Sunteți pe pagina 1din 120

CAPITOLUL I

CALCULUL REACŢIUNILOR

Determinarea răspunsului unei structuri static determinate la acţiunea


încărcărilor exterioare - eforturi şi deplasări - începe cu calculul reacţiunilor.
Reacţiunile structurilor static determinate se obţin cu ajutorul ecuaţiilor de
echilibru static, utilizând metodele Mecanicii Teoretice - metoda separarării
corpurilor şi metoda solidificării. Metoda solidificării este cea mai eficientă deoarece
elimină calculul forţelor din legăturile interioare.
Dacă sunt de calculat reacţiunile unui singur corp, atunci numărul de
necunoscute este de trei şi egal cu numărul de ecuaţii de echilibru static. Pentru
structurile dezvoltate, cu un număr de reacţiuni mai mare de trei, se scriu ecuaţii
suplimentare de moment egal cu zero, în raport cu articulaţiile interioare.
O rezolvare eficientă a problemei reacţiunilor constă în a scrie ecuaţii cu o
singură necunoscută. De asemenea, este necesar ca rezultatele calculului să fie
verificate pentru că reacţiunile sunt utilizate ulterior pentru calculul eforturilor şi
orice greşeală în calculul lor se transmite şi asupra eforturilor.
Utilizarea lucrului mecanic virtual pentru calculul reacţiunilor va fi tratată
într-un alt capitol.

APLICAŢII

Să se determine reacţiunile din reazeme la următoarele elemente şi structuri


static determinate.

Problema 1.1(fig.1.1)
Se eliberează grinda de legă-
12kN/m
80kN turile cu baza de susţinere şi în locul
1 2 acestora se introduce echivalentul
mecanic corespunzător.
5 2 3 ∑ X = 0; H = 0
i 1

80 ∑ M = 0; V ⋅10 − 12 ⋅ 5 ⋅ 75 − 80 ⋅ 3 = 0
2 1
12
H 1 =0 V1 = 69kN
∑ M 2 = 0; 12 ⋅ 5 ⋅ 75 + 80 ⋅ 7 − V2 ⋅ 10 = 0
V 1 =69 V 2 =71 V2 = 71kN

- Fig.1.1 -
Verificare
- 13 -
∑Y
= 0; V1 - 12 ⋅ 5 - 80 + V2 = 69 - 60 - 80 + 71 = 0
i

Deci reacţiunile au fost corect calculate.. Reacţiunile V1 şi V2 au rezultat cu


semnul plus deci sensul adoptat iniţial este cel corect.

Problema 1.2 (fig.1.2)

1
40kN 90 2kN
450
2
∑X i= 0; H 1 − 90 = 0; H 1 = 90kN
2 2 ∑ Yi = 0; V1 − 40 − 90 = 0; V1 = 130kN
∑ M 1 = 0; − M 1 + 40 ⋅ 2 + 90 ⋅ 4 = 0;
40 90
M 1 = 440kNm
M1=440
90
H1=90 Verificare:
∑ M 2 = 0;
V1=130
− M 1 + V1 ⋅ 4 − 40 ⋅ 2 = −440 + 520 − 80 = 0

- Fig.1.2 -

Problema 1.3 (fig.1.3)

30kN 30

V2 =40
3
16kN/m

16
5

H1 =80
1

4 4 V1 =10

- Fig.1.3 -

∑X i = 0; 16 ⋅ 5 − H 1 = 0; H 1 = 80kN
∑M 1 = 0; 16 ⋅ 5 ⋅ 2,5 + 30 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 = 0; V2 = 40kN

- 14 -
∑M = 0; V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 8 − 16 ⋅ 5 ⋅ 5,5 − 30 ⋅ 4 = 0; V1 = −10kN
2

Verificare ∑ Yi = 0; V1 + 30 − V2 = 10 + 30 − 40 = 0
Sensul real al reacţiunii V1 este invers celui considerat iniţial. Ulterior în calcul
se va lucra cu sensul real şi cu valoarea V1=10kN.

Problema 1.4 (fig.1.4)

10kN/m 20kN

1 2

12 3

10 20
H1 =0

V1 =55 V2 =85

- Fig.1.4 -
∑X = 0; H 1 = 0
i

∑M 1 = 0; 10 ⋅ 12 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 20 ⋅ 15 = 0; V2 = 85kN
∑M 2 = 0; V1 ⋅ 1 − 10 ⋅ 12 ⋅ 6 + 20 ⋅ 3 = 0; V1 = 55kN

Verificare ∑ Yi = 0; V1 − 10 ⋅12 + V2 − 20 = 55 − 120 + 85 − 20 = 0

Problema 1.5 (fig.1.5)

Calculul se va efectua utilizând în ordine metoda separării corpurilor şi apoi


metoda solidificării.

1) Metoda separării corpurilor

Calculul începe cu grinda 3-4


∑ X i = 0; H 3 = 0
∑ M 3 = 0; 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − V4 ⋅ 6 = 0; V4 = 80kN
∑ M 4 = 0; V3 ⋅ 6 − 15 ⋅ 8 ⋅ 2 = 0; V3 = 40kN
Verificare ∑ Yi = 0; 40 − 15 ⋅ 8 + 80 = 0

Grinda 1-2-3
∑ X i = 0; H 1 = 0
- 15 -
∑M 2= 0; V1 ⋅ 12 − 100 ⋅ 6 + 40 ⋅ 3 = 0; V1 = 40kN
∑M 1 = 0; 100 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 40 ⋅ 15 = 0; V2 = 100kN

Verificare ∑ Yi = 0; 40 − 100 + 100 − 40 = 0

100kN 15kN/m
2 3
1
4

6 6 3 6 2

15
H3 =0

V3 =40 V4 =80

100 V3 =40
H1 =0

H3 =0
V1 =40 V2 =100

100 15
H1 =0

V2 =100 V4 =80
V1 =40

- Fig.1.5 -
2) Metoda solidificării

Deoarece sunt patru necunoscute H1, V1, V2, V4 se scriu cele trei ecuaţii de
echilibru static şi o condiţie suplimentară de moment egal cu zero în articulaţia
interioară 3, fie pentru forţele de la stânga, fie pentru forţele de la dreapta. Ordinea în
care se scriu aceste ecuaţii este guvernată de ideea de a obţine ecuaţii cu câte o
singură necunoscută (dacă este posibil).
∑ X i = 0; H1 = 0
∑ M 3dr = 0; 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − V4 ⋅ 6 = 0; V4 = 80kN
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 12 − 100 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 ⋅ 7 − 80 ⋅ 9 = 0; V1 = 40kN
∑ M 1 = 0; 100 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 15 ⋅ 8 ⋅ 19 − 80 ⋅ 21 = 0; V2 = 100kN
Au fost obţinute aceleaşi valori ca prin metoda izolării corpurilor.
Problema 1.6 (fig.1.6)

- 16 -
20
20kN/m
30
30kN

2
3

4
H2 =12
1 2
H2 =42
V1 =102 V2 =18

6 4

- Fig.1.6 -
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 10 − 20 ⋅ 6 ⋅ 7 − 30 ⋅ 6 = 0; V1 = 102kN
∑ M 1 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − 30 ⋅ 6 − V2 ⋅ 10 = 0; V2 = 18kN
Verificare ∑ Yi = 0; 102 − 20 ⋅ 6 + 18 = 0
∑ M st3 = 0; 102 ⋅ 6 − H 1 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; H 1 = 42kN
∑ M 3dr = 0; H 2 ⋅ 6 − 18 ⋅ 4 = 0; H 2 = 12kN
Verificare ∑ X i = 0; 42 − 30 − 12 = 0
Reacţiunea H2 se putea calcula din ecuaţia de proiecţie, iar verificarea se
efectua scriind condiţia de moment zero în raport cu articulaţia interioară 3, pentru
forţele de la dreapta.

Problema 1.7 (fig.1.7)

80kN 80
60kN 60
2

20kN/m 20
3
6

1 2
H2=40 M2=200
V1=20
8 4
V2=80

- Fig.1.7 -
∑ M = 0; 80 ⋅ 2 − V1 ⋅ 8 = 0; V1 = 20kN
st
3

- 17 -
∑ X = 0; H − 20 ⋅ 6 + 80 = 0; H = 40kN
i 2 2

∑ M = 0; 80 ⋅ 8 − 20 ⋅ 12 − 60 ⋅ 4 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + M
2 2 = 0; M 2 = 200kNm
∑ Y = 0; − 20 − 60 + V = 0; V = 80kN
i 2 2

Verificare
∑ M 3dr = 0; − 40 ⋅ 6 − 80 ⋅ 4 + 200 + 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = −560 + 560 =0
Problema 1.8 (fig.1.8)

120kN 120
3

H1=80 H2=80
3

1 2

V1=90 V2=30
4 4 8

- Fig.1.8 -

∑M = 0; V1 ⋅ 16 − 120 ⋅ 12 = 0; V1 = 90kN
2

∑M 1 = 0; 120 ⋅ 4 − V2 ⋅ 16 = 0; V2 = 30kN
Verificare ∑ Yi = 0; 90 − 120 + 30 = 0

∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 3 − 30 ⋅ 8 = 0; H 2 = 80kN

∑M st
3
= 0; 90 ⋅ 8 − H 1 ⋅ 3 − 120 ⋅ 4 = 0; H 1 = 80kN
Verificare ∑X i = 0; 80 − 80 = 0

Problema 1.9 (fig.1.9)

În acest caz nu mai este posibil să se scrie ecuaţii cu o singură necunoscută,


deoarece reazemele nu mai sunt la acelaşi nivel. Se va alcătui un sistem de două
ecuaţii cu două necunoscute şi după rezolvarea acestuia se vor determina şi celelalte
două necunoscute.
∑ M st3 = 0; V1 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 3 − 15 ⋅ 4 ⋅ 2 = 0
∑M 2 = 0; V1 ⋅ 8 + H 1 ⋅ 5 − 15 ⋅ 4 ⋅ 6 + 16 ⋅ 2 = 0

- 18 -
15
15kN/m

16kN 16
3

3
1

H1 =8
V1 =36

5
H2 =8
2

V2 =40

4 4 2

-Fig.1.9 -

Din rezolvarea sistemului de ecuaţii rezultă H 1 = 8kN şi V1 = 36kN


Din ecuaţiile de proiecţie pentru ansamblu se obţine:
∑X i = 0; H 1 − H 2 = 0; H 2 = 8kN

∑Y i = 0; 36 − 15 ⋅ 4 + V2 − 16 = 0; V2 = 40kN

Verificare ∑M dr
3 = 0; 8 ⋅ 8 − 40 ⋅ 4 + 16 ⋅ 6 = 160 − 160 = 0

Problema 1.10 (fig.1.10)


∑M st
4
= 0; V1 ⋅ 4 − 15 ⋅ 4 ⋅ 2 = 0; V1 = 30kN

∑M 2 = 0; 30 ⋅ 6 − 15 ⋅ 6 ⋅ 3 + 150 − V3 ⋅12 = 0; V3 = 5kN

∑M 3
= 0; 30 ⋅ 18 − 15 ⋅ 6 ⋅15 + 150 + V2 ⋅12 = 0; V2 = 55kN
Verificare ∑ Yi = 0; 30 − 15 ⋅ 6 + 55 + 5 = 0

∑M dr
5 = 0; H 3 ⋅ 8 − 5 ⋅ 6 + 150 = 0; H 3 = −15kN

∑X i = 0; H 2 − H 3 = 0; H 2 = −15kN
Verificare
∑M st
5
= 0; 30 ⋅ 12 − 5 ⋅ 6 ⋅ 9 + 55 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 = 810 − 810 = 0

- 19 -
15kN/m 150kNm

5
2

4
6

1 2 3

4 2 6 6

15 150

H2 =15 H3 =15

V2 =55 V3 =5
V1 =30

- Fig.1.10 -
Problema 1.11(fig.1.11)
Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se pot calcula reacţiunile
verticale V1 şi V2 şi se poate obţine o relaţie între H1 şi H2, dar nu se poate determina
valoarea acestora. De aceea, în asemenea situaţii se separă partea superioară de cea
inferioară. Se analizează mai întâi partea superioară, ca fiind o parte secundară şi apoi
partea inferioară.

Calculul părţii superioare


∑ M 5 = 0; 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 − V4 ⋅ 12 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 = 0; V4 = 15kN

∑M 4
= 0; 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 − V5 ⋅ 12 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 = 0; V5 = 15kN

Verificare ∑ Yi = 0; − 15 + 15 = 0

- 20 -
∑M st
6 = 0; H 4 ⋅ 3 − 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 − 15 ⋅ 6 = 0; H 4 = 60kN

∑X i = 0; − 60 + 20 ⋅ 3 + 20 ⋅ 3 − H 5 = 0; H 5 = 60kN
Verificare ∑M dr
6
= 0; H 5 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 − 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 = 60 ⋅ 3 − 15 ⋅ 6 − 90 = 0

20kN/m 20kN/m
H4 =60 H5 =60
6
3

4 5
3 V4 =15 V5 =15
3
6

15 15
1 2 60 60

4 6 6 4

H1 =120 H2 =120

V1 =108
V2 =108

- Fig.1.11 -
Calculul părţii inferioare
∑ M 2 = 0; - V1 ⋅ 20 + 60 ⋅ 9 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 + 15 ⋅ 16 + 60 ⋅ 9 − 15 ⋅ 4 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 = 0
V1 = 108kN

∑M 1 = 0; 60 ⋅ 9 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 − 15 ⋅ 4 + 60 ⋅ 9 + 15 ⋅ 16 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 − V2 ⋅ 20 = 0;
V2 = 108kN
Verificare ∑ Y = 0; − 108 + 15 − 15 + 108 = 0
i

∑ M = 0; H ⋅ 6 − 108 ⋅ 10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 + 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 = 0;
st
3 1

H1 = 120kN

∑ M = 0; H ⋅ 6 − 108 ⋅ 10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 + 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 = 0;
dr
3 2

H 2 = 120kN

- 21 -
Verificare ∑X i = 0; 120 − 20 ⋅ 3 − 60 − 20 ⋅ 3 − 60 + 120 = 0

Problema 1.12( fig.1.12)

În acest caz structura fiind simplu rezemată reacţiunile V1, H1 şi V2 pot fi


calculate din echilibrul structurii în ansamblu, dar, aşa cum se va vedea într-un alt
capitol eforturile nu vor putea fi calculate dacă nu se cunosc forţele din articulaţiile
interioare 3 şi 4.

75kN 75
30kN 30

5
H3=60 H4=90
2

3
4

V3=30 V4=45
2

1 2

4 4 30 45
30 90

H1=30

V1=22,5 V2=52,5

- Fig.1.12 -

Calculul structurii în ansamblu

∑ X = 0; H − 30 = 0; H = 30kN
i 1 1

∑ M = 0; 30 ⋅ 4 + V ⋅ 8 − 75 ⋅ 4 = 0; V
2 1 1
= 22,5kN
∑ M = 0; 30 ⋅ 4 + 75 ⋅ 4 − V ⋅ 8 = 0; V
1 2 2 = 52,5kN

Verificare ∑ Y = 0; 22,5 − 75 + 52,5 = 0


i

- 22 -
Calculul părţii superioare

∑ M = 0; 30 ⋅ 2 + V ⋅ 8 − 75 ⋅ 4 = 0; V = 30kN
4 3 3

∑ M = 0; 30 ⋅ 2 + 75 ⋅ 4 − V ⋅ 8 = 0; V = 45kN
3 4 4

Verificare ∑ Y = 0; 30 − 75 + 45 = 0
i

∑ M = 0; 30 ⋅ 4 − H ⋅ 2 = 0; H = 60kN
st
5 3 3

∑ M = 0; H ⋅ 2 − 45 ⋅ 4 = 0; H = 90kN
dr
5 4 4

Verificare ∑ X = 0; 30 + 60 − 90 = 0
i

Calculul părţii inferioare

∑ M = 0; V ⋅ 8 − 30 ⋅ 8 − 60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 2 = 0; V = 22,5kN
2 1 1

∑ M = 0; − 60 ⋅ 2 + 45 ⋅ 8 + 90 ⋅ 2 − V ⋅ 8 = 0; V = 52,5kN
1 2 2

Verificare ∑ Y = 0; 22,5 − 75 + 52,5 = 0


i

∑ X = 0; H + 60 − 90 = 0; H = 30kN
i 1 1

Problema 1.13 (fig.1.13)

Calculul părţii superioare

∑M 8
= 0; 30 ⋅ 2 − V7 ⋅ 6 = 0; V7 = 10kN
∑M 7 = 0; 30 ⋅ 2 − V8 ⋅ 6 = 0; V8 = 10kN
∑M 9 = 0;
st
H 7 ⋅ 2 − 10 ⋅ 3 = 0; H 7 = 15kN
∑M dr
9
= 0; H 8 ⋅ 2 − 10 ⋅ 3 = 0; H 8 = 15kN

Calculul părţii mijlocii

∑M 5 = 0; 15 ⋅ 4 + 30 ⋅ 2 + 10 ⋅ 6 − V4 ⋅ 6 + 15 ⋅ 4 = 0; V4 = 40kN
∑M 4 = 0; 15 ⋅ 4 + 30 ⋅ 2 + 15 ⋅ 4 + 10 ⋅ 6 − V5 ⋅ 6 = 0; V5 = 40kN
∑M st
6
= 0; H 4 ⋅ 2 − 40 ⋅ 3 + 15 ⋅ 2 + 10 ⋅ 3 = 0; H 4 = 30kN
∑M 6 = 0; 15 ⋅ 2 + 10 ⋅ 3 + H 5 ⋅ 2 − 40 ⋅ 3 = 0;
dr
H 5 = 30kN

Calculul părţii inferioare

∑M = 0; 30 ⋅ 5 + 40 ⋅ 6 + 30 ⋅ 3 − V1 ⋅ 6 + 30 ⋅ 5 = 0; V1 = 105kN
2

∑M 1
= 0; 30 ⋅ 5 + 30 ⋅ 3 + 30 ⋅ 5 + 40 ⋅ 6 − V2 ⋅ 6 = 0; V2 = 105kN
∑M 3 = 0; H 1 ⋅ 3 − 105 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 + 40 ⋅ 3 = 0;
st
H1 = 45kN

- 23 -
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 3 − 105 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 + 40 ⋅ 3 = 0; H 2 = 45kN

30kN 30

9
2

H7 =15 H8 =15
7 8
V7 =10 V8 =10
2

30kN
10
6 10
15 15
2

4 5

30
2

30kN 3

H4 =30 H5 =30
3

V4 =40 V5 =40
1 2
40
40
3 3 30 30

30

H1 =45 H5 =45

V1 =105 V2 =105

- Fig.1.13 -

- 24 -
Problema 1.14 (fig.1.14)

30kN/m 30kN/m

3
2

4 5
6 7
6

1 2

6 2 6 6 2 6

30kN/m 30kN/m

V6 =90 V7 =90

H1 =30 H2 =30

V1 =150 V2 =150

- Fig.1.14 -

∑M = 0; V6 ⋅ 6 − 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; V6 = 90kN
st
4

∑M = 0; 30 ⋅ 6 ⋅ 3 − V7 ⋅ 6 = 0; V7 = 90kN
dr
5

∑M 2 = 0; 90 ⋅ 20 − 30 ⋅ 8 ⋅ 16 + V1 ⋅ 12 + 30 ⋅ 8 ⋅ 4 − 90 ⋅ 8 = 0; V1 = 150kN
∑M 1 = 0; 90 ⋅ 8 − 30 ⋅ 8 ⋅ 4 − V2 ⋅ 12 + 30 ⋅ 8 ⋅ 16 − 90 ⋅ 20 = 0; V2 = 150kN
Verificare ∑ Yi = 0; 90 − 30 ⋅ 8 + 150 + 150 − 30 ⋅ 8 + 90 = 0

∑M = 0; 90 ⋅ 14 − 30 ⋅ 8 ⋅ 10 + 150 ⋅ 6 + H1 ⋅ 8 = 0; H 1 = 30kN
st
3

∑M = 0; − 150 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 8 + 30 ⋅ 8 ⋅ 10 − 90 ⋅ 14 = 0; H 2 = 30kN
dr
3

Verificare ∑ X i = 0; − 30 + 30 = 0
- 25 -
CAPITOLUL II
GRINDA DREAPTĂ

În acest capitol va fi prezentat calculul eforturilor la grinda dreaptă şi anume –


grinda în consolă, grinda simplu rezemată fără consolă şi grinda simplu rezemată cu
una sau două console.
Diagramele de eforturi prezintă urmātoarele particularităţi:
- dacă într-o secţiune se află aplicată o forţă în lungul axei barei sau o forţă
înclinată cu proiecţie pe axa barei, atunci în diagrama de forţă axială are loc un
salt egal cu valoarea forţei aplicate,
- dacă într-o secţiune se află aplicată o forţă concentrată normală pe axa barei
sau o forţă înclinată cu proiecţie pe normala la axa barei, atunci în diagrama de
forţă tăietoare are loc un salt în sensul forţei şi egal cu valoarea forţei,
- dacă într-o secţiune se află aplicat un moment concentrat atunci în diagrama de
moment încovoietor are loc un salt, în sensul momentului şi egal cu valoarea sa
- în secţiunea în care se anulează forţa tăietoare momentul încovoietor
înregistrează o valoare extremă – maximă sau minimă.
Diagramele de forţă axială şi de forţă tăietoare vor fi afectate de semne – conform
convenţiei prezentate în Introducere, iar diagrama de moment încovoietor va fi
reprezentată de partea fibrei întinse prin încovoiere şi nu va fi afectată de semne.

APLICAŢII

A. CALCULUL EFORTURILOR. Sā se calculeze reacţiunile şi sā se traseze


diagramele de eforturi la urmātoarele grinzi drepte.

Problema 2.1 (fig.2.1)

P Calculul reactiunilor
1 2
x
L
∑ X = 0; H = 0
i 2
P M 2= P L
H 2= 0
∑ Y = 0; − P + V = 0; V
i 2 2 =P
V 2= P
∑ M = 0; − P ⋅ L + M = 0;
2 2 M 2 = PL
T
P - P

PL
M

- Fig.2.1 -

- 26 -
Forţa tăietoare. Axa barei este axa valorilor zero. În secţiunea 1 are loc un salt
egal cu P şi în sensul acestei forţe. În orice secţiune curentă, de abscisă x, forţa
tăietoare este egală cu P, deoarece este singura forţă care se află la stânga secţiunii. În
secţiunea 2 are loc un salt cu V2=P şi diagrama se închide.
Momentul încovoietor. În secţiunea 1 momentul încovoietor este egal cu zero.
Într-o secţiune curentă momentul încovoietor este M x = −P ⋅ x , ceea ce reprezintă o
variaţie liniară. Pentru x=0 se obţine M1=0, iar pentru x=L se obţine M 2 = −PL . În
secţiunea 2 are loc un salt cu momentul reacţiune M2=PL şi diagrama se închide.
Diagrama de moment încovoietor a fost reprezentată de partea fibrei întinse, care în
acest caz este fibra superioară.

