghiul
incizal nu este compromis)
-cavitatea de clasa 4 (rezulta din tratamentul cariilor aproximale ale incisivilor,avindunghiurile incizale
distruse)
-cavitatea de clasa 5 (rezulta din tratamentul cariilor situate in treimea cervicala a fetelor vestibulare sau
orale a dintilor)
-cavitatea de clasa 6 (regiunea tuberculilor si marginilor incizale ce pot fi de origine :carioasa,necarioasaabraziune patologica si erodarea suprafetei dentare in urma procesuluifiziologic)
7.Structura Histologica a periodontiului.
Periodonul- este un tesut localizat in spatiul dintre lama compacta a alveolei si cementul radicular ,sau fanta
periodontala.spatiul dento-alveolar are o forma de clepsidra ,fiind mai ingust in zona de rotatie , si mai larg in zona
cervicala.Fanta periodontala are dimensiuni de 0.20-0.25 mm,iar in regiunea cervicala pina la 0.38 mm.
Periodontiul este constituit dintr-o componenta fibroasa foarte bogata in fibre colagene ,de asemenea se gasesc fibre
reticulare si elastice,substanta fundamentala interfibrilara si celule( fibroblaste ,cementoblaste,osteblaste,histiocite,celule
epiteliale,vase sangvine ,nervi si putine fibre argentafine.
In substantaa fundamentala a periodontului se contin mucopolizaharide neutro si acide.Mucopolizaharidele acide se conin
cu precadere in partea periodontiului de la colet si cea periapicala ,iar cele neutro se contin in toata structura
periodontului.Clasificarea fibrelor are la baza modalitatea de orientare ,punctul de plecare si punctul de ncorare .fasciculele
de fibre principale ,care conecteaza osul alveolar si cementul sunt reunite in grupul dentoalveolar.Acestui grup i se adauga
fara a apartine direct ligamentul parodontal ,un grup gingival. 5 grupuri diferite de fibre- grupul crestei alveolare,grupul
orizontal,grupul oblic,grupul apical,grupul interradicular.
Grupele principale de fibre-fibre crestei alveolare sub epiteliul jonctional,au o directie oblica.
Fibrele orizontale sunt dispuse intr-un unghi drept .
Fibrele oblice-incel de la osul alveolar si se insera in cement mai apical decit pe os.
Fibrele apicale-au o directie radiala,oblica sau verticala de la apexul radacinii in osul alveolar .
Fibrele interradiculare sunt prezente numai in dintii pluriradiculari si sunt orientate perpendicular.
In regiunea coletului exista un grup de fibre colagene care patrund prin septurile interdentare.In periodontiu sunt fibre
elastice si oxitalanice.Intre fibrele colagene se afla o cantitate mare de elemente celulare fibroblaste ,mastocite
,histiocite ,celule perivasculare si mastocite.

Mastocitele contin o cantitate mare de heparina si histamina.care participa la reglarea permeabilitaii substantei
fundamentale.
Functiile periodontiului: de suport ,plastica ,trofica,senzoriala ,de protectie
8.Sisteme speciale de retenie n restaurrile coronare ale dinilor vitali.
9. Anatomia caninilor permaneni inferiori.
Au aceeai structur anatomic ca i cei superiori, cu excepia c ei sunt puin mai mici, iar coroana lor este mai
nalt.
Faa vestibular este mai alungit, are convexitatea maxim n treimea cervical. Dou anuri mpart faa
vestibular n 3 pri inegale: lobul central este cel mai mare, mezial cel mai mic.
Faa lingual se aseamn cu cea palatinal a caninilor superiori, ns relieful este mult mai redus, i nu prezint
cingulum i foset oarb.
Feele proximale au aceleai caracteristici ca i la caninii superiori, dar sunt mai plate.
Faa mezial este mai nalt dect cea distal, aceast diferen este mai pronunat dect la caninii superiori.
La marginea incizal segmentul mezial este mai scurt i mai puin nclinat dect cel distal.
Vrful cuspidului este situat mai aproape de marginea mezial dect la caninii superiori.
Rdcina dintelui este mai scurt i mai aplatizat n sens mezio-lateral. Pe feele proximale ale rdcinii permanent
persist anurile. Uneori vrful
rdcinii este bifurcat cu o poriune orientat vestibular, i alta lingual.
10. Prepararea cavitilor de clasa IV. Numii varietile cavitilor.
Cavitatile de clasa IV se formeaza din cavitatile de clasa a III,in cazul raspindirii largi a procesului carios la
suprafata de contact ,si pierderea in consecinta a unghiului coronar.
Alta cauza pot fi leziunile necarioase ale tesuturilor dentare :traumatism acut sau cronic,hipoplazie.
Metoda de prelucrare crearea cavitatilor principala si suplimentara cu scopul de a restabili ceva mai
rezistent,posibil unghiul si marginea incizala.Cavitatea aproximala principala este preparata cu formarea peretelui
gingival,lingual,labial si a planseului cavitatii .
La formarea unui platou suplimentar : el trebuie sa ocupe cel putin 1/3 din fata linguala a dintelui.,fundul platoului
trebuie sa se afle ceva mai jos de jonctiunea smalt-dentina.La formarea peretilor laterali ai cavitatii principale este
concomitent modelata si o parte a pereteli platoului supliment.Fundul cavitatii este creat ,reiesind din topografia
puplei dentare coronare ,deaceea ea are fregvent dupa preparare o forma de burelet.LA prezenta unei margini
incizale abraziate cavitatea suplimentara poate fi creata de a lungul acestei margini cu ajutorul unei freze fisurale
fine,este frezata o adincitura in sens medio distal cu aspect de platou
Pentru fixarea obturatiilor este rational de folosit pivoturi parapulpare,fixate in dentina Cu ciment sau cu material
compozit din considerente estetice.
Preventiv se prepara o adincitura in dentina de un diamentru mai mic decit cel a pivotului(0.05 mm) si adincitura
2mm.in adincitura preparata se fixeaza pivotul parapulpar.Daca pivotul are filet atunci el se insurubeaza,iar daca
este confectionat de medic ,din sirma ortodontica se fixeaza.Folosirea pivoturilor exclude formarea cavitatilor
suplimentarea la restabilirea dintilor frontali.
11.Anatomia premolarilor permanenti superiori.
Primii premolari superiori ocupa pozitiile 4 pe cele doua hemiaracade maxilare fiind vecini cu caninii superiori spre
mezial si cu premolarii doi superiori spre distal.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilara la varsta de 10-11 ani, iar radacina lor va fi complet edificata la
12 13 ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt urmatoarele:
inaltimea coroanei : 8-8,5 mm
inaltime radacinii : 14 mm
diametrul coronar M-D: 7 mm
diametrul coronar V-P: 9 mm
Numarul lobilor de dezvoltare pentru acesti dinti este de 2 (unul V si unul P), fiecare din acesti doi lobi de crestere
avand la rindul lor cate 3 lobuli de dezvoltare.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:

