Sistemul juridic englez Common-Law

Common-law a fost sistemul juridic al unei societati feudale in tiparele caruia

a fost turnat continutul unui drept burghez. Dupa expresia lui Bentham,
dreptul englez este o judge made law, o creatie a jurisprudentei.
Deci in zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil dreptul
englez ramine un drept al precedentelor. Precedentul judiciar reprezinta
mecanismul cel mai important in formarea unui sistem. Acest drept al
precedentelor cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice si
formaliste, accesibile doar specialistilor, facute pentru tribunale, iar nu
pentru justitiabili.
Aspectul original al common-law-ului este reprezentat de coexistenta a trei
subsisteme normative, autonome si paralele, care reglementeaza uneori
diferit sau contradictoriu, relatiile sociale: common-law in sens restrins,
equity si statute-law. Ele exprima cele trei izvoare principale ale dreptului
englez.
Cel mai vechi dintre ele este common-law. Acest termen poate fi inteles prin
doua acceptiuni. In sens larg este denumit marele sistem de drept de origine
engleza. In sens restrins, termenul indica unul din cele trei izvoare sau
subsisteme, dar ramine cea mai fundamentala parte a dreptului englez.
Common-law provine din commune ley legea comuna si isi gaseste in
cutumele aflate in vigoare inainte de cucerirea normanda si care au fost
mentinute printr-o declaratie a lui Wilhem Cuceritorul. El reflecta opera de
unificare acestor cutume locale intr-un drept comun pentru intregul regat,
datorata exclusiv Curtilor regale de la Westminster. Dupa cucerirea
normanda exista un mare numar de organe jursdictionale, care aplicau
fiecare cutume si reglementari diferite. Regele nu exercita decit o justitie
suprema, care nu opera decit atunci cind pacea regatului era amenintata.
Curia regala instanta regala, reprezenta o jurisdictie de exceptie. Cu timpul
de aici s-au desprins Curtile regale de Justitie in secolul al XIII-lea existau trei
astfel de curti:
Curtea eticherului Exchequeur, competenta in materie financiara;
-Curtea plingerilor comune Common Pleas,
proprietatii funciare si a posesiunii imobiliare;

competenta

in

materia

-Curtea bancii regelui Kings Bench, competenta in materie penala si de

tulburare a pacii regelui. Cu timpul diviziunea de competenta dintre cele trei
Curti a disparut fiecare din ele dobindind o competenta generala.
Organizarea Curtilor superioare a variat in decursul timpului. Intre anii 18731875 aceste curti au fost reorganizate, legile purtind denumirea de
Judicature Acts, creind o curte superioara unica. In anul 1971 o lege

intitulata Courts Act a prevazut organizarea in cadrul Curtii Supreme a trei

entitati judiciare: High Court of Justice, Crown Court si Court of Appeal.
Sesizarea curtilor nu reprezenta cel putin pina in 1875 un drept al
justitiabililor. Acestia trebuia sa se adreseze Cancelarului, mare ofiter al
Curtii regale. Acesta urma sa-i acorde un ordin writ, care atesta dreptul
partii de a sesiza Curtile regale.
Conflictul dintre marea nobilime si rege s-a declansat in timpul domniei
regelui Ioan fara de Tara, iar in anul 1215 regele Ioan fara Tara a fost
constrins de nobili sa acorde actul numit Magna Charta Libertatum, expresie
a compromisului dintre regalitate si nobilime, un document de o mare
importanta pentru istoria dreptului englez.
Astfel prin art. 6 se recunostea Coroanei dreptul de taxare pentru cazuri de
tutela, casatorie, dar i se limitau pretentiile fiscale. Art. 13 garanta libertatea
oraselor, satelor si porturilor, iar prin art. 14 se preconiza un comert liber de
taxe si vami arbitrare. Limitarea puterii regale se desprinde si din continutul
art. 31 unde se precizeaza ca nici regele nu poate lua lemne fara acordul
proprietarului.
Charta limiteaza puterea judecatoreasca a suveranului.
Se fixa un loc stabil pentru dezbaterea proceselor civile, in timp ce curtile
criminale erau obligate sa se intruneasca anual in fiecare comitat, prin
judecatori ambulanti. Art. 39 stipula egalitatea cetatenilor in fata legii. Prin
art. 61 se infiinta un Comitet format din 25 baroni, care aveau sarcina sa
supravegheze respectarea prevederilor Chartei. Cetatenii erau obligati sa
jure supunere si ascultare celor 25 baroni. Cea mai importanta prevedere a
Chartei apare in art. 14, referitor la instituirea Marelui Consiliu.
Dupa ce a semnat Charta, regele a refuzat sa respecte prevederile
documentului, cerindu-i Papei Inocentiu al III-lea sa anuleze Charta, obtinind
o bula prin care se aborga si anula in intregime Magna Charta, ecomunicind
pe baroni. Succesorul lui Ioan fara de Tara, Hencric al-III-lea a confirmat
principiile Chartei.Totodata a hotarit infiintarea unui Consiliu compus din 24
membrii, 12 fiind alesi de rege si 12 numiti de baroni, in vederea alcatuirii
statutelor noii Constitutii numite Statutele de la Oxford.
Notiunea de precedent judiciar circumscrie o sfera foarte precisa, specifica
modului de functionare a sistemului de common law. Aceasta notiune tine de
maniera in care a evoluat dreptul englez, de modul de abordare deductiv al
acestuia (pornind de la fapte) fata de abordarea inductiva din Europa
continentala. Nu o putem utiliza pentru a desemna o serie de decizii
consecutive ce promoveaza constant o aceeasi solutie, pronuntate in baza
legii de instantele continentale europene.

