Sunteți pe pagina 1din 12

Curs nr.

1
Partea întâi

LEMNUL

1. ELEMENTE GENERALE
1.1. NOłIUNEA DE LEMN. SPECIILE LEMNOASE ŞI ARBORII - SURSE DE LEMN.
FORMAREA LEMNULUI

● Lemnul (xilos, respectiv lignum, în limbile greacă şi latină) reprezintă ansamblul Ńesuturilor secundare cu pereŃi
lignificaŃi, situate între coajă şi măduvă, care constituie partea principală a trunchiului, ramurilor şi rădăcinii plantelor
lemnoase, îndeplinind funcŃii de rezistenŃă, conducere şi depozitare a substanŃelor ce iau parte la metabolismul acestora.
Produs cu caracter regenerabil, ca urmare a structurii şi remarcabilelor sale calităŃi naturale, lemnul este indispensabil
omului, fiind utilizat ca materie primă pentru diverse prelucrări industriale şi ca sursă de energie.
Recunoscându-i însuşirile caracteristice atât de valoroase şi respectiv importanŃa pentru specia umană, vechii Chinezi
îl considerau una din cele cinci esenŃe care stau la baza tuturor lucrurilor, alături de metal, apă, foc şi pământ. Cineva afirma
chiar că lemnul ar fi avut o contribuŃie decisivă la apariŃia şi evoluŃia omului.
● Speciile lemnoase apte de a da lemn de dimensiuni şi calităŃi corespunzătoare diverselor utilizări aparŃin
subîncrengăturii Gimnosperme şi subîncrengăturii Angiosperme, clasa Dicotyledonatae.
Din cele câteva sute de specii cu utilizări industriale existente la scara globului pământesc, în Europa sunt mai bine
cunoscute de către negociatori şi utilizatori, circa 100.
● Arborii, elementele constitutive de bază ale pădurii şi totodată principala componentă a acesteia, reprezintă
principala sursă de lemn. Arborii crescuŃi în mediul pădurii, denumiŃi şi forestieri, de la forma forestieră care îi caracterizează,
prezintă o tulpină înaltă, cilindrică, spălată în mare parte de crăci şi o coroană concentrată spre vârf. Spre deosebire de
aceştia, arborii crescuŃi izolaŃi, aflaŃi în plină lumină, au o formă diferită de cea forestieră, denumită formă specifică sau
habitus, la ei remarcându-se o tulpină ceva mai puŃin înaltă, puternic îngroşată la partea inferioară şi o coroană mult mai bine
dezvoltată, atât lateral, cât şi în jos.
La un arbore se remarcă două mari părŃi componente, tulpina şi rădăcina.
Tulpina este partea arborelui situată deasupra solului, fiind alcătuită din trunchi şi coroană.
- Trunchiul este partea din tulpină ce porneşte de la nivelul solului şi se continuă până la nivelul unde are loc inserŃia
primei crăci verzi, el servind la susŃinerea coroanei, la circulaŃia sevei brute şi a sevei elaborate şi la depozitarea
substanŃelor de rezervă. Din punct de vedere tehnologic, trunchiul prezintă o mare importanŃă, întrucât, aşa după cum
rezultă din tabelul 1.1, deŃine cea mai mare pondere din volumul de lemn al unui arbore (61-90%).
Tabelul 1.1
ProporŃia de lemn aflată în trunchiul,
coroana şi rădăcina unor specii forestiere
Specia ProporŃia de lemn conŃinută în:
lemnoasă Trunchi Coroană Rădăcină
Molid 73 - 83 8 - 11 9 - 16
Brad 74 - 86 7 - 10 7 - 16
Pin 69 - 80 8 - 10 12 - 21
Larice 78 - 88 6-8 6 - 14
Stejar 64 -78 10 - 20 12 - 16
Fag 62 -76 10 - 20 14 - 18
Plop 80 - 90 5 - 10 5 - 10
Salcâm 76 - 88 7 - 14 5 - 10
Mesteacăn 78 - 90 5 - 10 5 - 12
Frasin 61 - 75 12 - 18 13 - 21