Problema 2.2 (fig.2.2)

Calculul reacţiunilor
p
∑X i= 0; H 2 = 0
1 x
2 ∑Y i = 0; − p ⋅ L + V2 = 0; V2 = pL
L L pL2
∑ M 2 = 0; − p ⋅ L ⋅ 2 + M 2 = 0; M 2 = 2
M2=0,5pL2
Verificare
L
H2=0 ∑ M 1 = 0; M 2 − V2 ⋅ L + p ⋅ L ⋅ 2 =
V2=pL
pL2 pL2
T = − pL +
2
=0
2 2
-
pL
Forţa tăietoare. În secţiunea curentă forţa
tăietoare are expresia Tx = −p ⋅ x , deci
pL2 variaţie liniară. Pentru x=0 Tx=T1=0, iar
pentru x=L Tx = T2 = −pL . În secţiunea 2 are
2
M loc un salt cu V2=pL, prin care diagrama se
închide.

- Fig.2.2 -

x px 2
Momentul încovoietor. În secţiunea curentă M x = −p ⋅ x ⋅ = − , deci o curbă de
2 2
gradul 2 (o parabolă). Pentru x=0, Mx=M1=0, iar pentru x=L, momentul încovoietor

- 27 -
pL2
este M 2 = − . În extremitatea 2 a grinzii are loc un salt cu momentul reacţiune
2
pL2
M2 = şi diagrama se închide.
2

Problema 2.3 (fig.2.3)

px p Calculul reacţiunilor
1 2
x
L
∑X = 0; H 2 = 0
i

L pL
M2
∑ Yi = 0; − p ⋅ 2 + V2 = 0; V2 = 2
H2 pL L pL2
V2 ∑ M 2 = 0; − 2 ⋅ 3 + M 2 = 0; M 2 = 6
T
-
pL
2

pL 2
6
M

– Fig.2.3 -

x
Forţa tăietoare. Intensitatea încărcării în secţiunea curentă este p x = p , iar
L
1 1 x2
forţa tăietoare are expresia Tx = − p x ⋅ x = − p . Rezultă o curbă de gradul doi
2 2 L
dT
cu tangenta zero în secţiunea 1 ( = − p n = 0 ) şi valoarea maximă în secţiunea 2,
dx
pL
T2 = − .
2
Momentul încovoietor. Momentul încovoietor în secţiunea curentă este
1 x 1 x3 pL2
M x = − p x ⋅ x ⋅ = − p . Pentru x=0, Mx=0 şi pentru x=L, M x = M 2 = − .
2 3 6 L 6
dM x
Tangenta la curbă este egală cu zero în secţiunea 1, deoarece = T1 = 0 .
dx

- 28 -
Problema 2.4 (fig.2.4)
Calculul reacţiunilor
15kN /m 20kN

1 2 3
∑X = 0; H 1 = 0
i

2 2 ∑ Yi = 0; V1 − 15 ⋅ 2 − 20 = 0; V1 = 50kN
∑ M 1 = 0; − M 1 + 15 ⋅ 2 ⋅ 1 + 20 ⋅ 4 = 0;
M1 15 20
H1 M 1 = 110kNm

V1 Calculul eforturilor
50
- 20 T1 = V1 = 50kN;
T
T3 = T2 = 20kN
110
40 M 1 = −110kNm;
M M 2 = −110 + 50 ⋅ 2 − 15 ⋅ 2 ⋅ 1 = −40kNm

- Fig.2.4 -

Problema 2.5 (fig.2.5)

10kN 40kNm Calculul reacţiunilor


∑ X i = 0; H1 = 0
1 2 3 ∑ Yi = 0; V1 − 10 = 0; V1 = 10kN
2,5 1,5
∑ M 1 = 0; − M 1 + 10 ⋅ 2,5 + 40 = 0;
10 40 M 1 = 90kNm
M1
H1
Forţa tăietoare este constantă pe inter-
V1 valul 1-2 şi egală cu zero pe intervalul 2-3.
Momentul încovoietor variază liniar pe
10 + 10 intervalul 1-2, de la valoarea M 1 = −90kNm
T
la valoarea M 2 = −40kNm . Pe intervalul 2-3
90 momentul încovoietor este constant, iar
M diagrama se închide printr-un salt de 40kNm.
40

- Fig.2.5 –

Problema 2.6 (fig.2.6)


- 29 -
Calculul reacţiunilor
60kN 20kN
300 ∑X i = 0; − H 1 + 60 cos 30 0 = 0;
1 2 3 H 1 = 51,96kN
2,5 1,5
∑ Yi = 0; V1 − 60 sin 30 0 − 20 = 0;
M1 60kN 20kN V1 = 50kN
H1
∑ M 1 = 0; - M 1 + 60 sin 30 0 ⋅ 2,5 + 20 ⋅ 4 = 0;
V1 M 1 = 155kNm
51,96
N + N 1 = H 1 = 51,96kN Forţa axială este constantă
30
pe intervalul 1-2 şi este forţă de întindere.
50
T + 20

155
30
M
- Fig.2.6 –

Problema 2.7 (fig.2.7)

15kN/m 30 2 kN Calculul reacţiunilor


45 0
∑ X i = 0; H1 − 30 2 cos 45 0 = 0;
1 2 3
2 2
H 1 = 30kN
30 2 ∑Y i = 0; V1 − 15 ⋅ 2 − 30 2 sin 45 0 = 0;
M1 15
H1 V1 = 60kN

V1
∑M 1 = 0; − M 1 + 15 ⋅ 2 ⋅ 1 + 30 2 sin 45 0 ⋅ 4 = 0;
M 1 = 150kNm
N - 30

60 30
30
+
T
150
60
M
-Fig.2.7 -
Problema 2.8 (fig.2.8)
- 30 -
- Fig.2.8 -

20kN/m 20
3

1
2 40
10
40kN 40
2

1 H1

M1 130
60
V1 T M
Calculul reacţiunilor

∑ X = 0; i − H 1 + 40 + 20 ⋅ 1 = 0; H 1 = 50kN
∑ Y = 0;
i V1 = 0
∑ M = 0; 1 − M 1 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 1 ⋅ 2,5 = 0; M 1 = 130kNm

Problema 2.9 (fig.2.9)


- Fig.2.9 -

15kN 15 15
3
2

50kN 50 35
2
15 30
+
2

1 H1

M1 40
35
V1 T M
Calculul reacţiunilor

∑ X = 0; − H 1 − 50 + 15 = 0; H 1 = 35kN
i

∑ Y = 0;
i V1 = 0
∑ M = 0;
1 − M 1 + 50 ⋅ 2 − 15 ⋅ 4 = 0; M 1 = 40kNm
Problema 2.10 (fig.2.10)

- 31 -
- Fig.2.10 -

20kN
20
15kN/m 15
12
2 15
-

+
4

20 +
1 α H1 60
180
3
M1 N T M
V1

Calculul reactiunilor

∑ X = 0;
i − H 1 + 15 ⋅ 4 = 0; H 1 = 60kN
∑ Y = 0;
i V1 − 20 = 0; V1 = 20kN
∑ M = 0;1 − M 1 + 15 ⋅ 4 ⋅ 2 + 20 ⋅ 3 = 0; M 1 = 180kNm

Calculul eforturilor sinα=0,8 cosα=0,6

N 1 = H 1 cos α − V1 sin α = 60 ⋅ 0,6 − 20 ⋅ 0,8 = 20kN


N x = (H 1 − 15 ⋅ x ) cos α − V1 sin α
x = 0; N x = N 1 = 20kN
x = 4; N x = N 2 = −20 sin α = −16kN
T1 = H 1 sin α + V1 cos α = 60 ⋅ 0,8 + 20 ⋅ 0,6 = 60kN
Tx = (H 1 − 15 ⋅ x ) sin α + V1 cos α
x = 0; Tx = T1 = 60kN
x = 4; Tx = T2 = V1 cos α = 20 ⋅ 0,6 = 12kN
1 x
M x = −180 + H 1 ⋅ x + V1 ⋅ x − 15 ⋅ x ⋅ Variaţie parabolică cu tangenta
tgα 2
diferită de zero în capătul 2 al consolei.

- 32 -
Problema 2.11 (fig.2.11)

10kN/m 10
15kN 15
9
12
2
-

+
20
8

24 +
1 α 57
H1
60
6 V1
M1 N T M

- Fig.2.11 -

Calculul reacţiunilor

∑ X = 0;
i − H 1 + 15 = 0; H 1 = 15kN
∑ Y = 0;
i V1 − 10 ⋅ 6 = 0; V1 = 60kN
∑ M = 0; 1 − M 1 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − 15 ⋅ 8 = 0; M 1 = 60kNm

Calculul eforturilor sinα=0,8 cosα=0,6

N 1 = −H 1 cos α − V1 sin α = −15 ⋅ 0,6 − 60 ⋅ 0,8 = −57kN


N x = H 1 cos α − (V1 − 10 ⋅ x ) sin α
x = 0; N x = N 1 = −57kN
x = 6; N x = N 2 = −15 cos α = −9kN
T1 = V1 cos α − H 1 sin α = 60 ⋅ 0,6 − 15 ⋅ 0,8 = 24kN
Tx = (V1 − 10 ⋅ x ) cos α − H 1 sin α
x = 0; Tx = T1 = 24kN
x = 6; Tx = T2 = −H 1 sin α = −12kN
x
M x = − M 1 + V1 ⋅ x − H 1 ⋅ xtgα − 10 ⋅ x ⋅ Variaţie parabolică cu un maxim în
2
secţiunea în care se anulează forţa tăietoare
dM x
= Tx = V1 − H 1 ⋅ tgα − 10 ⋅ x = 0; x = 4m
dx
4
M max = − M 1 + V1 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 4 ⋅ tgα − 10 ⋅ 4 ⋅ = 20kNm
2

- 33 -
Problema 2.12 (fig.2.12)

20kN/m 20
40
30kN 30 40
30 2
2 3
30

40
4

40

1 H1
2
M1
V1

40 40
+

- +

40 30 160
N T M

- Fig.2.12 -

Calculul reacţiunilor

∑ X = 0;i H 1 − 30 = 0; H 1 = 30kN
∑ Y = 0;i V1 − 20 ⋅ 2 = 0; V1 = 40kN
∑ M = 0; 1 − M 1 + 30 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0; M 1 = 160kNm

Corectitudinea calculelor se certifică prin verificarea echilibrului nodului 2,


format din stâlpul vertical şi consola orizontală.
Trebuie îndeplinite condiţiile ∑ X i = 0 , ∑ Yi = 0 , ∑ M 2 = 0 .

- 34 -
Problema 2.13(fig.2.13)

20kN/m 20

28,28 40
28,28
2

60 90
30kN 2 30 2
30
30
4

H1
1 50
2 M1 100
V1

90
60
28,28 40
- - +
50

28,28
- +

100 30 170
T M
N
- Fig.2.13 -

Calculul reacţiunilor

∑ X = 0;i − H 1 + 30 = 0; H 1 = 30kN
∑ Y = 0;
i V1 − 20 ⋅ 5 = 0; V1 = 10kN
∑ M = 0;1 − M 1 + 30 ⋅ 4 + 20 ⋅ 5 ⋅ 0,5 = 0; M 1 = 170kNm

- 35 -
Problema 2.14 (fig.2.14)
30 60
-
+
30kN 30
2

30

-
5

1 H1 150
30 T M
4 M1
N
V1

- Fig.2.14 -

Calculul reacţiunilor

∑ X = 0;
i H 1 − 30 = 0; H 1 = 30kN
∑ Y = 0;
i V1 = 0
∑ M = 0; 1 M 1 − 30 ⋅ 5 = 0; M 1 = 150kNm

Problema 2.15 (fig.2.15


30 60
-
+
2

30
30kN 30 -
5

1 H1
30 N T 120
M1
M
4
V1

- Fig.2.15 -
Calculul reacţiunilor

∑ X = 0;
i H 1 = 0;
∑ Y = 0;
i V1 − 30 = 0; V1 = 30kN
∑ M = 0; 1 − M 1 + 30 ⋅ 4 = 0; M 1 = 120kNm

- 36 -
Problema 2.16 (fig.2.16)

Calculul reacţiunilor
p

1 2 ∑X i = 0; H1 = 0
L
x ∑M 2 = 0; V1 ⋅ L − pL ⋅
2
= 0;
L
pL
V1 =
2
H1
L
∑M 1 = 0; pL ⋅ − V2 ⋅ L = 0;
2
V1 V2
pL
V2 =
pL 2
2 +
T
L -
x= pL
2
2

pL2
8

- Fig.2.16 -

pL
Forţa tăietoare în secţiunea curentă este Tx = − p ⋅ x , deci variaţie liniară.
2
pL
Pentru x=0, Tx = T1 =
2
L
x= , Tx = 0
2
pL
x = L, Tx = T2 = −
2
Momentul încovoietor în secţiunea curentă are expresia
pL x
Mx = ⋅ x − px ⋅
2 2
deci variatie parabolica.
L pL2
Pentru x=0 şi x=L, Mx=0, iar pentru x = , M x = M max = .
2 8

- 37 -
Problema 2.17 (fig.2.17)

60kN Calculul reacţiunilor


15kN m
1
2 ∑X i = 0; H 1 = 0
3 3 6
∑M 2 = 0;

V1 ⋅ 12 − 60 ⋅ 9 − 15 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0;
60 15
V1 = 67,5kN
H1
∑M 1
= 0;
V1 V2 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 ⋅ 9 − V2 ⋅ 12 = 0;
67,5 60
V2 = 82,5kN
+
T x Tx = 67,5 − 60 − 15 ⋅ x = 0;
- 82,5
x = 0,5m
M M max = 67,5 ⋅ 6,5 − 60 ⋅ 3,5 −
0,5
202,5 - 15 ⋅ 0,5 ⋅ = 226,875kNm
225 M m a x 2

- Fig.2.17 -

Problema 2.18 (fig.2.18)


Calculul reacţiunilor
80kN 80kN
1 2 0 k N /m 2
∑X i = 0; H 1 = 0

2
∑M 2 = 0;
2 6
V1 ⋅ 10 − 80 ⋅ 8 + 20 ⋅ 6 ⋅ 5 − 80 ⋅ 2 = 0;
80 80 V1 = 20kN
H1 ∑M 1 = 0;
V1 V2 80 ⋅ 2 − 20 ⋅ 6 ⋅ 5 + 80 ⋅ 2 − V2 ⋅ 10 = 0;
60 V2 = 20kN
20
T + +
- 20
- M max = 20 ⋅ 5 − 80 ⋅ 3 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1,5 = −50kNm

60 M m a x= 5 0

M
40 40

- Fig.2.18 -
- 38 -
Problema 2.19 (fig.2.19)

px p Calculul reacţiunilor
1 2
x ∑X i = 0; H1 = 0
L pL L
∑M 2 = 0; V1 ⋅ L − ⋅ = 0;
2 3
px
p
H1 pL
V1 =
V1
6
V2
pL 2L
pL ∑M 1 = 0; ⋅
2 3
- V2 ⋅ L = 0;
+
T 6 pL
x=0,577L - V2 =
pL 3
3
M

M max

- Fig.2.19 -

x
px = p⋅
L
pL 1 pL 1 px 2
Tx = − ⋅px ⋅x = − ⋅ (curbă de gradul 2)
6 2 6 2 L
L
Tx = 0; x = = 0,577 L
3
pL 1 x pL L x3
Mx = ⋅x − ⋅px ⋅x ⋅ = ⋅x − ⋅p
6 2 3 6 6 L
L
pentru x = rezultă M max = 0,064pL2
3

- 39 -
Problema 2.20 (fig.2.20)

120kN m
Calculul reacţiunilor
1 2
∑X i = 0; H 1 = 0
6 4
∑M 2
= 0; − V1 ⋅ 10 + 120 = 0;
120
H1 V1 = 12kN

V1 V2 ∑M 1 = 0; 120 − V2 ⋅ 10 = 0;
V2 = 12kN
T
- În secţiunea în care este aplicat
12 momentul concentrat are loc un salt, în
72
diagrama de moment încovoietor. Cele două
M ramuri ale diagramei M sunt paralele, deoarece
48 forţa tăietoare este constantă.

- Fig.2.20 –

Problema 2.21 (fig.2.21)

Calculul reactiunilor
60 2
90kNm
1 450 2
∑X i = 0; H 1 − 60 ⋅ cos 45 0 = 0;
H 1 = 60kN
4 3 3
∑M 2 = 0; V1 ⋅ 10 − 90 − 60 2 ⋅ sin 45 0 ⋅ 3 = 0;
60 2 V1 = 27kN
90
H1 ∑M 1 = 0; − 90 + 60 2 ⋅ sin 45 0 ⋅ 7 − V2 ⋅ 10 = 0;
V2 = 33kN
V1 V2

N
- 60
27
+
T
33 -
18
M
108 99
-Fig.2.21 -
Problema 2.22 (fig.2.22)
- 40 -
71,52 35,76
3
V2
-
4

80kN 80
2
+ +
160
4

α H1
1
107,28 35,76
4 V1 N T M

-Fig.2.22 -

Calculul reacţiunilor

∑X i= 0; 80 − H 1 = 0; H 1 = 80kN
∑M 2 = 0; 80 ⋅ 8 − V1 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 = 0; V1 = 80kN
∑M 1 = 0; 80 ⋅ 4 − V2 ⋅ 4 = 0; V2 = 80kN

Calculul eforturilor cosα=0,447 sinα=0,894

N 12 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = 107,28kN


N 23 = N 12 − 80 ⋅ cos α = 71,52kN sau N 23 = V2 ⋅ sin α = 71,52kN
T12 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 35,76kN
T23 = T12 − 80 ⋅ sin α = −35,76kN sau T23 = − V2 ⋅ cos α = −35,76kN
M 2 = H 1 ⋅ 4 − V1 ⋅ 2 = 160kNm sau M 2 = V2 ⋅ 2 = 160kNm

Problema 2.23 (fig.2.23)

Calculul reacţiunilor sinα=0,8 cosα=0,6

∑M 1 = 0; 80 ⋅ 4 − R 3 ⋅ 10 = 0; R 3 = 32kN
∑X i = 0; − H 1 + 80 − R 3 ⋅ sin α = 0; H 1 = 54,4kN
∑M 3 = 0; 54,4 ⋅ 8 − V1 ⋅ 6 − 80 ⋅ 4 = 0; V1 = 19,2kN

- 41 -
3
32
R3
4

-
80kN 80 48
2
+ +
160
4

1 α H1
48 32 M
N T
6 V1

- Fig.2.23 -

Calculul eforturilor

N 12 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = 48kN


N 23 = N 12 − 80 ⋅ cos α = 0
T12 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 32kN
T23 = T12 − 80 ⋅ sin α = −32kN
M 2 = R 3 ⋅ 5 = 160kNm

Problema 2.24 (fig.2.24)

N2 pL
sin α
p 2 2

V2 -
+
L

pL2
8
1
+
H1
N1 pL
sin α
2
V1 N T M

- Fig.2.24 -

- 42 -
Calculul reacţiunilor

∑X i = 0; H 1 − pL = 0; H 1 = pL
L L pL
∑M 1 = 0; pL ⋅ − V2 ⋅
2 tgα
= 0; V2 =
2
tgα

L L pL
∑M 2 = 0; H 1 ⋅ L − V1 ⋅
tgα
- pL ⋅ = 0; V1 =
2 2
tgα

Verificare
pL pL
∑Y i = 0; − V1 + V2 = −
2
tgα +
2
tgα = 0

Calculul eforturilor

pL
N 1 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = (1 + cos 2 α )
2 cos α
pL sin 2 α
N 2 = V2 ⋅ sin α = ⋅
2 cos α
pL
T1 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = sin α
2
pL
T2 = −V2 ⋅ cos α = − sin α
2

Forţa tăietoare se anulează la mijlocul deschiderii, iar momentul încovoietor


maxim este:
L L pL L pL2
M max = H 1 ⋅ − V1 ⋅ − ⋅ =
2 tgα 2 4 8

- 43 -
Problema 2.25 (fig.2.25)

15kN /m Calculul reacţiunilor

∑X i = 0; H 1 = 0
1 2 ∑M 2
= 0; V1 ⋅ 12 − 15 ⋅ 8 ⋅ 2 = 0;
6 6 2
V1 = 20kN
15 ∑M 1 = 0; 15 ⋅ 8 ⋅ 10 − V2 ⋅ 12 = 0;
H1
V2 = 100kN
V1 V2 Verificare
20 30 ∑ Yi = 0; 20 − 15 ⋅ 8 + 100 = 0
+ +
T
x - Tx = 20 − 15 ⋅ x = 0; x = 1,33m
x
70 M max = 20(6 + x ) − 15 ⋅ x ⋅ =
2
30 = 133,33kNm
M
120 M max

-Fig.2.25

Problema 2.26 (fig.2.26)


60kN
Calculul reacţiunilor
1 8 k N /m 4 5 k N /m
∑ X i = 0; H1 = 0
1 2 ∑ M 2 = 0; − 60 ⋅ 12 + V1 ⋅ 9 −
3 4 5 2 − 18 ⋅ 4 ⋅ 7 + 45 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0;
60
V1 = 126kN
18 45
∑M 1 = 0; − 60 ⋅ 3 + 18 ⋅ 4 ⋅ 2 −
H1 V2
− V2 ⋅ 9 + 45 ⋅ 2 ⋅ 10 = 0;
V1
V2 = 96kN
66 90
T + + Verificare
20 - - 6 ∑Y i
= 0;
x − 60 + 126 − 18 ⋅ 4 + 96 − 90 = 0
180 Calculul eforturilor
90
M M m in 6 0 Tx = −60 + 126 − 18 ⋅ x = 0; x = 3,67m

- Fig.2.26 -
- 44 -
x
M min = −60(3 + x ) − 126 ⋅ x − 18 ⋅ x ⋅ = −58,96kNm
2

Problema 2.27 (fig.2.27)

60kN m
80kN 60kN Calculul reacţiunilor
1 2
∑ X i = 0; H 1 = 0
∑ M 1 = 0;
2 3 3 4 − 60 + 80 ⋅ 3 + 60 ⋅ 6 − V2 ⋅ 10 = 0
60
V2 = 54kN
60 80
∑M 2 = 0;
H1 − 60 + V1 ⋅ 10 − 80 ⋅ 7 − 60 ⋅ 4 = 0
V1 V2
V1 = 86kN
86
+
80 Verificare
T
6
∑Y i = 0; 54 − 80 − 60 + 86 = 0
54 -
54
60
M

