Sunteți pe pagina 1din 11

Politica de concurenţă în Uniunea Europeana

De drd. Tudor Monica

INTRODUCERE

Reflectarea asupra procesului integrarii europene presupune o clarificare in prealabil a


continutului acestuia.Termenul de integrare este folositsi in sens sociologic pentru a
desemna stabilirea unei stranse interdependente intre partile unei fiinte vii sau intre
membrii unei societati, a unei uniuni formate din multiple entitatisau din mai multe
grupari de indivizi.

Literatura de specialitate confera notiunii de integrare economica internationala


numeroase sensuri: trecerea de la microspatii la macrospatii, crearea unor ansambluri
economice tot mai vaste, absenta discriminarilor sau eliminarea progresiva a acestora din
raporturile economice intre diferite state, stabilitatea si eficienta economica a relatiilor
dintre state.

Astfel trebuie inteles faptul ca integrarea economica nu este un scop in sine, ci un mijloc,
o cale spre realizarea unor obiective. Unul dintre obiectivele spre care se tinde este
realizarea unei concurente perfecte, cazul ideal ,daca nu se atinge acest tel atunci se
incearca prin orice mijloace reducerea factorilor care duc la o concurenta neloiala.

Lucrarea este structurata pe prezentarea conceptelor de baza ale concurentei , in general


cat si in Uniunea Europeana, cu exemplificarea fenomenului, precum si rolul statelor si a
Comisiei Europene asupra concurentei.

CONCURENTA SI POLITICA DE CONCURENTA-CONCEPTE DE BAZA

Termenul de concurenta desemneaza “relatiile dintre toti cei care actioneaza pe aceeasi
piata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica”.In acelasi
timp concurenta reflecta “rivalitatea , disputa, dintre entitatile economice respective care
urmaresc acelasi scop si de aceea interesele lor devin contradictorii”.

Concurenta este o conditie fundamntala a economieie de piata ea fiind considerata cea


mai importanta cauza a progresului economic si tehnico-stiintific.

Intr-un sens destul de cuprinzator, concurenta este o rivalitate, o lupta dusa cu mijloace
economice ( reducerea costurilor, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni) si
extraeconomice ( spionaj industrial, actiuni de sabotaj) intre producatori sau comercianti,
monopoluri, tari pentru producerea si desfacerea unor marfuri acapararea unor piete si
obtinerea de profituri mari.

Politica de concurenta are ca scop punerea in practica si prezentarea unui sistem ce


permite o concurenta fara distorsiuni in interiorul unui spatiu economic. In cadrul teoriei
economice liberale, politica de concurenta urmareste sa realizeze piete cu o concurenta
perfecta si sa previna formarea monopolurilor si oligopolurilor care isi impun preturile lor
in detrimentul consumatorului. In Uniunea Europeana au existat monopoluri de stat in
domenii cum ar fi: transporturile,serviciile postale si telecomunicatiile.

Trebuie subliniat faptul ca in realitate, concurenta perfecta nu exista ea fiind o situatie


ideala spre care se tinde, si ca de fapt forma concreta de manifestare a concurentei este
cea imperfecta, in care participantii ce se diferentiaza intre ei dupa o serie de criterii,
dispun de o forta economica diferita de informatii mai restranse sau mai ample si de o
importanta diferita.
Concurenta perfecta presupune o forma de organizare a economiei cu reguli foarte stricte
care au drept scop instaurarea unui anumit fel de egalitate a conditiilor pentru toti agentii
economici.

Caracteristicile sale sunt urmatoarele:

<!--[if !supportLists]-->- Atomicitatea producatorilor si consumatorilor<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Transparenta perfecta<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Omogenitatea produsului<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Libertatea de a actiona pe piata<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Mobilitatea perfecta a factorilor de productie<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Rationalitatea sau eficienta economica.<!--[endif]-->

Politica de concurenta urmareste asigurarea cadrului necesar manifestarii unei


concurente loiale adica a unei concurente care are loc in conditiile respectarii de catre
agentii economici a normelor si mijloacelor considerate corecte si recunoscute ca atare
prin reglementarile in vigoare din fiecare stat.