Forma trunchiului arborilor în secŃiune transversală este aproximativ circulară, uneori apropiindu-se de elipsă sau
prezentându-se ca o combinaŃie cerc-elipsă ori cerc-parabolă. Ea este controlată atât de factori genetici, cât şi de factori
externi (fiecare arbore este influenŃat de exemplarele din jur şi de condiŃiile staŃionale). Neregularitatea secŃiunii transversale,
urmare a neuniformităŃii grosimii învelişurilor periferice de biomasă depuse anual, este cauzată de asimetria coroanei,
lumina unilaterală, spaŃiul de dezvoltare disponibil unidirecŃional, vântul bătând dintr-o direcŃie dominantă, expoziŃia şi panta
terenului, toŃi aceşti factori acŃionând în strânsă interdependenŃă.
Forma în secŃiune longitudinală a trunchiului arborilor, consecinŃă a interacŃiunii dintre genotip şi mediu, diferă de la specie la
specie şi, în cadrul speciei, variază cu vârsta arborelui, cu consistenŃa arboretului, cu condiŃiile staŃionale. O amprentă puternică

1
asupra acesteia îşi pune, de asemenea, creşterea în masiv sau pe teren liber a arborilor. În linii mari însă, ea prezintă şi elemente
relativ stabile, trunchiul putând fi, de exemplu, împărŃit în porŃiuni cu conformaŃie generală asemănătoare de la un arbore la altul.
Astfel, examinând, de la bază spre vârf, trunchiul unui arbore cu formă regulată, se pot deosebi:
- o porŃiune, la baza trunchiului, de forma unui corp de rotaŃie având curba generatoare concavă;
- o portiune cilindrică;
- o porŃiune de forma unui corp de rotaŃie având curba generatoare convexă;
- o porŃiune, la vârf, conică.
O noŃiune, strâns legată de cea de trunchi, întâlnită în literatura de specialitate, este cea de fus, prin care se înŃelege
partea din tulpină de la sol până la mugurele terminal, fără crăci, bine vizibilă la majoritatea speciilor răşinoase, dar şi la unele specii
foioase. Partea superioară a fusului, cu diametrul de bază mai mic de 5 cm, se numeşte vârf.
În domeniul exploatării pădurilor este cunoscută tehnologia exploatării lemnului sub formă de trunchiuri şi catarge. În
acest caz, trunchiul, întâlnit la speciile foioase, este considerat partea cuprinsă între secŃiunea rezultată la doborâre şi
secŃiunea de sub prima cracă groasă, lungimea părŃii elagate la vârsta de exploatabilitate fiind mai mare de 12 m, în timp ce
catargul, întâlnit la speciile răşinoase, ar fi partea cuprinsă între secŃiunea de la doborâre şi cea de tăiere (înlăturare) a
vârfului.
Lemnul ca produs, aşa cum este considerat în lucrarea de faŃă, provine în principal din trunchiul arborilor.
Cioata este partea din tulpină care la doborârea arborilor rămâne la suprafaŃa terenului. Ponderea ei în volumul total
al arborelui, în cazul fagului şi molidului, este de circa 1%.
Împreună cu întreaga rădăcină sau numai cu o parte a acesteia, cioata formează buturuga. În literatura de specialitate
se întâlneşte, de asemenea, termenul de buturugă industrială Aceasta din urmă este o buturugă la care rădăcinile principale
au lungimea limitată în funcŃie de diametrul cioatei; la valori ale diametrului cioatei până la 50 cm lungimea rădăcinilor este
egală cu mărimea acestuia, iar la valori superioare lungimea rădăcinilor se ia 50 cm. Uneori, lemnul din buturugă face
obiectul valorificării, ca de exemplu în cazul nucului (pentru obŃinerea furnirului de rădăcină) şi al speciilor răşinoase (pentru
extracŃia oleorezinelor).
- Coroana este partea tulpinii, alcătuită din vârful acesteia şi din ramurile de diferite ordine, împreună cu frunzele, florile şi
fructele aferente. ProporŃia de lemn ce revine coroanei din volumul total al arborilor de diferite specii este cuprinsă între 5 şi 20%
(tab. 1.1), ceea ce reprezintă o cotă parte din biomasa lor totală destul de însemnată.
Rădăcina arborilor este în mod normal subterană, când îndeplineşte în principal funcŃiile de absorbŃie a apei şi
substanŃelor minerale din sol, şi de fixare şi susŃinere a părŃii aeriene a arborilor. Ponderea volumului rădăcinii în volumul
total al unui arbore variază între 5 şi 21% (tab. 1.1), unele cercetări atestând totodată faptul că în staŃiuni de bonitate
superioară aceasta are valori semnificativ mai reduse decât în condiŃii staŃionale precare.
Pe lângă rădăcinile normale, la unele specii lemnoase, îndeosebi tropicale (de exemplu, la tec -Tectona grandis L.f.),
se întâlnesc rădăcini aeriene sau adventive.
PărŃile anatomice principale ale trunchiului arborilor în secŃiune transversală, de la exterior spre interior, sunt
coaja, cambiul, lemnul, măduva.
- Coaja sau scoarŃa reprezintă învelişul trunchiului, care asigură protecŃia termică şi mecanică a acestuia şi totodată
formează un adevărat scut împotriva atacului dăunătorilor. Arborii în tinereŃe au coaja netedă. Culoarea, la examinarea acesteia
dinspre exterior, variază, putând fi albă (mesteacăn), albicioasă cu nuanŃă verzuie (plop tremurător), cenuşie-verzui (brad,
frasin), roşiatic-cărămizie (pin silvestru), roşcată (uneori cenuşie sau brună-la molid), brun-negricioasă (stejar). Pe măsură ce
arborii înaintează în vârstă şi trunchiul lor se îngroasă, coaja capătă de regulă crăpături, care cu timpul se adâncesc tot mai mult.
În secŃiune transversală, coaja prezintă două straturi. Stratul exterior, format din Ńesuturi moarte, de natură anatomică
şi origine diferite, crăpat sau exfoliat sub formă de solzi ori de plăci, se numeşte ritidom.
Tabelul 1.2
Volumul de coajă al unor specii forestiere, în procente din volumul fusului
Specia Diametrul arborilor, cm
20 30 40
Molid 11 9 9
Brad 10 10 10
Pin silvestru 14 12 10
Pin negru 20 20 19
Larice 22 21 21
Stejar 25 22 19
Gorun 19 16 14
Fag 7 6 5
Mesteacăn 18 18 18
Carpen 9 9 9
Plop tremurător 15 13 12
Salcie 18 18 16