Premolarii primi superiori sunt primii dinti din grupul dintilor laterali si fac parte din asa zisul grup al dintilor
bicuspidati(grupul premolarilor). Acestia sunt considerati ca fiind dintii de tranzitie de la dintii frontali la molari.
Coroana primului premolar superior are o forma paralelipipedica iar pe sectiune arata ca un dreptunghi cu colturile
usor rotunjite si turtit in sens M-D. Prezinta 4 fete laterale (V, P, M, D) si o fata ocluzala.
I. FATA VESTIBULARA:
-seamana cu fata vestibulara a caninului dar este mai mica si mai rotunjita.
1.Dimensiuni :
-inaltime: 8-8,2 mm
-latime : 7 mm
-dimensiunile sunt mai reduse decat la canin in ambele sensuri (cervicoincizal si M-D).
2.Contur:-este format din cele doua margini proximale (M si D) , o margine cervicala si o margine ocluzala
a).marginile proximale (M si D): -sunt verticale , usor convergente spre colet.
b).marginea cervicala (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea
spre ocluzal. Este mai putin concava decat la canin.
c)marginea ocluzala: este formata din doua segmente inegale (unul mezial si unul distal). Segmentul mezial este mai
lung decat cel distal. Impreuna, cele doua segmete formeaza un V mai deschis si mai rotunjit decat cel de la
cuspidul caninului.
3.Relieful :-este convex in ambele sensuri.
-convexitatea maxima este situata in 1/3 cervicala mezial.
-in jumatatea ocluzala a fetei vestibulare sunt vizibile doua santuri verticale care
delimiteaza cei 3 lobi de crestere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmeaza cel distal iar cel mezial este cel mai mic.
II. FATA PALATINALA:
1.Dimensiuni : -sunt mai reduse decat cele ale fetei vestibulare.
-inaltimea ~7 mm
-latimea ~6 mm
2.Contur:-prezinta aceleasi margini ca si fata vestibulara dar au dimensiuni mai reduse.
a).marginea ocluzala:-are tot forma de V dar este mai rotunjit decat cel de pe fata vestibulara.
-pe sectiune orizontala conturul acestei fete este de semicerc.
3.Relieful:-are o dubla convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 meziala.
-incepand cu 1/3 mijlocie aceasta fata este inclinata oblic spre V in sens cervicoocluzal.
III. FETELE PROXIMALE (MEZIALA si DISTALA):
-datorita faptului ca acest dinte este turtit in sens M-D aceste doua fete sunt cele mai mari. Ele sunt usor convergente
spre palatinal.
A)FATA MEZIALA:
1.Dimensiuni:
inaltimea 7,5 mm
latimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicala, ocluzala, palatinala si
vestibulara. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicala:-reprezinta baza mare a trapezului si are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzala: formeaza baza mica a trapezului si are forma unui
V larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulara:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 cervicala
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maxima in 1/3 mijlocie.
3.Relieful: -in 1/3 ocluzala este convex mai accentuat in 1/3 vestibulara unde exista
si punctul de contact cu dintele vecin.
-in 1/3 cervicala este plana cu o usoara depresiune care se adinceste mai
mult chiar la colet si se continua in santul interradicular.

B).FATA DISTALA:
1.Dimensiuni:-mai mici decat ale fetei meziale
2.Contur:-asemanator cu cel al fetei meziale
3.Relief:-este mai convex decat cel al fetei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V si mai spre cervical decat la
fata meziala.
Premolarul secund superior este asemntor n multe privine cu primul premolar superior,
deseori aceti doi dini putnd fi confundai ntre ei. n general, ns, cel de-al doilea premolar
superior are dimensiuni mai reduse n toate sensurile dect primul premolar. Un alt aspect
diferenial este faptul c la primul premolar cuspizii sunt mai ascuii asemntor caninilor iar la cel
de-al doilea acetia sunt mai rotunjii ca la molari.
I. FAA VESTIBULAR:
1.Dimensiuni:nlimea : 7,5 mm
-limea : 6,5mm
2.Conturul:
asemntor cu cel al feei vestibulare de la primul premolar dar este mai mic i
mai rotunjit.
3.Relieful
: este convex n ambele sensuri dar att cele dou anuri ct i cei trei lobi de
cretere pe care i separ sunt mai teri.
II. FAA PALATINAL:
1.Dimensiuni:nlimea este egal cu cea a feei vestibulare (7,5 mm).
2.Conturul:
are forma unui patrulater
3.Relieful:
similar cu cel de la faa palatinal a primului premolar superior.
III. FEELE PROXIMALE (MEZIAL i DISTAL):
1.Dimensiuni:sunt mai mult late dect nalte
-nlimea : 7,4 mm
-limea : 9mm
2.Relieful:
-este plan convex, faa distal avnd o convexitate mult mai exprimat dect faa
mezial.
IV.FAA OCLUZAL:are un relief similar cu faa ocluzal de la primul premolar, cu
urmtoarele deosebiri:

cei doi cuspizi ( V i P) sunt egali ntre ei.

anul intercuspidian este situat la jumtatea feei ocluzale


12.metoda de prepararea a cavitatilor prin tunelare.
Metoda de preparare a cavitatilor prin tunelizare aparuta in urma implementarii cementurilor glasionomere si a
materialelor compozite fluide ,care permit reducerea considerabila a volumului tesuturilor dentare ,la prepararea si
plombarea cavitatilor de clasa II .Spre deosebire traditionala deschiderea larga a cavitatilor carioase din partea
suprafetei masticatorii,catre focarul carios se creaza prin acces ocluzal o trecere sub forma de tunel.
1)
metoda tunelara partiala-prevede prepararea tesuturilor dure dentare fara perforarea smaltului fetei
proximale.
2)
Metoda tunelara completa presupune perforarea cu freza a lamei adamantine demineralizate sub punctul
de contact.
3)
Tunelizarea permite crutarea crestei adamantine marginale neafectate in locul trecerii suprafetei
masticatorii in cea de contact (care face legatura intre peretii vestibular si lingual) a smaltului intact de pe suprafata
proximala si a punctului de contact.

4)

Metoda tunelara permite pastrarea, a rezstentei suprafetei masticatorii a dintelui si reduce riscul unei
posibile fracturi a coroanei lui.
Tunelizarea verticala-prin fisura si foseta tringiulara a suprafetei masticatorii a molarilor.Dupa trepanarea
smaltului ,in dentina este creat un tunel orientat catre cavitatea carioasa.La ajungerea in cavitatea carioasa se
efectueaza prepararea acesteea cu o freza sferica la turatii reduse.Prin tunelul creat cu ajutorul unei freze sferice din
cavitatea carioasa se inlatura in intregime toate tesuturile dure necrotizate.Mai apoi cavitatea este spalata cu
apa,prelucrata cu o solutie antiseptoca si plombata cu ciment glasionomer sau compozit.
Tunelozarea orizontala-prepararea este facuta prin suprafata vestibulara sau linguala ceea ce permite crutarea unei
cantitati importante din tesuturile dure dentare sanatoase.Luaind in consideratie ca prepararea cavitatii carioase in
regiunea cervicala este necesar de efectuat o anestezie locala .Deschiderea cavitatii se efectueaza cu o freza sferica.
Sau freza para .Deschiderea se efectueaza pe masura posibilitatilor
13. Termenii de formare a rdcinilor dinilor permaneni.
Dinte

Debutul
Terminarea
mineralizarii mineralizarii
Terminarea
partii
partii
cresterii radiculare
coronare
coronare

Permanenti
Incisiv central
superior

Dinti
3-4 luni

4-5 ani

9-10 ani

Incisiv central
inferior
Incisiv lateral
superior

10-12 luni

4-5 ani

Incisiv lateral
inferior

3-4 luni

4-5 ani

Canin superior

4-5 luni

6-7 ani

10-11 ani

12-15 ani

Canin inferior
Premolar 1
superior

1 ani

5-6 ani

12-13 ani

Premolar 1
inferior
Premolar 2
superior

2- 2 ani

6-7 ani

12-14 ani

Premolar 2
inferior
Molar 1 superior

la nastere

2 -3 ani

9-10 ani

Molar 1 inferior
Molar 2 superior

2 - 3 ani

7-8 ani

14-16 ani

7-10 ani

12-13 ani

18-25 ani

Molar 2 inferior
Molar 3 superior
Molar 3 inferior

Eruptia pe arcada dentara

Varsta

41-31

6-7

11-21

7-8

12-22

8-9

32-42

7-8

13-23

11-12

43-33

9-10

14-24

10-11

34-44

10-12

15-25

10-12

45-25

11-12

16-26

6-7

46-36

6-7

17-27

12-13

37-47

11-13

18-28

17-21

38-48

17-21

14. Materiale de obturaie provizorii, componena chimic, caracteristica.


-pansamentul
-dentina artificiala ( cimentul oxisulfat de zinc)
-dentin pasta
-plastobtur
-eugenolul
-gutaperca
-vinoxolul
Dentina artificiala:
Prezinta cea mai frecventa utilizare in calitate de material obturator provizoriu, consta:
-oxid de zinc 66%
-suflat de zinc deshidratat 24 %
-caolin 10%
-fluid apa distilata.
La malaxarea pulberei de dentina artificiala cu apa, sulfatul de zinc se combina cu apa formind cristale.
Preparare:

Se prepara pe suprafata mata a lamei de sticla, malaxind cu o spatula metalica. Cantitatea necesara de pulbere si citeva
picaturi de apa distilata se aplica separat. La picaturile de apa se adauga pulberea, in portiuni, in cantitatea necesara de a fi
usor absorbita, iar apoi in portiuni mici pina la obtinerea unei consistente smintinoase, mestecind 30-40 secunde, la
temperatura de 18-20grade. Priza debuteaza in 1-2 minute, iar priza finala 3-4minute.
Nu se recomanda : adaugarea apei la masa amestecata pina la consistenta densa.
In cavitatea carioasa pregatita din timp se introduce imediat dupa preparare intr-o singura portie cu ajutorul spatulei bucale,
iar apoi cu o buleta de vata, umezita in apa , pasta este condensata. Pasta incepe sa intareasca in 1-5 minute, priza finala 2-34minute, apoi obturatia e modelata cu un instrument de obturare.
Important ca obturatia sa inchida ermetic toata cavitatea. Cea mai frecventa cauza a distrugerii si caderii obturatiei
provizorii este patrunderea salivei in cavitatea carioasa sau inchiderea prematura a gurii pacientului.
Caracteristici:
-simpletea utilizarii
-etansare buna a cavitatii
-rezistenta insuficienta fata de agentii mecanici
-indiferenta fata de pulpa dentara
-aplicarea, modelarea simpla, indepartarea se face cu usurinta
-ieftina.
Dentin-pasta:
Reprezinta pulbere de dentina artificiala pe baza de amestec a 2 uleiuri vegetale, esenta de cuisoare si de piersic.
Se pregateste din timp in cantitati mai mari si se pastreaza monocomponenta. Reprezinta o masa omogena de culoare alba
cu nuante galbuie pala sau galbuie cenusie. Pasta contine substante aromatice.
Pregatirea:
Este introdusa in cavitate prealabil preparata si uscata cu spatula netezitoare, se modeleaza cu spatula netezitoare sau
fuloarul , apoi e condensata cu o buleta de vata umezita, se solidifica la temperatura corpului in prezenta fluidului bucal. In
decurs de 2 -3 ore, are duritate relativa.
Grosimea stratului de material trebuie sa fie : minim 4-5 mm. Daca se intentioneaza mentinerea mai mult de 1 saptamina, se
recomanda acoperirea lui cu material mai rezistent.
Calitati:
-simpletea utilizarii
-rezistenta sporita fata de agenti mecanici
-etansare buna
-actiune antiseptica si hidrofuga
-adeziune buna la peretii dentari
-indiferenta fata de pulpa dentara.
-aplicarea si modelarea simpla
-ieftina.
NB : Dentin-pasta nu se recomanda la folosirea pastei arsenicoase sau toxice in cavitatea carioasa deoarece priza
indelungata a acestui cement da posibilitatea scurgerii substantei medicamentoase in cavitatea bucala. Poate provoca o
arsura chimica puternica.
Reprezentanti: Temp-bond, Dentin-pasta, Tempfill, Zinoment.
15. Structura histologic i compoziia chimic a adamantinei.
Caractere chimice
Din punct de vedere chimic, smalul este alctuit din 95% substane minerale, 1% substane organice i 4% ap.
Procentul att de mare de substane minerale, n raport cu cantitatea de ap i substane organice ce le conin, nu mai
este ntlnit n nici o parte a organismului.
Aproximativ 90% dintre substanele minerale sunt formate din fosfai de calciu, constiuii sub forma de
hidroxiapatit: Ca,0(PO4)(OH)2, o mica parte (3%) din fluorapatit: Ca,0(PO4)6FOH, iar restul din carbonai,
silicai, siliciu.
Ionii minerali care intr n combinaiile chimice ale acestor sruri pot fi ntr-o cantitate mai mare i sunt numii
constitueni majori - Ca (36,6-39,4%), P (16,1-18%), CO2 (1,95-3,66%), Na (0,25-0,9%), Mg (0,25-0,58%), Cl
(0,19-0,30%) - sau ntr-o cantitate foarte mica (constitueni minori) cum ar fi: F, Zn, Sb, Ba, W, Cu, Mn, Au, Ag,
Cr, Co, Va.
Componenta organic a smalului cuprinde circa 35-40% fraciuni insolubile reprezentate de aminoacizi, structurate
n lanuri polipeptidice, asemntoare prin unele caractere colagenului, iar prin altele keratineL
Restul de 60-65% din substana organic este reprezentat de fraciuni solubile alctuite din proteine solubile (15%),
peptide (25%), acid citric (20%), glicoproteine (5%).

Apa smalului este n cea mai mare parte (97%) legat de moleculele proteice, numai n cantitate extrem de mica
fund liber n spaiile interprismatice, mai ales n apropierea jonciunii smal- dentin.
Componentele smalului nu sunt topografic uniform rspndite n grosimea smalului, ceea ce face ca, din punct de
vedere chimic, smalul s nu fie omogen. Astfel, substana organic i apa se gsesc n cantitate mai mare n zonele
profunde ale smalului, unde de altfel i unele sruri minerale sunt ntr-un procent mai redus.
Volumul pe care l ocup fiecare dintre cele trei componente principale ale smalului nu corespunde cantitilor
procentuale pe care ele le reprezint.
Volumul relativ mare pe care l reprezint substana organic n interiorul smalului justific, n parte, teoriile dup
care procesul cariogen se dezvolt n smal pe seama substanei organice.
Caractere morfofunctionale
Unitatea fundamental a smalului este prisma de smal. Numrul prismelor de smal nu este acelai la fiecare dinte.
Ele sunt numeroase la dinii cu coroane voluminoase (cca. 12 milioane la primii molari superiori) i mai puin
numeroase la dinii cu coroane de dimensiuni mici (cca. 2 milioane la incisivii centrali inferiori). Prismele au un
traiect oblic fa de suprafaa dintelui.
Diametrul unei prisme este, n medie, de 4 microni, iar lungimea ei este variabil. Unele prisme se ntind de la
suprafaa smalului pn la dentin, iar altele dispar pe parcurs, fund continuate de alte prisme.