Daca concurenta este neloiala (are loc cu mijloace si actiuni contrare uzantelor si
reglementarilor legale) atunci se ajunge la o distorsiune si o deturnare a concurentei de
la scopul sau prin favorizarea unuia sau mai multor agenti economici si prin defavorizarea
altora.

POLITICA DE CONCURENTA IN UNIUNEA EUROPEANA

Una din cheile succesului integrarii economice europene a constituit-o existenta, inca de
la inceputul constructiei comunitare a unei politici comune in domeniul concurentei. Dupa
40 de ani de functionare, aceasta politica continua sa fie o conditie necesara pentru
existenta Pietei Interne Unice ce asigua libera circulatie a bunurilor, serviciilor,
capitalurilor si persoanelor.

In ultima instanta , principalul beneficiar al unei politici a liberei concurente este


cetateanul in tripla sa calitate :

<!--[if !supportLists]-->- de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificare a


ofertei si la o reducere a pretului de vanzare)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- de participant pe piata fortei de munca ( libera concurenta obliga


la un proces continuu de inovatie atat a produsului realizat, cat si a procesului de
productie)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- de actionar ( libera concurenta conduce la cresterea eficientei si


la realizarea de profituri ridicate).<!--[endif]-->

Libera concurenta intre firme favorizeaza inovatia, reduce costurile de productie, creste
eficienta economica si in consecinta, ridica nivelul de competitivitate al economiei
europene.Stimulate de mediul concurential, firmele ofera, astfel produse si servicii
competitive din punct de vedere al calitatii si pretului.

Politica de concurenta in UE, la fel ca si in celelalte mari puteri economice mondiale, se


bazeaza pe conceptia ca pietele unei concurente pure si perfecte sunt cele mai potrivite,
in stare sa asigure bunastarea populatiei. In consecinta, politica de concurenta vizeaza
limitarea, controlarea, chiar interzicerea comportamentelor intreprinderilor care aduc
atingere concurentei perfecte.

Totusi multi economisti recunosc ca pot exista in anumite conditii asa numitele “esecuri
ale pietei” care sa justifice atunci nerespectarea regulilor liberei concurente intre
intreprinderi , sau interventia directa a statului pentru corectarea acestor efecte. Aceste
esecuri pot, de exemplu sa tina de existenta efectelor externe pietei considerate
( activitatea de cercetare dezvoltare realizata de o mare intreprindere poate crea un
mediu sau genera o serie de cunostinte ce sunt utile si altor intreprinderi fara ca acestea
din urma sa fi suportat costul lor) sau de randamentele de scara in crestere. In acest caz
eficienta intreprinderilor creste in functie de dimensiunea lor si poate fi de dorit, in
anumite conditii, pentru ansamblul societatii, ca pietele sa nu fie “atomistice”, adica
constituite dintr-un numar mare de mici intreprinderi, ca in modelul de referinta al
concurentei pure si perfecte.

Monopolurile sau intreprinderile avand comportamente de monopol ( de exemplu, cele


care se inteleg asupra pretului sau isi impart piata) sunt primele vizate prin politica de
concurenta.

Termenul de politica concurentiala este destul de general, referindu-se in linii mari la


anumite legi si actiuni intreprinse de guvern, sau in cazul de fata, de Comunitate in
ansamblul sau ( ce actioneaza prin intermediul Comisiei Europene), destinate a elimina
sau cel putin a descuraja practicile comerciale restrictive cum ar fi carteluri, monopoluri
sau alte bariere netarifare care ar avea ca efect, in termenii Tratatului “ prevenirea,
restrangerea sau distorsionarea concurentei”.