2
Partea interioară a cojii, situată în vecinătatea imediată a cambiului şi generată de acesta, alcătuită din Ńesuturi vii,
constituie liberul. Liberul include în componenŃa sa, ca şi lemnul, elemente anatomice care îndeplinesc funcŃii de conducere,
de rezistenŃă mecanică şi de depozitare.
- Cambiul este o parte anatomică a trunchiului nevizibilă cu ochiul liber, fiind format dintr-un singur strat de celule,
tinere, care au însuşirea esenŃială de a se divide.
- Lemnul reprezintă partea anatomică cu cea mai mare dezvoltare, proporŃia sa de participare în componenŃa
trunchiului crescând, cu vârsta arborilor, prin depunerea, an de an, de noi straturi de celule lemnoase.
- Măduva este partea anatomică a trunchiului situată central pe secŃiunea transversală a acestuia, alteori mai mult sau
mai puŃin excentric, alcătuită din celule parenchimatice moarte şi pline cu aer, ce formează un Ńesut moale şi afânat, şi având
obişnuit culoarea diferită de cea a lemnului înconjurător.
Măduva, împreună cu un număr mic de inele anuale din imediata sa vecinătate, formează inima lemnului, numită şi
inima tehnică a acestuia. Datorită proprietăŃilor fizico-mecanice inferioare, în cazul anumitor produse, ca traverse, doage,
cozi de unelte, prezenŃa măduvei, respectiv a inimii lemnului nu este admisă sau este admisă limitat
● Formarea lemnului. Lemnul primar îşi are originea în procambiu, meristem primar localizat în vârfurile de creştere
(apical), în timp ce lemnul secundar este generat de cambiu.
Cambiul, situat între scoarŃă şi lemn, determină creşterea în grosime a arborilor. Celulele sale, vii, mereu tinere, sunt
de două feluri: unele sunt turtite şi alungite în sensul axei longitudinale, numindu-se iniŃiale fuziforme, iar celelalte sunt mici,
mai mult sau mai puŃin izodiametrice şi se numesc iniŃiale de rază.
Prin diviziunea tangenŃială a iniŃialelor fuziforme, se formează spre interior elemente lemnoase secundare, iar spre
exterior elemente liberiene secundare, ambele diferenŃiindu-se apoi radial şi constituind lemnul (xilemul) secundar şi
respectiv liberul (floemul) secundar. IniŃialele de rază generează raze (razele lemnoase). După fiecare diviziune, una din
celule rămâne meristematică, pe când cealaltă se alipeşte alternativ de lemnul şi respectiv de liberul secundar. De obicei, se
generează mai mult lemn decât liber, raportul fiind de circa 3/1 la gimosperme şi de circa 10/1 la angiosperme.
Lungimea şi lăŃimea celulelor cambiale sunt, la răşinoase, de 1-2 mm şi respectiv 0,03 mm şi, la foioase, de 0,3-0,8
mm şi respectiv 0,012 mm.
La speciile forestiere răspândite în zona temperată, datorită climei, activitatea cambiului prezintă periodicitate, toamna
şi iarna acesta nefuncŃionând. Aceeaşi situaŃie se întâlneşte şi în zonele geografice în care perioadele umede alternează cu
perioade de secetă. La arborii ce cresc în condiŃii de climat tropical, în desfăşurarea activităŃii acestui Ńesut, pot interveni, de
asemenea, unele pauze. DeficienŃele în aprovizionarea cu substanŃe nutritive, vătămările provocate de factorii abiotici şi
biotici, mersul stării vremii ş.a. pot, totodată şi ele conduce la perturbări în activitatea cambiului.