198
216

- Fig.2.27 -

Problema 2.28 (fig.2.28)

80kN m 100kN 120kN m Calculul reacţiunilor


1 2
∑ X i = 0; H 1 = 0
2 4 4 2
∑ M 1 = 0;
− 80 + 100 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 + 120 = 0
80 100 120
V2 = 55kN
H1 V1 V2
∑M 2 = 0;
− 80 + V1 ⋅ 8 − 100 ⋅ 4 + 120 = 0
45 45
T
+ V1 = 45kN
55
- Verificare
55

80
120 ∑Y i = 0; 45 − 100 + 55 = 0
M
100

- Fig.2.28 -
- 45 -
Problema 2.29 (fig.2.29)

40kN 40
24
3 32 60
+
15kN /m 48 -
2

2 15
36
V2 -
+
4

α 12
1 H1 + M max
x

84
3 1,5
V1 N T M
- Fig.2.29 -

Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; 15 ⋅ 4 − H 1 = 0; H 1 = 60kN
∑ M 1 = 0; 15 ⋅ 4 ⋅ 2 − V2 ⋅ 3 + 40 ⋅ 4,5 = 0; V2 = 100kN
∑ M 2 = 0; −V1 ⋅ 3 - 15 ⋅ 4 ⋅ 2 + 60 ⋅ 4 + 40 ⋅1,5 = 0 V1 = 60kN
Verificare
∑ Yi = 0; −60 + 100 − 40 = 0
Calculul eforturilor
N 1 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = 84kN
N st2 = N 1 − 15 ⋅ 4 ⋅ cos α = 48kN N dr2 = N st2 − V2 ⋅ sin α = −32kN
N 3 = −40 ⋅ sin α = −32kN
T1 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 12kN
T2st = T1 − 15 ⋅ 4 ⋅ sin α = −36kN T2dr = T2st + V2 ⋅ cos α = 24kN
Tx = (H 1 − 15 ⋅ x ) ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 0 x =1
x x
M max = H 1 ⋅ x − V1 ⋅ − 15 ⋅ x ⋅ = 11,25kNm
tgα 2

Problema 2.30 (fig.2.30)


2 0 k N /m 20
90
36
4 +
4

3
R3 - 48
50kN 50
4

2 + - 55
1 H1
4

α
11 29
18
N T M
3 3 3 V1

-Fig.2.30 -
- 46 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 1 = 0; 50 ⋅ 4 − R 3 ⋅10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7,5 = 0; R 3 = 65kN
∑ X i = 0; 50 + H 1 − R 3 ⋅ sin α = 0; H 1 = 2kN
∑ M 2 = 0; −2 ⋅ 8 + V1 ⋅ 6 − 50 ⋅ 4 + 20 ⋅ 3 ⋅1,5 = 0 V1 = 21kN
Verificare
∑ Yi = 0; 21 + 65 ⋅ cosα −20 ⋅ 3 = 21 + 39 − 60 = 0
Calculul eforturilor
N 1 = − H 1 ⋅ cos α − V1 ⋅ sin α = −18kN
N dr2 = N 1 − 50 ⋅ cos α = −48kN N 3dr = N dr2 = −48kN
T1 = − H 1 ⋅ sin α + V1 ⋅ cos α = 11kN
T2dr = T1 − 50 ⋅ sin α = −29kN T3dr = T2dr + R 3 = 36kN
M 2 = V1 ⋅ 3 − H 1 ⋅ 4 = 55kNm
M 3 = V1 ⋅ 6 − H 1 ⋅ 8 − 50 ⋅ 4 = −90kNm sau M 3 = −20 ⋅ 3 ⋅1,5 = −90kNm

B. CALCULUL DEPLASĂRILOR

Să se calculeze deplasările indicate la grinzile simple următoare:

Problema 2.31 (fig.2.31) Se cer translaţia pe verticală v1 şi rotirea θ1. Se


cunosc modulul de elasticitate E şi momentul de inerţie I.

p Expresia deplasării pentru elementele solicitate


la încovoiere este
1 2 m ⋅M
x
∆i = ∫ i dx
L EI
Diagrama de moment încovoietor produsă
px 2 pL2 de forţele reale se determină, deoarece este
Mx = necesară în calculul de rezistenţă la dimensio-
2 2
narea sau verificarea secţiunii transversale.
M
Diagrama unitară mi se obţine încărcând
1 1·x grinda cu o forţă sau un moment egal cu unita-
L tea, în funcţie de deplasarea ce urmează a fi
mv 1 determinată – translaţie sau rotire.
1
mθ 1
1
1

- Fig.2.31 -

- 47 -
Calculul translatiei v1
1. Calculul utilizând integrarea directă
Momentul încovoietor în secţiunea curentă:
px 2
- în diagrama M este M x =
2
- în diagrama mi este m x = 1 ⋅ x
v ⋅M
L m
1 L px 2 pL4
v1 = ∫ dx = ∫ x ⋅ 2 dx = 8EI
1

0 EI EI 0
Semnul deplasării este plus deoarece ambele diagrame se află pe aceeaşi parte
a axei barei. De asemenea, trebuie precizat faptul că semnul rezultatului fiind plus
deplasarea reală se produce în sensul forţei egale cu unitatea.
2. Calculul utilizând regula de integrare Vereşciaghin
v ⋅M
L m
1 1 pL2 3 pL4
v1 = ∫ dx = ⋅ 1
⋅L⋅ L =
0 EI EI 3 2 4 8EI

Calculul rotirii θ1.


Momentul încovoietor în secţiunea curentă din diagrama m θ este m x = 1. 1

L mθ ⋅ M 1 px pL
L 2 3

θ1 = ∫ 1

dx =
1⋅ dx = (integrare directă)
0 EI EI 0 2 6 EI
L m
θ ⋅ M 1 1 pL2 pL3
θ1 = ∫ 1
dx = ⋅ ⋅ L ⋅1 = (regula Veresciaghin)
0 EI EI 3 2 6EI

Problema 2.32 (fig. 2.32) Se cere translatia pe verticală a secţiunii 3 si rotirea


secţiunii 1. Se dă EI=48000kNm2.
1 5 k N /m 60kN

1 3
2
8 2

120
M

2
1kN
mv 3

mθ 1

- Fig.2.32 -
- 48 -
mv ⋅ M 1  2 15 ⋅ 8 2 1 1 2 
v3 = ∫ 3
dx = − ⋅ ⋅ 8 ⋅ 2 + ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ 2 +
EI 2EI  3 8 2 2 3 
1 1 2  320
+  ⋅ 2 ⋅ 120 ⋅ 2 = = 0,66x10 − 2 m = 0,66cm
EI  2 3  EI
mθ ⋅ M 1  2 15 ⋅ 8 2 1 1 1 
θ1 = ∫ 3
dx =  ⋅ ⋅ 8 ⋅ 1 − ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ 1 =
EI 2EI  3 8 2 2 3 
80
= = 0,166 x10 − 2 radiani = 0,095 0
EI

Problema 2.33 (fig. 2.33) Se cer: θ4 şi v2.

40kN 20kN /m
1
3
4
2 2I I

5 5 3

90

45
M

1
55
1
m θ4
1
m v2

2,5
- Fig.2.33 -

mθ ⋅ M 1 1 2 1 1 1 
θ4 = ∫ 4
dx =  ⋅ 10 ⋅ 90 ⋅ 1 − ⋅ 10 ⋅ 100 ⋅ 1 + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 1 =
EI 2EI  2 3 2 2 3 
70
= radiani
EI

mv ⋅ M 1  1 2 1 1  135,417
v2 = ∫ 2
dx = 2 ⋅ ⋅ 5 ⋅ 100 ⋅ 2,5 − ⋅ 10 ⋅ 2,5 ⋅ 90 = m
EI 2EI  2 3 2 2  EI

- 49 -
CAPITOLUL III
GRINZI GERBER
Grinzile Gerber - grinzi cu console şi articulaţii - reprezintă ansambluri de
grinzi drepte – cu sau fără console - legate între ele prin articulaţii simple.
În figura III.1 sunt prezentate scheme de grinzi Gerber ce se pot obţine prin
asamblarea cu articulaţii interioare. Se constată că ansamblul este format din grinzi
principale şi grinzi secundare.
Grinzile principale sunt acele grinzi care pot prelua şi transmite direct bazei de
susţinere toate încărcările ce le revin. Grinzile secundare sunt acele grinzi care
transmit parţial sau deloc bazei de susţinere încărcările ce le revin, o cotă parte sau
toată încărcarea fiind transmisă grinzilor principale.

1 2 3 4 5 6 7 8
a)

1 2 3 4 5 6 7 8
b)

1
2 3 4 5 6 7
c)

1
2 3 4 5 6 7
d)

- Fig.III.1 -

De exemplu, grinzile din figura III.1,a şi c sunt realizate printr-o succesiune de


grindă principală şi grindă secundară, iar grinzile din figura III.1,b şi d sunt realizate
dintr-o singură grindă principală şi restul grinzi secundare. De asemenea, se constată
că o grindă Gerber are un reazem fix – articulaţie sau încastrare – care să împiedice
deplasarea de corp rigid în lungul axei grinzii.
În primul exemplu grinzile 1-2-3 şi 4-5-6-7 sunt grinzi principale, iar grinzile
3-4 şi 7-8 sunt grinzi secundare. Grinda 3-4 nu are nici un reazem cu baza şi reazemă
pe două grinzi principale, în timp ce grinda 7-8 are un reazem simplu cu baza de

- 50 -
susţinere. În al doilea caz există o singură grindă principală 1-2-3 iar restul sunt grinzi
secundare.
Din punctul de vedere al calculului reacţiunilor şi eforturilor, acesta se poate
efectua fie pentru ansamblu, fie descompunând grinda Gerber în grinzi componente.
În cazul descompunerii în grinzi componente efectul eventualelor forţe ce au direcţia
axei barei sau formează un unghi cu aceasta este preluat de reazemul fix.
Efectul forţelor normale pe axa barei este preluat de reazemele simple şi de cel
fix. În această ultimă situaţie forţele din legăturile interioare sunt calculate şi ele
permit trasarea mai uşoară a diagramelor de eforturi.
Exista două posibilităţi: fie trasarea diagramelor pe întregul ansamblu
(cunoscând reacţiunile şi forţele de legătură), fie trasarea diagramelor pe fiecare
grindă componentă şi obţinerea ulterior a diagramelor pe ansamblu, prin simpla
alăturare a diagramelor grinzilor componente.

APLICAŢII

A. Să se traseze diagramele de eforturi la urmātoarele grinzi Gerber.

Problema 3.1 (fig.3.1)


40kN 10 k N /m

2
1
3
5 5 9 3

GS
GP

10
600 40
H 1= 0

80 40 80

80 40
40
30
+
T + +
-
600
50

200 45

M
M m a x= 8 0

- Fig. 3.1 -

- 51 -
Calculul reacţiunilor:
Din condiţia de echilibru pentru ansamblu, ∑ X i = 0 , rezultă H1=0.
Pentru grinda secundară 2-3 se obţine
∑ M 2 = 0; 10 ⋅12 ⋅ 6 − V3 ⋅ 9 = 0 V3 = 80kN
∑M
= 0; V2 ⋅ 9 − 10 ⋅ 12 ⋅ 3 = 0 V2 = 40kN
3

Pentru grinda principală 1-2 se obţine


∑ Yi = 0; V1 − 40 − 40 = 0 V1 = 80kN
∑M
= 0; − M 1 + 40 ⋅ 5 + 40 ⋅ 10 = 0
1 M 1 = 600kNm
Calculul eforturilor
Tx = 40 − 10 ⋅ x = 0; x = 4m
M max = 40 ⋅ 4 − 10 ⋅ 4 ⋅ 2 = 80kNm

Problema 3.2 (fig.3.2)

20kN /m 90kN 40kN


Calculul reacţiunilor
3
1 2 4 ΣXi=0; H1=0.
6 2 4 4 3
Grinda secundară 3-4

GS ∑M 4 = 0;
GP V3 ⋅ 8 − 90 ⋅ 4 + 40 ⋅ 3 = 0
90 40 V3 = 30kN
20
∑M 3 = 0;
H 1 =0
50
100 30 100 90 ⋅ 4 − V4 ⋅ 8 + 40 ⋅ 11 = 0
V4 = 100kN
50 30 40
+ + +
T
Grinda principală 1-2-3
- -
x 60
70 60
∑M 1 = 0;
120 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0
60
V2 = 100kN
M
∑M 2
= 0;
62,5 V1 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0
120
V1 = 50kN
- Fig.3.2 -

- 52 -
Momentul încovoietor maxim pe grinda 1-2-3 are loc în secţiunea în care se
anulează forţa tăietoare, respectiv
Tx = 50 − 20 ⋅ x = 0; x = 2,5m
M max = 50 ⋅ 2,5 − 20 ⋅ 2,5 ⋅1,25 = 62,5kNm

Problema 3.3( fig.3.3)

30kN 10kN/m 30kN


360kNm
1 2 4 6

3 5
4 4 2 6 1,8 6 2

GS

GS
GP

30 10
360 30

39 15 26 70
6 20
39
15 30
+ 20
24 +
T +
- 6 -
204 6
40

36 60
48
M
20
156

- Fig.3.3 -
Calculul reactiunilor
Grinda secundară 5-6
∑ M 5 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V6 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0 V6 = 70kN
∑M = 0; V5 ⋅ 6 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0 V5 = 20kN
6

Forţa concentrată din secţiunea 3 se va considera numai pe una dintre cele două
grinzi. Aici va fi considerată pe grinda principală.

- 53 -
Grinda secundară 3-4-5
∑ M 4 = 0; − V3 ⋅ 6 + 20 ⋅ 1,8 = 0 V3 = 6kN
∑M = 0; − V4 ⋅ 6 + 20 ⋅ 7,8 = 0 V4 = 26kN
3

Grinda principală 1-2-3


∑ M 1 = 0; − 360 + V2 ⋅ 8 + (30 − 6) ⋅ 10 = 0 V2 = 15kN
∑M = 0; 2 V1 ⋅ 8 − 360 + (30 − 6) ⋅ 2 = 0 V1 = 39kN
Calculul eforturilor
Pe grinda 5-6 forţa tăietoare este: Tx = 20 − 10 ⋅ x
Pentru Tx=0 rezultă x=2 m
Momentul încovoietor maxim este
M max = 20 ⋅ 2 − 10 ⋅ 2 ⋅ 1 = 20kNm

Problema 3.4 (fig.3.4)


20kN /m
60kN 60kN 100kN m
1 2 5 6
3 4
2 5 3 6 2 3 3 2

GS
GP GP
20
60 60 100

150 140 20
30
60 60
120

+ 40
T +
- - -
60 30 30 20
100
270
160
120
100
40
M

90
- Fig.3.4 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 3-4
∑ M 4 = 0; V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V3 = 60kN
∑M 3 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V4 ⋅ 6 = 0 V4 = 60kN
- 54 -
Grinda principală 4-5-6
∑ M 6 = 0; − 60 ⋅ 8 - 20 ⋅ 2 ⋅ 7 + V5 ⋅ 6 − 60 ⋅ 3 + 100 = 0 V5 = 140kN
∑M = 0; − 60 ⋅ 2 − 20 ⋅ 2 ⋅ 1 + 60 ⋅ 3 −V6 ⋅ 6 + 100 = 0 V6 = 20kN
5

Grinda principală 1-2-3


∑ M 2 = 0; − 60 ⋅ 7 + V1 ⋅ 5 + 20 ⋅ 3 ⋅1,5 + 60 ⋅ 3 = 0 V1 = 30kN
∑M 1 = 0; − 60 ⋅ 2 + V2 ⋅ 5 + 20 ⋅ 3 ⋅ 6,5 + 60 ⋅ 8 = 0 V2 = 150kN

Momentul încovoietor maxim pe grinda simplu rezemată 3-4 este


pl 2
M max = = 90kNm
8

Problema 3.5 (fig.3.5)

14kN/m 50kN 80kNm

3 4 5
1 2
3 5 2 5 6

GP GS GP

14
50 176
80

76 70 16
16 16
34 34

+ +
T
-
- - 16
16
42 36
176
63 68 80
21.714
M

- Fig.3.5 -

- 55 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 3-4
∑ M 4 = 0; − V3 ⋅ 5 + 80 = 0 V3 = 16kN
∑M = 0;
3 80 − V4 ⋅ 5 = 0 V4 = 16kN
Grinda principală 4-5
∑ Yi = 0; − 16 + V5 = 0 V5 = 16kN
∑M = 0; − 80 − 16 ⋅ 6 + M 5 = 0 M 5 = 176kNm
5

Grinda principală 1-2-3


∑ M 2 = 0; − 14 ⋅ 8 ⋅ 4 + V1 ⋅ 5 − 16 ⋅ 2 + 50 ⋅ 2 = 0 V1 = 76kN
∑M = 0; 14 ⋅ 8 ⋅ 1 − V2 ⋅ 5 − 16 ⋅ 7 + 50 ⋅ 7 = 0
1 V2 = 70kN
Calculul eforturilor
Tx = 34 − 14 ⋅ x = 0; x = 2,428m
(3 + 2,428) 2
M min = −14 ⋅ + 76 ⋅ 2,428 = −21,714kNm
2

Problema 3.6 (fig.3.6)

60kN
1 2 3 5 6
4

10 2 6 3 6 2

GS
GS
GP 60

2 12 30 80

10 20
60

T 10 +
+
-
2 -
20
120
20
M

60
- Fig.3.6 -
- 56 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 5-6
∑ M 5 = 0; − V6 ⋅ 6 + 60 ⋅ 8 = 0 V6 = 80kN
∑M = 0; − V5 ⋅ 6 + 60 ⋅ 2 = 0 V5 = 20kN
6

Grinda secundară 3-4-5


∑ M 4 = 0; V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 3 = 0 V3 = 10kN
∑M 3= 0; V4 ⋅ 6 − 20 ⋅ 9 = 0 V4 = 30kN
Grinda principală 1-2-3
∑ M 1 = 0; − V2 ⋅ 10 + 10 ⋅12 = 0 V2 = 12kN
∑M 2 = 0; − V1 ⋅ 10 + 10 ⋅ 2 = 0 V1 = 2kN

Grinda fiind încărcată cu o singură forţă, pe consolă, se poate trasa direct


diagrama de moment încovoietor, pornind de la momentul din secţiunea 6,
M 6 = −60 ⋅ 2 = −120kNm şi ţinând seama de legea de variaţie a momentului
încovoietor şi de faptul că în articulaţiile interioare acesta este egal cu zero.
De asemenea, se constată că efectul forţei se micşorează pe masură ce distanţa
creşte faţă de punctul său de aplicaţie.

Problema 3.7 (fig.3.7)

Calculul reacţiunilor

Din condiţia de echilibru pe orizontală pentru ansamblul grinzii rezultă:


∑ X i = 0; H1 − 60 2 ⋅ cos 450 = 0 H1 = 60kN
Grinda secundară 2-3
∑ M 2 = 0; 90 − V3 ⋅ 6 = 0 V3 = 15kN
∑M 3= 0; − V2 ⋅ 6 + 90 = 0 V2 = 15kN
Grinda principală 1-2
∑ Yi = 0; − V1 + 15 = 0 V1 = 15kN
∑M 1= 0; M 1 − 15 ⋅ 6 = 0 M 1 = 90kNm
Grinda principală 3-4-5
∑ M 5 = 0; − 15 ⋅ 8 + V4 ⋅ 6 − 80 ⋅ 3 + 60 ⋅ 2 = 0 V4 = 40kN
∑M 4 = 0; − 15 ⋅ 2 + 80 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 + 60 ⋅ 8 = 0 V5 = 115kN

- 57 -
80kN 60 2kN
90kNm
1 2 3 450
4 5

6 3 3 2 3 3 2

GS

GP GP
60 2
90 90 80

15 40 115
15 15

N - 60

60 60
+
25
T +
15 - -
55

120

30
45
M
90 45 45

-Fig.3.7 -

- 58 -
B. Să se traseze diagramele de eforturi şi să se calculeze deplasările indicate la
următoarele grinzi Gerber.

Problema 3.8 (fig.3.8) Translaţia v3 şi rotirea θ3rel.

80kN 20kN/m
1
Calculul reacţiunilor
2
2I 3 I Grinda secundară 3-4
4
4 4 2 6 3
∑M 4
= 0;
GS V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 9 ⋅ 1,5 = 0
GP
V3 = 45kN
20
80
∑M 3 = 0;
20 ⋅ 9 ⋅ 4,5 − V4 ⋅ 6 = 0
28,75 96,25 45 135
V4 = 135kN
60 Grinda principală 1-2-3
28,75 45
+ +
T
+ ∑M 2 = 0;
- - V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 45 ⋅ 2 = 0
51,25
75
V1 = 28,75kN
90
90
45
∑M 1 = 0;
M
80 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 + 45 ⋅ 10 = 0
2 V1 = 96,25kN
115
1kN
mv
3

4/3
1
m
θ3

- Fig.3.8 -

Calculul deplasărilor
mv ⋅ M 1 1 2 1 1 1 2  20
v3 = ∫ dx =3
⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ 2 − ⋅ 8 ⋅ 160 ⋅ 2 + ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅ 2 = − (metri)
EI 2EI  2 3 2 2 2 3  EI
Deplasarea are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.
- 59 -
mθ ⋅ M 1 1 24 1 14 1  2 4 1 
θ 3rel = ∫ 3
dx = ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ − ⋅ 8 ⋅ 160 ⋅ + ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅  + 1 +
EI 2EI  2 33 2 23 2  3 3 3 
1 1 1 2 20 ⋅ 6 2 1  85
+  ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 1 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 = − (metri)
EI  2 3 3 8 2  EI
Rotirea relativă are loc în sens invers sensului momentelor egale cu unitatea.

Problema 3.9 (fig.3.9) Translaţia v4 şi rotirile θ1 şi θ6.

