Sunteți pe pagina 1din 15

10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 78 comentarii

Cultivarea Lavandei
Capitolul I : NOTIUNI INTRODUCTIVE
I . 1 . Descriere
Lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca
din antichitate.
Romanii foloseau lavanda pentru a-si parfuma baile si se
considera ca originea cuvantului lavandula vine de la
latinescul lavare= a spala.
Carti recomandate despre plante medicinale si nu numai
1. Plante Medicinale
2. Plante Medicinale
3. Cultura plantelor medicinale si aromatice in sistem ecologic
4. Gradina din balcon
Pentru orice comanda mai mare de 69,99 RON pe
siteul CartiAgricole.ro aveti o reducere de 10%. Spor la
cumparaturi
Cultura lavandei in Romania este relativ recenta. Primele tufe
de lavanda si in special de lavandin se gaseau razlete in jurul
capitalei si au fost probabil aduse de gradinarii de origine
bulgara.
Uleiul volatil, obtinut prin distilarea inflorescentelor proaspete
de lavanda si lavandin este produsul principal al acestei
plante si are largi utilizari in industria parfumurilor si a
produselor cosmetice.
Lavandula este un subarbust cu o inaltime de pana la 50 cm
cu tulpini subtiri si lemnoase, frunze mici de un verdecenusiu, flori liliachii-rosietice si cu radacina lignificata,
groasa pana la 2-3 cm. In primul an dupa plantare, lavanda
dezvolta radacina principala mai mult in profunzime,
ajungand in functie de tipul de sol, pana la 1,20 cm, iar dupa
5 ani pana la 2,80 cm la plantele obtinute prin butasi
inradacinati si pana la 2,20 m adancime la rasadul produs pe

cale generativa, prin seminte. Profunzimea si bogatia


sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta.
Tulpina ramificata puternic la baza, formeaza o tufa aproape
globuloasa, semisferica, inalta de 30-70 cm sau mai inalta.
Tulpina batrana este bruna, cu scoarta exfoliata, iar tulpinile
(ramificatiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente.
Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35
cm si prezinta frunze numai in partea inferioara.
Frunzele opuse, sunt linear-lanceolate, acute, pe margini
ciliate, cele inferioare cenusii, de 1-2 cm lungime si 1,5-2
mm latime, pe ambele fete paroase, cu peri ramificati, stelati,
de cele superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6
mm latime, mai putin paroase. Frunzele lavandei nu cad
toamna la sfarsitul vegetatiei.
Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorita
glandelor oleifere, sunt grupate intr-o inflorescenta
speciforma. Florile prezinta un caliciu lung de 5-6 cm,
cilindric, usor latit spre varf, cu 4 dinti scurti, obtuzi si cu un
bobisor lat-oval, de cca 1 mm; caliciul este des paros si
glandulos, albastru-cenusiu. Corola este de culoare violetaalbastruie uneori albastra deschis pana la alba. Infloreste in
luna iulie.
Fructele sunt 4 mucule, situate la baza caliciului persistent,
cu suprafata bruna sau cenusie, neteda si lucioasa. Greutatea
a 1000 de seminte este de 0,873 g.
I . 2 . Particularitati si cerinte biologice
Lavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o
planta alogoma, entomofila si prin inmultire generativa
produce numerosi indivizi cu variabilitate morfogenetica
chimica si cu eficienta economica diferentiata.
Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab
permeabila, fapt pentru care germineaza si rasar intr-o
perioada indelungata. Dupa rasarire plantele de lavanda
formeaza tufe, ca urmare a aparitiei de noi ramificatii,
sporind totodata productia de inflorescente.
Cresterea numarului de ramificatii ajunge la un nivel maxim,
dupa care aceste incep sa se usuce, ceea ce sa impune ca