1.2. PRODUSE ALE EXPLOATĂRII ŞI PRELUCRĂRII LEMNULUI

● În procesul de producŃie al exploatării lemnului rezultă sortimente de lemn brut, prin acestea înŃelegându-se
lemnul provenit din orice parte a arborelui, ca efect al executării operaŃiilor de recoltare, respectiv de doborâre, curăŃire de
crăci, cojire, secŃionare, despicare, fasonare în figuri, şi care este destinat a fi prelucrat pe cale mecanică sau chimică, folosit
în construcŃii ori utilizat drept material combustibil. Sortimentele de lemn brut se realizează în forma, dimensiunile şi calităŃile
prevăzute de normele în vigoare, în concordanŃă cu cerinŃele beneficiarilor.
Lemnul brut rezultat în cadrul procesului de exploatare, conform schemei respective, este reprezentat de buşteni,
lemn de steri pentru industrie, lemn de foc. În activitatea de punere în valoare a lemnului rezultă de asemenea resturi de
exploatare.
Buştenii sunt piese cu secŃiunea transversală relativ circulară, destinate prelucrării pe cale mecanică sau utilizării în
construcŃii.
După locul pe trunchi al unui buştean, se disting:
- Buştean de picior (de bază), provenit de la capătul gros al trunchiului sau fusului, apt pentru utilizări superioare
calitativ;
- Buştean de capăt (de vârf), provenit de la capătul subŃire al trunchiului sau fusului, cu lemn inferior calitativ;
- Buştean (sau buşteni) de mijloc, din zona cuprinsă între buşteanul de picior şi cel de capăt, având o calitate
intermediară a lemnului.
Lemnul de steri pentru industrie cuprinde piese de lemn despicat şi de lemn rotund:
- Lemn despicat este lemnul rezultat prin despicare longitudinală din lemnul rotund cu diametrul de regulă mai mare
de 25 cm. Lemnul despicat, cu lungimea de 1m se numeşte lobdă.
- Lemnul rotund din componenŃa sterilor, purtând şi numele de rondine, este reprezentat de piese cu diametrul la
capătul subŃire stabilit prin normative oficiale (de exemplu, 7-15 cm).
Buştenii, împreună cu lemnul de steri pentru industrie constituie categoria de lemn de lucru.
Lemnul de foc, denumit şi lemn pentru mangalizare şi combustibil (dar putând avea şi alte utilizări), cuprinde:
- Lemn fasonat în steri (lemn de steri), cuprinzând lemn despicat (lobde) şi lemn rotund, cu lungimi de 1 m ± 5 cm,
aşezat în figuri cu volumul spaŃiat exprimat în steri;
- Buturi greu despicabili, având grosimea cu coajă la capătul subŃire min. 25 cm, indiferent de lungime;