20kN /m 90kN 10kN /m


1 5 6

2I I 3 I 4 I 2I
2
6 3 2,5 2,5 2 6

GS

GP GP
20 90 10
5

202,5 45 45 90 15
22,5

105
22,5 45
+ 45
T + +
- -
-
45 15
97,5

225
90

M
12,65 112,5 11,25
2
1kN
mv
4

1kN m
m
θ1
1
1kN m

6
1

- Fig.3.9 -

- 60 -
mv ⋅ M 1 1 2  1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1 
v4 = ∫ 4
dx =  ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅ 2  +  ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 2 − ⋅ ⋅ 6 ⋅ 2 =
EI EI  2 3  2EI  2 3 3 8 2 
210
=
(metri)
EI
mθ ⋅ M 1  2 20 ⋅ 6 2 1 1 1  22,5
θ1 = ∫ 1
dx =  ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 − ⋅ 6 ⋅ 225 ⋅ 1 = − (radiani)
EI 2EI  3 8 2 2 3  EI
mθ ⋅ M 1  2 10 ⋅ 6 2 1 1 1 
θ6 = ∫ 6
dx =  ⋅ ⋅ 6 ⋅ 1 − ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 1 = 0
EI 2EI  3 8 2 2 3 

Problema 3.10 (fig.3.10) Translaţia v5 şi rotirea relativă θ 3rel

180kNm 10kN/m
80kN
1 2 3 4
6
3I I I 5 I
4,5 4,5 3 3 3 2 6

GS
GS
GP
180 10
80

30 60 30 80 30 30
135
90 60

M
45 90 45
2
1 1kN

mv3
0,5 1 1kNm

3
0,5
0,75 1
1,5

- Fig.3.10 -

- 61 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 5-6
∑ M 6 = 0; V5 ⋅ 6 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V5 = 30kN
∑M
= 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V6 ⋅ 6 = 0 V6 = 30kN
5

Grinda secundară 3-4-5


∑ M 4 = 0; V3 ⋅ 6 − 80 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0 V3 = 30kN
∑M
= 0; 80 ⋅ 3 − V4 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0
3 V4 = 80kN
Grinda principală 1-2-3
∑ M 2 = 0; - V1 ⋅ 9 + 180 + 30 ⋅ 3 = 0 V1 = 30kN
∑M 1 = 0; 180 − V2 ⋅ 9 + 30 ⋅ 12 = 0 V2 = 60kN

Calculul deplasărilor
mv ⋅ M 1  1 2 1 1 2 1 1 
v5 = ∫ dx =
5

 − ⋅ 4,5 ⋅ 135 ⋅ ⋅ + ⋅ 4,5 ⋅ 45 ⋅  ⋅ + 1 −


EI 3EI  2 3 2 2 3 2 3 
1  1 1 2  1  1 2 1 2
− ⋅ 4,5 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + 1 + − ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 1 − ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 1 −
2  3 2 3  EI  2 3 2 3
1 2 1  1 2 1 1 2 
− ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅  1 + 2  + ⋅ 2 ⋅ 60 ⋅ 2 + ⋅ 3 ⋅ 60 ⋅  1 + 2  =
2 3 3  2 3 2 3 3 
197,5
=− (metri)
EI
mθ ⋅ M
rel 1  1 2 3 1 2 3 1 3
θ 3rel = ∫ 3
dx = − ⋅ 4,5 ⋅ 135 ⋅ ⋅ + ⋅ 4,5 ⋅ 45 ⋅  ⋅ + ⋅ −
EI 3EI  2 3 4 2 3 4 3 2
1  1 3 2 3  1  1 2 3 1 
− ⋅ 4,5 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + ⋅  + − ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + 1 +
2  3 4 3 2  EI  2 3 2 3 
1 1 2 1 1 2 1 1 1 1
+ ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅  1 + ⋅  + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ − ⋅ 3 ⋅ 60 ⋅ ⋅  =
2 3 3 2 2 3 2 2 3 2
161,25
=− (radiani)
EI

- 62 -
CAPITOLUL IV
CADRE STATIC DETERMINATE

Cadrele reprezintă o categorie de structuri frecvent utilizate în practică. Cadrele


static determinate sunt utilizate mai rar ca structuri de rezistenţă pentru construcţiile
reale, dar sunt utilizate ca instrument de calcul pentru cadrele static nedeterminate,
rezolvate prin metoda eforturilor. De aceea studiul lor prezintă importanţă deosebită.
Cadrele sunt alcătuite de obicei din bare drepte asamblate între ele prin noduri
rigide sau articulate. Mai rar apar şi bare curbe în alcătuirea cadrelor, dar acestea
reprezintă numai rigle (fig.IV.1).

consola rigla

stalp

- Fig.IV.1 -

Nodurile rigide se caracterizează prin aceea că deformarea prin încovoiere a


unei bare, conduce la deformarea prin încovoiere şi a celorlate bare ce se
intersectează în nod. În plus secţiunile din nod, ale tuturor barelor, au aceeaşi rotire şi
aceeaşi translaţie. Având aceeaşi rotire unghiul iniţial dintre bare se regăseşte între
tangentele duse în nod la forma deformată.
Nodurile articulate se caracterizează prin aceea că deformarea prin încovoiere a
unei bare nu conduce şi la deformarea celorlalte bare ce formează nodul. Secţiunile
din nod au aceeaşi translaţie dar rotiri diferite – are loc rotire relativ între secţiuni –
ceea ce conduce la modificarea unghiului iniţial dintre bare.
Calculul cadrelor static determinate se realizează în modul următor: se
calculează reacţiunile din condiţiile de echilibru static (vezi Capitolul I), se trasează
diagramele de eforturi, se verifică aceste diagrame şi se calculează deplasările
importante.
Verificarea diagramelor de eforturi se realizează scriind echilibrul unei părţi a
structurii, de obicei echilibrul unui nod.
O categorie aparte o formează cadrele simetrice în raport cu o axă. Simetria se
referă la elementele geometrice – lungimi de bare, dimensiunile şi forma secţiunilor
transversale – la legăturile interioare şi cele cu baza de susţinere.
- 63 -
Cadrele simetrice pot fi încărcate cu încărcări oarecare, cu încărcări simetrice
sau antisimetrice. Orice încărcare oarecare poate fi descompusă într-o încărcare
simetrică şi într-o încārcare antisimetrică. Ca urmare există următoarele
particularităţi:
- la cadrele simetrice, încărcate simetric, reacţiunile, diagramele de forţă
axială şi de moment încovoietor sunt simetrice, diagrama de forţă tăietoare
este antisimetrică, iar deformata este simetrică;
- la cadrele simetrice, încărcate antisimetric, reacţiunile, diagramele de forţă
axială şi de moment încovoietor sunt antisimetrice, diagrama de forţă
tăietoare este simetrică, iar deformata este antisimetrică.
În calculul deplasărilor apar următoarele situaţii particulare:
- rezultatul integrării a două diagrame simetrice între ele sau a două diagrame
antisimetrice între ele este diferit de zero;
- rezultatul integrării unei diagrame simetrice cu una antisimetrică (sau
invers) este egal cu zero.

APLICAŢII
A. Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele cadre static determinate.

Problema 4.1 (fig.4.1)

40kN 120
40

40
3

3
40 60 360
3 4
240
6

60
60
1 2 H 1 =40 4

6 V 1 =60 V 2 =60 60
40

240
- 60 120
+
360
+ -

60 60
40 T M
N

- Fig.4.1 -

- 64 -
Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; 40 − H 1 = 0 H 1 = 40kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
1 2
V2 = 60kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
2 1
V1 = 60kN
Verificare ∑ Y = 0; − 60 + 60 = 0
i

Calculul eforturilor
N 13 = + V1 = 60kN; N 24 = − V2 = −60kN
T13 = + H 1 = 40kN; T34 = − V1 = −60kN
M 31 = 6 ⋅ H 1 = 240kNm; M 34 = 6 ⋅ V2 = 360kNm; M c = 3 ⋅ 40 = 120kNm

Problema 4.2 (fig.4.2) Aceeaşi structură de la problema 4.1 dar cu reazemele


schimbate.

40kN 120
40
40 120
3

3 40
3 4
60
60
240 60
6

4
40 40
1 2 H 1 =40
240

6 V 1 =60 V 2 =60 60

40
240
+
120
- 40 -
40
60 +
+ -

60 60
N T 40 M

- Fig.4.2 -

- 65 -
Calculul reacţiunilor

∑ X = 0; 40 − H = 0
i 2
H 2 = 40kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
2 1
V1 = 60kN
∑ M = 0; 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0
1 2
V1 = 60kN
Verificare ∑ Y = 0; − 60 + 60 = 0 i

Problema 4.3 (fig.4.3)

30kN/m 30
3
4

H 1 =82,5 H 2 =37,5
1 2

V 1 =30 V 2 =30
3 5

37,5 90 150

- -
+ 37,5 - 30 + M max

+
30 N 30 82,5 T 37,5 M

- Fig.4.3 -

Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; 30 ⋅ 4 ⋅ 2 − V1 ⋅ 8 = 0 V1 = 30kN
∑M = 0; 30 ⋅ 4 ⋅ 2 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 30kN
1

Verificare ∑ Yi = 0; − 30 + 30 = 0
∑ M 3dr = 0; H 2 ⋅ 4 − 30 ⋅ 5 = 0; H 2 = 37,5kNm
∑ M = 0; H ⋅ 4 − 30 ⋅ 3 − 30 ⋅ 4 ⋅ 2 = 0;
st
3 1 H 1 = 82,5kNm
Verificare ∑ X = 0; 82,5 − 30 ⋅ 4 + 37,5 = 0
i

Calculul eforturilor

Tx = 82,5 − 30 ⋅ x = 0 ; x = 2,75m
2
2,75
M max = 82,5 ⋅ 2,75 − 30 ⋅ = 113,4375kNm
2

- 66 -
Problema 4.4 (fig.4.4)
2,50 30kN/m 30

3
α
4 5
6,50

1 2 H 1 =10 H 2 =10

V 1 =22,5 V 2 =157,5
4 4 2

3,445 24,38
+ + 60 65 125
+ 60
13,78 65
- - - +
20,405 13,77

60,155 - +
- - 77,38

22,5 157,5 10 10
N T M

-Fig.4.4 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 8 − 30 ⋅ 6 ⋅ 1 = 0 V1 = 22,5kN
∑M
= 0; 30 ⋅ 6 ⋅ 7 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 157,5kN
1

Verificare ∑ Yi = 0; 22,5 − 30 ⋅ 6 − 157,5 = 0


∑ M st3 = 0; 22,5 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 9 = 0; H 1 = 10kN
∑ M = 0; H 2 ⋅ 9 − 157,5 ⋅ 4 + 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; H 2 = 10kN
dr
3

Verificare ∑ X = 0;
i 10 − 10 = 0
Calculul eforturilor cos α = 0,848 sinα = 0,53
N 43 = −H 1 cos α − V1 sin α = −20,405kN
N 35 = − H 1 cos α + V1 sin α = 3,445kN
N 53 = N 35 − 30 ⋅ 4 ⋅ sin α = −60,155kN sau
N 53 = −(V2 − 30 ⋅ 2) sin α − H 2 cos α = −60,155kN
T43 = V1 cos α − H 1 sin α = 13,78kN
- 67 -
T35 = V1 cos α + H 1 sin α = 24,38kN
T53 = T35 − 30 ⋅ 4 ⋅ cos α = −77,38kN sau
T5 = −(V2 − 30 ⋅ 2) cos α + H 2 sin α = −77,38kN

Problema 4.5 (fig.4.5)

40kN
40
1 4 5
30kN 30
V 1 =105
4

3
H 1 =30
2

2
420
V 2 =145
4 4 2

85 40 80
190 30 + +
-
15 -
- + 105 -

15 60
63,64 +
145 30
N T M

- Fig.4.5 -

Calculul reacţiunilor
Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se obţine:

∑X i
= 0; − H 2 + 30 = 0 H 2 = 30kN
∑M 2
= 0; − V1 ⋅ 4 + 40 ⋅ 6 + 30 ⋅ 6 = 0 V1 = 105kN
∑M 1
= 0; 30 ⋅ 6 − V2 ⋅ 4 + 40 ⋅ 10 = 0 V2 = 145kN

Calculul efortului din bara dublu articulată 3-5

∑M stalp
4 = 0; H 2 ⋅ 6 − N 35 cos 45 0 ⋅ 4 = 0 N 35 = 63,64kN

- 68 -
Problema 4.6 (fig.4.6)

3 35 22,5
3

60kN 80kN 80
5 6 60 120 60
32,5
2

4 4
32,5
3

1 2 H 1 =32,5 H 2 =47,5
25
97,5
V 1 =25 V 2 =35
2 4 4

+ 237,5
5
+ - -
47 120 42,5
+ - + 8,5
47,5 + 97,5
35 22,5
- -
60
25 N 35 32,5 47,5 M
T
-Fig.4.6 -

Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; − 60 ⋅ 10 + V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 5 = 0 V1 = 25kN
∑M= 0; − 60 ⋅ 2 + 80 ⋅ 5 − V2 ⋅ 8 = 0
1 V2 = 35kN
Verificare ∑ Yi = 0; − 60 + 25 + 35 = 0
∑ M st3 = 0; − 60 ⋅ 6 + 15 ⋅ 4 + H 1 ⋅ 8 = 0; H 1 = 37,5kN
∑ M = 0; dr
3 H 2 ⋅ 8 − 45 ⋅ 4 − 80 ⋅ 3 = 0; H 2 = 42,5kN
Verificare ∑ X = 0; i − 32,5 − 47,5 + 80 = 0

Calculul eforturilor cos α = 0,8 sinα = 0,6


N 53 = H 1 cos α − V1 sin α + 60 sin α = 47 kN
N 63 = (80 − H 2 ) cos α − V2 sin α = 5kN
T53 = (V1 − 60) cos α + H 1 sin α = −8,5kN
T63 = − V2 cos α − (80 − H 2 ) sin α = −47,5kN

- 69 -
Problema 4.7 (fig.4.7)

20kN/m
20
80kN 80
4 3 5
4

α
1 2 H 1 =45 H 2 =35
V 1 =30
3 3 3 2 V 2 =130
180

40 40
51 18
+
- 140
35 -
+ + 30 90 90
- -
M
N T
130 35

- Fig.4.7 -
Calculul reacţiunilor

∑M 2 = 0; − V1 ⋅ 9 + 80 ⋅ 4 − 20 ⋅ 5 ⋅ 0,5 = 0 V1 = 30kN
∑M = 0; 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 5 ⋅ 8,5 − V2 ⋅ 9 = 0
1 V2 = 130kN
Verificare ∑ Yi = 0; − 30 + 130 − 20 ⋅ 5 = 0
∑ M st3 = 0; H 1 ⋅ 4 − 30 ⋅ 6 = 0; H 1 = 45kN
∑ X i = 0; 45 − 80 + H 2 = 0; H 2 = 35kN
Verificare ∑ M 3dr = 0; 20 ⋅ 5 ⋅ 2,5 − 130 ⋅ 3 + 35 ⋅ 4 = 0

Calculul eforturilor sin α = 0,8 cosα = 0,6


N 14 = H 1 cos α + V1 sin α = 51kN
T14 = H 1 sin α − V1 cos α = 18kN
M 4 = 45 ⋅ 4 − 30 ⋅ 3 = 90kNm

- 70 -
Problema 4.8 (fig.4.8)

10kN /m 10
4 3 5
60
2

60kN
3

2 M 1 =195 H 1 =10
1
V 1 =50 V 2 =50
2,5 2,5 125
125
50
50 -
-
50 -
+ - 225
+

50 T 195 M
50 N

- Fig.4.8 -

Calculul reacţiunilor

∑ X = 0; i 60 − H 1 − 10 ⋅ 5 = 0 H 1 = 10kN
∑ M = 0; dr
3
10 ⋅ 5 ⋅ 2,5 − V2 ⋅ 2,5 = 0 V2 = 50kN
∑ Y = 0; i
− V1 + 50 = 0 V1 = 50kN
∑ M = 0; 1
M 1 + 60 ⋅ 3 − 10 ⋅ 5 ⋅ 2,5 − 50 ⋅ 5 = 0 M 1 = 195kNm

- 71 -
Problema 4.9 (fig.4.9)

40
3 40kN 20 20
2

1 2 10 10
2

4 5
10 10
8 20 20

H 4 =40

V 4 =20 V 5 =20

10
10 40
10 +
20 - 40
20 -
+ 20
- -
20 - -
10 40 40
N T M

- Fig.4.9 -

Calculul reacţiunilor

- cadrul secundar 1-3-2


∑ M 2 = 0; − V1 ⋅ 8 − 40 ⋅ 2 = 0 V1 = 10kN
∑M 1 = 0; − 40 ⋅ 2 + V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 10kN
∑M st
3
= 0; 10 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 2 = 0; H 1 = 20kN
∑M dr
3 = 0; 10 ⋅ 4 − H 2 ⋅ 2 = 0; H 2 = 20kN

- cadrul principal 1-4-5-2


∑ X i = 0; H 4 − 20 − 20 = 0; H 4 = 40kN
∑ M 5 = 0; V4 ⋅ 8 − 10 ⋅ 8 − 20 ⋅ 2 − 20 ⋅ 2 = 0; V4 = 20kN
∑ M 4 = 0; − 20 ⋅ 2 − 20 ⋅ 2 − 10 ⋅ 8 + V5 ⋅ 8 = 0; V5 = 20kN

- 72 -
Problema 4.10 (fig.4.10)
60kN 60

5
3

15kN/m 15
4
5

H 2 =33,28 H 3 =41,72
1 2 3
V 1 =75 V 2 =126,25 V 3 =111,25
2,5 1,5 3 3

51,25 -
41,72 - -
+ 75
+ 41,72
51,25 111,25
75 +
-
75 - +
+ -
-
33,28 41,72
75 126,25 111,25
T
N

153,74 333,76
187,5

278,9
166,4
112,5

M
- Fig.4.10 -

Calculul reacţiunilor
∑ M st4 = 0; V1 ⋅ 2,5 − 15 ⋅ 5 ⋅ 2,5 = 0; V1 = 75kN
∑ M 2 = 0; 75 ⋅ 4 + 15 ⋅ 5 ⋅ 2,5 + 60 ⋅ 3 − V3 ⋅ 6 = 0 V3 = 111,25kN
∑ M = 0; 75 ⋅10 + 15 ⋅ 5 ⋅ 2,5 + V ⋅ 6 − 60 ⋅ 3 = 0 V = −126,25kN
3 2 2

Verificare ∑ Y = 0; 75 − 126,25 − 60 + 111,25 = 0


i

∑ M = 0; H ⋅ 8 − 111,25 ⋅ 3 = 0;
dr
5 3
H = 41,72kN 3

∑ M = 0; 75 ⋅ 7 − 15 ⋅ 5 ⋅ 5,5 + H ⋅ 8 − 126,25 ⋅ 3 = 0 H = 33,28kN


st
5 2 2

Verificare ∑ X = 0; 15 ⋅ 5 − 33,28 − 41,72 = 0


i

- 73 -
Problema 4.11 (fig.4.11)

80kN 80
3 H1=40 H2=40
2

1 2
60kN V1=20
2

V2=20
4
20 20
5

40 40

5 6 60

4 4

H5=70 H6=70

V5=127,5 V6=127,5

20 20 40 40 80 80
- -
+ 430
+ 40 - + 20
350
350
- - 80 80
+ 30 - + + 430
107,5

N T M
127,5 127,5 70 70

- Fig.4.11 -

Calculul reacţiunilor
Cadru l superior 1-3-2
∑ M 2 = 0; − V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 2 = 0 V1 = 20kN
∑M 1 = 0; 80 ⋅ 2 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 20kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 2 − 20 ⋅ 4 = 0 H 2 = 40kN
∑M = 0; H 1 ⋅ 2 − 20 ⋅ 4 = 0 H 1 = 40kN
st
3

Cadrul inferior 5-4-6


∑ M 6 = 0; − V5 ⋅ 8 + 60 ⋅ 5 + 40 ⋅ 7 + 20 ⋅ 8 + 40 ⋅ 7 = 0 V5 = 127,5kN
∑M 5 = 0; 60 ⋅ 5 + 40 ⋅ 7 + 40 ⋅ 7 + 20 ⋅ 8 − V6 ⋅ 8 = 0 V6 = 127,5kN

- 74 -
∑M st
4 = 0; H 5 ⋅ 5 − 127,5 ⋅ 4 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 = 0 H 5 = 70kN
∑M dr
4 = 0; H 6 ⋅ 5 − 127,5 ⋅ 4 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 = 0 H 6 = 70kN

Problema 4.12 (fig.4.12)

80kN 80

20kN/m 3 20kN/m 20 20
3
5

H1=15 H2=15
1 2
V1=80 V2=80
2 4 4 2

40
40 40 +
- -
15 40
40 +
- - - - -
40

80 N 80 15
T 15

160
160
40 40
115 115
75 75

- Fig.4.12 -
- 75 -
Calculul reacţiunilor
Structura este simetrică şi încărcată simetric. Reacţiunile sunt simetrice.

∑M 2 = 0; − 20 ⋅ 2 ⋅ 9 + V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0 V1 = 80kN
∑M 1 = 0; − 20 ⋅ 2 ⋅ 1 + 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 9 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 80kN
∑M st
3 = 0; − 20 ⋅ 2 ⋅ 5 + 8 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 8 = 0 H 1 = 15kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 5 = 0 H 2 = 15kN

Diagramele de forţă axială şi de moment încovoietor sunt simetrice iar


diagrama de forţă tăietoare este antisimetrică.