periodic, o data la 7-10 ani, executarea lucrarilor de


intretinere.
Taierile de intinerire si mentinerea culturii in bune conditii
contribuie la lungirea vietii plantatiilor de lavanda pana la 2030 ani.
Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea
frunzelor se realizeaza treptat, in timpul perioadei de repaus
o parte din frunzele batrane se usuca si cad.
In populatiile de lavanda predomina formele in care infloresc
o singura data in an, dar se gasesc si forme care infloresc
esalonat sau de 2 ori in timpul vegetatiei. In decursul
perioadei de vegetatie lavanda parcurge urmatoarele faza:
infrunzire
butonizare
inflorit
- maturarea semintelor
Factorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii
de lavanda este temperatura. Plantele de lavanda pornesc in
vegetatie la temperaturi medii zilnice ale aerului in jurul a 10
C. Samanta semanata in pragul iernii direct in camp sau in
straturi reci rasare in masa primavara, la 12-15 C, daca are
umiditatea necesara.
Plantele care au iernat in conditii neprielnice ies din iarna
slabite si pornesc in vegetatie mai tarziu, cand tamperatura
aerului ajunge in jur de 14 C. Lavanda rezista foarte bine la
temperaturi de -15 C, fara a fi acoperita cu un strat de
zapada si la temperaturi de -31 C, atunci cand stratul de
zapada are grosime de 40-50 cm.
Cultivatorii au ajuns la concluzia, confirmata astfel si de
practica, ca plantatiile realizate in zone cu temperaturi medii
zilnice ridicate (peste 20 C) imbatranesc mai timpuriu, din
care cauza continutul in ulei volatil scade. Temperaturile
medii mai scazute in zone situate la altitudini ridicate explica
imbatranirea mai lenta a plantatiilor, precum si calitatea
superioara a uleiului volatil obtinut in aceste zone.
Lavandinul este mult mai sensibil la actiunea temperaturii
scazute.

Lavanda este o planta specifica biotopilor uscati si a climei


calde, avand si caractere morfogenetice adecvate, care ii dau
posibilitatea sa suporte bine seceta. Cultivata pe locuri cu
exces de umiditate, lavanda sufera prin putrezirea radacinilor,
ceea ce determina imbatranirea si uscarea rapida a tufelor.
Semintele de lavanda rasar numai cand stratul superficial de
sol in care sunt incorporate are umiditatea suficienta. De
asemenea, in cazul producerii de butasi inradacinati, atat
pentru lavanda cat si pentru lavandin, umiditatea este un
factor hotarator.
Transplantarea la loc definitiv a butasilor inradacinati sau a
rasadului se va face numai in sol umed. In cazul lipsei
umiditatii plantele vor fi in mod obligatoriu udate la cuib.
Lavanda si lavandinul sunt specii iubitoare de lumina. Plantele
de lavanda crescute la soare infloresc intotdeuna intr-un
procent mai mare, dezvolta tufe mari, cu de peste 3 ori mai
multe inflorescente. Lumina conditioneaza formarea cantitatii
de masa foliara, precum si asimilarea si producerea uleiului
volatil. Pentru a spori cantitatea de lumina se recomanda ca
in tara noastra plantatiile de lavanda sa fie amplasate pe
terenuri cu expozitie sudica, sud-vestica sau chiar estica.
Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita
in zona de origine, in mod spontan, pana la 1700-1800 m
inaltime. Atat procentul de ulei volatil cat si continutul in
acetat linalil nu sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda
creste pe locuri mai inalte, cu atat productia de ulei volatil
este mai scazuta, dar de o calitate mai superioara, dat fiind
continutul mai mare in acetat de linalil.
Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri
caracteristice pentru plantele colinare sau muntoase.
Rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand lavanda se
cultiva pe soluri adanci, bogate in calcar, permeabile si cu apa
freatica la adancime de cel putin 2-2,5 m.
Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede
nu sunt indicate pentru cultura lavandei.
Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda
nu
extrage
din
sol
cantitati mari de substante nutritive. Numeroase experiente

pentru clarificarea influentei diferitelor substante nutritive


asupra productiei si calitatii au stabilit ca pe solurile usoare,
podzolice, cel mai important efect il are azotul, iar pe soluri
mai grele, carbonatice, fosforul. Azotul, are un efect de
intinerire a tufelor, deoarece activeaza cresterea , fapt pentru
care plantele tinere vor fi asigurate cu mai mult fosfor in
complexul de ingrasaminte, iar la plantatiile batrane se va
asigura mai mult azot.