3
- Crăci în snopi, cu lungimea de 1,00 m şi diametrul de 2-4 cm, diametrul snopilor fiind 25-30 cm;
- Crăci în grămezi, o grămadă fiind constituită din crăci şi tulpini, cu diametrul sub 4 cm şi lungimea naturală; capetele
groase ale crăcilor sunt dispuse în acelaşi plan vertical, în care formează un dreptunghi cu baza de 2 m şi înălŃimea de 1,5
m.
Resturile de exploatare includ crăci sub 5 cm diametru, vârfuri (piese cu diametrul mai mic de 5 cm), rupturi şi
sfărâmături de la doborârea arborilor, dar şi arbori cu diametrul sub 8 cm, fiind în general lipsite de posibilităŃi de valorificare.
De reŃinut că lemnul brut rezultat în cadrul procesului de exploatare se mai poate clasifica şi după alte criterii:
- după specie (lemn de răşinoase; lemn de foioase);
- după duritate (lemn tare, din speciile fag, stejar, salcâm, carpen etc.; lemn moale, din speciile molid, brad, plop,
salcie, tei, anin etc.);
- după partea din arbore din care provine (lemn de trunchi, lemn de cracă, lemn de rădăcină).
● Procesul de producŃie al prelucrării lemnului
- În etapa întâia de prelucrare P1 , din buşteni se realizează două produse cu o deosebit de largă gamă de
întrebuinŃări, cherestea şi furnir. În fabricile din industria cherestelei se obŃin de asemenea traverse şi doage. Din lemnul
rotund se mai produc stâlpi de linie, lemn pentru mină, piloŃi. Lemnul de steri pentru industrie se poate supune la rândul său
tocării, rezultând tocătură, produs sub formă de particule având obişnuit lungimea de 15-40 mm, lăŃimea de 10-25 mm şi
grosimea de 5-15 mm.
Tot în această etapă, pornind de la cherestea şi furnir şi respectiv de la tocătură, se fabrică produse din lemn
reconstituit şi produse din lemn restructurat. Acestea rezultă într-o mare varietate, fiind diferite ca formă, proprietăŃi şi
utilizări. Pentru produsele din lemn reconstituit se foloseşte lemn masiv de mici dimensiuni, de slabă calitate, de la care s-au
îndepărtat defectele. Piesele rezultate sunt în continuare îmbinate în moduri diferite, astfel că dintr-un material iniŃial greu de
valorificat se obŃin produse cu proprietăŃi fizico-mecanice superioare. În cazul produselor din lemn restructurat, acestea
rezultă prin recompunere, pornind de la aşchii, fibre, lamele subŃiri de lemn ş.a. MenŃionăm în acest sens câteva exemple din
rândul produselor din lemn reconstituit şi restructurat:
- plăcile aglomerate din aşchii de lemn (PAL) şi, într-o perioadă mai recentă, plăcile din aşchii orientate Oriented
Strands Board (OSB);
- plăcile aglomerate din fibre de lemn (PFL). În categoria acestora se evidenŃiază plăcile din fibre de lemn cu densitate
medie, Medium Density Fiberboard (MDF);
- placajul - produs stratificat din lemn laminat perpendicular;
- lemnul stratificat-densificat (LSD), realizat din furnire încleiate, la presiuni şi temperaturi înalte;
- grinzile stratificate din furnire încleiate, Laminated Veneer Lumber (LVL);
- grinzile din fâşii de furnire încleiate, Parallel Strand Lumber (PSL), cunoscute sub denumirea comercială de
Parallam.
În prima etapă de prelucrare, din tocătură se fabrică totodată pastă pentru hârtie şi carton.
- În etapa de prelucrare P2 , în unităŃi specializate, se fabrică piese de structuri pentru construcŃii, tâmplărie, lambriuri,
parchet, ambalaje, mobilier, alte produse finite din lemn, precum şi hârtie şi carton.
Lemnul de steri pentru industrie, resturile de exploatare, lemnul de foc se pot utiliza pentru obŃinerea de produse de
hidroliză, sau de descompunere termică (piroliză, mangalizare). Pe de altă parte, lemnul de foc poate ajunge la populaŃie
sub forma în care este produs.
Resturile de exploatare şi îndeosebi produsele conexe de la fabricile la care lemnul este supus prelucrării mecanice,
ambele considerate cu ani în urmă deşeuri şi deci materii neutilizabile, antrenate în circuitul economic pot contribui
substanŃial la creşterea gradului de valorificare superioară a masei lemnoase. Resturile de exploatare, aşa după cum s-a mai
arătat, de regulă nu sunt valorificate, întrucât dimensiunile reduse ca şi împrăştierea pe suprafeŃe întinse de teren fac dificilă
colectarea lor. Dar, produsele conexe, reprezentate de resturi de lemn masiv, rumeguş, coajă, rezultate în procesele de
fabricaŃie din etapele întâia şi a doua de prelucrare, prezintă avantajul că sunt concentrate în puncte bine delimitate la
producător şi se obŃin în cantităŃi mari, ceea ce face eficientă valorificarea lor. În acelaşi timp, punerea acestora în valoare
răspunde totodată exigenŃelor tot mai stringente privind protecŃia mediului înconjurător. Denumirea de produse conexe se
datoreşte tocmai faptului că, în condiŃiile tehnice actuale ele nu mai pot fi considerate deşeuri, existând posibilitatea utilizării
lor pentru obŃinerea de produse din lemn reconstituit şi restructurat, de pastă pentru hârtie, de produse de hidroliză şi de
descompunere termică, sau pentru realizarea de energie termică.