Politica in domeniul concurentei interzice practici ca:

<!--[if !supportLists]-->- acordarea de ajutoare publice care creeaza distorsiuni in relatiile


de concurenta dintre agentii economici<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- stabilirea preturilor prin intelegeri prealabile intre producatori


sau furnizori<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- crearea de carteluri care sa-si imparta piata, astfel incat sa nu
concureze intre ele<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- abuzul de pozitie dominanta pe piata<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- realizarea de fuziuni care distorsioneaza libera concurenta. <!--


[endif]-->

Politica de concurenta in UE are urmatoarele caracteristici esentiale:

<!--[if !supportLists]-->- marile principii ale politicii de concurenta sunt fixate prin
tratate<!--[endif]-->
<!--[if !supportLists]-->- in Tratatul de la Roma se arata ca in domeniul concurentei
( comunitatea trebuie sa stabileasca un regim care sa asigure ca in Piata comuna
concurenta nu este denaturata)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- exista numeroase reglementari care precizeaza punerea in


aplicare a principiilor politicii de concurenta<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Comisia Europeana este insarcinata cu aplicarea corecta a


dreptului si dispozitiilor comunitare<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Curtea de Justitie arbitreaza litigiile si fixeaza jurisprudenta. <!--


[endif]-->

REGULI APLICABILE INTREPRINDERILOR

Acestea vizeaza in general urmatoarele aspecte:

<!--[if !supportLists]-->1. “Interzicerea oricaror intelegeri/ acorduri intre intreprinderi,


decizii de asociere si practici concertate, care sunt susceptibile sa afecteze comertul
intre statele membre si care au ca obiect sau ca effect impiedicarea,restrangerea sau
falsificarea concurentei in interiorul pietei commune.( Tratatul de la Roma).<!--
[endif]-->

Tratatul ofera si exemple de astfel de intelegeri ce sunt “ nule de drept”:

<!--[if !supportLists]-->- fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de cumparare sau
de vanzare sau a altor conditii de tranzactionare;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- limitarea sau controlarea productiei, a desfacerilor, a dezvoltarii


tehnice, sau a investitiilor;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- impartirea pietelor sau a surselor de aprovizionare;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- aplicarea in ceea ce priveste partenerii comerciali, a unor conditii


inegale sau prestatii echivalente, facandu-i sa suporte astfel un dezavantaj in lupta de
concurenta;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- subordonarea incheierii de contracte de acceptarea de catre


parteneri a unor prestatii suplimentare care prin natura lor sau conform uzantelor
comerciale, nu au legatura cu obiectul contractelor respective.<!--[endif]-->

Interzicerea acestor practici depinde de anumite conditii:

<!--[if !supportLists]-->- in primul rand, schimburile intracomunitare trebuie revizuite in


conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene chiar daca
partenerii se situeaza in acelasi stat<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- in al doilea rand acordurile trebuie sa fi avut ca obiect sau ca


effect restrangerea sau inselarea concurentei in interiorul pietei comunitare, ceea ce
exclude acordurile intre intreprinderi din UE care vizeaza tarile terte;<!--[endif]-->
<!--[if !supportLists]-->- o ultima conditie impusa are in vedere ca atingerea adusa
concurentei sa fie importanta: astfel acordurile de importanta minora intra in sfera de
derogari, de exemplu, pentru IMM, un accord nu afecteaza in mod semnificativ conditiile
pietei cand cota de piata detinuta de intreprinderile respective nu depaseste 5 % , iar
cifra de afaceri anuala cumulata nu depaseste 300 mil euro.<!--[endif]-->

Tratatul prevede totusi si o serie de derogari pentru acordurile care : contribuie la


“ameliorarea productiei sau a distributiei produselor” si la “promovarea progresului tehnic
sau economic” si care in acelasi timp permit “ utilizatorilor sa obtina o parte echitabila din
profitul care rezulta”. Astfel de situatii sunt tolerate doar daca producatorii isi mentin
capacitatea de a oferi bunuri sau servicii competitive. Exceptarea este de natura
individuala si se practica atunci cand Comisia autorizeaza in mod expres o intelegere
verificata in prealabil.Un alt tip de derogari au caracter colectiv si se aplica unei serii
intregi de acorduri, fiind necesar un regulament conceput de Consiliu si care precizeaza
anumite cerinte.