B. Să se calculeze deplasările indicate la următoarele structuri.

Problema 4.13 (fig.4.13) Translaţia u3 şi rotirea θ1

30kN /m
90
116,25
60
2I
3
3

2I 56,25
2I I
I
5

H 1 =11,25 H 2 =11,25
1 2
V 2 =157,5
V 1 =22,5 M
4 4 2
1
2
4 1

2,5 5
16
1 1
0,5
16 16
0,5
1
1 1 1 1
mu 3 1 m θ1
8
8

- Fig.4.13 -

- 76 -
Calculul reacţiunilor (pentru forţele reale)
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 8 − 30 ⋅ 6 ⋅1 = 0 V1 = 22,5kN
∑M 1 = 0; 30 ⋅ 6 ⋅ 7 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 157,5kN
∑M st
3 = 0; 22,5 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 8 = 0 H 1 = 11,25kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 8 − 157,5 ⋅ 4 + 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 H 2 = 11,25kN

Calculul reactiunilor (pentru translatia u3)

∑M 2 = 0; 1 ⋅ 8 − V1 ⋅ 8 = 0 V1 = 1kN
∑M 1 = 0; 1 ⋅ 8 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 1kN
∑M st
3 = 0; H 1 ⋅ 8 − 1 ⋅ 4 = 0 H 1 = 0,5kN
∑M dr
3 = 0; H 2 ⋅ 8 − 1 ⋅ 4 = 0 H 2 = 0,5kN

mu M 1  1 2 1 2
u3 = ∫ 3
dx = − ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ ⋅ 4 − ⋅ 4 ⋅ 90 ⋅ ⋅4+
EI 2EI  2 3 2 3
1 2 2 30 ⋅ 4 2 1 
+ ⋅ 5 ⋅ 116,25 ⋅ ⋅ 2,5− ⋅ ⋅ 5 ⋅ ⋅ 2,5 +
2 3 3 8 2 
1 1 2  602,81
+ ⋅ 5 ⋅ 56, 25 ⋅ ⋅ 2,5  = EI (metri)
EI  2 3

Calculul reacţiunilor (pentru rotirea θ1)

1
∑M 2
= 0; − 1 + V1 ⋅ 8 = 0 V1 = kN
8
1
∑M 1 = 0; − 1 + V2 ⋅ 8 = 0 V2 = kN
8
1 1
∑M st
3
= 0;
8
⋅ 4 − H1 ⋅ 8 = 0 H 1 = kN
16
1 1
∑ M 3dr = 0; − 1 + 8 ⋅ 4 + H1 ⋅ 8 = 0 H1 = 16 kN
mθ M 1 1 2 1 1  1 2 1
θ1 = ∫ 1
dx =  ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + ⋅ 1 + ⋅ 4 ⋅ 90 ⋅ ⋅ −
EI 2EI  2 3 2 3  2 3 2
1 2 5 2 30 ⋅ 4 2 1 5
− ⋅ 5 ⋅ 116,25 ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅5⋅ ⋅  −
2 3 16 3 8 2 16 
1 1 2 5  271,68
− ⋅ 5 ⋅ 56, 25 ⋅ ⋅ = (radiani)
EI  2 3 16  EI
- 77 -
Problema 4.14 (fig.4.14) Rotirea relativă din secţiunea 3, θ 3rel

1 1
3 3
120
60kN 60 4
3 4
2I 2I
2

45 1
I 75 45
I I
6

1 7,5 7,5
2 m θ3
1 1
75 M 15
2 4 4 8 8

-Fig.4.14 -
mθ M 2 1 2 3 1 1  2 3 1 
θ 3rel = ∫ dx =  ⋅ 6 ⋅ 45 ⋅
3
− ⋅ 20 ⋅ 75 ⋅  + 1  −
EI EI  2 3 4  2EI  2  3 4 3 
1 1  2 3 1  23,196
−  ⋅ 20 ⋅ 45 ⋅  + 1 = (radiani)
2EI  2  3 4 3  EI

Problema 4.15 (fig.4.15) Translaţiile v3,u3 şi rotirea θ 3rel .

3
3

1 0 k N /m 2I 2I 1 0 k N /m
60 60
I I
6

1 2 40 40

4 4 M

1
4 1 1
3 4
1
3 3

3
2 2 2
2 1 1
9 3 3
9
2 2
1 1 1 9
1 9
mv3 mθ3 9
2 2 9 8 mu3 8

-Fig.4.15 -

- 78 -
Încărcarea reală fiind simetrică rezultă reacţiunile şi diagrama M simetrice

Calculul reactiunilor (pentru forţele reale)


∑ M 2 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + V1 ⋅ 8 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V1 = 0
∑M 1 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V2 = 0
∑M st
3 = 0; − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 + H 1 ⋅ 9 = 0; H 1 = 40kN
∑M dr
3 = 0; − H 2 ⋅ 9 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; H 2 = 40kN

Calculul deplasărilor
Translatia v3
mv M 2 1 2 4 2 10 ⋅ 6 2 1 4
v3 = ∫ dx = −  ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ ⋅ + ⋅
3
⋅6⋅ ⋅  −
EI EI  2 3 3 3 8 2 3
2 1 2 4 693,33
−  ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ ⋅  = − (metri)
2EI  2 3 3 EI
Rotirea relativa θ 3rel

mθ M 2 1 2 2 2 10 ⋅ 6 2 1 2
θ rel
3 =∫ dx =
3

 ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅6⋅ ⋅  +
EI EI  2 3 3 3 8 2 3
2 1  2 2 1  396,66
+  ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅  ⋅ + ⋅ 1 = (radiani)
2EI  2  3 3 3  EI
Translatia u3

mu M 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1  1 1 2 
u3 = ∫ 3
dx = ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 + ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ 3 −
EI EI  2 3 3 8 2  2EI  2 3 
1 1 2  1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1 
−  ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ 3 −  ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 = 0
2EI  2 3  EI  2 3 3 8 2 

Observaţii
-Deoarece diagramele M, m v şi mθ sunt simetrice, rezultatul integrării
3 3

acestora este diferit de zero,


-Deoarece diagrama m u este antisimetrică, rezultatul integrării acesteia cu
3

diagrama M este egal cu zero.

- 79 -
Problema 4.16 (fig.4.16) Translaţiile v3,u3 şi rotirea θ 3rel .

3
3

10kN/m 2I 2I 10kN/m 180


180
I I
3

1 2 60 60

45
M 45

4 4
1

1 1
2 2

9 mu 3 9
8 8
-Fig.4.16 -

Încărcarea fiind antisimetrică rezultă reacţiunile şi diagrama M antisimetrice.

Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + V1 ⋅ 8 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V1 = 45kN
∑M 1 = 0; 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 45kN
∑M st
3 = 0; H 1 ⋅ 9 − 45 ⋅ 4 − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0; H 1 = 60kN
∑M = 0; H 2 ⋅ 9 − 45 ⋅ 4 − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0; H 2 = 60kN
dr
3

Diagramele M, m u fiind antisimetrice, rezultatul integrării lor este diferit de


3

zero.
Translatia u3
mu M 2 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1 
u3 = ∫ 3
dx =  ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 +
EI EI  2 3 3 8 2 
2 1 2  3600
⋅ 5 +
⋅ 180 ⋅ 3 = (metri)
2EI  2 3  EI
Deoarece diagramele m v şi m θ sunt simetrice (a se vedea problema 4.15), iar
3 3

diagrama M este antisimetrică rezultă v 3 = 0 şi θ3rel = 0 .


- 80 -
Problema 4.17 (fig.4.17) Translaţia v3 şi rotirea relativā θ rel
4 .

120
15kN/m 72

5
3 2I 2I 4 2I 48
I 48 45
I
6

8
M
2 8
1
12 87
4 6 2 6

1 0,533
2,4 0,533
1
2,4

1
0,8 1
1,333 6
0,4 0,4 4 4

mv 45 2
4 45
0,6 3 0,4 3
15 10
- Fig.4.17 -

Calculul reacţiunilor
∑ M dr4 = 0; 15 ⋅ 6 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 = 0; V5 = 45kN
∑ M 2 = 0; − V1 ⋅ 10 + 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − 45 ⋅ 6 = 0 V1 = 12kN
∑M 1 = 0; − V2 ⋅ 10 + 15 ⋅ 8 ⋅ 14 − 45 ⋅ 18 = 0 V2 = 87 kN
∑M st
3 = 0; H1 ⋅ 6 − 12 ⋅ 4 = 0; H1 = 8kN
∑M = 0; − 87 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 ⋅ 10 − 45 ⋅ 14 = 0;
dr
3 H 2 = 8kN
Calculul deplasărilor
Translatia v3

mv M 2 1 2  1  1 2 1 2 
v3 = ∫ 3

−dx =
⋅ 6 ⋅ 48⋅ ⋅ 2,4 + − ⋅ 4 ⋅ 48⋅ ⋅ 2,4 + ⋅ 6 ⋅ 72 ⋅ ⋅ 2,4 =
EI EI  2 3  2EI  2 3 2 3 
364,8
=− (metri)
EI
Deplasarea reală are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.

- 81 -
Rotirea relativa θ rel
4

mθ M 2 1 2  1  1 2
4 = ∫
θ rel dx = − ⋅ 6 ⋅ 48 ⋅ ⋅ 0,533 + − ⋅ 4 ⋅ 48 ⋅ ⋅ 0,533 −
4

EI EI  2 3  2EI  2 3
1 2 1 2 2 15 ⋅ 8 2 1 
− ⋅ 6 ⋅ 72 ⋅ ⋅ 0,8 − ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ ⋅ 1,333 + ⋅ ⋅ 8 ⋅ ⋅ 1,333 =
2 3 2 3 3 8 2 
177
=− (radiani)
EI

Problema 4.18 (fig.4.18) Pentru structura de la aplicaţia 4.5 să se calculeze


translaţia u6.

40kN
420
1 4 5 30kN
2I 2I 6
4

I A
80
3
2

M
4 2 N 35 = 45 2
4
60
6

1
1,5
mu 3 2
6 n 35 =
2
2
1

1,5

- Fig.4.18 -

Calculul reacţiunilor (pentru încărcarea unitate)


∑ X i = 0; H2 = 0
∑ M 2 = 0; − V1 ⋅ 4 + 1 ⋅ 6 = 0 V1 = 1,5kN
∑M = 0; − V2 ⋅ 4 + 1 ⋅ 6 = 0 V2 = 1,5kN
1

Calculul efortului din bara dublu articulată 3-5


3 2
∑M stalp
4
= 0; 1 ⋅ 6 − n 35 cos 450 ⋅ 4 = 0 n 35 = kN
2
- 82 -
Deoarece în alcătuirea structurii apare şi o bară dublu articulată, în calculul
deplasării se va ţine seama şi de efectul efortului axial din această bară.
mu M n N 1 1 2 1 2 
u6 = ∫ 6
dx + ∫ 35 35 dx =  ⋅ 2 ⋅ 60 ⋅ 2 + ⋅ 4 ⋅ 60 ⋅ 2 +
EI EA 35 EI  2 3 2 3 
1 1 2 1 2 1  1  3 2
+ ⋅ 4 ⋅ 420 ⋅ 6 + ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅  420 + 80  +  4 2 ⋅ 45 2 ⋅ =
2EI  2 3 2  3 3 
 EA
 2 
3760 540 2
= + (metri)
EI EA

Problema 4.19 (fig.4.19) Pentru structura de la problema 4.7 să se calculeze


translaţia u4 şi rotirea θ2.

20kN/m 180
80kN 3
4 5 40
2I I
2I
4

I
140
1 2
90
3 3 3 2 M
4 1
3 3
1

4 1 1 1
3 3 3 6
2 1 1
4 1
3 4 6 1
9 9 1
mu 9 mθ
4 2 9
- Fig.4.19 -

Calculul translaţiei u4
mu M 1 1 2 4 1 2 4 1 2 4
u4 = ∫ 4
dx =  ⋅ 5 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 180 ⋅ ⋅ −
EI 2EI  2 3 3 2 3 3 2 3 3
2 20 ⋅ 3 2 1 4 1 1 2 4  513,88
− ⋅ ⋅3⋅ ⋅  + ⋅ 4 ⋅ 140 ⋅ ⋅ = (metri)
3 8 2 3  EI  2 3 3  EI

- 83 -
Calculul rotirii θ2
mθ M 1 1 2 1 1 2 1 1 2 1
θ2 = ∫ 2
dx = ⋅ 5 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 180 ⋅ ⋅ −
EI 2EI  2 3 3 2 3 3 2 3 3
2 20 ⋅ 3 2 1 1 1 1 2 1  128,47
− ⋅ ⋅3⋅ ⋅  +  ⋅ 4 ⋅ 140 ⋅ ⋅  = (radiani)
3 8 2 3  EI  2 3 3 EI

Problema 4.20 (fig. 4.20) Translaţia u4 şi rotirea θ1.

90
10kN/m 3 5 90
4 2I
I I
6

1 45 15
2
30
M 30
3 3

1 1
3 3
1 2 2

1 1 1 1
2 12 12
2
1
1 1 1
mu 1 mθ 1
4 1
6
6
- Fig.4.20 -
Translaţia u4
mu M 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1 1 2 
u4 = ∫ dx =
4

 ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 + ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 +
EI EI  2 3 3 8 2 2 3 
2 1 2  1620
+ ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 3 = (metri)
2EI  2 3  EI
Rotirea θ1
mθ M 1 1  2 1 1  2 10 ⋅ 6
2
1 3 1 2 1
θ1 = ∫ 1
dx =  ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + 1 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ ⋅ + ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ ⋅  +
EI EI  2 3 2 3  3 8 2 2 2 3 2
2 1 2 1  450
+ ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ = (radiani)
2EI  2 3 2  EI

- 84 -
CAPITOLUL V
GRINZI CU ZĂBRELE

Grinzile cu zăbrele plane – sau structuri articulate plane – sunt ansambluri de


bare legate între ele prin noduri articulate şi cu baza de susţinere astfel încât să
formeze structuri de rezistenţă, invariabile geometric şi static determinate. Calculul
acestor structuri are la bază ipotezele simplificatoare ale calculului liniar elastic,
precum şi următoarele ipoteze specifice:
- axele barelor sunt concurente în noduri,
- nodurile se consideră a fi articulaţii perfecte,
- forţele se aplică numai în noduri ca forţe concentrate.
Consecinţa acestor ipoteze specifice o constituie faptul că în bare apar numai
eforturi axiale - de întindere sau de compresiune. Deci fiecare bară reprezintă o
singură necunoscută în calculul eforturilor.
Pornind de la constatarea că figura geometrică cea mai simplă, invariabilă în
plan, este triunghiul, pentru realizarea unui ansamblu cu invariabilitate geometrică
proprie este necesară o succesiune de triunghiuri. Dacă ansamblul are n noduri, atunci
este necesar un număr de bare
b = 2n − 3 (V.1)
deoarece pentru a lega un nod de restul ansamblului sunt necesare două bare, cu
excepţia primelor trei noduri – care au format triunghiul de bază – pentru care au fost
necesare numai trei bare (fig.V.1,a).
În cazul în care invariabilitatea geometrică se obţine numai dacă se consideră şi
legăturile cu baza de susţinere (fig.V.1,b), atunci relaţia (V.1) se scrie astfel
b + r = 2n (V.2)
unde r reprezintă numărul de legături simple din reazeme.
Expresia (V.2) reprezintă şi condiţia de determinare statică deoarece b+r
reprezintă numărul necunoscutelor iar 2n numărul ecuaţiilor de echilibru static ce se
pot scrie pentru cele n noduri.
După modul de alcătuire, grinzile cu zăbrele se împart în următoarele categorii:
- grinzi cu zăbrele simple, realizate dintr-o succesiune de triunghiuri, fără ca
acestea să se suprapună,
- grinzi cu zăbrele compuse, realizate dintr-un sistem principal peste care se
suprapune unul sau mai multe sisteme secundare,
- grinzi cu zăbrele complexe, la care nu sunt noduri formate din două bare, ci în
fiecare nod se întâlnesc trei sau mai multe bare.
Calculul grinzilor cu zăbrele constă în: calculul reacţiunilor, calculul eforturilor
şi calculul deplasărilor.
Calculul eforturilor din barele grinzilor cu zăbrele se realizează cu una dintre
metodele următoare:
- 85 -
- Metoda izolării nodurilor. Se utilizează în calculul eforturilor grinzilor cu
zăbrele simple şi compuse. Este indicat ca înaintea începerii calculului eforturilor să
se identifice eventualele bare de efort nul, pentru ipoteza de calcul considerată.
Aceste cazuri sunt:
- nod format din două bare şi neîncărcat cu forţe, eforturile din ambele
bare sunt egale cu zero (fig.V.1,c);
- nod format din trei bare, dintre care două în prelungire (fig.V.1,c) şi
nodul nu este încărcat, efortul din bara a treia este egal cu zero.
Calculul eforturilor începe dintr-un nod format din două bare, deoarece pentru
fiecare nod pot fi scrise numai două ecuaţii de echilibru static (ecuaţiile de proiecţie
∑ X i = 0 şi ∑ Yi = 0 ). Ecuaţia de momente este satisfăcut pentru că forţele sunt
concurente în noduri. După rezolvarea primului nod se trece la un alt nod format din
două bare de efort necunoscut.
Procesul continuă, trecând din nod în nod, până la penultimul nod unde există
o singură bară de efort necunoscut, iar la ultimul nod eforturile sunt cunoscute în
ambele bare. Deci, ultimul nod este un nod de verificare. O greşeala pe parcurs nu
este detectată decât la final şi calculul trebuie reluat cu primul nod. Acesta este
dezavantajul metodei.

2 4 6

1
3 5

a
b

intindere
N1 =0 N3 =0
N1 N2 compresiune

N2 =0 d
c

- Fig.V.1 -

După calculul eforturilor într-un nod este bine ca natura acestora - întindere sau
compresiune - să fie marcată pe structură, conform convenţiei din figura V.1,d.
- Metoda secţiunilor simple. Prin această metodă se pot determina eforturile
din trei bare ale grinzii cu zăbrele, fără a fi necesară cunoaşterea eforturilor din
celelalte bare. Pentru aceasta se secţionează trei bare, astfel încât grinda cu zăbrele să
fie separată în două părţi distincte şi se scrie echilibrul uneia dintre părţi. Având la
- 86 -
dispoziţie trei ecuaţii de echilibru static se pot calcula eforturile din trei bare. Metoda
poate fi utilizată atât pentru calculul eforturilor cât şi pentru verificarea pe parcurs a
rezultatelor obţinute prin metoda izolării nodurilor.
- Metoda dublei secţiuni. Se utilizează pentru calculul eforturilor la grinzile cu
zăbrele complexe. Se secţionează prin două secţiuni un număr mai mare de bare dar
se urmăreşte ca în ambele secţiuni să apară numai eforturile din două bare. Se scriu,
de obicei, ecuaţii de momente astfel încât să se obţină un sistem de două ecuaţii cu
două necunoscute. După rezolvarea acestui sistem, cu două eforturi necunoscute, se
pot calcula eforturile din celelalte bare ale grinzii cu zăbrele utilizând una dintre cele
două metode anterioare.
- Metoda inlocuirii barei. Se utilizează, de asemenea, pentru calculul
eforturilor în barele grinzilor cu zabrele complexe.
Metoda constă în următoarele etape:
- se suprimă o bară din sistem şi se introduce într-o nouă poziţie –
denumită aici bara i-j. Noua configuraţie trebuie să respecte condiţia de
invariabilitate geometrică;
- se încarcă noul sistem cu forţele reale P şi se obţin eforturile N0, iar în
bara aflată în noua poziţie efortul N ij0 ;
- se încarcă noul sistem cu o pereche de forţe X=1, acţionând pe direcţia
iniţială a barei înlocuite şi se obţin eforturile n0, iar în bara în discuţie
efortul n ij0 ;
- se impune condiţia ca în bara ij efortul să fie egal cu zero, deoarece în
realitate această bară nu există. Deci
N ij = N ij0 + n ij0 ⋅ X = 0 (V.3)
de unde rezultă
N ij0
X=− 0 (V.4)
n ij
Necunoscuta X reprezintă efortul din bara iniţială, iar eforturile în celelalte
bare ale grinzii cu zăbrele se obţin prin suprapunere de efecte, printr-o relaţie de
forma (V.3).
Calculul deplasărilor la grinzile cu zăbrele se realizează utilizând relaţia
Maxwell-Mohr, din care se reţine numai termenul ce conţine efectul forţelor axiale.
niN b
n Nl
∆i = ∫ dx = ∑ i (V.5)
EA 1 EA
Calculul se conduce într-un tabel, în care pentru fiecare bară se calculează un
termen de forma (V.5). Pentru translaţia unui nod încărcarea unitară este o forţă, iar
pentru rotirea unei bare încărcarea unitară este un cuplu al cărui moment este egal cu
unitatea (braţul de părghie fiind chiar bara respectivă).

- 87 -
APLICAŢII

A. Să se determine eforturile din barele următoarelor grinzi cu zăbrele utilizând


metoda indicată.

Problema 5.1 (fig.5.1) Metoda izolării nodurilor.

80kN 80
2 4 6 8
2

1 9
3 5 7
2 2 50 30
2 2

- Fig.5.1 -
Calculul reacţiunilor:
∑ X i = 0; H1 = 0
∑ M 9 = 0; V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 5 = 0; V1 = 50kN
∑ M 1 = 0; 80 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 = 0; V2 = 30kN
Calculul eforturilor în bare
Iniţial eforturile necunoscute se consideră eforturi de întindere.
2 1
Nodul 1 ( sin α = ; cos α = )
5 5
∑ Yi = 0; 50 + N 12 sin α = 0;
N12
∑X = 0; N 13 + N 12 cos α = 0;
i
1 α de unde rezultă
N13 N 12 = −25 5kN (compresiune)
50 N 13 = 25kN (întindere)

Nodul 2
∑Y i
= 0; 25 5sinα − N 23 sin α = 0;

2 N24 ∑X = 0; 25 5cosα + N 23 cos α + N 24 = 0;


i

de unde rezultă
25 5 N23 N 23 = 25 5kN (întindere)
N 24 = −50kN (compresiune)

- 88 -
Nodul 3

∑Y i = 0; 25 5sinα + N 34 sin α = 0;
25 5
N34
∑X = 0; − 25 − 25 5cosα − 25 5 cos α + N 35 = 0;
i

3 de unde rezultă
25 N 35 N 34 = −25 5kN (compresiune)
N 35 = 75kN (întindere)

Nodul 4
∑Y i = 0; 25 5sinα − 80 − N 45 sin α = 0;
80 ∑X = 0; 50 + 25 5cosα − 15 5 cos α + N 46 = 0;
i

de unde rezultă
50 4 N46
N 45 = −15 5kN (compresiune)
N 46 = −60kN (compresiune)
25 5 N45

Nodul 5
∑X i = 0; − 75 + 15 5cosα + N 56 cos α + N 57 = 0;

15 5
∑Y = 0; i − 15 5sinα + N 56 sin α = 0;
de unde rezultă
N56
N 56 = 15 5kN (întindere)
75 N 57
N 57 = 45kN (întindere)
5

Nodul 6
∑Y i = 0; − 15 5sinα − N 67 sin α = 0;

60 6 N68 ∑X i= 0; 60 − 15 5cosα − 15 5 cos α + N 68 = 0;


de unde rezultă
15 5 N67 N 67 = −15 5kN (compresiune)
N 68 = −30kN (compresiune)

- 89 -
Nodul 7
∑Y i = 0; − 15 5sinα + N 78 sin α = 0;

15 5 ∑X = 0; − 45 + 15 5cosα + 15 5 cos α + N 79 = 0;
i

de unde rezultă
N78
45 N 78 = 15 5kN (întindere)
N 79 N 79 = 15kN (întindere)
7

Nodul 8
In acest nod există o singură bară de efort necunoscut
∑ Yi = 0; − 15 5sinα − N 89 sin α = 0;
30 8
N 89 = −15 5kN (compresiune)
∑ X i = 0; Aceasta este o prima relaţie de verificare
15 5 N89
30 − 15 5cosα − 15 5 cos α = 0; 30 − 15 − 15 = 0
Calcul corect

Nodul 9

15 5 Este nod de verificare

15
∑ X i = 0; − 15 + 15 5cosα = 0; − 15 + 15 = 0
9
∑Y = 0;
i − 15 5sinα + 30 = 0; − 30 + 30 = 0
Calculul a fost efectuat corect.
30

Problema 5.2 (fig.5.2) Metoda izolării nodurilor

7
120kN 120kN 120 120
5 9
3

3 11
1 12
2 4 6 8 10
60kN 150 60 150
2 2 2 2 2 2

- Fig.5.2 -

- 90 -
Grinda cu zăbrele este simetrică şi încărcată simetric, deci reacţiunile şi
eforturile vor fi simetrice. Eforturile sunt date în tabelul 5.2
Tabelul 5.2
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul +300,0 -335,41 0 +300,0 -134,16 -201,25 0
Bara 4-6 4-7 5-7 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +140,0 +72,11 -201,25 +60,0 +140,0 +72,11 -201,25
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul 0 +300,0 -134,16 -201,25 0 +300,0 -335,41

Problema 5.3 (fig.5.3) Aceeaşi structură de la problema 5.2 la care se schimbă


poziţia a două bare.