Constatarea ca sistemul de common law ar fi inconstant si neuniform este

un argument depasit in stiinta dreptului comparat. El este specific unei
anumite perioade din secolul trecut, o perioada de confruntari intre
reprezentantii celor doua modele: anglo-american si continental european
(romano-germanic), in care adversitati si ambitii de ordin politic au condus la
atare concluzii.
Dreptul englez, spre exemplu, a pornit de pe bazele dreptului arhaic francez,
adus de cuceritorii normanzi. Faptul ca a luat-o pe un drum propriu s-a
datorat unor decizii de circumstanta: Henric al II-lea interzicea in 1164, din
motive de competitie politica interna, tribunalelor ecleziastice (purtatoare
ale dreptului roman) sa se mai amestece in problemele civile; Henric al IIIlea suprima in 1234 invatamantul dreptului roman in Anglia, pare-se datorita
pretentiilor hegemonice al Sfantului Imperiu Roman de natiune germana,
etc. Common law-ul a fost astfel obligat sa se dezvolte prin singura sa forta
si din propriile sale nevoi; a devenit rapid cel mai modern si a dezvoltat o
identitate suficient de puternica pentru a nu mai fi inlocuita ulterior. Dar, tot
asa cum dupa cateva secole de evolutie fusese nevoie de interventia
dreptului pretorian pentru a moderniza vechiul ius civile la Roma, tot asa a
fost nevoie de aparitia in sec. XVI a sistemului Equity, pentru a scoate
acest common law din starea de anchilozare, de stagnare in care intrase.
In paralel, dreptul continental european a avut initial nevoie de timp pentru
a prelucra si adapta dreptul roman receptat incepand cu sec. XII; altfel spus,
n-a evoluat independent, ci a trecut prin perioada de incubatie a intelegerii
si asimilarii dreptului roman, ca baza a sistemului numit de catre Ren David
romano-germanic. Astfel se explica de ce a inregistrat initial o oarecare
intarziere in evolutie fata de common law. Maturitatea care a atins-o in sec.
XVI, i-a permis insa sa se afirme ca un sistem superior celui englez. Acest
lucru se va vedea mai tarziu, spre exemplu, in provinciile de traditie civilista
din America de Nord: presedintele Jefferson doreste sa impuna dreptul
american in Louisiana proaspat achizitionata de la francezi, dar unul dintre
motivele pentru care a renuntat este pentru ca recunoaste deschis
superioritatea dreptului francez, englezii incercasera in multiple randuri sa
impuna common law in dreptul civil al provinciei Qubec, dar, in
instructiunile date de catre autoritatile engleze comisiei ce a realizat codul
civil al Canadei de Jos (1866), se afirma iarasi superioritatea dreptului
francez.