Exemplu: cazul VOLKSWAGEN

In iunie 2001 , Comisia a dat o amenda de 30 milioane euro producatorului de


autoturisme Volkswagen. In 1996-1997, Volkswagen trimisese concesionarilor sai
germani o circulara care ii incita sa nu faca reduceri pentru noile VW Passat. Acest gen de
practici este impotriva regulilor de concurenta, deoarece ele mentin in mod artificial
preturile ridicate pentru consummator.

<!--[if !supportLists]-->2. abuzurile de pozitie dominanta . Acest articol nu reglementeaza


concentrarile, ci se limiteaza la interzicerea faptului de a eploata intr-un mod abuziv,
o pozitie dominanta, fiind mai mult corectiv decat preventiv. In acest caz nu locul
ocupat intr-un sector de activitate este pus in discutie ci doar faptul de a obtine un
avantaj excesiv din aceasta pozitie este criticat: “este incompatibil cu piata comuna si
interzis, in masura in care comertul intre statele membre este afectat, faptul pentru
una sau mai multe intreprinderi de a exploata in mod abuziv o pozitie dominanta pe
piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia”.<!--[endif]-->

Pentru a determina daca o intreprindere este sau nu intr-o pozitie dominanta, indiferent
daca ea apartine Comunitatii sau unei tari terte, se judeca in primul rand cota de piata
detinuta ( care trebuie sa fie mai mare de 50% , iar intreprinderea trebuie sa aiba
capacitatea de a o mentine). Cand intreprinderea ocupa 70-80% calificarea este automat
facuta, iar daca nu este cazul, atunci intervin alte elemente complementare cum ar fi:
reputatia, marca produsului,eficienta retelei comerciale, avansul tehnologic, puterea
economica a concurentilor, existenta unei concurente latente, accesul la resurse si
tehnologie. Etapa urmatoare consta in stabilirea abuzului, daca acesta exista, luandu-se
in considerare numai efectele comportamentului firmei si excluzandu-se orice acuzatie de
intentie de frauda.

Sunt prezentate mai multe situatii:

<!--[if !supportLists]-->- impunerea in conditii neachitabile ( preturi prea mari sau prea
mici pentru eliminarea unor producatori concurenti)<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- limitarea productiei, a desfacerilor sau a dezvoltarii tehnice in


detrimentul consumatorului<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- aplicarea unui tratament discriminatoriu partenerilor


comerciali.<!--[endif]-->
Nu este prevazuta nici o derogare ca in cazul intelegerilor, iar sanctiunea este pronuntata
de Comisie care, pe calea deciziei, ordona intreprinderii sa puna capat situatiei constatate
si-i poate aplica o amenda.

Exemplu: CAZUL MICROSOFT CORPORATION

Dupa 5 ani de ancheta aprofundata si dupa trei comunicari de incriminare, Comisia


Europeana a adoptat la 24 martie 2004 o decizie prin care a stabilit ca firma americana
Microsoft Corporation a incalcat regulile de concurenta consacrate prin Tratatul CE
abuzand de pozitia sa de cvasi-monopol pe piata sistemelor de exploatare pentru PC cu
scopul de a restrange concurenta pe pietele de sisteme de exploatare pentru servere de
grupuri de lucru si cititoare multimedia.Deoarece acest comportament nu incetase inca ,
Comisia a cerut firmei Microsoft sa divulge concurentilor sai, intr-un termen de 120 zile,
informatiile privind interfetele necesare pentru ca produsele acestora sa poata dialoga cu
sistemul de expoatare Windows. Microsoft mai trebuia , de asemenea, ca intr-un termen
de 90 de zile, sa propuna firmelor de echipamente ( si utilizatorilor finali) o versiune a
sistemului sau de exploatare Windows care sa nu tina cititorul Windows Media (WMP).
Deoarece a fost cazul unui abuz “ foarte grav si continuu”, comis de cinci ani si jumatate,
Comisia a penalizat firma Microsoft atribuindu-i o amenda de 497.2 milioane euro.