Capitolul II : TEHNOLOGIA DE CULTIVARE


II . 1 . Locul in ansolament
Lavanda si lavandinul sunt subarbusti pereni. Acestia se
cultiva pe acelasi loc 20-30 de ani, deci nu pot intra in rotatia
culturilor. Pentru a raspunde cerintelor biologice ale acestor
specii, se vor alege parcele de teren protejate de vanturi,
calde si insorite, cu sol profund si permeabil. Nu sunt
recomandate terenurile puternic erodate, cele nepermeabile
si supuse vanturilor si curentilor de aer puternici deoarece in
aceste conditii se vor obtine productii slabe.
Lavanda este un bun mijlocitor antierozional si de aceea ea
poate ocupa terenuri in panta dar al caror unghi de inclinare
sa nu depaseasca 15. De asemenea se vor alege terenuri
absolut curate de buruieni perene.
II . 2 . Fertilizarea
Prin administrarea ingrasamintelor se creeaza posibilitatea
imbunataririi fertilizarii solului, se realizeaza conditii de viata
si de activitate microorganismelor din sol, se asigura o buna
crestere si dezvoltare a plantelor, implicit sporirea productiei.
Este cunoscut faptul ca majoritatea plantelor de cultura au
nevoie pentru crestere de o reactie a solului neutra sau slab
acida. Pentru dezvoltarea normala plantele de lavanda au
nevoie de o seria de elemente nutritive, dintre care cele mai
importante sunt: azotul, fosforul, zinc, borul, magneziul.
Dat fiind faptul ca lavanda este o cultura multianuala se
recomanda folosirea de ingrasaminte pe baza de azot mai
greu solubil.

Superfosfatul, precum si celelalte ingrasaminte cu fosfor


sporesc aproape de doua ori numarul de inflorescente pe tufa
de lavanda.
Gunoiul de grajd, administrat la plantare, impreuna cu
ingrasamintele minerale din cursul vegetatiei actioneaza
favorabil asupra plantelor de lavanda. In concluzie,
ingrasamintele organice se aplica la infiintarea plantatiei,
ingrasamintele pe baza de fosfor si potasiu (pe solurile sarace
in aceste elemente) se administreaza atat la infiintarea cat si
toamna, o data cu ultima prasila, iar cele pe baza de azot
primavara timpuriu, in mustul zapezii.
II . 3 . Pregatirea solului
Toate lucrarile solului au ca scop afanarea acestuia in
profunzime, nivelarea si distrugerea buruienilor. Numai pe
asemenea soluri se pot realiza plantatii cu randuri drepte,
ceea ce va permite efectuarea mecanizata a lucrarilor de
intretinere si a recoltarii.
Primavara terenul va fi grapat si discuit de mai multe ori
pentru mentinerea umiditatii, dar mai ales pentru distrugerea
buruienilor anuale.
Este recomandat a se cultiva cu plante furajere cu perioada
de vegeratie scurta, ca borceagul pentru masa verde sau alte
culture (cereale) la care se pot alica erbicide pentru
distrugerea buruienilor.
Dupa recoltarea acestora, in iulie-august cel mai tarziu se va
executa aratura de desfundare la 50-70 cm in functie de
adancimea solului. Imediat dupa aratura de desfundare,
terenul se va nivela perfect, iar apoi se va mentine curat de
buruieni prin discuiri si grapari repetate.
Toamna, inainte de plantare, terenul se va discui din nou mai
adanc, iar in cazul cand nu este suficient mobilizat se va
executa o aratura superficiala la 20 cm, dupa care se va
pregati pentru plantare cu ajutorul discului in agregat cu
grapa.
In cazul terenurilor infectate de buruieni perene, dupa
desfundare solul se va mentine curat de buruieni inca un an
prin lucrari repetate cu plugul urmat de discuiri. Se