Exemplele pe care le-am dat ar putea continua si s-ar vedea cum echilbrul
de forte a balansat mereu. Dar ideea de conflict in sine nu intereseaza si
scopul interventiei de fata nu este de a face o pledoarie pentru un sistem
sau altul. Aceste exemple intentioneaza sa demonstreze numai un singur
lucru: realitatea este mult prea complexa pentru a ne permite sa legam
succesul contemporan al lumii anglo-americane de o pretinsa superioritate a
sistemului de common law. Se poate observa din cele de mai sus cum factori
variati (economici, politici, istorici) au dus la alternante in calitatea unui
sistem in raport cu altul. Codul lui Napolon a fost proiectat exclusiv pentru
Franta si pentru francezi, calitatile sale si un concert de
circumstante ulterioare l-au extins in intreaga lume.
Se mai arata ca () sistemul anglo-saxon al precedentului judiciar a sfirsit
prin a fi adoptat atit de instantele comunitatii economice europene (mai ales
Curtea de Justitie a Comunitatii Europene), cit si de Curtea Europeana a
Drepturilor Omului. Nu pot fi de acord: CJCE si CEDO au ajuns sa actioneze
in acest mod datorita particularismului situatiei lor de instante
supranationale. Consider ca acest fapt priveste doar functionarea lor si nu
este apt sa genereze prin analogie o regula valabila pentru functionarea
cotidiana a celelalte instante nationale din Europa..
Familia de drept common law se
caracterizeaz prin puintatea sau chiar absena codificrii, n favoarea
precedentului judiciar
i al unei foarte largi liberti de decizie a judectorului. Common law s-a
format ca un drept
cutumiar i judiciar, n care prioritate are precedentul judiciar i procedura.
n principiu, regula precedentului este aplicat n SUA n acelai fel ca i n
Marea Britanie, ns, n SUA, doctrina precedentului nu joac un rol
aa important ca n Marea Britanie, pe de o parte; pe de alt parte,
ntinderea teritoriului SUA face greu de cunoscut practica instanelor
statelor.Este de remarcat locul deosebit pe care l ocup legea n sistemul
izvoarelor dreptului. Dei dreptul american rmne un drept al
precedentelor, unde common-law i equity rmn izvoare principale,
importana actelor normative este mai mare n dreptul america dect n cel
englez.
Structura federal a statului i pune amprenta asupra precedentelor. Juritii
americani discut de timp ndelungat dac exist sau nu un common-law al
Statelor Unite sau nu se poatevorbi dect despre un common-law specific
fiecrui stat.Opinia majoritar este c dei nu se poate vorbi despre un
common-law federal, exist o unitate fundamental a precedentului n SUA.
Adoptarea Constituiei federative scrise n 1787, a constituiilor statelor ce au intrat

n componena SUA, a fost un prim pas pe aceast cale de rupere de la trecutul

englez. n general, dreptul penal al SUA are o structur analoag cu cea a dreptului
comun. n procesul examinrii unei probleme apar diferite deosebiri structurale
dintre dreptul englez i cel american. Una dintre aceste deosebiri ine de structura
federativ a SUA. Statele din componena SUA sunt dotate cu competen destul de
larg, n cadrul creia ele i furesc legislaia i sistemul lor de drept precedent.
nc o deosebire a dreptului american de cel englez este aciunea mai lejer a
regulii precedentului, instanele superioare judiciare ale statelor i Curtea Suprem
a SUA nefiind legate de propriile lor precedente. Din categoria izvoarelor dreptului
penal federal fac parte: Constituia SLJA (1787), actele adoptate de Congresul SUA
i actele subordonate legilor, adoptate de Preedintele SUA, ministere i
departamente. Precedentul judiciar este atribuit la categoria izvoarelor specifice de
drept penal. Cu toate c sistemul dreptului american este anglo-amencan, rolul
precedentului este redus substanial de legislaia n vigoare. Aciunea legii penale n
timp este supus normelor generale i este reglementat de Constituia SUA, Bilul
despre drepturi i Constituiile statelor. Aciunea legii penale n spaiu este
condiionat de structura statului federativ. Normele legilor ce acioneaz n spaiu
se mpart n dou grupe: norme aplicabile pe ntreg teritoriul SUA (de exemplu: n
cazul omorului unui colaborator FBI); norme aplicabile numai n anumite regiuni. Din
categoria izvoarelor dreptului penal american mai fac parte- i contractele ncheiate
de SUA cu alte ri. Dreptul triburilor indiene, de asemenea, constituie, n unele
cazuri, izvor de drept penal al SUA.