Prismele se nfieaz ca elemente distincte, individualizate nc de la nceputul formrii smalului, rmnnd n


aceeai poziie i n aceleai relaii unele fa de altele tot timpul vieii. Sub forma de coloane poliedrice, ele sunt
orientate de aa manier, nct s reziste presiunilor masticatorii. De aceea sensul prismelor este modificat de la o
regiune la alta a smalului.
n general, de la limita smal-dentin, prismele se ndreapt radiar spre suprafaa coroanei, dar traiectul nu este
rectiliniu ci uor ondulat, ceea ce le confer o anumit elasticitate.

Ondulaiile orizontale ale prismelor fac ca pe seciunea longitudinal examinat s fie prinse numai fragmente de
prisme i nu toat prisma n lungimea ei determinnd apariia unui fenomen optic descris sub numele de striile lui
Hunter-Schreger. Ele apar pe dinii secionai longitudinal sub forma unor benzi clare i ntunecoase.
Benzile clare sunt denumite parazonii i corespund prismelor care au fost prinse n secionare pe o lungime mai
mare, pe cnd benzile ntunecoase, denumite diazonii, corespund prismelor care au fost secionate pe o latur a
curburii lor transversale, deci pe o suprafa mai mica.

La nivelul suprafeelor ocluzale, prismele de smal se ntreptrund dnd un aspect particular de smal
noduros. Aceast dispoziie mrete rezistena prismelor la presiuni i mpiedic clivarea lor sub aciunea presiunilor
pe care le primesc.
Pe tot traiectul lor, prismele de smal prezint o serie de strii transversale, situate la intervale regulate de 4-5
microni. Aspectul este acela al unor discuri suprapuse, ntunecoase i albicioase, alternnd n mod regulat. Ele
reprezint probabil zone de in-tensitate variabil de mineralizare, ritmat de activitatea metabolic diurn
(mineralizare mai puternic - discuri albe) i nocturn (mineralizare mai slab - discuri ntunecoase).
La distan mai mare dect striile transversale apar zone ntunecoase care intereseaz ntreaga suprafa a seciunii
examinate, denumite striile paralele Retzius, sau liniile de slab rezisten fa de carie.

Striile Retzius, localizate n poriunea cea mai superficial a smalului, pot aprea la suprafaa acestuia, n regiunea
cervical a dintelui, sub forma de anuri circulare concentrice cptnd denumirea de perikimatii.
Dac se examineaz smalul pe o seciune transversal, conturul prismelor este polimorf. Cele mai numeroase au o
forma poligonal, dar pot exista i forme rotunde, ovalare, n forma de solz de pete.
Partea periferic a prismei prezint pe aceast seciune o zon nconjurtoare ngust, mai puin mineralizat dect
restul prismei i mai bogat n substan organic. Aceast parte este denumit teaca prismei.
Deoarece conturul prismelor nu este identic, ntre pereii lor nu se realizeaz o coaptare intim, aprnd spaii de
forma neregulat i de aspect mai ntunecat dect al corpului prismei, trdnd coninutul mai srac n sruri
minerale. Intr-adevr, aceste spaii reprezint zone de substan organic cu un grad de mineralizare mai redus, fund
i ele zone de minima rezisten n dezvoltarea cariei. Sunt cunoscute sub denumirea de substan interprismatic.

Substana organic este grupat ns mai abundent ntr-o serie de formaiuni particulare ale smalului: lamele,

smocuri i fusuri.
Lamelele smalului sunt formaiuni liniare care strbat ntreaga grosime a smalului de la suprafa pn la dentin,
ptrunznd chiar i n aceasta. Localizarea lor este varaibil, eel mai des putnd fi observate n smalul cervical sau
n dreptul gropielor de pe suprafeele ocluzale. Lamelele repezint fie prisme de smal ne-mineralizate, fie substan
organic interprismatic cu un grad mai mic de mineralizare.

Smocurile smalului sunt formaiuni organice mult mai slab mineralizate dect prismele, cu aspect de smocuri de
iarb, avnd forma unui mnunchi de lamele ramificate i ondulate, care ncep de la limita smal-dentin i ajung
pn la cca. 1/3 din grosimea intern a smalului.
Fusurile smalului reprezint tot zone de material organic cu deficit de mineralizare, fusiforme, localizate n treimea
intern a smalului, n vecintatea dentinei.
Se consider astzi c fusurile sunt prelungiri ale fibrelor Tomes n smal, ceea ce explic sensibilitatea de la acest
nivel n cursul pregtirii cavitilor.