7
120kN 120kN 120 120
5 9
3

3 11
1 12
2 4 6 8 10
150 60 150
60kN
2 2 2 2 2 2

- Fig.5.3 -

Eforturile sunt date în tableul 5.3


Tabelul 5.3
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul +300,0 -335,41 0 +300,0 -134,16 -201,25 +60,0
Bara 4-6 5-6 5-7 6-7 6-8 6-9 7-9
Efortul +180,0 -56,57 -156,53 +140,0 +180,0 -56,57 -156,53
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul +60,0 +300,0 -134,16 -201,25 0 +300,0 -335,41

În acest caz de distribuţie a barelor se constată următoarele:


- numai două bare sunt de efort nul,
- în bara 6-7 apare efort de întindere de 140kN în loc de 60kN, cum era în
cazul anterior,
- cresc eforturile de întindere din barele 4-6 şi 6-8 de la 140kN la 180kN,
- scade efortul de compresiune din barele 5-7 şi 7-9 de la 201,25kN la
156,53kN.

- 91 -
Problema 5.4 (fig.5.4) Metoda izolării nodurilor.

60kN
30kN 6 30kN
5 8
3

3 10
20kN 20kN
4 7
2

1 2 9 11

4 4 2 2 4 4

60
30 30

20
20

80 80

- Fig.5.4 -
Eforturile sunt date in tabelul 5.4
Tabelul 5.4
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul -40,0 +44,72 -60,0 -44,72 +120,0 -89,44 -27,04
Bara 4-6 4-7 5-6 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +3,0 +63,33 -72.67 +3,0 -72,67 -27,04 -44,72
Bara 7-10 8-10 9-10 9-11 10-11
Efortul +120,0 -89,44 -60,0 -40,0 +44,72

Problema 5.5 (fig.5.5) Metoda izolării nodurilor.


50kN 50kN 50 50
40kN 3 5 7 9 11 40
3

1 40
12
2 4 6 8 10
2 2 2 2 2 2 40 60

-Fig.5.5 -
- 92 -
Eforturile sunt date in tabelul 5.5
Tabelul 5.5
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 4-5
Efortul +66,67 -48,07 +40,0 +93,33 -48,07 -66,67 -10,0
Bara 4-6 4-7 5-7 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +86,67 +12,02 -93,33 0 +86,67 -12,02 -80,0
Bara 8-9 8-10 9-10 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul +10,0 +80,0 -72,11 -40,0 +60,0 +40,0 -72,11

Problema 5.6 (fig.5.6) Metoda izolării nodurilor.

30kN 50 30 20
20kN
2 4 6 7
80
3

3
3

80

1
4 4 4

- Fig.5.6 -

Eforturile sunt date in tabelul 5.6


Tabelul 5.6
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5
Efortul +60,0 -100,0 -16,67 +93,34 -15,0 -99,68
Bara 4-5 4-6 5-6 5-7 6-7
Efortul +42,72 +53,34 -30,0 -59,96 +53,34

Grinda cu zăbrele fiind o consolă, calculul eforturilor se poate începe prin


izolarea nodului 7.

- 93 -
Problema 5.7 (fig.5.7) Metoda secţiunilor simple

90 I-I 90
15 17 I 18 N17-18
16 19
2

8 14 N12-17
9 10 11 I 12 13 N11-12
30kN 60kN 30 60 60
2

6 7
II
2

II II - II
4 5 N47 N57
N46
2

2 3
1

2 2 2 2 120
2 2
120

- Fig.5.7 -

Calculul reacţiunilor

∑X i = 0; H1 = 0
∑M 1 = 0; − 30 ⋅ 3 + 60 ⋅ 3 + 90 ⋅ 5 − V14 ⋅ 9 = 0; V14 = 60kN
∑M 14 = 0; − 30 ⋅ 12 + V1 ⋅ 9 − 60 ⋅ 6 − 90 ⋅ 4 = 0; V1 = 120kN

Eforturile din secţiunea I-I. Se scrie echilibrul părţii din dreapta.

∑ M = 0; 17 N 11-12 ⋅ 2 + 90 ⋅ 2 − 60 ⋅ 6 = 0; N 11-12 = 90kN


∑ M = 0; 12 − N 17-18 ⋅ 2 − 60 ⋅ 4 = 0; N 17-18 = −120kN
∑ Y = 0;
i N 12-17 cos 45 0 − 90 + 60 = 0; N 12-17 = 30 2kN

Eforturile din sectiunea II-II. Se scrie echilibrul părţii inferioare a grinzii cu


zăbrele.
∑ M 7 = 0; N 46 ⋅ 2 + 120 ⋅ 1 = 0; N 46 = −60kN
∑ M 4 = 0; − 120 ⋅1 − N 57 ⋅ 2 = 0; N 57 = −60kN
∑ X i = 0; N 47 cos 45 0 = 0; N 47 = 0

- 94 -
Problema 5.8 (fig.5.8) Metoda secţiunilor simple

80kN 8 80kN
II
I 6 10
4 12
3

30kN 2 14
2

1 13
3 I 5 7 II 9 11

2 2 2 2 2 2

I-I 8 80
N8-10 II - II
N46 6 10
4 12
30 2
α
14

N36 N89
1 β γ 13

30 3 N35 N79 9 11
75 85
- Fig.5.8 -
Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; 30 − H 1 = 0; H 1 = 30kN
∑ M 1 = 0; 30 ⋅ 2 + 80 ⋅ 4 + 80 ⋅ 8 − V13 ⋅ 12 = 0; V13 = 85kN
∑ M 13 = 0; V1 ⋅ 12 + 30 ⋅ 2 − 80 ⋅ 8 + 80 ⋅ 4 = 0; V1 = 75kN

Secţiunea I-I. Se scrie echilibrul părţii din stânga.


∑ M 6 = 0; 30 ⋅ 4 − 30 ⋅ 2 + 75 ⋅ 4 − N 35 ⋅ 4 = 0; N 35 = 90kN
∑ M 3 = 0; 30 ⋅ 2 + 75 ⋅ 2 + N 46 cos α ⋅ 3 = 0; N 46 = −78,26kN
∑ X i = 0; 30 − 30 + N 35 + N 46 cos α + N 36 cos β = 0; N 36 = −44,72kN
Secţiunea II-II. Se scrie echilibrul părţii din dreapta.
∑ M 8 = 0; N 79 ⋅ 5 + 80 ⋅ 2 − 85 ⋅ 6 = 0; N 79 = 70kN
∑ M 9 = 0; − N 8-10 cos α ⋅ 4 − 85 ⋅ 4 = 0; N 8-10 = −95,03kN
∑ X i = 0; − N 79 − N 89 cos γ − N 8−10 cos α = 0; N 89 = 40,39kN

- 95 -
Problema 5.9 (fig.5.9) Grinda cu zăbrele este o grindă compusă.
Se calculează eforturile separat pentru părţile secundare şi separat pentru partea
principală şi apoi se suprapun efectele pentru barele comune. Calculul se efectuează
cu metoda izolării nodurilor sau metoda secţiunilor simple.
40kN 40kN 40kN
4 10
6
2

2 5 8 11
2

1 12
3 7 9
30kN 30kN
4 4 4 4

S1 2 5 8 11
S2

1 7 7 12
3 9
15 30 15 15 30 15
40 40 40

4 10
6

15 15
7
1 12
90 15 15 90

- Fig.5.9 -
Eforturile din barele sistemelor secundare S1 şi S2 sunt date în tabelul 5.9,a.
Tabelul 5.9,a
S1 Bara 1-2 1-3 2-3 2-5 3-5 3-7 5-7
Efortul -15 2 +15 +15 2 -30 +15 2 +15 -15 2
S2 Bara 7-8 7-9 8-9 8-11 9-11 9-12 11-12
Efortul -15 2 +15 +15 2 -30 +15 2 +15 -15 2
Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.9,b.
Tabelul 5.9,b
Bara 1-4 1-7 4-6 4-7 6-7 6-10 7-10 7-12 10-12
Efortul -75 2 +75 +110 +35 2 -40 +110 +35 2 +75 -75 2

- 96 -
Eforturile în barele grinzii cu zăbrele reale sunt date în tabelul 5.9,c.
Tabelul 5.9,c
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 3-7
Efortul -90 2 +90 +15 2 -75 2 -30 +15 2 +90
Bara 4-5 4-6 5-7 6-7 6-10 7-8 7-9
Efortul +35 2 +110 +20 2 -40 +110 +20 2 +90
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 9-12 10-11 11-12
Efortul +15 2 +35 2 -30 +15 2 +90 -75 2 -90 2

Problema 5.10 (fig.5.10)

20 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 20

2 a 3 c e 5 g i 7 9 11 13
1,5

j
b d
1,5

f h 14
1
4 6 8 10 12
3 4,5 4,5 4,5 4,5 3

Sistem secundar 1 Sistem secundar 2


40 40 40
40 40
2 a 3 3 c e 5 g i 7

20 80
20 80 j
d
b
f h

6
Sistem principal

140 40 200 40 140 40


20 3
2 7
5 9 11 13

14
1
4 6 8 10 12
320 320

- Fig.5.10 –

- 97 -
Sistemul secundar 1
N 2 b = 20 2kN ; N 2 a = −20kN ; N ab = −40kN ; N a 3 = −20kN ; N b 3 = 20 2kN
Sistemul secundar 2. Eforturile sunt date în tabelul 5.10,a
Tabelul 5.10,a
Bara 4-c 4-d c-d c-e d-e d-f e-f
Efortul -120,0 144,22 -40,0 -120,0 36,06 108,17 -60,0
Bara e-5 f-5 f-6 5-6 5-g 5-h 6-h
Efortul -90,0 50,0 72,11 -80,0 -90,0 50,0 72,11
Bara g-h g-i g-j h-j i-j i-7 j-7
Efortul -60,0 -120,0 36,06 108,17 -40,0 -120,0 142,22

Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.10,b numai pentru
jumătate de structurā deoarece încărcarea este simetrică.
Tabelul 5.10,b
Bara 1-2 1-3 1-4 2-3 3-4 3-5 3-6
Efortul -40,0 -395,98 280,0 0 0 -490,0 252,39
Bara 4-6 5-6 5-7 6-7 6-8 7-8
Efortul 280,0 -40,0 -490,0 -180,28 640,0 0

Eforturile din sistemul real se obţin prin suprapunerea eforturilor obţinute în


sistemele secundare şi sistemul principal, acolo unde cele două sisteme se suprapun.
De exemplu: N 2 a = −20kN ; N a 3 = −20kN ; N b 4 = −367,70kN ; N 4 c = −610kN .

Problema 5.11 (fig.5.11) Metoda dublei secţiuni


20kN
3
I 4
II
1

2 5
3

1 7 6

II 40kN
2 2 2 2
20
I-I A N34 N45 II - II
3 5
β
2 N36 N36
α
N27
N12 N27 α 7 6 B
N17 40kN 25
6

- Fig.5.11 -
- 98 -
Calculul reacţiunilor
∑ M 6 = 0; V1 ⋅ 8 − 20 ⋅ 6 − 40 ⋅ 4 = 0 V1 = 35kN
∑ M 1 = 0; 20 ⋅ 2 + 40 ⋅ 4 − V6 ⋅ 8 = 0 V6 = 25kN
Calculul eforturilor
Secţiunile au fost practicate astfel încât în ambele să se afle două bare şi anume
barele 2-7 şi 3-6.
Pentru partea din stânga a secţiunii I-I scriind o ecuaţie de momente în raport
cu punctul A se obţine:
∑ M A = 0; − N 27 cosα ⋅ 1 + 20 ⋅ 2 − N 36 sin β ⋅ 2 = 0
Pentru partea din dreapta a secţiunii II-II scriind o ecuaţie de momente în
raport cu punctul B se obţine:
∑ M B = 0; N 27 sinα ⋅10 − 40 ⋅10 + 25 ⋅ 6 + N 36 sin β ⋅ 6 = 0
Rezolvând sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute se obţin eforturile în
barele 2-7 şi 3-6 : N 27 = 44kN şi N 36 = −4,29kN .
Celelalte eforturi se determină utilizând metoda izolării nodurilor şi au valorile:
N 57 = 22,60kN ; N 17 = −13,60kN ; N 12 = −44,0kN ; N 23 = −39,35kN ;
N 34 = −31,70kN ; N 67 = 3,57kN ; N 56 = −12,6kN ; N 45 = −20,21N ;
N 14 = 16,22kN.

Problema 5.12 (fig.5.12) Metoda înlocuirii barei.


4
4

X=1
30kN 30
2 5 6
4

3 30
1 7

4 4 15 15

- Fig. 5.12 -

Bara 4-5 se mută în poziţia 3-5. Noua structură se încarcă cu perechea de forţe
X=1 şi se obţin eforturile n ij0 şi apoi cu forţa reală şi se obţin eforturile N ij0 .
Punând condiţia ca efortul în bara 3-5 să fie egal cu zero rezultă:
N 35 = N 350 + n 350 ⋅ X = 0
de unde
N 350
X = − 0 = 30kN
n 35

- 99 -
Cunoscând X se determină şi celelalte eforturi prin suprapunere de efecte, aşa
cum se prezintă în tabelul 5.12.
Tabelul 5.12
Bara n ij
0
N ij
0
Nij
1-2 -1 +30 0
1-5 + 2 − 15 2 + 15 2
1-3 -1 +45 +15
2-4 − 0,5 2 0 − 15 2
2-3 + 0,5 2 − 30 2 0
3-5 -1 +30 0
3-7 -1 +15 -15
3-6 + 0,5 2 0 + 15 2
5-7 + 2 − 15 2 + 15 2
4-5 +1 0 +30
4-6 − 0,5 2 0 − 15 2
6-7 -1 0 -30

Problema 5.13 (fig.5.13)

20kN/m 20
60kN 60
1 3 2
4 5
2

6 7 105 75
3 N67
3 3 3

135 45
- 15 15
+ +
- -
90 N 90 +
- - 45 T 15
+
162,25 + 162,25
135
45 45 N57
N46 N27
N16 135
α
α
7
6 135 M

-Fig.5.13 -

- 100 -
Această structură este o structură mixtă, având bare solicitate la încovoiere şi
bare solicitate numai axial. Reacţiunile se determină din condiţiile de echilibru al
ansamblului. Pentru calculul eforturilor din barele dublu articulate se determină mai
întâi, din condiţie de moment zero în raport cu articulaţia 3, efortul N67. Celelalte
eforturi se obţin din echilibrul nodurilor 6 şi 7.

Calculul reacţiunilor
∑ X i = 0; H 1 = 0
∑ M = 0; V ⋅ 12 − 20 ⋅ 6 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 = 0 V = 105kN
2 1 1

∑ M = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + 60 ⋅ 9 − V ⋅ 12 = 0 V = 75kN
1 2 2

Efortul din bara 6-7


∑ M 3dr = 0; N 67 ⋅ 2 + 60 ⋅ 3 − 75 ⋅ 6 = 0 N 67 = 135kN
3 2
Nodul 6 cos α = ; sin α =
13 13
∑ X i = 0; N 16 ⋅ cos α − 135 = 0 N 16 = 162,25kN
∑ Yi = 0; 162,25 ⋅ sinα − N 46 = 0 N 46 = 90kN
Nodul 7
∑ X i = 0; 135 + N 27 ⋅ cos α = 0 N 27 = 162,25kN
∑ Y = 0; 162,25 ⋅ sinα − N = 0
i 57
N 57 = 90kN

B. Să se calculeze deplasările indicate la următoarele grinzi cu zăbrele

Problema 5.14 (fig.5.14) Translaţia pe orizontală a nodurilor 6 şi 3. Barele


verticale şi cele înclinate au aria secţiunii transversale egală cu 2A iar celelalte bare
au aria egală cu A.

20kN 20 1
6 7 8
4

20kN 4 20 1
5
3
4

40 1 1
1 2
60 60 2 nu 2 2 2
2 2 N 6
nu 3

- Fig.5.14 -

- 101 -
Calculul se organizează în tabelul 5.14, iar deplasările se calculează cu relaţia
b n Nl
∆i = ∑ i
1 EA
Eforturile N sunt unice. Pentru fiecare deplasare se schimbă încărcarea egală
cu unitatea şi deci eforturile ni.
Tabelul 5.14
Bara A l N nu6 n u 6 Nl nu3 n u 3 Nl
EA EA
1-2 A 4 20 1/2 40/EA 1/2 40/EA
1-3 2A 4 20 1 40/EA 0 0
1-4 2A 2 5 20 5 5 2 50 5 / EA 5 2 50 5 / EA
2-4 2A 2 5 - 20 5 - 5 2 50 5 / EA - 5 2 50 5 / EA
2-5 2A 4 -20 -1 40/EA 0 0
3-4 A 2 -30 -1/2 30/EA -1 60/EA
3-6 2A 4 0 0 0 0 0
3-7 2A 2 5 10 5 5 2 25 5 / EA 0 0
4-5 A 2 10 ½ 10/EA 0 0
5-7 2A 2 5 -10 5 - 5 2 25 5 / EA 0 0
5-8 2A 4 0 0 0 0 0
6-7 A 2 -20 -1 40/EA 0 0
7-8 A 2 0 0 0 0 0
n u Nl n u Nl
u6 = ∑ 6
u3 = ∑ 3

EA EA

200 + 150 5 100( 5 + 1)


u6 = (metri) u3 = (metri)
EA EA

- 102 -
Problema 5.15 (fig.5.15) Translaţia v4. Secţiunile barelor sunt: talpa
superioară 2A, talpa inferioară 1,5A, diagonale şi montanţi A.

20kN
5 7
3

2
1 2 6 8
4

2 2 2 2
20

15 5 0,5 nv 1 0,5
N 4

- Fig.5.15 -

Tabelul 5.15

Bara A l N nv 4
n v Nl
4

EA
1-2 1,5A 2 15 1/2 10/EA
1-3 2A 2 2 -15 2 - 2/2 15 2 / EA
2-3 A 2 -5 1/2 -5/EA
2-4 1,5A 2 10 1 40/3EA
2-5 A 2 2 5 2 - 2/2 -10 2 / EA
3-5 2A 2 -15 -1/2 7,5/EA
4-5 A 2 0 1 0
4-6 1,5A 2 10 1 40/3EA
5-6 A 2 2 -5 2 - 2/2 10 2 / EA
5-7 2A 2 -5 -1/2 2,5/EA
6-7 A 2 5 1/2 5/EA
6-8 1,5A 2 5 1/2 10/3EA
7-8 2A 2 2 -5 2 - 2/2 5 2 / EA

50 + 20 2 78,284
v4 = = (metri)
EA EA
- 103 -
CAPITOLUL VI
ARCE STATIC DETERMINATE

Arcele sunt bare curbe sau sisteme de bare curbe plane, încărcate cu forţe
acţionând în planul lor. Arcele static determinate sunt:
- arcul cu trei articulatii (fig.VI.1,a),
- arcul cu tirant (fig.VI.1,b),
- arcul simplu rezemat (fig. VI.1,c)

a b

- Fig. VI.1 -

Arcul cu trei articulaţii este utilizat în cazul în care baza de susţinere poate
prelua în condiţii optime împingerile orizontale ale arcului.
Arcul cu tirant este utilizat ori de câte ori preluarea împingerilor orizontale ale
arcului – prin fundaţie sau alte elemente constructive – nu reprezintă o soluţie
raţională din punct de vedere constructiv şi/sau economic.
Arcul simplu rezemat nu este utilizat ca element de rezistenţă în construcţii,
însă este utilizat ca instrument de calcul în rezolvarea arcelor static nedeterminate.
Curbele utilizate frecvent pentru realizarea arcelor sunt arcul de cerc şi arcul de
parabolă.
Ecuaţia parabolei în sistemul de axe din figura VI.2,a se obţine astfel:
- se consideră y = ax 2 + bx + c
- constantele a,b şi c se determină din condiţiile următoare:
- pentru x=0; y=0 şi rezultă c=0
a ⋅ L2 b ⋅ L
- pentru x=L/2; y=f şi rezultă f = +
4 2
- pentru x=L; y=0 şi rezultă 0 = a ⋅ L + b ⋅ L
2

Din ultimele două condiţii se obţin succesiv

- 104 -
4f 4f
a=− , b = şi apoi ecuaţia parabolei
L2 L
4fx (L − x )
y= (VI.1)
L2
Unghiul ϕ făcut de tangenta la curbă cu orizontala pentru o secţiune oarecare
(fig.VI.2,b) se obţine prin derivarea relaţiei (VI.1), rezultând
dy 4f (L − 2 x )
tgϕ = = (VI.2)
dx L2

y y pn M+dM
ϕ T B N+dN
pt
A ds T+dT
M dϕ
f x x ρ
N
L L
2 2
c
a b

- Fig.VI.2 -

Şi în cazul barei curbe plane se pot stabili relaţii între eforturi şi încărcări. Din
condiţiile de echilibru, pentru elementul infinit mic din figura VI.2,c rezultă
dN T dT N dM
= −p t + ; = −p n − ; =T (VI.3)
ds ρ ds ρ ds
Din relaţiile (VI.3) prin particularizarea ρ = ∞ se obţin relaţiile similare pentru
bara dreaptă.
Pentru arcul cu trei articulaţii din figura VI.3,a, având reazemele la acelaşi
nivel şi încărcat cu forţe gravitaţionale, reacţiunile au următoarele expresii:
V1 =
∑ Pi ⋅ b i
V2 =
∑ Pi ⋅ a i
H1 = H 2 =
M 30
=H (VI.4)
L L f
unde M 30 reprezintă momentul încovoietor în secţiunea 3 pe o grindă simplu rezemată
care are aceeaşi deschidere şi aceeaşi încărcare ca şi arcul dat.
Eforturile în secţiunea curentă au expresiile:
N x = −Tx0 sin ϕ − H cos ϕ
Tx = Tx0 cos ϕ − H sin ϕ (VI.5)
Mx = Mx − H ⋅ y
0

unde Tx şi M x reprezintă forţa tăietoare şi momentul încovoietor pe grinda simplu


0 0

rezemată asociată arcului (care are aceeaşi deschidere şi aceeaşi încărcare).