recomanda
folosirea
erbicidelor
pentru
combaterea
buruienilor perene aparute pe ogor.
II . 4 . Modul de inmultire
Lavanda se poate inmulti atat generativ, prin producerea de
rasad din seminte, cat si vegetativ, prin butasi inradacinati
sau prin musuroirea si despartirea tufelor batrane.
Producerea rasadului din seminte: Semintele lavandei sunt
mici, tari si cu germinatia redusa si lenta, fapt pentru care,
de regula, nu se seamana direct in camp, ci in straturi reci in
vederea obtinerii rasadului. Semanatul se poate efectua atat
toamna tarziu, octombrie-noiembrie cat si primavara
devreme, februarie- martie, dar numai in straturi special
pregatite, care trebuie sa aiba o latime de 1-1,2 m si o
lungime 8-10 m si chiar mai mult, intre straturi lasandu-se
poteci late de 40- 50 cm. Semanatul se executa imediat dupa
pregatirea stratului in randuri distantate la 10-15 cm. La 1
mp sunt necesare 3-5 g seminte cu germinatie de minum
50%.
Atat inainte, cat si dupa semanat stratul va fi bine tasat.
Semintele puse in santulete foarte superficiale, lasate de
marcator (0,5-1 cm) vor fi acoperite cu un strat de mranita,
curata de buruieni, bine maruntita si cernita, in grosime de 11,5 cm.
Rasarirea semintelor incepe primavara cand temperatura
aerului se va mentine constant la 14-15 C. La semanatul de
primavara semintele germineaza incet si rasar greu, ceea ce
impune inmuierea acestora timp de 3-4 zile in apa sau
stratificarea lor, operatie care trebuie sa inceapa cu 1,5-2 luni
inainte. In acest scop semintele se amesteca cu nisip de rau
umed in proportie de 1 : 5-6 si se pastreaza afara pana la
semanat, timp in care se amesteca pentru a nu mucegai.
Spre sfarsitul perioadei de stratificare semintele incoltesc si
vor fi semanate imediat in sol cald.
Dupa rasarire, atunci cand plantele au 2-3 perechi de frunze
se aplica raritul, lasandu-se intre plante 3-5 cm. Pana la
sfarsitul vegetatiei, in toamna, rasadul trebuie mentinut curat
de buruieni, prin pliviri repetate, udat, ingrasat si prasit. De
asemenea, cel putin de 2 ori se vor taia toate tijele florale

aparute pentru a obliga planta sa formeze ramificatii cat mai


aproape de sol. Inaltimea de taiere a tulpinilor florifere este
de cca. 8-10 cm de la nivelul solului.
Rasadul este gata de transplantare, la loc definitiv, la sfarsitul
lunii septembrie si inceputul lunii octombrie, cand se scoate,
se sorteaza si se pastreaza stratificat in nisip sau in sol umed,
pana la plantare.
Rasadul din clasa 1 obtinut din seminte are urmatoarele
caracteristici:
lungimea
partii
aeriene
12
cm
lungimea
radacinii
principale
15
cm
- diametrul colatului minim 4 mm si 3 ramificatii
Producerea rasadului prin seminte este o metoda ieftina si
rapida de inmultire a lavandei.
Inmultirea prin butasi inradacinati: Recoltarea butasilor se
face toamna, in lunile septembrie-octombrie sau in primavara
in martie-aprilie, in timpul perioadei de repaus vegetativ.
Butasii se recolteaza de la plante sanatoase, bine dezvoltate,
in varsta de 3-5 ani. Taierea butasilor se face cu un cutit
foarte bine ascutit sau cu lama, sub mugur. Indepartarea
frunzelor se va face cu mare atentie pentru a nu se distruge
mugurii vegetativi.
La baza butasului se face o singura taietura in forma de pana,
imediat dupa mugur.
Butasii astfel pregatiti au o lungime de aproximativ 5-6 cm si
sunt gata de plantare, ce urmeaza a se efectua in decurs de
1-2 h. In cazul pastrarii mai indelungate, dar nu mai mult de
o zi, butasii se mentin in vase cu apa curata.
Terenul ales pentru straturile in care vor fi plantati butasii va
fi curat de buruieni, situat in apropierea unei surse de apa,
dar fara pericol de baltire. Se va ara la 30 cm adancime, se
va nivela, marunti si apoi se va tasa usor, dupa care se vor
aranja tocurile de rasadnita, avandu-se grija sa se lase intre
acestea 40-50 cm. In tocuri se aseaza un strat de nisip bine
cernut, gros de 8-10 cm, care dupa nivelare se uda din
abundenta. Dupa udare, pentru usurarea plantarii, se vor
marca viitoarele randuri, utilizandu-se marcatoare special
pregatite pentru aceasta lucrare.