16. Cerinele ctre materialele de obturaie provizorii.


-sa fie trainice pe un termen lung
-sa adere relativ bine la peretii dentari si sa asigure o etansare buna a cavitatilor de orice localizare prin impermeabilitatea si
adaptarea marginala adecvata
-sa fie introduse , aplicate, modelate usor si simplu in cavitate.
-sa fie indepartate cu usurinta din cavitatea carioasa cu ajutorul instrumentelor de mina, sau a celor rotative
-sa nu coloreze dintele
-sa fie ieftine, intrucit prin folosirea lor curenta se consuma in general cantitati mari.
-sa poata fi conservate indelungat in conditii obisnuite ale unui cabinet stomatologic
-sa aiba un timp de priza convenabil 5-20 minute
-rezistenta mecanica la actiunea fortelor masticatorii
-sa fie indiferente pentru pulpa dentara, tesuturile dure dentare si parodontiul marginal.
-sa fie plastice, sa posede functii stimulatorii asupra pulpei
-sa fie bune izolatoare termice si electrice
-sa aiba un miros si gust agreabil.
17. Structura histologic i compoziia chimic a dentinei.
Caractere chimice
n comparaie cu smalul, dentina are un coninut mai redus n substane minerale: 67% fa de 95%. n schimb, este
mult mai bogat n substan organic (20% fa de 1 % n smal) i ap (13% fa de 4% n smalt).
Principalul component al fraciunii minerale este hidroxiapatita; alturi de ea se gsesc ns i carbonai de calciu i
de magneziu, fluoruri, fosfat de calciu, etc. Fraciunea organic este alctuit n proporie de 92% din colagen, restul
fund reprezentat de proteoglicani i mucoproteine.
Caractere morfofuncionale
Imaginea microscopic a unei seciuni transversale prin dentin prezint numeroi tubuli denumii canalicule
dentinare, care se ntind de la limita sa pulpar pn la limita amelodentinar. Se apreciaz c exist n medie 50.000
de canalicule dentinare pe mm2 dar, datorit dispoziiei lor radiare, divergente de la pulp la smal, se gsesc n
numr mai mare pe unitatea de suprafa n apropierea pulpei (cca. 75.000/mm2) i mai mic n apropierea smalului
(15.000/mm2), Densitatea canaliculelor este diferit i dup regiunea n care sunt plasate.Astfel, numrul
canaliculelor este mai mare n poriunea coronar a dentinei dect n cea ra-dicular. Calibrul acestor canalicule nu
este uniform. In apropierea pulpei, ele au dia-metrul de 3-4 microni pentru ca n apropierea smalului s scad pn
la 1 micron. Ca-naliculele din dentina radilcular au un diametru pn la 2 microni n apropierea pulpei.
Canaliculul dentinar este ocupat de cte o prelungire citoplasmatic a celulei odontoblaste situat n pulp,
prelungire denumit fibr Tomes. Prelungirea citoplasmatic este nconjurat de jur mprejur de prelungirea
corespunztoare a membranei celulare i conine n interior bogate filamente protoplasmatice, granulaii ribozomiale
i exceptional mitocondrii.
ntre membrana celular care limiteaz prelungirea odontobalstului i peretetele calcificat al canaliculelor se
evideniaz un spaiu ngust care conine o substan fundamental amorf de spect fin granular. Existena spaiului
a fcut pe unii autori s considere c este vorba de o teac protectoare a fibrei Tomes i i-au dat denumirea de teaca
Neuman.

n acest spaiu, se pot observa i fibrele colagene nglobate n substan fundamental. Ele sunt dispuse n
mnunchiuri i sunt paralele cu fibra Tomes, provenind tot din pulpa dentar i din stratul subodontobalstic prin care
se insinueaz pentru a ajunge n dentin. Aceste fibre sunt cunoscute sub numele de fibre Korff.
Tot n acest spaiu se pot evidenia fibre nervoase amielinice, cu un diametru de 0,2 microni, separate de fibrele
Tomes pe care la nsoesc printr-un spaiu ngust de 50-200 A. Pe seciunile transversale efectuate la diferite nivele
se pot observa ramificaii canaliculare (canalicule secundare) cu traiect orizontal sau oblic, fcnd legtura ntre
canaliculele nvecinate. Ele conin ramificaii ale prelungirilor citoplasmatice Tomes.
n jurul canaliculelor, mai ales n apropierea jonciunii dentinei cu smalul, apare o zon de dentin pericanalicular
neregulat, mai puternic mineralizat, cunoscut sub numele de aria translucid.
ntre canalicule este rspndit substana fundametal a dentinei, alctuit din fibre de colagen cu orientare paralel
i cristale de apatit.
Mineralizarea substanei fundamentale s-a fcut n timpul dezvoltrii dintelui dup un ritm zilnic de 4-8 microni
grosime, cu scderi ale intensitii de mineralizare din timpul nopii. Aceast ritmicitate apare pe seciunile
transversale, sub forma unor striaii concentrice, dispuse la intervale regulate, cunoscute sub numele de liniile de
cretere Ebner. Ele corespund ca numr, densitate i mecanism de formare, striaiilor Retzius descrise n smal.
Alturi de liniile Ebner, tot paralele cu camera pulpar i deci perpendiculare pe canaliculele dentinare, dar la
distane mai mari (cca. 2 microni), se constat existena unei alte categorii de linii, denumite linii de contur Owen.
Ele reprezint zone de mai slab mineralizare a substanei organice, consecutive unei perioade de repaus n timpul
dezvoltrii. Trecerea de la viaa intrauterin la cea extrauterin, nsoit de modificrile metabolice corespunztoare,
este marcat pe sec-iunea transversal printr-o linie de contur Owen, mult mai exprimat, linia neo-natal.
Pe aceleai seciuni, se pot constata uneori n dentina coronar, mai ales n apropierea jonciunii smal-dentin, zone
de dentin imperfect mineralizat, cu spaii goale, denumit dentin inerglobular sau spaiile interglobulare
Czermak.
Un aspect asemntor al dentinei se poate ntlni i la limita dentin-cement, de-a lungul rdcinii, zona respectiv
fund denumit stratul granular Tomes.
Att dentina interglobular, cat i stratul granular, reprezint locuri de minima rezisten n progresiunea procesului
carios.
Aspectul general al canaliculului este acela de tirbuon. De-a lungul canaliculelor principale se disting canalicule
secundare, de un calibru mai redus, care se unesc cu omoloagele lor provenite de la canaliculele principale
nvecinate. La nivelul jonciunii smal-dentin, unele din aceste ramificaii par s aib rapoarte cu smocurile i
fusurile smalului.
Pe seciunile longitudinale se poate studia i modul cum se realizeaz contactul dintre dentin i smal (jonciunea
amelo-dentinar). Jonciunea smal-dentin este realizat din ntreptrunderea cristaliilor mari de smal cu cristaliii
mici de dentin, dispoziie graie creia se realizeaz o unire puternic ntre cele dou esuturi dure.
Jonciunea cemento-dentinar de asemenea nu are o limit de demarcare, deoarece fibrele de colagen ale dentinei se
gsesc adesea ntr-o relaie direct cu fibrele de colagen din cement, ceea ce asigur acesteia o rezisten puternic.
Zona dentinar cea mai apropiat de pulp prezint caractere diferite datorit interferenei dintre cele dou esuturi
conjunctive, pulpa dentar bogat vascularizat i dentina puternic mineralizat. Aceast zon se numete predentin.
Predentina apare ca o band ngust, situat imediat n afara odontoblatilor, alctuit n ce mai mare parte din
substan fundamental i fibre de colagen.
Dentinogeneza n perioada formrii dintelui structureaz dentina primar.
Dentinogeneza nu nceteaz ns odat cu erupia dintelui. Ea reprezint un proces adaptativ, care compenseaz
partial abraziunea funcional a esuturilor dure dentare. Dentina format dup erupie este denumit dentin
secundar sau dentin de reacie.
Ea se depune neuniform pe suprafaa intern a dentinei coronare i radiculare, iar ritmul de depozitare este mai mare
n unele zone dect n altele n raport cu stimulii funcionali. La molari i premolari se depune mai ales pe tavanul i
podeaua camerei pulpare i mai puin pe pereii laterali.
La incisivi i canini depunerea se face de obicei n dreptul marginii incizale i n jurul orificiului canalului radicular.
Prin depunerea dentinei secundare, se micoreaz volumul camerei pulpare avnd drept consecin mpingerea
stratului de odontoblati care se orienteaz pe mai multe rnduri. Dentina secundar are dispoziia structural a
dentinei primare, prezentnd ns un grad mai mic de mineralizare, fund format prin intensificarea activitii
odonto-blatilor.