- 105 -
y Pi
3
ϕ
x H1 H2
2
f

1
L L V1 V2
2 2 ai bi

a b
Fig. VI.3

Observaţii
- Dintre cele trei eforturi din secţiunea curentă N,T M ponderea cea mai mare,
atât în calculul de rezistenţă cât şi în calculul deplasărilor, o au forţa axială şi
momentul încovoietor.
- Dacă pentru o încărcare particulară rezultă momentul încovoietor egal cu zero
în toate secţiunile, atunci arcul se numeşte arc de coincidenţă pentru acea încărcare.

APLICAŢII

A. Să se calculeze reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi la


următoarele arce static determinate:

4fx (L − x )
Problema 6.1 (fig.6.1) Arc parabolic y = .
L2

Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; V1 ⋅12 − 120 ⋅ 9 = 0; V1 = 90kN
∑ M1 = 0; 120 ⋅ 3 − V2 ⋅12 = 0; V2 = 30kN
∑ M st3 = 0; 90 ⋅ 6 − H1 ⋅ 4 − 120 ⋅ 3 = 0; H1 = 45kN
∑ M 3dr = 0; H 2 ⋅ 4 − 30 ⋅ 6 = 0; H 2 = 45kN
dy 4f 4⋅4 4 2
Calculul eforturilor tgϕ1 = = 2 (L − 2 x ) = 2 (12 − 2 x ) = − ⋅ x
dx L 12 3 9
Forta axiala
N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1
4
Pentru x=0, tgϕ1 = ; sin ϕ1 = 0,80, cos ϕ1 = 0.60
3
N 1 = −90 ⋅ 0,8 − 45 ⋅ 0,6 = −99kN

- 106 -
120
120kN
y
4 3 H2=45

4
x H1=45
1 2
V1=90 V2=30

3 3 6

M N
20,82 51
135
45 99
-
135 45
87,30

- Fig. 6.1 -

2
Pentru x=3m, tgϕ 4 = ; sin ϕ4 = 0,554, cos ϕ4 = 0.832
3
N 4−ε = −90 sin ϕ 4 − 45 cos ϕ 4 =
= −90 ⋅ 0,554 − 45 ⋅ 0,832 = −87,30kN
N 4+ ε = −90 sin ϕ 4 − 45 cos ϕ 4 + 120 sin ϕ 4 =
= −90 ⋅ 0,554 − 45 ⋅ 0,832 + 120 ⋅ 0,554 = −20,82kN
Pentru x=6m (la cheie) N 3 = −H 1 = −45kN deoarece ϕ3=0, sinϕ3=0, cosϕ3=1
Pentru x=12m ϕ2 = ϕ1 (arcul are reazemele dispuse simetric)
N 2 = −V2 sin ϕ 2 − H 2 cos ϕ 2 = −30 ⋅ 0,8 − 45 ⋅ 0,6 = −51kN

Momentul încovoietor
M 4 = V1 ⋅ 3 − H 1 ⋅ y 4 = 90 ⋅ 3 − 45 ⋅ 3 = 135kNm
Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3
M x = V2 ⋅ x − H 2 ⋅ y = 30 ⋅ x − 45 ⋅ y
dM x 4 2 
= Tx = 30 − 45 − ⋅ x 
dx 3 9 
Pentru Tx=0 rezultă x=3m, respectiv y=3m
M max = 30 ⋅ 3 − 45 ⋅ 3 = −45kNm

- 107 -
Problema 6.2 (fig.6.2) Arc parabolic.

80kN 15kN/m 80 15
y
4 3 H2=100

4
x H1=100
1 2
V1=90 V2=110

4 4 8

N
3,75 93,87 148,47

20 134,33
-
60
M 100
129,63

- Fig. 6.2 -

Calculul reacţiunilor
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 16 − 80 ⋅ 12 − 15 ⋅ 8 ⋅ 4 = 0; V1 = 90kN
∑ M1 = 0; 80 ⋅ 4 + 15 ⋅ 8 ⋅ 12 − V2 ⋅ 16 = 0; V2 = 110kN
∑ M st3 = 0; 90 ⋅ 8 − H1 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 = 0; H1 = 100kN
∑ M 3dr = 0; 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − 110 ⋅ 8 + H 2 ⋅ 4 = 0; H 2 = 100kN

dy 4f 4⋅4 1
Calculul eforturilor tgϕ = = 2 (L − 2 x ) = 2 (16 − 2 x ) = 1 − ⋅ x
dx L 16 8
Forta axială
N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1
Pentru x=0, tgϕ1 = 1 ; sin ϕ1 = cos ϕ1 = 0,707
N1 = −90 ⋅ 0,707 − 100 ⋅ 0,707 = −134,33kN
Pentru x=4m, tgϕ 4 = 0,5 ; sin ϕ4 = 0,447, cos ϕ4 = 0,894
N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − H1 cos ϕ 4 =
= −90 ⋅ 0,447 − 100 ⋅ 0,894 = −129,63kN
N 4+ε = N 4−ε + 80 sin ϕ 4 = −129,63 + 80 ⋅ 0,447 = −93,87kN
N 3 = −H1 = −100kN
N 2 = − V2 sin ϕ 2 − H 2 cos ϕ 2 = −110 ⋅ 0,707 − 100 ⋅ 0,707 = −148,47 kN
- 108 -
Momentul încovoietor
M x =1 = V1 ⋅ x − H 1 ⋅ y = 90 ⋅ 1 − 100 ⋅ 0,9375 = −3,75kNm
M 4 = V1 ⋅ 4 − H 1 ⋅ y 4 = 90 ⋅ 4 − 100 ⋅ 3 = 60kNm
Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3
x
M x = 110 ⋅ x − 15 ⋅ x ⋅ − 100 ⋅ y = 110 ⋅ x − 7,5 ⋅ x 2 − 6,25 ⋅ (16 ⋅ x − x 2 )
2
dM x
= Tx = 110 − 15 ⋅ x − 6,25 ⋅ (16 − 2 ⋅ x )
dx
Pentru Tx=0 rezultă x=4m
M max = 110 ⋅ 4 − 7,5 ⋅ 16 − 6,25 ⋅ (64 − 16 ) = +20kNm

Problema 6.3 (fig.6.3) Arc parabolic.

80 80
80kN 80kN
y
4 3 5
3

x H1 =120 H2 =120
1 2
V1 =80 V2 =80

4,5 4,5 4,5 4,5

M N
113,76 113,76 273,79
273,79
90 90 -
139,04 139,04
120

-Fig.6.3 -
Calculul reacţiunilor
Încărcarea fiind simetrică reacţiunile sunt simetrice

∑M 2 = 0; V1 ⋅ 18 − 80 ⋅ 13,5 − 80 ⋅ 4,5 = 0; V1 = 80kN; V2 = 80kN


∑M st
3
= 0; 80 ⋅ 9 − H 1 ⋅ 3 − 80 ⋅ 4,5 = 0; H 1 = 120kN; H 2 = 120kN

dy 4f 4⋅3 2 2
Calculul eforturilor tgϕ = = 2 (L − 2 x ) = 2 (18 − 2 x ) = − ⋅ x
dx L 18 3 27

- 109 -
Forţa axială – diagrama este simetrică
N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1
2
Pentru x=0, tgϕ1 = ; sin ϕ1 = 0,554 cos ϕ1 = 0,832
3
N 1 = −80 ⋅ 0,554 − 120 ⋅ 0,832 = −273,79kN
1
Pentru x=4,5 m, tgϕ 4 = ; sin ϕ4 = 0,316, cos ϕ4 = 0,948
3
N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − H 1 cos ϕ 4 =
= −80 ⋅ 0,316 − 120 ⋅ 0,948 = −139,04kN
N 4+ ε = N 4−ε + 80 sin ϕ 4 = −139,04 + 80 ⋅ 0,316 = −113,76kN
N 3 = −H 1 = −120kN

Momentul încovoietor – diagrama este simetrică


M 4 = V1 ⋅ 4,5 − H 1 ⋅ y 4 = 80 ⋅ 4,5 − 120 ⋅ 2,25 = 90kNm

Problema 6.4 (fig.6.4) Arc circular cu: R=12m, α=600

y 20kN/m 20

b 3 c
a d

6
f 2 x 89,96 89,96
1
α α R 155,85 51,95
20,78
L L
2 2

M N 89,969
179,946

59,294 148,132
148,128 -
102,26
109,876 134,605
98,874 102,33
89,96

- Fig.6.4 -

- 110 -
Calculul elementelor geometrice ale arcului
L
= R sin α ; L = 2R sin α = R 3 = 20,78m
2
R
f = R − R cos α = = 6,0m
2
Coordonatele secţiunilor a,b,c şi d se determină după modelul următor:
L L
x a = − R sin ϕ a = − R sin 40 0 = 10,39 − 7,71 = 2,68m
2 2
y a = R cos ϕ a − R cos 60 0 = 3,192m
Celelalte coordonate sunt date în tabelul 6.4.

Calculul reacţiunilor

∑M 2 = 0; V1 ⋅ 20,78 − 20 ⋅10,39 ⋅15,585 = 0; V1 = 155,85kN


∑M 1 = 0; 20 ⋅10,39 ⋅ 5,195 − V2 ⋅ 20,78 = 0; V2 = 51,95kN
∑M 3 = 0;
dr
H 2 ⋅ 6 − 51,95 ⋅ 10,39 = 0; H 2 = 89,96kN H1 = H 2

Calculul eforturilor

Eforturile axiale au fost calculate cu relaţiile:


- intervalul 1-3 N i = − V1 sin ϕ i − H1 cos ϕ i + p ⋅ x i sin ϕ i ;
- intervalul 2-3 N i = −V2 sin ϕi − H 2 cos ϕi ;
Momentele încovoietoare calculate cu relaţia M x = M 0x − H ⋅ y şi eforturile
axiale sunt date în tabelul 6.4.
Tabelul 6.4
Secţiunea ϕ i sin ϕ i cos ϕ i xi yi Mx0
-Hyi Mi Ni
1 60 0,866 0,500 0 0 0 0 0 -179,95
a 40 0,642 0,766 2,676 3,192 346,45 -287,15 59,30 -134,61
b 20 0,342 0,940 6,285 5,276 584,51 -474,63 109,88 -94,87
3 0 0 1,000 10,39 6,0 539,76 -539,76 0 -89,96
c 20 0,342 0,940 14,494 5,276 326,50 -474,63 -148,13 -102,33
d 40 0,642 0,766 18,104 3,192 139,02 -287,15 -148,13 -102,26
2 60 0,866 0,500 20,78 0 0 0 0 -89.97

- 111 -
Problema 6.5 (fig.6.5) Arc de cerc cu R=8m şi α=600

20kN/m y 20

60kN b 3 c
a d 60
25,732
2
4

4 x

α α R 84,152
6

25,732

2 13,86 114,448

274,39 231,797 42,81 25,732 24,28 50,777


136,536 54,66
-
60,02
120 86,537 85,743
154,392
63,736

M - N

114,448
- Fig.6.5 -

Calculul reacţiunilor

∑M 1 = 0; − 60 ⋅ 2 + 20 ⋅ 6,93 ⋅10,395 − V2 ⋅13,86 − H 2 ⋅ 6 = 0


∑M dr
3 = 0; 20 ⋅ 6,93 ⋅ 3,465 − V2 ⋅ 13,86 − H 2 ⋅ 6 = 0
V2 = 84,152kN, H 2 = 25,732kN

∑Yi = 0; V1 − 60 − 20 ⋅ 6,93 + 84,15 = 0; V1 = 114,448kN


∑X i = 0; H 1 − H 2 = 0; H 1 = 25,732kN

Verificare
∑ M st3 = 0; − 60 ⋅ 8,93 + 14,448 ⋅ 6,93 − 25,732 ⋅10 = 0

- 112 -
Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.5
Tabelul 6.5
Secţiunea ϕi sin ϕ i cos ϕ i xi yi Mi Ni
4 60 0,866 0,500 0 0 -274,392 -60,02
a 40 0,642 0,766 1,788 2,128 -231,797 -54,66
b 20 0,342 0,940 4,194 3,517 -136,536 -42,81
3 0 0 1,000 6,930 4,000 0 -25,73
c 20 0,342 0,940 9,666 3,517 86,537 -24,28
d 40 0,642 0,766 12,072 2,128 63,736 -50,78
2 60 0,866 0,500 13,860 0 0 -85,74

Problema 6.6 (fig.6.6) Arc parabolic cu tirant

20kN/m 20

3
2
3

1 T =60
V1 =90 V2 =30
6 6
60
M +
106,05 63,63
N
45
45 -
60

- Fig.6.6 -
Calculul reacţiunilor
Arcul fiind simplu rezemat, iar încărcarea verticală, rezultă H1=0
∑ M 2 = 0; V1 ⋅12 − 20 ⋅ 6 ⋅ 9 = 0; V1 = 90kN
∑ M 1 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅12 = 0; V2 = 30kN
Efortul din tirant se obţine din condiţia
∑ M st3 = 0; 90 ⋅ 6 − T ⋅ 3 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; T = 60kN

Calculul eforturilor
În tirant efortul este de întindere şi are valoarea N=60kN
Pe arc efortul axial este:
În sectiunea 1 (x=0) tgϕ1 = 1 ; sin ϕ1 = cos ϕ1 = 0.707
- 113 -
N1 = −V1 sin ϕ1 − T cos ϕ1 = −106,05kN
În secţiunea 3 (x=6m) N 3 = −T = −60kN
În secţiunea 2 (x=12m) ϕ2 = ϕ1
N 2 = −V2 sin ϕ 2 − T cos ϕ 2 = −30 ⋅ 0,707 − 60 ⋅ 0,707 = −63,63kN

Momentul încovoietor maxim pe cele două ramuri ale arcului


Ramura 1-3
x
M x = V1 ⋅ x − T ⋅ y − 20 ⋅ x ⋅ = 90 ⋅ x − 5 ⋅ (12 ⋅ x − x 2 ) − 10 ⋅ x 2
2
dM x
= Tx = 90 − 60 − 10 ⋅ x
dx
Pentru Tx=0 rezultă x=3m
M max = 90 ⋅ 3 − 60 ⋅ 2,25 − 10 ⋅ 9 = +45kNm

Ramura 2-3
M x = V2 ⋅ x − T ⋅ y = 30 ⋅ x − 5 ⋅ (12 ⋅ x − x 2 )
dM x
= Tx = 30 − 60 + 10 ⋅ x
dx
Pentru Tx=0 rezultă x=3m
M max = 30 ⋅ 3 − 60 ⋅ 2,25 = −45kNm

Problema 6.7 (fig.6.7) Arc parabolic cu tirant

120 180
120kN 180kN
4,5

4 3 5 2 T=200
1
V1=135 V2=165
6 6 6 6 N
200
+
194,47 181,94 259
135 315 241

M -
234,59 200 245,12

- Fig.6.7 -

- 114 -
Calculul reacţiunilor
H1=0
∑ M 2 = 0; V1 ⋅ 24 − 120 ⋅18 − 180 ⋅ 6 = 0; V1 = 135kN
∑ M 1 = 0; 120 ⋅ 6 + 180 ⋅18 − V2 ⋅ 24 = 0; V2 = 165kN
Efortul din tirant
∑ M st3 = 0; 135 ⋅12 − T ⋅ 4,5 − 120 ⋅ 6 = 0; T = 200kN
dy 4f 4 ⋅ 4,5
Calculul eforturilor tgϕ = = 2 (L − 2x ) = (24 − 2x ) = 3 − 1 ⋅ x
dx L 24 2
4 16
Forţa axială
N 12 = T = +200kN
N1 = −V1 sin ϕ1 − T cos ϕ1 sinϕ1=0,6; cosϕ1=0,8
N 1 = −241kN
N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − T cos ϕ 4 sinϕ4 = 0,351; cosϕ4 = 0,936
N 4−ε = −234,59kN
N 4+ ε = N 4−ε + 120 sin ϕ 4 = −234,59 + 120 ⋅ 0,351 = −192,47kN
N 3 = −T = −200kN
N 2 = − V2 sin ϕ 2 − T cos ϕ 2 = −259kN ϕ2 = ϕ1
N 5+ ε = −V2 sin ϕ 5 − T cos ϕ 5 = −245,12kN ϕ5 = ϕ4
N 5−ε = N 5+ ε + 180 sin ϕ 5 = −245,12 + 180 ⋅ 0,351 = −181,94kN

Momentul încovoietor
M 4 = V1 ⋅ 6 − T ⋅ y 4 = 135 ⋅ 6 − 200 ⋅ 3,375 = 135kNm
M 5 = V2 ⋅ 6 − T ⋅ y 5 = 165 ⋅ 6 − 200 ⋅ 3,375 = 315kNm

Problema 6.8 (fig.6.8) Cadru cu trei articulaţii având rigla un arc semicircular

Calculul reacţiunilor

∑M 2 = 0; − V1 ⋅ 6 + 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0; V1 = 60kN
∑M 1 = 0; 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 6 = 0; V2 = 60kN
∑M dr
3
= 0; H 2 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 = 0; H 2 = 20kN
∑M 3 = 0;
st
H 1 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 − 20 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0; H 1 = 100kN

Calculul eforturilor
Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.8
- 115 -
y
b 3 c d
d ϕd

3
a
x
4 5
20kN/m

20
6
100 20
1 2

3 3 60 60

-
20
60
20 120
60 240
60 20
250
+ -

60 60 T M
60 N

-Fig.6.8 -
Tabelul 6.8
Sectiunea ϕi sin ϕ i cos ϕ i xi yI Mi Ni Ti
4 90 1,000 0 0 0 240 60,00 -20,00
a 60 0,866 0,500 0,716 1,500 137,04 41,96 -47,32
b 30 0,500 0,866 1,500 2,598 98,04 42,68 -61,96
3 0 0 1,000 3,000 3,000 0 -20,00 -60,00
c 30 0,500 0,866 4,500 2,598 -81,96 -47,32 -41,96
d 60 0,866 0,500 5,284 1,500 -107,04 -61,96 -12,68
5 90 1,000 0 6 0 -120 -60,00 20,00

- 116 -
Problema 6.9 (fig.6.9) Să se determine ecuaţia curbei de coincidenţă pentru
arcul cu trei articulaţii, încărcat cu o forţă verticală, uniform distribuită pe orizontală,
în sistemul de axe din figura 6.9.

y
p p

pL2 pL2
3 2 f 8f 8f
1 x
L pL pL
L
2 2 2 2

-Fig.6.9 -

Calculul reacţiunilor
pL
V1 = V2 =
2
pL L L L pL2
∑ M st3 = 0; 2 2
⋅ − H1 ⋅ f − p ⋅ ⋅ = 0;
2 4
H1 =
8f
= H2
Momentul încovoietor în secţiunea curentă este
pL pL2 x
Mx = ⋅x − ⋅y − p⋅x⋅
2 8f 2
Condiţia de arc de coincidenţă este Mx=0 pentru oricare valoare a lui x. Deci
pL pL2 x
⋅x − ⋅y − p⋅x⋅ = 0
2 8f 2
de unde rezultă
4fx
y = 2 (L − x )
L
Expresia obţinută reprezintă o parabolă raportată la sistemul de axe din figura
6.9 şi este identică cu (VI.1) stabilită pe altă cale.

- 117 -
Problema 6.10 (fig.6.10) Să se determine forma curbei de coincidenţă, pentru
arcul cu trei articulaţii, supus unei încărcări constante, normale la axa barei.
Pentru rezolvarea acestei
pn probleme se utilizează relaţiile (VI.2),
dintre eforturi şi încărcări, stabilite
pentru bara curbă. Din condiţia de arc
de coincidenţă Mx=0, rezultă Tx=0.
ρ=R Deoarece nu există forţe cu
componente pe direcţia tangentei la
O
curbă, rezultă pt=0.
Din prima relaţie (VI.2) se
obtine
dN
- Fig.6.10 - = 0 şi deci N=constant
ds

Din a doua relaţie (VI.2) se obţine


N
0 = − p n − sau N = −p n ⋅ ρ
ρ
Deoarece pn=constant şi N=constant, rezultă ρ = constant = R. Curba care are
raza de curbură constantă este arcul de cerc, iar forţa axială în acest caz, este forţă de
compresiune şi are expresia
N = −p n ⋅ R
Dacă presiunea normală constantă se exercită din interior atunci forţa axială
are aceeaşi expresie şi este forţă de întindere.

- 118 -
CAPITOLUL VII
UTILIZAREA PRINCIPIULUI LUCRULUI MECANIC
VIRTUAL ÎN CALCULUL STRUCTURILOR STATIC
DETERMINATE

Principiul lucrului mecanic virtual a fost utilizat în Mecanica Teoretică pentru


studiul echilibrului static al sistemelor de corpuri cu un grad de libertate. Enunţul
acestui principiu este următorul: “condiţia necesară şi suficientă ca un un sistem de
corpuri să fie în echilibru static, sub acţiunea unui sistem de forţe, este ca lucrul
mecanic efectuat de sistemul de forţe, parcurgând deplasări virtuale să fie egal cu
zero”.
Deplasările virtuale sunt deplasări imaginate, dar posibile, infinit mici şi
compatibile cu legăturile interioare şi exterioare ale sistemului de corpuri, iar lucrul
mecanic efectuat de forţele reale parcurgând deplasările virtuale se numeşte lucru
mecanic virtual.Deoarece deplasările sunt virtuale principiul lucrului mecanic virtual
reprezintă în această situaţie varianta denumită principiul deplasărilor virtuale.
Forma matematică a acestui principiu este:
δL = ∑ Pi ⋅ δηi + ∑ M j ⋅ δψ j = 0 (VII.1)
unde Pi şi Mj reprezintă forţele şi momentele sistemului real de încărcari, iar δηi şi
δψ j reprezintă deplasarea pe direcţia forţei Pi respectiv rotirea corpului pe care
acţionează momentul concentrat Mj.
Aplicarea principiului lucrului mecanic virtual în calculul reacţiunilor sau
eforturilor structurilor static determinate necesită următoarele operaţii:
- pentru fiecare mărime statică – reacţiune sau efort – ce urmează a fi
determinată se transformă structura static determinată într-un mecanism cu
un grad de libertate, eliminând legătura de pe direcţia reacţiunii sau a
efortului ce se va calcula;
- pe direcţia acestei legături se introduce echivalentul său mecanic, astfel
încât în această situaţie, sistemul de forţe este format din forţele reale –
cunoscute – şi echivalentul mecanic al legăturii suprimate – necunoscut;
- se imprimă deplasarea virtuală mecanismului şi se determină translaţiile
punctelor de aplicaţie ale forţelor şi rotirile corpurilor mecanismului;
- se exprimă lucrul mecanic virtual produs de forţele şi momentele reale şi de
echivalentul mecanic al legăturilor suprimate. Forma principiului este acum
următoarea
δL = ∑ Pi ⋅ δηi + ∑ M j ⋅ δψ j + S ⋅ δs = 0 (VII.2)
unde S este necunoscuta problemei iar δs deplasarea pe direcţia sa (translaţie sau
rotire).