Plantarea se face manual, asezandu-i la distanta de 10*5 cm.


Operatia de presare a butasilor in nisip se va face cu multa
grija, pentru a nu distruge frunzele din varful acestora.
Imediat sau concomitent cu plantarea, butasii vor fi udati din
abundenta, iar tocul de rasadnita se va acoperi cu rame ale
caror geamuri au fost in prealabil varuite si acoperite cu
rogojini pana la aparitia primelor radacini pe butasi.
Odata cu formarea primelor radacini se va incepe calirea
butasilor prin deschiderea rasadnitelor la inceput cateva ore,
numai in cursul diminetii sau serii.
In momentul aparitiei tijelor florale, acestea se vor reduce la
jumatate pentru a provoca ramificarea butasilor.
II
.
5
.
Lucrarile
de
intretinere
-completarea golurilor, care trebuie facuta imediat in toamna
anului
urmator,
orice
intarziere
nu
este
buna
-taieri pentru formarea tufei, sunt recomandate numai in
primul an de vegetatie, prin aceasta lucrare urmandu-se
realizarea formei globuloase a tufelor
Lucrarile propriu-zise de intretinere a plantatiilor de lavanda
incep primavara timpuriu si constau in prasitul intervaleleor
dintre randuri, care se executa cu prasitori cu tractiune
animala pe terenurile in panta si in plantatiile in varsta sau
cultivatorul purtat pe tractor.
Lucrarile pe randul de plante se fac manual cu sapa, de 2-3
ori in cursul anului.
Combaterea buruienilor pe cale chimica a constituit obiectul a
numeroase experiente efectuate in multe tari. In Romania
pentru lavanda este omologat erbicidul Gesagard 50, in doza
de 8-10 kg/ha si se poate aplica toamna tarziu cand plantele
sunt in repaus sau primavara timpuriu inainte de pornirea in
vegetatie a plantelor.
II . 6 . Regenerarea plantatiilor
Cand tufele incep sa se usuce si productia incepe sa scada se
executa regenerearea plantatiilor.
Din datele experimentale de la diferiti autori, se poate
recomanda ca epoca optima a taierilor de regenerare
perioada de repaus, luna februarie, inaintea inceperii