n anumite modificri patologice ale structurilor dure prin abraziune, carii, milolize sau aciunea repetat a unor
excitaii fizici pe o zon redus a suprafeei dintelui, se depoziteaz pe pereii camerei pulpare dentin secundar de
reacie denumit i dentin de reparaie. Ea se formeaz pe zone restrnse, corespunznd suprafeei pe care se
exercit excitaia i are un caracter de aprare prin crearea unui obstacol dur n fata agresiunii.
Formarea ei este dependent de activitatea celulelor mezenchimale care s-au difereniat i specializat tinznd s
suplineasc funciile odontoblatilor care au fost lezai datorit agresiunii. Crearea punii de dentin de reacie se
face ntr-un timp rapid pentru a asigura aprarea pulpei. Din aceste motive, caracterele structurale sunt deosebite de
cele ale dentinei primare. Asfel, canaliculele dentinare sunt n numr redus, sinuoase i subiri, sau pot lipsi n
totalitate. In aceste cazuri lipsesc din stratul dentinar respectiv fibrele Tomes i fibrele nervoase.
Din punct de vedere structural, aceast dentin prezint un procent sczut de sruri minerale avnd o duritate mai
mica dect dentina primar.
Fenomenul de mineralizare al canaliculelor, cunoscut sub numele de scleroz a dentinei, apare initial la canaliculele
cele mai nguste, extinzndu-se apoi la canaliculele principale. Scleroza progresiv duce la dispariia fibrelor Tomes.
Datorit acestui proces de scleroz se mrete transluciditatea dentinar, micorndu-se n schimb porozitatea sa.

18. Indicaii ctre utilizarea materialelor de obturaie provizorii. Tehnica de preparare a materialelor de obturare
provizorii.
-Tratamentul cariei profunde la prima vizita
-Tratamentul pulpitei prin metoda biologica
-Obturarea provizorie dupa umplerea canalului radicular
-In unele cazuri pentru obturatii provizorii, sunt folosite in calitate de obturatii izolatorii, sub obturatii de durata.
-Pentru fixarea provizorie a puntilor dentare si a coroanelor artificiale.
Tehnica de preparare:
Se prepara pe suprafata mata a lamei de sticla, malaxind cu o spatula metalica. Cantitatea necesara de pulbere si citeva
picaturi de apa distilata se aplica separat. La picaturile de apa se adauga pulberea, in portiuni, in cantitatea necesara de a fi
usor absorbita, iar apoi in portiuni mici pina la obtinerea unei consistente smintinoase, mestecind 30-40 secunde, la
temperatura de 18-20grade.
Pentru dentin-pasta :
Se pregateste din timp in cantitati mai mari si se pastreaza monocomponenta. Reprezinta o masa omogena de culoare alba
cu nuante galbuie pala sau galbuie cenusie. Pasta contine substante aromatice.