1.3. PRODUCłIA ŞI CERINłELE DE LEMN PE TERRA, ÎN EUROPA ŞI ÎN ROMÂNIA

Pădurile şi lemnul joacă un rol de prim rang în viaŃa omului, datele care urmează (Milescu, 2002; Guinard, 2004;
Gourvès, 2004; Sbera, 2007) subliniind importanŃa crescândă a acestora şi în perspectivă.
ProprietăŃile favorabile ale lemnului, precum şi utilizările sale extrem de diverse, pe de o parte, dar şi presiunea legată
de creşterea demografică, pe de altă parte, fac ca această materie primă să continue să rămână în viitor foarte solicitată.
Pentru a permite generaŃiilor care vor urma să se bucure de aceleaşi binefaceri ca şi generaŃia actuală, se impune cu

4
acuitate ca necesară, traducerea în viaŃă a tuturor măsurilor vizând gospodărirea durabilă a pădurilor şi utilizarea durabilă a
resurselor acestora.
● La nivelul întregului Glob, suprafaŃa ocupată de păduri se cifrează actualmente la aproape 3,9 miliarde ha, ceea
ce reprezintă circa 30% din cea a uscatului (tab. 1.3).
Anual, pădurea mondială înregistrează însă descreşteri, în medie cu circa 0,2%, scăderea fiind mai accentuată în
Africa.
Din totalul suprafeŃei pădurilor, productivă, respectiv exploatabilă, este doar circa 60%, dat fiind faptul că unele dintre
acestea sunt inaccesibile sau greu accesibile, iar alteori formaŃiile forestiere care le compun sunt neproductive, prezentându-
se sub formă de tufărişuri sau rarişti.
În regiunile industrializate ale lumii se află circa 48% din întinderea pădurilor, faŃă de 52% în Ńările în curs de
dezvoltare. În genere, inegala repartiŃie a pădurilor pe Glob are implicaŃii semnificative asupra dezvoltării şi a nivelului de
dezvoltare economică a diferitelor Ńări.
O treime din suprafaŃa pădurii mondiale revine speciilor răşinoase, majoritatea aflându-se în emisfera nordică.
Acestea asigură cele mai ridicate producŃii la hectar. Pădurile de foioase, care ocupă restul de două treimi din suprafaŃă, dau
producŃii la hectar ceva mai mici.
Volumul de masă lemnoasă exploatată anual pe Glob se ridică la circa 3,8 miliarde m3. CantităŃile medii recoltate pe
an şi hectar variază de la 0,21 m3 la 2,84 m3, în anumite Ńări în curs de dezvoltare fiind depăşită posibilitatea pădurilor.
Circa 47% din masa lemnoasă exploatată este reprezentată de lemnul de foc, utilizat în această direcŃie mai cu
seamă în Ńările în curs de dezvoltare. De reŃinut că Asia şi Africa îşi consumă propriile resurse forestiere înainte de toate sub
formă de material combustibil.
Lemnul destinat prelucrării industriale, a cărui proporŃie în totalul recoltat se ridică la 53%, este utilizat îndeosebi
pentru producŃia de plăci şi producŃia de hârtie şi carton, care cunosc o creştere accentuată aproape peste tot. Volumul
destinat producŃiei de cherestea înregistrează, comparativ, creşteri relativ mai mici.
În viitor, conform prognozelor, cererea de lemn va înregistra creşteri susŃinute. Astfel, după estimări FAO, în anul 2010
consumul mondial va ajunge la 5 miliarde m3, un volum cu 20% mai mare decât cel din anul 1999. Jumătate din acesta
corespunde utilizării ca lemn pentru energie. Un loc important va reveni de asemenea lemnului pentru nevoile de locuit ale
populaŃiei. Cererea de lemn de răşinoase va fi mai mare decât cea de lemn de foioase, având în vedere necesităŃile în
creştere în sectorul construcŃiilor, al producŃiei de plăci şi hârtie.
ComerŃul mondial de lemn brut este relativ slab reprezentat, volumul comercializat cifrându-se la circa 200 mil. m3, o
cantitate egală cu doar 5,2% din consumul total mondial. În ceea ce priveşte comerŃul cu lemn prelucrat (în cherestea, plăci
pe bază de lemn, hârtie şi carton), acesta este însă foarte însemnat, prin cantitatea de circa 900 mil. m3 comercializată,
ocupând unul din primele locuri în ierarhia schimburilor de mărfuri.