vegetatiei, sau noiembrie, dupa incetarea vegetatiei, dar


numai atunci cand solul are umiditate suficienta si permite
maruntirea acestuia pentru acoperirea plantelor taiate.
Cea mai potrivita inaltime de taiere este de 5-10 cm de la
suprafata solului.
Imediat dupa taiere plantatiile vor fi ingrasate cu 20-25 t/ha
gunoi de grajd foarte bine fermentat amestecat cu 100-120
kg sulfat de amoniu/ha si 250kg/ha superfosfat. Dupa
administrare, ingrasamintele se vor incorpora pe intervalele
dintre randuri printr-o prasila adanca la 15-18 cm.
II . 7 . Boli, daunatori, combatere
Boli: Septorizza cu patarea frunzelor produsa de septoria
lavandulae. Ataca frunzele, fiind evidenta pe partea
superioara a lor sub forma unor pete rosii-cafenii la inceput,
care cu timpul devin albicioase cu o dunga rosiatica pe
margine. In centrul petelor apar puncte negre care reprezinta
picmidiile. Frunzele atacate se usuca si cad.
Se
combat
prin:
- igiena culturala si incorporarea adanc in sol a tuturor
resturilor vegetale
- stropiri cu Dithane M-45 0,2%
Daunatori: Isophya tenuicerca, ataca in luna mai cand
depune ouale izolat sau in grupe in sol la cca 1 cm adancime.
Pentru combatere plantatiile de lavanda vor fi riguros
mentinute curate de buruieni. Un efect deosebit in
combaterea daunatorului il au lucrarile de maruntire a solului
dupa recoltare, pentru a distruge o parte din ouale depuse in
sol. Combaterea chimica se realizeaza cu Lindatox 3 PP,
Wofatox 30 CE 0, 1%.
Daunatori: Lacusta verde de pasune (Tettigonia viridissima).
Se hraneste cu frunzele de lavanda. O femela depune cca 250
de oua, in iunie si iulie, asezandu-le izolat in portiunile de sol
nelucrat. Masurile de combatere sunt aceleasi ca la Isophya
tennicerca.
Daunatori: Viermele radacinilor (Heterodera mariori Schm).
Dezvolta 3-4 generatii pe an. Din ouale depuse in sol apar
larvele care intra in radacinile plantei, hranindu-se cu sucul

acestora. Combaterea este extrem de greoaie. Se recomanda


folosirea unui material saditor absolut sanatos.
II . 8 . Recoltarea
Pentru suprafetele mici, unde recoltatul se poate executa
rapid, epoca cea mai potrivita pentru recoltare este in faza de
inflorire 75%. Acolo insa unde din diferite motive perioada de
recoltare se va prelungi (suprafete mari, capacitati reduse de
prelucrare), se recomanda ca recoltatul sa inceapa in faza de
inflorire 50% si sa se tremine cel mai tarziu in faza de
inflorire 100%.
Inflorescentele de lavanda se recolteaza manual cu secera
sau cu ajutorul masinilor speciale montate pe tractoare.
Inflorescentele recoltate se pun in cosuri si se transporta
imediat la unitatile de distilare.

Capitolul III
PRIME

PRELUCRAREA

MATERIEI

In cazul lavandei materia prima se prelucreaza imediat dupa


recoltare
III . 1 . Distilarea
Inflorescentele plantei de lavanda se folosesc aproape in
exclusivitate pentru obtinerea uleiului volatil. Obtinerea
uleiului volatil de lavanda se poate realiza prin distilarea
inflorescentelor
dupa
3
metode
diferite:
- distilarea in apa - prin aceasta metoda materia prima se
introduce in cazan si se acopera cu apa. Incalzirea apei poate
fi facuta la foc direct, sau aburi produsi direct sau indirect.
- distilarea in apa si cu aburi - in cazan sub materia prima se
pune apa. Aburi trec mai intai prin apa si apoi prin materia
prima
din
care
preiau
uleiul
volatil
- distilarea cu aburi - materia prima se pune in cazan uscat,
fara apa. Aburii sunt produsi in afara cazanului in instalatii
speciale si se introduc direct sub materia prima.