<!--[if !supportLists]-->3. concentrarea – nu a fost prevazuta in Tratatul de la Roma, dar


Comisia a considerat intotdeauna ca aceasta poate conduce la o exploatare abuziva a
pozitiei dominante. Reglementarile din decembrie 1989 si din septembrie 1990 au
acoperit aceasta lacuna, impunand o notificare obligatorie a proiectelor de fuziuni si
achizitii la Comisia Europeana, astfel, se instituie un control preventiv al Comisiei,
care poate sa interzica operatiunile de concentrare ce prezinta o dimensiune
europeana, daca ele risca sa conduca la o pozitie dominanta susceptibila sa
obstructioneze in mod semnificativ concurenta.<!--[endif]-->

Astfel se permite politicii de concurenta sa intervina , la un stadiu precoce al unui proces


de concentrare, aproband sau interzicand aliantele avute in vedere. Controlul preventiv
se aplica urmatoarelor tipuri de operatiuni: fuzionare,preluare de control, creare de
entitati comune pornind de la un prag minim. Acest prag minim a fost modificat prin
regulamentul Consiliului din 30 iunie 1997 .Intreprinderile respective din care cel putin
una apartine unui stat membru al UE, trebuie sa indeplineasca anumite criterii:

<!--[if !supportLists]-->- cifra de afaceri (CA) mondiala cumulata care trebuia la inceput
sa fie mai mare de 5 miliarde ecu a fost adusa la 2.5 miliarde<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- CA realizata in interiorul spatiului comunitar care anterior trebuia


sa fie mai mare de 250 milioane ecu pentru cel putin doua dintre unitati a fost adusa
la 100 milioane;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Fiecare intreprindere nu trebuie sa realizeze mai mult de 2/3 din
Ca totala din Comunitate in interiorul unuia si aceluiasi stat membru.<!--[endif]-->

In acest caz, protocolul de acord trebuie ratificat in mod obligatoriu de Comisie, aceasta
avand insa si posibilitatea sa-l suspende. Practic Comisia apreciaza daca exista sau nu o
pozitie dominanta care sa constituie o piedica semnificativa pentru concurenta si
hotaraste aprobarea sau interzicerea acordului.

Exemplu: CAZUL TOTALFINA-ELF AQUITAINE

In Franta , TotalFina si Elf Aquitaine au propus o fuziune care ar fi permis noii societati
controlul unor piete ale produselor petroliere in Franta, ceea ce ar fi antrenat costuri mai
ridicate pentru distribuitori si pentru consumatori ( noul grup ar fi reprezentat 55% din
capacitatile de rafinare si ar fi controlat depozitele de import franceze). In februarie
2000, Comisia Europeana a autorizat fuziunea celor doi giganti ai petrolului in anumite
conditii.

Pentru rezolvarea problemelor de concurenta evidentiate de Comisie, TotalFina si Elf au


acceptat sa cedeze catre concurenti o parte importanta a operatiunilor vizate. Noua
societate ar fi dobandit, de exemplu o pozitie dominanta in vanzarile de carburanti pe
autostrazi ( ar fi detinut 2/3 din numarul de benzinarii de pe autostrazi rezultand care
este o piata specifica cu preturi ridicate). Cu scopul de a mentine o piata competitiva in
acest sector, in interesul consumatorilor, Comisia Europeana a obligat TotalFina si Elf sa
vanda cca. 70 de benzinarii din cele 214 de care dispunea, ianinte de a autoriza fuziunea.
De asemenea, grupul a trebuit sa renunte la controlul depozitelor care alimenteaza
reteaua de oleoducte, obiectivul fiind acela de a pastra, in aval, la nivelul vanzarii cu
amanuntul de carburant si pacura, posibilitatea pentru concurenti de a nu fii prizonieii
unui singur furnizor.