2. STRUCTURA LEMNULUI

2.1. ELEMENTE GENERALE

Structura lemnului reprezintă ansamblul părŃilor mari componente, ca şi al elementelor şi formaŃiilor anatomice din care
acesta este alcătuit, toate având caracteristice anumite forme, mărimi, proporŃii şi moduri de asociere, şi fiind determinate de
factorii genetici şi de mediu, care îşi pun amprenta asupra existenŃei generale a arborilor.
În funcŃie de mijloacele de observare utilizate, se deosebesc următoarele categorii de structură a lemnului:
- structura macroscopică, pusă în evidenŃă prin examinarea lemnului cu ochiul liber sau cu o lupă cu putere de mărire
de 10 X (imaginea obŃinută prin mărire cu lupa nu trebuie să conŃină elemente în plus faŃă de cele vizibile cu ochiul liber);
- structura microscopică, rezultată în urma examinării lemnului cu microscoape optice;
- structura submicroscopică (fină), stabilită prin examinare cu ajutorul microscopului electronic, precum şi folosind alte metode,
fizice (de exemplu, röntgenografia) şi chimice, moderne.

2.2. SECłIUNI FUNDAMENTALE ŞI DERIVATE ALE LEMNULUI

Ca urmare a modului specific de formare a lemnului, aspectul structurii sale diferă, atât pentru trunchiul, cât şi pentru
crăcile şi rădăcinile arborilor, în raport cu orientarea planului după care se face secŃionarea. Se deosebesc, în acest sens,
trei secŃiuni fundamentale şi câteva secŃiuni derivate.
SecŃiunile fundamentale ale lemnului sunt considerate secŃiuni de referinŃă, obligatorii pentru descrierea aspectului
natural al elementelor şi formaŃiilor sale anatomice şi respectiv pentru cunoaşterea structurii lui. Se încadrează în această
categorie (fig. 2.1):
- secŃiunea transversală, rezultată prin secŃionare după un plan perpendicular pe axa centrului fiziologic;

5
- secŃiunea longitudinală radială (secŃiunea radială), rezultată prin secŃionare după un plan care conŃine axa centrului
fiziologic;
- secŃiunea longitudinală tangenŃială (sectiunea tangenŃială), rezultată prin secŃionare după un plan paralel cu axa centrului
fiziologic şi care este situat la o anumită distanŃă faŃă de aceasta. SecŃiunea longitudinală tangenŃială îşi datoreşte numele faptului
că este tangentă într-un punct oarecare la unul din inelele de creştere.
Structura lemnului se studiază folosind eşantioane (epruvete) astfel confecŃionate încât să prezinte toate aceste trei
secŃiuni fundamentale.
SecŃiunile derivate se întâlnesc în practica prelucrării lemnului. Ele întregesc imaginea structurii lemnului, scoŃându-i
totodată în evidenŃă complexitatea. În figura 2.1. se prezintă trei secŃiuni derivate:
- secŃiunile semiradiale, rezultate prin secŃionarea lemnului după planuri longitudinale paralele între ele şi dispuse sub
unghiuri mici faŃă de direcŃia razelor;
- secŃiunea oblică tangenŃială, rezultată prin secŃionare după un plan oblic faŃă de linia măduvei;
- secŃiunea circulară, rezultată prin secŃionare după o curbă de forma curbei lui Arhimede, care se înfăşoară de la
periferia trunchiului către măduvă (acest tip de secŃionare este întâlnit la fabricarea prin derulare a furnirelor).