Capitolul IV : RETETE PE BAZA DE LAVANDA


- Tinctura de lavanda

Se obtine prin macinarea partilor aeriene uscate, (poate fi


folosita rasnita electrica de cafea pentru cantitati mici), dupa
care pulberea obtinuta se pune in borcane care vor fi umplute
pana la o treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de
grade. Dupa adaugarea alcoolului peste pulberea de planta,
borcanele se inchid ermetic si se lasa la macerat vreme de 14
zile, agitand din cand in cand continutu pentru o mai buna
solubilizare a principiilor active. Dupa trecerea intervalului de
timp necesar macerarii, preparatul se filtreaza prin tifon, iar
tinctura obtinuta se pastreaza in sticlute mici si inchise la
culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori
pe zi, cate o lingurita dizolvata in jumatate de pahar de apa.
- Otetul aromatic de lavanda
Intr-o sticla cu gatul larg se pun 10 linguri de lavanda
maruntita, peste care se adauga jumatate de litru de otet de
mere. Se lasa sa se macereze vreme de 10 zile la
temperatura camerei, dupa care se filtreaza. Se foloseste
pentru frictionari si comprese.
- Uleiul gras de lavanda
La jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se
adauga 5 linguri de lavanda uscata si maruntita. Se pune
intr-un borcan inchis ermetic si se lasa sa se macereze la
soare sau in apropierea unei surse de caldura vreme de 5
zile, dupa care se filtreaza. Uleiul usor aromatizat obtinut se
mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavanda vreme de
inca 5 zile, dupa care se filtreaza s.a.m.d., pana cand capata
un miros foarte puternic de lavanda. Se foloseste pentru
masaje si frictionari.
- Bai cu lavanda
Doua maini de lavanda se lasa la macerat in 2 litri de apa,
vreme de 8-10 ore (de dimineata pana seara), dupa care se
filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca 2
litri de apa clocotita, dupa care se acopera, se lasa sa se
raceasca si se filtreaza. In final, se combina cele doua
extracte, preparatul obtinut fiind adaugat in apa din cada de
baie.

Capitolul V : UTILIZAREA LAVANDEI

Recomadari
majore: in
tratarea
hiperexcitabilitate,
migrene, insomnii.
Alte recomandari pentru tratamente:
Intern:
- Dischinezie biliara, balonarea la bolnavii de bila, crizele
biliare insotite de dureri de cap. Se ia lavanda sub forma de
pulbere, administrata pe stomacul gol, cate o lingurita de
patru ori pe zi. Datorita principiilor sale active amare, lavanda
mareste secretia de bila si ajuta la evacuarea ei, calmand
durerile abdominale si activand digestia.
- Depresia, anxietatea - in cazurile usoare se ia lavanda sub
forma de tinctura - 1 lingurita dizolvata in jumatate de pahar
de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de lunga durata (3 luni
minimum). Uleiul volatil de lavanda se administreaza in
depresiile si crizele de anxietate severe: doua picaturi de ulei
volatil amestecate cu putina miere se iau de trei ori pe zi, pe
stomacul gol. Studiile facute pana in prezent au aratat ca
exista o anumita selectivitate a pacientilor tratati cu aceasta
planta, unii neavand o reactie speciala la uleiul volatil, in timp
ce la altii s-a observat o ameliorare clara a starii launtrice,
ameliorare tradusa prin reducerea sensibilitatii psihice,
estomparea fricilor si angoaselor, reaparitia dorintei de viata.
- Aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe
fond de stres. Lavanda este prin excelenta o planta antistres,
motiv pentru care, administrata in cure de lunga durata,
amelioreaza si, gradat, conduce la vindecarea bolilor produse
de acesta. In problemele cardiace s-a observat o actiune
deosebit de favorabila a tincturii de lavanda, care actioneaza
direct la nivelul sistemului nervos central. Se administreaza
de trei-patru ori pe zi cate o lingurita de tinctura diluata in
jumatate de pahar de apa.
- Viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia. Se
combina in proportii egale tinctura de lavanda, de pelin si de
cimbru (toate tincturile se prepara la fel ca cea de lavanda).
Se ia din aceasta combinatie de tincturi cate o lingurita
diluata in putina apa, de patru ori pe zi, inainte de masa. O
cura dureaza minimum doua saptamani. Acest tratament este
eficient atat singur, cat si in combinatie cu remediile alopate,
a caror eficienta o mareste.