REGLEMENTARI REFERITOARE LA INTERVENTIA STATELOR

Interventia financiara a puterii publice intr-o economie de piata trebuie sa respecte


spiritul acestui tip de economie.La nivelul interventiei statului, concurenta poate fi
denaturata prin mai multe modalitati:

<!--[if !supportLists]-->1. prin privilegiile de care s-ar putea bucura intreprinderile publice
producatoare de bunuri si servicii comerciale: acestea sunt supuse legilor comune si
nu trebuie sa beneficieze din partea statului de vreun tratament preferential in raport
cu alte intreprinderi similare din sectorul privat.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->2. prin ajutoarele de stat si subventiile publice care pot antrena o
distorsionare a concurentei. Ajutoarele guvernamentale pentru intreprinderi pot lua
forma subventilor, creditelor sau dobanzilor preferentiale, reducerilor de datorii,
reducerilor de impozite.<!--[endif]-->

In februarie 1998, Comisia a aprobat ajutoare in valoare totala de 1.89 milioane euro in
favoarea dezvoltarii IMM1 din turism in regiunea Dinana in sudul Spaniei, Aceste ajutoare
au fost acordate pentru a incuraja investitiile in noi initiative turistice si pentru crearea de
locuri de munca, contribuind astfel la dezvoltarea durabila a unei regiuni relativ sarace a
Europei, Andaluzia.

Datorita evenimentelor de la 11 septembrie 2001 si a paralizarii spatiului aerian atlantic


care a urmat, guvernele europene au fost autorizate sa verse companiilor lor nationale
subventii avand ca motiv de “circumstante exceptionale”.

3. prin existenta unor monopoluri nationale cu caracter comercial care a coincis adesea
cu statutul public al unor prestatori sau furnizori principali de electricitate, apa
transporturi, telecomunicatii.

SERVICIILE PUBLICE SI CONCURENTA IN UE

Referitor la intreprinderile publice si intreprinderile responsabile de un serviciu public ( de


natura industriala si comerciala ) exista trei reguli:

<!--[if !supportLists]-->- neutralitatea Comunitatii vis-a vis de forma de propietate


( caracterul public al unor intreprinderi nu este de natura a autoriza in mod intrinsec
distorsiuni concurentiale);<!--[endif]-->
<!--[if !supportLists]-->- interzicerea obstacolelor/barierelor in calea concurentei exceptie
fac serviciile de interes general.<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- Principala problema este reprezentata de activitatile de servicii


publice de retele ( transporturile feroviare si aeriene, gazul si electricitatea, posta si
telecomunicatiile ) care fac obiectul unei dereglementari.<!--[endif]-->

Serviciul public poate fi definit din punct de vedere economic ca fiind :”un serviciu a carui
productie se face conform randamentelor crescande ( adica situatiile in care costul unitar
de productie descreste o data cu cresterea cantitatilor produse) ceea ce ar justifica
organizarea sa in monopol, ca si punerea in practica a unor tarife administrate si a unor
mecanisme fiscale. Existenta unor puternice externalitati ( adica situatii in care deciziile
unui agent economic au consecinte in termeni de cost si de bunastare asupra celorlalti
agenti) ar conferi si un anumit caracter public serviciului deoarece corectarea acestor
externalitati poate cere o importanta interventie a statului”.

1.Nivelul global al ajutoarelor de stat a scazut in UE cu 28% intre anii 1997-2000 ( ceea
ce inseamna o scadere de 23 mld euro.)Ajutoarele de stat au reprezentat in 2000, 0.99%
din PIB al UE si putin peste 1% din PIB in 2001.

Interventia autoritatilor europene in serviciile publice de retele s-a accelerat in anii ’80,
’90.

In general dispozitivele puse in practica disting in mod clar ce tine de monopol si ce tine
de concurenta, dezvoltand modelul conform caruia se distinge:

<!--[if !supportLists]-->- infrastructura, care datorita economiilor de scara, trebuie sa


ramana obiectul unui monopol,<!--[endif]-->

si

<!--[if !supportLists]-->- serviciile, care pot fi furnizate de mai multi prestatori de


concurenta.<!--[endif]-->

Coexistenta sectorului public cu cel privat este organizata, fiind create autoritati
independente de reglementare.

