Mara este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui

Slavici. Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, Slavici contureaz

a un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca
singura cale de a izbuti in viata este puterea banului.
Mara Barzovanu ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "t
anara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc". Barbatul
sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata sta
nd mai ales "la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua su
te de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, data ca zestre c
and se maritase.
Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra" (N.Manole
scU), deoarece isi castiga existenta din negustorie, "vinde ce poate si cumpara
ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata noaptea ea alearga cu marfa de l
a Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata femeie de
afaceri ("business woman" - N.ManolescU), Mara are un singur scop, acela de a st
range bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca "
vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa".
Portretul fizic, conturat cu detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale. "
Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant
", Mara sta toata ziua, neobosita si energica, la tejgheaua plina de poame, de t
urta dulce, de peste, in timp ce copiii se zbenguie "printre picioarele oamenilo
r".

Femeie apriga, cu un acut simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga bani

ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, car
ora se straduieste sa le creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna. Ma
ma iubitoare, Mara are modele de viata pentru copiii ei, pe fata vrea s-o vada p
reoteasa, ca Pecica, "o femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa
", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copiii sunt "zdrentarosi
si desculti", sunt in acelasi timp "sanatosi si rumeni, voinici si plini de via
ta, destepti si frumosi", Mara fiind extraordinar de mandra de ei si exclama cu
satisfactie: "Tot n-are nimeni copii ca mine!"
Chibzuita pana la zgarcenie, in fiecare seara, Mara face socotelile, pune de o
parte banii pentru ziua de maine. La capataiul patului tine trei ciorapi, "unul
pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al tr
eilea pentru Trica", in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai bine imp
rumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi.
Intrepida (care nu da inapoi in fata greutatilor, brav, curajos, indraznet, cut
ezator - n.n.), autoritara, Mara are o putere de munca si o inteligenta pragmati
ca, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta p
entru copiii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care s
a-i dea puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc. De
si este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezmanizeaza ca pe Ghi
ta, fiind mereu motivata si animata in actiunile ei de dragostea materna. Constr
uita din lumini si umbre, eroina nu se indura totusi sa cheltuiasca bani pentru
copiii ei, astfel Persida este dusa la manastire, cu bani putini, iar pentru Tri
ca refuza sa-i rascumpere serviciul militar ca sa-l scape de armata.
Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilit
ate si sufera de fiecare data cand copiii ei trec prin dificultati, fiind totdea

una de partea lor. Cand casnicia Persidei este in declin, Mara este un permanent
sprijin moral pentru fata ei, ii da dreptate si o ajuta sa treaca peste greutat
i.
Ca si Vitoria Lipan, Mara este o personalitate puternica, darza, fermi si tenac
e, urmarindu-si indeaproape scopul, acela de a strange suficienti bani pentru a
avea un statut social si material solid, pentru a se simti stapana pe destinul e
i. Dupa ce adunase destui bani, se simtea stapana pe sine si pe soarta, "vorbea
mai apasat, se certa mai putin, calca mai rar si se tinea mai drept decat odinio
ara". La botezul nepotului ei, vrea sa-i dea lui Natl opt mii de florini, bani c
uveniti din zestrea Persidei, dar ginerele o roaga sa-i pastreze la ea si Mara e
ste mandra si fericita, ca atata "voia ca lumea sa stie".
Banii fi conferi demnitate si respectul de sine si Mara nu vrea sa mai ajunga l
a starea de umilinta pe care i-o daduse saracia: "Nici ca se uitau oamenii ca ma
i-nainte la dansa. Las! ca banul te ridica si in sufletul tau, si in gandul alto
ra, dar banul agonisit e dovada de vrednicie".
Calculati si chibzuiti, harnici si inteligenta, cu o mare vointa si stapanire d
e sine, Mara intruneste toate virtutile ce compun viziunea etica a lui Slavici,
care construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea
si fata de care are simpatie si intelegere.
Persida este fiica Marei, sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hu
bar.
Persida este una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din
literatura romana si este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la copilarie l
a maturitate.
Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin voi
nta, luciditate si dragoste, prin stipanirea de sine care sunt principalele arme
ale eroinei, ce are un destin zbuciumat. in conturarea acestui personaj, Slavic
i se dovedeste a fi un fin psiholog si un rafinat observator al sufletului femin
in.
Fire sincera si voluntari, delicati si puri, Persida invinge loviturile sortii
cu multa cutezanta, dar si cu o calmi resemnare.
Portretul fizic, realizat direct de catre autor, sugereaza trisiturile morale,
avand efecte surprinzatoare asupra celor din jur: "inalta, lata-n umeri, plina,
rotunda si cu toate acestea subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna
plina, curata ca floarea de cires si alba, de o albeata prin care numai din can
d in cand strabate, abia vazut, un fel de rumeneala". Asupra lui Natl, infatisar
ea plina de farmec a Persidei revarsa "o vapaie mistuitoare", iar flacaul ramane
"cu privirea pierduta", cu barba tremuranda. Hubaroaia este incantata de fata "
atat de frageda, atat de frumoasa", dar o compatimeste ca are ca mama pe Mara, "
precupeata si podarita".

Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, scriitorul sondand su

fletul omenesc cu o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o deosebita ma
iestrie artistica, incat Pompiliu Mareea nota impresionat: "Dragostea Persidei e

ste de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in

tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu at
ata poezie". Pasiunea statornici pentru barbatul ei este insotita de sinceritate
si delicatete sufleteasca, rugandu-si mama sa nu-1 blesteme pe Natl, deoarece "
eu sunt de vina!".
Casnicia ei parcurge mari dificultati, Natl "statea cu prietenii si toata osten
eala, toata grija, ramanea in sarcina ei", dar Persida isi salveaza casatoria pr
in luciditate si inteligenta, prin puterea dragostei si prin stipanirea de sine,
prin bunitate si blandete, facand ca sotul sa-i ceara iertare si familia sa ias
a mai intarita din aceste incercari. Nu numai Natl se simte umilit de forta mora
la a Persidei, dar si socrul sau se simte dator sa-i ceara iertare: "Iarta, fata
noastra, toate supararile pe care ti le-am facut si fii incredintata despre iub
irea noastra parinteasca".
Ca si Mara, Persida are un acut simt al realului, o personalitate puternici in
care domina calitatile sale iesite din comun, devotamentul, chibzuinta si vointa
puternici, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii.
Persida este unul dintre cele mai stralucitoare personaje feminine din literatu
ra romana, inscriindu-se in aceeasi tipologie umana cu Sasa Comanesteanu si cu T
incuta, din opera lui Duiliu Zamfirescu sau cu Doamna T. din "Patul lui Procust"
de Cam ii Pestrescu, ori cu Otilia din romanul Iui George Calinescu.
Celelalte personaje, Natl, Hubar, Bocioaca, Trica, Bandi, preotul Codreanu sunt
firav conturati. Numai Trica* este un erou mai prezent in roman prin faptele sa
le si integritatea morala. Personajele episodice se raporteaza, intr-un fel sau
altul, la destinul Persidei, evidentiind nobletea sufleteasca si forta personaju
lui.

Limbajul artistic
Ioan Slavici este un exceptional portretist, conturand prin detalii si sugestii
puternice personaje complexe si solid construite. Fiind un prozator realist, Sl
avici nu insista atat asupra trasaturilor fizice, cat asupra celor psihologice,
etice, de comportament si de gandire. Particularitatile fizionomiei transmit cu
o forta de sugestie extraordinara trasaturi morale, stari interioare ale persona
jelor. Astfel, portretul fizic al lui Natl contureaza firea eroului: "desi macel
ar, Hubarnatl era, asa la infatisare, om plapand, parca mai mult fata decat feci
or. Om de vreo douazeci si unu de ani, cu mustata putina, cu obrajii rumeni, cu
sortul curat, oarecum rusinos Asa era in adevar".

Slavici foloseste in naratiune dialogul si monologul interior, inserate spontan

in tesatura epica a romanului. Deseori, replicile au valoare aforistica, ilustr
and precepte morale: "E mare stapan rusinarea, si om sa fii ca sa nu i te pleci
daca o cunosti".
Asemenea lui Rebreanu, al carui precursor este, Slavici nu este un scriitor des
criptiv, ci pune accentul pe fapte, pe intamplari, pe actiune.
Stilul este anticalofic (impotriva scrisului frumos - n.n.), ca si la
Rebreanu.
Procedeele stitlistice sunt simple, fara impodobiri ostentative. Cele mai intal
nite mijloace artistice sunt interogatiile si exclamatiile, enumeratiile si repe

titiile, inversiunile topice, care dau frazei culoare si oralitate.