19. Structura histologic i compoziia chimic a cementului.


Caractere chimice
Cementul este constituit din substan organic 50-55% i substan anorganic 45- 50%. Componenta organic este
reprezentat de o materie fibrilar de natur colagen, iar n compbziia anorganic se ntlnesc diverse sruri
minerale i ndeosebi fosfai i carbonai de calciu. La nivelul apexului dintelui, cementul ptrunde prin orificiul
apical, pe o distan de 0,5-1 mm, conturnd acest orificiu.
Dei reprezentarea componenetei anorganice este mai redus n cement dect n dentin i smal, dispoziia
structural a srurilor minerale sub forma de cristale de hidroxiapatit este mai concentrat la periferie.
Caractere morfofuncionale
Cementul este constituit din punct de vedere morfologic din dou componenete: cementul acelular (fibrilar) i
cementul celular. Din punct de vedere cronologic, cementul acelular se depune primul, din sacul dentar, prin
apoziie, fund denumit frecvent i cement primar; cementul celular se formeaz ulterior, fund denumit i cement
secundar.
Cementul acelular, fibrilar sau primar acoper dentina radicular pe ntreaga suprafa. El prezint pe seciune
numeroase striaiuni perpendiculare pe suprafaa extern, care corespund traiectelor de inserie ale fibrelor
periodontale. Lipsit de celule, cementul fibrilar dispune de un sistem de canalicule fine, radiare, care asigur
desfurarea proceselor metabolice.
Substana organic este alctuit din filamente colagene reunite ntr-un reticul fin, cu ochiuri de mrimi variate,
cuprinznd cristale minerale de volume diferite. Substana organic a cementului fibrilar este mai dens la periferie
dect la centru; ea are o dispoziie stratificat caracteristic acestui tip de cement.

Cementul celular sau secundar se gsete la periferia cementului acelular fund localizat predominant n zona apical
a rdcinii i la nivelul bifurcaiei sau trifurcaiei radiculare.
Cementul celular conine numeroase spaii lacunare orientate paralel cu suprafaa (cementoplaste), spaii n care i
au sediul celule specializtae n formarea matricei organice a cementului. Aceste celule denumite cementoblaste se
gsesc n diverse faze evolutive.
Lacunele sunt prevzute cu numerose prelungiri canaliculare prin care comunic cu lacunele vecine; n aceste
canalicule interlacunare se gsesc prelungiri citoplasmatice ale cementoblatilor reunite preintr-un sistem complex
de anastomoz.
La limita dintre cement i dentin se evideniaz o structur organic denumit stratul granular Tomes.
Aceast zon are un aspect granular, fr limite precise, sub forma unor benzi cu margini anfractuase. Se sonsider
c acest strat de substan organic fibrilar, intercalat ntre cement i dentin, este sediul unor procese metabolice
complexe. La acest nivel au fost puse n eviden zone de comunicare ntre lacunele cementului i canaliculele
dentinare. n structura cementului, n special componentele celulare, se gsesc mucopoli-zaharide acide, iar n
zonele intercelulare i n stratul granular Tomes predomin mucopolizaharidele neutre sau slab acide. Fosfataza
alcalin este prezent n zonele de maxima activitate metabolic de la nivelul suprafeei externe a cementului.
Principala caracteristic fiziologic a cementului este apoziia continu de noi straturi, spre deosebire de osul
alveolar unde predomin, n condiii fiziologice i patologice, procese de rezorbie.
Cementul de neoformaie se structureaz prin organizarea fibrelor de colagen fixate ntr-o matrice organic rezultat
din polimerizarea mucopolizaharidelor. Astfel ia natere substana cementoid care se maturizeaz prin
mineralizare.
Depunerea continu de cement, proces caracteristic, este necesar pentru reataarea unor fibre periodontale (fibre
Scharpey). Astfel, depunerea continu de cement este un proces biologic compensator, protector, care concur la
meninerea integritaii parodoniului de susinere i a funciilor sale n limite fiziologice.
Hiperplazia cementului se produce i n condiii de hipersolicitare a dintelui cnd apoziia de cement se face
neuniform pe suprafaa rdcinii, condiie ce determin mrirea suprafeei de inserie parodontal contribuind la
ntrirea mecanismelor de susinere a dintelui n alveola. Inflamaia parodontal determin i ea o accelerare a
depunerii de cement sub forma de hipercementoz ca fenomen reparator. Hipercementoza apare i n afeciuni
generate ca maladia Paget.
n afar de apoziie, cementul poate prezenta mai rar i fenomene de rezorbie. Rezorbia se produce n
traumatismele ocluzale violente, deplasri supradozate, transplantri, replantri, hipovitaminoze A i D, tuberculoz,
hipotiroidie, osteodistrofie fibroas ereditar.
n concluzie, se constat c cementul radicular prezint o serie de particulariti funcionale:

este o component structural a odontonului, bine integrat n morfologia i funcionalitatea celorlate


componente
are rol n fixarea dintelui n alveola
prezint procese metabolice importante pentru menienrea integritii funcionale a parodoniului de
susinere
este sediul unor modificri patologice n cursul parodontopatiilor marginale cronice.

20. Contraindicaiile obturaiilor de amalgam.


- In imediata vecinatate a lucrarilor din Aur, deoarece duce frecvent la aparitia fenomenelor de galvanism bucal
-Sensibilitate
-Alergie
-Intoxicatie cronica a pacientului cu Hg
-Prezenta in cavitatea bucala a altor lucrari protetice din alte metale inoxidabile
-Refuzul pacientului
-Lipsa in clinica a conditiilor de lucru cu amalgamele