La baza acestui model sta teroia pietelor contestabile. O piata este contestabila daca
intrarea pe piata este libera ( crearea de intreprinderi si daca iesirea de pe piata se
efectueaza la un cost scazut. O intrare libera presupune absenta barierelor in
patrunderea pe piata si accesul la un pret rezonabil la infrastructurile disponibile care
constituie “ facilitati esentiale” pentru a produce. Asfel, amenintarea din partea sosirii de
noi concurenti este credibila.

Exemplu:

<!--[if !supportLists]-->- un nou operator vrea sa utilizeze reteaua de fibra pentru a vinde
servicii de comunicatii, ceea ce implica a nu deschide accesul la aceasta retea
constituie o bariera in intrarea pe piata si deci un abuz de pozitie dominanta, o iesire
la un cost scazut, inseamna ca riscul pe care si-l asuma intreprinderea ce penetreaza
piata monopolului nu este insurmontabil, de aceea costurile fixe ireversibile
consimtite cu ocazia intrarii intr-un sector de activitate nu trebuie sa fie prea
importante deoarece ele nu sunt recuperabile la iesire daca intreprinderea decide sa-
si inceteze activitatea.<!--[endif]-->
<!--[if !supportLists]-->- Transportul aerian reprezinta prototipul pietei contestabile, cu
mult inainte de deschiderea sa catre concurenta in cadrul UE la 1 aprilie 1997
rezultand ca pe piata europeana intre ianuarie 1993 si august 1996 au existat 83 de
tentative de intrare, din care 35 s-au dovedit infructuase ( avioanele care sunt cea
mai mare parte a costului de intrare pe piata pot fi cumparate in leasing si sunt
vandabile in cazul incetarii activitatii, de aceea riscul asumat nu este considerabil
pentru companiile, ce incearca sa se stabileasca.)<!--[endif]-->

In ceea ce priveste serviciile de interes general acestea sunt definite in comunicarea


Comisiei Europene din 1996 ca fiind “activitatile de servicii , comercializabile sau nu,
considerate de interes general, de catre autoritatile publice, si supuse din aceasta cauza
unor obligatii specifice de serviciu public”.Este cazul in special al serviciilor de retele de
transport, de energie, de comunicatii. Se precizeaza ca aceste servicii de interes general
raspund unor nevoi fundamentale avand o dimensiune simbolica si constituind un
element de identitate culturala pentru toate tarile europene.In campul mai larg al
serviciului de interes economic general intra serviciul universal ce este de finit ca un
serviciu minim oferit a carui calitate este specificata pentru orice utilizator la un pret
accesibil.

Introducerea concurentei in sectoare unde ea nu exista, mentinerea unui monopol in


anumite segmente ale activitatii si punerea in practica a unui serviciu public minim ridica
problema autoritatii care sa defineasca si sa faca sa fie respectat caietul de sarcini, de
aceea au fost create autoritati de reglementare independente de stat si de monopolurile
istorice care sa garanteze o concurenta echitabila si sa asigure o buna functionare a
serviciului universal.

ROLUL COMISIEI EUROPENE IN POLITICA DE CONCURENTA

Pentru atingerea celor doua obiective ale politicii de concurenta, functionarea economiei
de piata si a Pietei Unice, trebuie indeplinite doua conditii:

<!--[if !supportLists]-->- regulile de concurenta trebuie aplicate in mod universal, atat


intreprinderilor publice cat si celor private;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- autoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa


aiba capacitatea de a impune penalitati, constand in amenzi suficient de mari pentru
a descuraja incalcarea legii.<!--[endif]-->

Comisia poate impiedica autoritatile nationale sa subventioneze in mod abuziv industiile


nationale prin incalcarea regulilor de concurenta comunitara. In acest sens, subventiile
acordate companiilor aeriene ar putea servi ca exemplu. Acest sector, care s-a liberalizat
progresiv in contextul pietei interne, a facut in mod traditional obiectul unui control
statal.