- 119 -
Expresia (VII.2) reprezintă o ecuaţie cu o singură necunoscută S.
Rezultă din cele de mai sus următoarele:
- pentru calculul mai multor reacţiuni sau eforturi este necesar să se
stabilească mecanismul corespunzător,
- pentru determinarea deplasărilor pe direcţiile forţelor reale este necesar să
se traseze diagramele de deplasări ale corpurilor mecanismului în funcţie de
deplasarea virtuală imprimată,
- pentru trasarea diagramelor de deplasări este necesară stabilirea poziţiei
centrelor instantanee de rotaţie ale corpurilor.
În figura VII.1 sunt prezentate câteva exemple de mecanisme obţinute dintr-o
structură static determinată, precum şi schemele legăturilor ce se introduc într-o
secţiune curentă în cazul în care se suprimă legătura corespunzătoare momentului
încovoietor, forţei tăietoare sau forţei axiale.

P P P M P

N M

N T T

- Fig.VII.1 -

Pentru un mecanism format din n corpuri există n centre absolute şi C 2n centre


relative. Centrul absolut al unui corp se caracterizează prin aceea că viteza sa
absolută este egală cu zero, deci şi deplasarea acestui punct este egală cu zero.
Centrul relativ a două corpuri se caracterizează prin aceea că viteza relativă a
celor două corpuri este egală cu zero, iar deplasarea – în dreptul acestui punct – este
aceeaşi pentru ambele corpuri. Uzual corpurile se notează cu cifre romane I, II, III
etc., centrele absolute cu (1), (2), (3) etc., iar centrele relative cu (1,2), (1,3), (2,3) etc.
Poziţia centrelor instantanee se stabileşte cu ajutorul teoremei de coliniaritate a
centrelor instantanee şi anume: pentru sistemele cinematice plane (mecanisme) trei
centre instantanee a trei corpuri oarecare sunt coliniare”. Prin termenul de corp se
întelege aici şi baza de susţinere. Prin clasificarea centrelor instantanee în absolute şi
relative, teorema generală de coliniaritate poate fi enunţată sub două variante – utile
în aplicarea practică – şi anume:
- centrele absolute a două corpuri şi centrul lor relativ sunt coliniare,
- 120 -
- centrele relative a trei corpuri, luate două câte două, sunt coliniare.
În aplicaţiile practice, articulaţiile cu baza de susţinere reprezintă centre
absolute, iar articulaţiile dintre corpuri reprezintă centre relative.
Poziţia unui centru instantaneu se determină ca punct de intersecţie a două
direcţii. De exemplu, poziţia centrului absolut al corpului II se stabileşte cu ajutorul
corpurilor I şi III pentru care se cunosc (1) şi (3) respectiv (1,2) şi (2,3)
(2), (1,2), (1)
(2)
(2), (2,3), (3)
Poziţia centrului relativ al corpurilor I şi III se stabileşte astfel
(1,3), (1), (3)
(1,3)
(1,3), (2,3), (1,2)
Dacă un corp are un reazem simplu atunci centrul său absolut se află pe
normala la planul de rezemare.
Deoarece în construcţii majoritatea forţelor au direcţia verticală sau orizontală
diagramele de deplasări se vor reprezenta pe verticală şi orizontală.

APLICAŢII

Problema 7.1 (fig.7.1) Să se traseze diagramele de deplasări ale mecanismului


din figura 7.1, căruia i se imprimă deplasarea virtuală ψ1.

(2)
(2)

ψ II

(2,3) (2,3)
II
II
(1,2) III III

I (1,2)
ψ III
(1,3) I
ψI ψI
(1)
(1) (3)
(3)
(2,3)
III
ψI ψ II (2)
(1)

ψ III (3)
I II
(1,2)
- Fig.7.1 -
- 121 -
Determinarea poziţiei centrelor instantanee necunoscute
(2), (1,2), (1) (1,3), (1), (3)
(2) (1,3)
(2), (2,3), (3) (1,3), (2,3), (1,2)
Deoarece în diagramele de deplasări corpurile sunt reprezentate prin segmente
de dreaptă (iar diagramele au variaţie liniare) orice translaţie sau rotire de corp se
poate determina în funcţie de deplasarea virtuală imprimată mecanismului.

Problema 7.2 (fig.7.2) Să se determine, utilizând principiul lucrului mecanic


virtual, următoarele mărimi statice: reacţiunea V2, momentul încovoietor M2, forţa
tăietoare T2-ε.
Calculul reacţiunii V2.
10kN /m 60kN 30kN
(2), (1,2), (1)
( 2) 
3 (2) ⊥ reazem
1 2 4
12 3 4,5 4,5 3 Imprimând rotirea ψ1
corpului I rezultă diagrama de
(2) deplasări. Lucrul mecanic virtual
(1,2) II
este
I δL = 0
(1) V2 η4
ψI ψ II
V2
10 ⋅ 15 ⋅ η1 − V2 ⋅ η 2 +
η4
η1 + 60 ⋅ η 4 − 30 ⋅ η5 = 0
η2
η3
η1 = 7,5ψ 1 ; η2 = 12ψ 1 ;
M2
C o rp fix (1,2) (2) η3 = 15ψ 1 ;
I II η 5
ψ 2 = 3 = ψ1 ;
(1) η4 9 3
ψI ψ II
M2 1
η 4 = η 3 = 7,5ψ 1 ;
η1 η3 2
T 2 -ε η2 η5 = 3ψ 2 = 5ψ1
(1,2)
(3)
(1) ∞ (2) (2,3) ψ 1 ⋅ (150 ⋅ 7,5 − V2 ⋅ 12 +
I II III + 60 ⋅ 7,5 − 30 ⋅ 5) = 0
η1 η Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă
ψI
ecuaţa:
ψ II η3 η4
T 2-ε 1425 − V2 ⋅ 12 = 0;
η2 ψ III de unde
η5

- Fig. 7.2 - V2=118,75kN


- 122 -
Semnul plus semnifică faptul că reacţiunea V2 are sensul adoptat iniţial.

Calculul momentului încovoietor M2. Deoarece grinda 1-2, rezultată în urma


întreruperii continuităţii în secţiunea 2 a grinzii principale 1-2-3, este o grindă simplu
rezemată, deci fixă, mecanismul obţinut este un mecanism parţial şi se extinde numai
în zona 2-3-4.
δL = 0 ; M 2 ⋅ ψ 1 + 10 ⋅ 3 ⋅ η1 + 60 ⋅ η3 − 30 ⋅ η 4 = 0
1
η1 = 1,5ψ 1 ; η 2 = 3ψ 1 ; η3 = η 2 = 1,5ψ 1 ;
2
η2 1
ψ2 = = ψ1 ; η 4 = 3ψ 2 = ψ 1
9 3

ψ 1 ⋅ (M 2 + 30 ⋅ 1,5 + 60 ⋅ 1,5 − 30 ⋅ 1) = 0 M2=105kNm

Calculul forţei tăietoare T2-ε .Corpurile I şi II fiind legate printr-un mecanism


format din două bare, dublu articulate, paralele, au centrul lor relativ la infinit pe
orizontală. Rezultă că în poziţia deplasată cele două corpuri sunt paralele. Aceasta
este cheia problemei. Deci, ψ1 = ψ2. Imprimând o deplasare virtuală η pe direcţia
forţei tăietoare rezultă diagrama de deplasări.
Lucrul mecanic virtual este

δL = 0 ; − T2−ε ⋅ η − 10 ⋅ 12 ⋅ η1 − 10 ⋅ 3 ⋅ η 2 − 60 ⋅ η 4 + 30 ⋅ η5 = 0
1 η 1
η1 = η ; ψ1 = = ψ2 ; η2 = 1,5ψ 2 = η ;
2 12 8
1 1 1 η 1
η3 = 3ψ 2 = η ; η 4 = η3 = η ; ψ3 = 3 = η ;
4 2 8 9 36
1
η5 = 3ψ 3 = η
12

 1 1 1 1
η ⋅  T2−ε − 120 ⋅ − 30 ⋅ − 60 ⋅ + 30 ⋅  = 0
 2 8 8 12 
Pentru η≠0 rezultă
T2-ε=−68,75kN
Forţa tăietoare este negativă.

- 123 -
Problema 7.3 (fig.7.3) Momentul încovoietor Mi, forţele tăietoare T2-ε şi T5-ε.

20kN/m 75kN

1 2 5 6

3 4
4 4 3 6 2 3 5

Mi
(1) (2) (2,3) (3) Grinda fixa

I (1,2) II III

η1 η2 η3
ψI ψ III
Mi ψ II

η
T 2-ε
(1,2)
(1) (2) (2,3) (3) Grinda fixa

I II III

ψI ψ II ψ III
T 2-ε
η1 η3
η2
η

T 5-ε
(2)
Grinda fixa (1,2) Grinda fixa
(1)

I II

T 5-ε ψI

η3 η

η2 η1

- Fig.7.3 -

- 124 -
Calculul momentului încovoietor Mi

δL = 0 ; − M i ⋅ ψ1 − M i ⋅ ψ 2 − 20 ⋅ 3 ⋅ η1 − 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0
1 3
ψ 2 = ψ1 ; η1 = 1,5ψ 2 ; η 2 = 3ψ 2 ; η3 = η 2 = ψ 2 ;
2 2

ψ 2 ⋅ (− M i ⋅ 2 − 60 ⋅ 1,5 − 120 ⋅ 1,5) = 0


Pentru ψ2 ≠ 0 rezultă M i = −135kNm
Momentul încovoietor Mi real întinde fibra superioară.

Calculul forţei tăietoare T2-ε.

Centrul relativ (1,2) fiind la infinit pe orizontală, cele două corpuri sunt
paralele în poziţia deplasată.

δL = 0 ; T2−ε ⋅ η + 20 ⋅ 3 ⋅ η1 + 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0

ψ 1 = ψ 2 -corpurile fiind paralele

1 1,5 3 1 3
ψ1 = η ; η1 = 1,5ψ 2 = η ; η 2 = 3ψ 2 = η ; η3 = η 2 = η ;
8 8 8 2 16

 1,5 3
η ⋅  T2−ε + 60 ⋅ + 120 ⋅  = 0
 8 16 
Pentru η≠0 rezultă T2-ε = −33,75kN

Calculul forţei tăietoare T5-ε

δL = 0 ; T2−ε ⋅ η + 20 ⋅ 2 ⋅ η + 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0
1
η3 = η ;
2
 1
η ⋅  T5−ε + 40 + 120 ⋅  = 0
 2
Pentru η≠0 rezultă T2-ε = −100kN

- 125 -
Problema 7.4 (fig.7.4) Momentul încovoietor Mi şi reacţiunea orizontală H2.

30kN/m
75kN
3 i

6
1 2

5 3 2

(2)
(2)
ψ II ψ II
Mi
η1 (1,2) η1
(1,2) II (2,3)
I III I II
ψI
(3) H2 η2
(1) (1)
ψ I =ψ III
ψI ψ II ψ III ψI ψ II η5

η3 η4 η4
η2 η3

- Fig.7.4 -

Calculul momentului încovoietor Mi

(2), (1,2), (1)


(2)
(2), (2,3), (3)

δL = 0 ; 75 ⋅ η1 + M i ⋅ ψ 2 + M i ⋅ ψ 3 + 30 ⋅ 3 ⋅ η3 + 30 ⋅ 2 ⋅ η 4 = 0
η 5
ψ1 = ψ 3 ; η1 = 6ψ1 ; η2 = 5ψ 1 ; ψ 2 = 2 = ψ1 ;
3 3
1
η3 = η2 = 2,5ψ 1 ; η 4 = 1ψ 3 = ψ 1 ;
2
 5 
ψ 1 ⋅  75 ⋅ 6 + M i ⋅ + M i + 90 ⋅ 2,5 + 60 ⋅ 1 = 0
 3 
Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −275,625kNm

- 126 -
Calculul reacţiunii orizontale H2

δL = 0 ; 75 ⋅ η1 − H 2 ⋅ η 2 + 30 ⋅ 3 ⋅ η 4 − 30 ⋅ 2 ⋅ η5 = 0
η 5
η1 = 6ψ1 ; η3 = 5ψ1 ; ψ 2 = 3 = ψ1 ; η 2 = 9,6ψ 2 = 16ψ 1 ;
3 3
1 5
η4 = η3 = 2,5ψ 1 ; η5 = 1ψ 3 = ψ1 ;
2 3
 5
ψ 1 ⋅  75 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 16 + 90 ⋅ 2,5 − 60 ⋅  = 0
 3
Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă H 2 = −35,94kN

Problema 7.5 (fig.7.5) Momentul încovoietor Mi.

(3)
180kNm ψ III
80kN (1)
10kN/m i 9
3

ψI
9 Mi
(2,3) (3,4)
6

III

(1,2) II IV
4,5 3 4,5 4,5 η1
I
(2) (4)
ψ II =ψ IV
η2

ψI ψ II ψ III ψ IV

- Fig.7.5 -

Calculul momentului încovoietor Mi

δL = 0 ; 10 ⋅ 6 ⋅ η1 − M i ⋅ ψ 2 − M i ⋅ ψ 3 − 80 ⋅ η 2 + 180 ⋅ ϕ 4 = 0

ψ2 = ψ4 ; η1 = 12ψ 1 ; η 2 = 3ψ 2 = 4,5ψ 1 ;
ψ 2 = 1,5ψ 1 ; ψ 3 = ψ 4 = ψ 2 = 1,5ψ 1 ;

ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 12 − M i ⋅ 1,5 − M i ⋅ 1,5 − 80 ⋅ 4,5 + 180 ⋅ 1,5) = 0

Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă Mi =210kNm

- 127 -
Problema 7.6 (fig.7.6) Momentul încovoietor Mi

(2)

ψ II
10,5

30kN/m
(2,3) η3
Mi
75kN η4
II
3

i (1,2)
I ψ III
III
6

ψI
(1) (3)

3 6 6
η2 ψ III
ψI
η1 ψ II

- Fig.7.6 -

Calculul momentului încovoietor Mi

(2), (1,2), (1)


( 2) 
(2), (2,3), (3)

δL = 0 ; − 20 ⋅ 3 ⋅ η1 − 20 ⋅ 6 ⋅ η 2 − M i ⋅ ψ 1 − M i ⋅ ψ 2 + 60 ⋅ η4 = 0

ψ 2 = ψ3 ; 7,5ψ 1 = 13,5ψ 2 ; ψ 2 = 0,555ψ 1 ;


η1 = 1,5ψ 1 ; η 2 = 3ψ 2 = 1,665ψ 1 ;
η 4 = 7,5ψ 3 = 4,1625ψ1 ;
ψ 1 ⋅ (− 60 ⋅ 1,5 − 120 ⋅ 1,665 − M i − M i ⋅ 0,555 + 60 ⋅ 4,1625) = 0

Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −25,75kNm

- 128 -
Problema 7.7 (fig.7.7) Momentul încovoietor Mi
(4)
15kN/m
ψ IV
i
75kN
3

(2)
5

16
ψ II
4,8
(1,2) Mi
5 3 2 4 (3,4)
II (2,3) IV η

η1
I III

(1) (3) ψ I =ψ III

ψI ψ II ψ III ψ IV
η3 η4
η2

- Fig.7.7 -

Calculul momentului încovoietor Mi

(2), (1,2), (1) (4), (3,4), (3)


( 2)  ( 4) 
(2), (2,3), (3) (4) ⊥ reazem

δL = 0 ;

75 ⋅ η1 + 15 ⋅ 3 ⋅ η 2 + 15 ⋅ 2 ⋅ η3 + 15 ⋅ 4 ⋅ η 4 + M i ⋅ ψ 2 + M i ⋅ ψ 3 = 0
5 1
ψ 2 = ψ1 ; ψ 4 = ψ 3 ; ψ1 = ψ 3 η1 = 5ψ 1 ; η 2 = 1,5ψ 2 = 2,5ψ 1 ;
3 2
η3 = 1ψ 3 = ψ 1 ; η 4 = 2ψ 4 = ψ 3 ;
 5 
ψ 1 ⋅  75 ⋅ 5 + 45 ⋅ 2,5 + 30 ⋅ 1 + 60 ⋅ 1 + M i ⋅ + M i ⋅ 1 = 0
 3 
Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −216,563kNm

- 129 -
Problema 7.8 (fig.7.8) Să se determine eforturile din barele 3-5 şi 4-5
Calculul efortului N35
60 90 40 (2), (1,2), (1)
( 2) 
6
(2) ⊥ reazem
2 4 δL = 0 ;
1
60 ⋅ η 2 + 90 ⋅ η3 + 40 ⋅ η 4 − N 35 ⋅ η1 = 0

2
7
3 5

4 4 4 ψ1 = ψ 2 ; η 2 = 2ψ 1 ; η 3 = 6ψ 1 ;
(2) η1 = 4ψ 2 = 4ψ 1 ;
(1,2)
(1,2)
ψ2

I II ψ1 ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 6 + 40 ⋅ 2 − N 35 ⋅ 4 ) = 0
(1)

N 35 η1
ψ1
Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta N35=185 kN
ψ2

η2 η4 Calculul efortului N45


η3
(1,2), (3,1), (3,2) (2), (1,2), (1)
(1,2) (2)
(1,2), (4,1), (4,2) (2) ⊥ reazem
(3)
η1
(1,3) III
(2,3) (3), (1,3), (1)
I II
(3)
(1) N 45 (2) ψ1 (3), (2,3), (2)
(1,4) IV (2,4)
2
δL = 0 ; sin α = cos α =
2
η6
60 ⋅ η 2 + 90 ⋅ η3 − 40 ⋅ η 4 + N 45 sin α ⋅ η3 +
ψ3 ψ2
ψ1 + N 45 cos α ⋅ η1 + N 45 sin α ⋅ η 6 = 0
ψ4 η4
η5
η3
η2 ψ1 = ψ 2 ; η1 = 2ψ 1 ; η 2 = 2ψ 1 ;
η3 = 6ψ 1 ; η 4 = 2ψ1 ;
η5 = 4ψ 1 ; η6 = 4ψ 2 ;

- Fig.7.8 -

 2 
ψ 1 ⋅  60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 6 − 40 ⋅ 2 + N 45 ⋅ 12  = 0
 2 
Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N 45 = −68,354 kN

- 130 -
Problema 7.9 (fig.7.9) Să se determine eforturile din barele 10-16 şi 8-15

60kN Calculul efortului N10-16


13 14 15 16 17 18

(1,2), (3,1), (3,2)

2
12 (1,2)
6
7 8 9 10 11
(1,2), (4,1), (4,2)
(2), (1,2), (1)

2
120kN 80kN ( 2) 
4 5
(2) ⊥ reazem

2
2 3 (4), (1,4), (1)
( 4) 
(4), (2,4), (2)

2
1

2 2 2 2 2 2
2
(3) δL = 0 ; sin α = cos α =
η2 2
(2,3)
(1,3) III
N10,16
I II 60 ⋅ η3 + 120 ⋅ η 4 − 80 ⋅ η 6 +
(2,4) η1
(1,4)
IV + N 10−16 sin α ⋅ η5 + N 10−16 cos α ⋅ η 2 +
+ N 10−16 sin α ⋅ η 6 − N 10−16 cos α ⋅ η1 = 0
(1,2)

∞ ψ1 = ψ 2 ; η1 = 6ψ1 ; η 2 = 8ψ 1 ;
(1) (2) ψ 1=ψ 2 η3 = 2ψ1 ; η 4 = 4ψ 1 ;
η6 η5 = 6ψ1 ; η6 = 4ψ 2 = 4ψ 1 ;
ψ1 ψ2
ψ3

η3 ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 + 120 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 +
η4 η5
2
(1,3)
η2 + N 10−16 ⋅ 10) = 0
III (2,3) 2
I
(4) Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă
II
(1,4) N 10-16 = −39,398 kN
IV (2,4)

(1,2)
Calculul efortului N8-15
(1,2), (3,1), (3,2)
∞ (1,2)
(1,2), (4,1), (4,2)
(1) ψ 1=ψ 2
(2)
(2), (1,2), (1)
( 2) 
ψ4 η3 η4 (2) ⊥ reazem
ψ1 ψ2
(4), (1,4), (1) (3), (1,3), (1)
( 4)  (3)
η1 η2 (4), (2,4), (2) (3), (2,3), (2)

- Fig.7.9 -
- 131 -
δL = 0 ; 60 ⋅ η1 − 120 ⋅ η3 − 80 ⋅ η 4 + N 8−15 ⋅ η 2 + N 8−15 ⋅ η3 = 0

ψ1 = ψ 2 ; η1 = 2ψ 1 ; η 2 = 4ψ1 ; η3 = 8ψ 2 = 8ψ 1 ; η 4 = 4ψ 2 = 4ψ 1 ;

ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 − 120 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + N 8−15 ⋅ 4 + N 8−15 ⋅ 8) = 0


Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N 8-15 = 99,66 kN

Problema 7.10 (fig.7.10) Să se determine eforturile din barele 4-6 şi 5-6

50kN 40kN 30kN 20kN Calculul efortului N46


2 4 6 8 9
δL = 0 ;
7
30 ⋅ η1 + 20 ⋅ η 2 − N 46 ⋅ η3 = 0
2

5
1
3 η1 = 2ψ 1 ; η 2 = 4ψ1 ;
2 2 2 2 η3 = 1ψ 1

N46 η3 ψ 1 ⋅ (30 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 − N 46 ⋅ 1) = 0

I ψ1 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă
Corp
fix
(1) N46=140 kN

ψ1 Calculul efortului N56


η1
η2 δL = 0 ;

N 56 ⋅ η1 + 40 ⋅ η1 + 30 ⋅ η2 = 0
(1) I (1,3) 1
III (3) 2ψ1 = 4ψ 3 ; ψ 3 = ψ 1
N56 2
Corp (2,3) η1 = 2ψ1 ; η 2 = 2ψ 3 = ψ 1 ;
fix II
(2)
ψ 1 ⋅ (N 56 ⋅ 2 + 40 ⋅ 2 + 30 ) = 0
ψ1 ψ2 ψ3
Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă
η2
η1 N 56 = −55 kN

- Fig.7.10 -

- 132 -