- Oboseala, iritabilitatea psihica, insomnia. Cele mai bune


rezultate se obtin facand bai cu lavanda, cu jumatate de ora
inainte de culcare. Suplimentar, este bine sa puneti sub perna
un mic saculet (ceva mai plat) cu lavanda. Somnul va fi mai
odihnitor si mai lin, iar peste zi veti remarca o mult mai buna
rezistenta psihica si stapanire de sine. Intern, se ia tinctura
de lavanda: o lingurita de trei ori pe zi.
- Dureri de cap, migrena, ameteala. Ca remediu de urgenta
se iau 1-2 picaturi de ulei volatil de lavanda cu putina miere.
Ca tratament pe termen lung se recomanda pulberea de
lavanda: o lingurita de patru ori pe zi, administrata pe
stomacul gol.
- Reumatism. Se face un ceai din o parte flori de soc si doua
parti lavanda, o lingurita din acest amestec fiind oparita cu o
cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se
filtreaza. Se beau pe zi 2-3 cani din acest ceai, cat mai cald
(pentru ca efectul sudorific si depurativ sa fie mai intens).
Are un gust destul de greu de suportat, dar o cura de 10 zile
cu acest ceai are efecte antireumatice exceptionale. Tuse
convulsiva, gripa, bronsita - 2 picaturi de ulei volatil se
amesteca cu o lingura de miere si se administreaza cate putin
din acest amestec, care nu va fi inghitit direct, ci va fi lasat
sa alunece pe gat pentru a-si exercita din plin efectele
antiinfectioase si calmante. Se iau maximum 6 picaturi de
ulei de lavanda pe zi la adulti si doua picaturi pe zi la copii.
Extern:
- Adjuvant in pneumonie si bronsita cronica. La 4 linguri de
lavanda proaspat macinata se adauga apa, amestecand
progresiv, pana cand se formeaza o pasta, care se inveleste
in tifon si se aplica pe piele. Deasupra cataplasmei se pune o
sticla cu apa fierbinte si se acopera cu o patura, ca sa
pastreze caldura. Cataplasma se tine minimum o jumatate de
ora.
- Contra paduchilor si a altor insecte parazite. 3-4 picaturi de
ulei volatil de lavanda se amesteca cu o lingurita de otet si se
aplica pe par (sau pe zona afectata), dupa care capul se
acopera vreme de cateva ore, pentru a se forma un mediu de

vapori de ulei volatil care vor elimina insectele. Se aplica


tratamentul 7-10 zile la rand.
- Pentru cresterea parului. Se face un masaj la radacina
parului cu otet de lavanda obtinut prin macerare dupa
metoda de mai sus.
- Intretinerea pielii uscate. Imediat dupa baie se aplica uleiul
gras de lavanda (obtinut prin macerarea plantei in ulei de
floarea-soarelui, dupa metoda de mai sus) pe toata pielea,
facandu-se in acelasi timp un masaj usor. Eczeme uscate,
tumefactii produse de loviri - Se aplica uleiul gras de lavanda
pe zona afectata de 3-4 ori pe zi.
UTILIZARI CASNICE ALE LAVANDEI:
- Condiment de lavanda - amestecati in cimbrul cu care
condimentati mancarurile putina lavanda (intr-o proportie
aproximativa de 1:5). Mancarurile vor capata o aroma
deopotriva delicioasa si rafinata, fiind, in plus, si mai usor
digerabile. In zona sudica a Alpilor, cimbrul amestecat cu
lavanda se da mancaciosilor pentru a le regla apetitul si a-i
ajuta astfel sa scada spontan in greutate.
- Pentru a scapa de molii - se pun in dulap saculeti cu
inflorescente de lavanda uscata. Zilnic, continutul saculetilor
se freaca in palme pentru ca astfel sa se degaje cat mai mult
ulei volatil, care alunga insectele.
- Furnicile, puricii si gandacii fug de mirosul de lavanda.
Pentru a scapa de musafirii nepoftiti, stropiti de doua ori pe zi
locurile in care acestia se ascund sau traseele pe care vin, cu
o solutie formata din 6 linguri de apa si 10 picaturi de ulei
volatil de lavanda.
- Pentru a scapa de mirosurile neplacute din casa puneti intr-o cana de apa 10 picaturi de ulei volatil de
lavanda si 10 picaturi de ulei volatil de menta. Stergeti cu
aceasta solutie peretii, podelele toate zonele care degaja
mirosuri neplacute. Evitati suprafetele lacuite, pentru ca
uleiurile volatile sunt un dizolvant redutabil si strica lacul.