De asemenea , Comisia se ocupa de concentrarile de mari dimensiuni care isi desfasoara


o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. In 1994,
Comisia Europeana a spart si sanctionat trei mari carteluri europene, dupa ce a
descoperit acorduri secrete incheiate intre societati pentru fixarea preturilor sau
impartirea pietelor Comunitatii, care aveau drept consecinte minimizarea concurentei,
cresterea preturilor si reducerea posibilitatilor de alegere pentru consumatori.

De exemplu , s-a constatat existenta unui cartel in domeniul stalpilor de otel. In


functiune din 1984 acest cartel implica 17 societati si era administrat prin intermediul
Eurofer, Asociatia europeana a siderurgiei. Au fost aplicate amenzi in valoare totala de
104.4 milioane ecu. Un alt exemplu: 23 de producatori de ciment, 8 asociatii nationale
ale producatorilor de ciment si omologii lor europeni au fost amendati global cu 248
milioane ecu, deoarece s-a descoperit ca se pusesera de acord de a nu vinde pe pietele
lor interne.

Comisia are puteri largi de investigare, putand face vizite la firmele suspectate de
incalcarea liberei concurente si avand acces la toate documentele acestora.Intreprinderile
gasite vinovate de practici concurentiale ilegale ( practici concertate sau abuzul de pozitie
dominanta ) pot fi amendate cu pana la 10% din cifra de afceri din anul anterior.

In cazul in care se descopera intelegeri intre firme, suspectate de incalcarea liberei


concurente si care intra in competenta ei, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitati
de actiune:

- sa o declare legala printr-o decizie formala, daca in urma investigatiilor rezulta ca


intelegerea nu distorsioneaza libera concurenta;<!--[endif]-->

- sa dea o scrisoare administrativa informala care sa permita operarea pe piata


comunitara deoarece sunt operatii fara un impact semnificativ;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- sa accepte operatiunea numai cu indeplinirea anumitor conditii


care sa garanteze respectarea liberei concurente;<!--[endif]-->

<!--[if !supportLists]-->- sa o declare ilegala.<!--[endif]-->

CONCLUZII

Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne ratiunea de a fi


a acesteia fiind tocmai aceea de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egale
pe pietele oricarui stat membru.De aceea este importanta ma buna implicare a
consumatorilor , cresterea transparentei in adoptarea deciziilor, precum si intarirea
cooperarii internationale.

In ceea ce priveste politica in domeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind una din
cele mai importante politici comunitare si de asemenea ca una din cele mai importante
politici comunitare.Cu toate acestea trebuie tinut seama de faptul ca tarile membre au
propriile lor reglementari in domeniul concurentei, limita de demarcatieintre
competentele nationale si comunitare fiind uneori fificil de trasat.

Comisia percepe politica de concurenta ca o problema sensibila si asta mai ales in


sectoarele productiei de gaz si electricitate, telecomunicatii si servicii postale. Insa
problema este aceeasi si pentru serviciile financiare sau de transport in masura in care
exista bariere in calea intrarii pe piata rezultand din reglementari nationale sau locale si
punandu-se problema accesului la retele sau alte facilitati indispensabile.

BIBLIOGRAFIE

AYRAL M. – Le marche interieur de l’Union europeenne, collection Reflexe Europe,


Paris,1995

BALASSA B.- The theory of economic integration, George Allen& Unwin , Homewood,
London 1961

BIRSAN M. – Integrarea economica europeana.Introducere in teorie si practica , Editura


Carpatica Cluj-Napoca 1995
COMMISSION EUROPEENNE –Construirenotre avenit comun. Defis politique et moyens
budgetaries de l’Union elargie (2007-2013), Bruxelles 2004

SAPIR A.-Regional Integration in Europe, The Economic Journal

VOICULESCU D.- Competitie si competitivitate, Editura Economica Bucuresti,2001

YVARS B.- Economie europeenne, Dalloz , Paris,1997