Fig. 2.1. SecŃiuni fundamentale (a) şi secŃiuni derivate (b) ale lemnului:
A - secŃiune transversală; B - secŃiune radială; C - secŃiune tangenŃială;
D - secŃiuni semiradiale; E - secŃiune oblică tangenŃială; F - secŃiune circulară

Structura normală a lemnului suferă modificări din cauza prezenŃei anumitor defecte, ca noduri, devieri ale fibrelor ş.a.,
ajungându-se astfel la o structură anormală a acestuia.

2.3. STRUCTURA GENERALĂ A PERETELUI CELULEI LEMNOASE

În cercetarea structurii şi proprietăŃilor lemnului, se pleacă de la premisa că acest material este alcătuit din celule cu
protoplastul mort, adică numai din pereŃi celulari, aşa cum se numesc în xilotomia tehnică membranele celulare.

6
Aşa după cum se poate observa în figura 2.2, peretele celulei
lemnoase are o structură stratificată.
Formarea peretelui celular. În finalul diviziunii celulelor se
formează aşa numita placă celulară, care împarte celula mamă în
două celule fiice. Placa celulară se transformă ulterior într-o
membrană primitivă şi respectiv, într-o lamelă mediană sau mijlocie
(strat de lipire), aceasta din urmă separând complet şi cimentând
cele două celule. Apoi, pe ambele laturi ale plăcii celulare se
constituie peretele primar, care va delimita protoplasma fiecărei
celule fiice. Lamela mijlocie, împreună cu pereŃii primari ai celulelor
învecinate poartă numele de lamelă mijlocie compusă.
După terminarea creşterii prin întindere a noilor celule, începe
formarea peretelui secundar, care, datorită dezvoltării mari căpătate
Fig. 2.2. Structura generală a peretelui celular al (grosimea sa poate fi de circa 10 ori mai mare ca a peretelui primar),
celulelor lemnoase; ajunge cu timpul să constituie componenta de bază a peretelui celular şi
respectiv a lemnului. La alcătuirea peretelui secundar participă trei
M - lamelă mijlocie (strat de lipire); P straturi, notate S1, S2 şi S3 , fiecare având particularităŃi distincte. Cea
- perete primar; S1 + S2 + S3 - perete secundar; mai mare dezvoltare o are stratul S2 . La unele specii, stratul S3 al
L - lumen (gol celular); m - meat peretelui secundar prezintă pe partea dinspre lumen un strat cu
verucozităŃi, ce se formează la sfârşitul activităŃii protoplasmei.
În locul protoplasmei, consumată pentru producerea
materialului intrat în componenŃa peretelui celular, în final rămâne
lumenul (golul celular).
SpaŃiile intercelulare din punctele de întâlnire a mai multor celule se numesc meaturi.
Peretele celular are din loc în loc punctuaŃii - porŃiuni subŃiate ale acestuia, prin care se realizează legătura cu celelalte
celule.

Principalii compuşi chimici ai peretelui celular (fig. 2.3). Principala substanŃă din compoziŃia chimică a peretelui
celular este celuloza. ProporŃia de participare a
acesteia, superioară la nivelul întregului perete,
variază însă puternic în timpul formării peretelui, ca şi
de la un strat la altul al acestuia.

2.4. STRUCTURA SUBMICROSCOPICĂ


(FINĂ) A LEMNULUI

Structura lemnului a stat în atenŃia multor


cercetători, acest aspect interesând atât sub raport
ştiinŃific, cât şi pentru rezolvarea unor probleme de
ordin practic Au fost elaborate în acest sens mai multe
teorii, rămânând totuşi încă multe aspecte de elucidat.
Problema care pe parcurs a generat numeroase
discuŃii a constituit-o felul formaŃiilor supramoleculare.
Se menŃionează că, prin termenul de structură
fină, se înŃeleg modalităŃile de dispunere în peretele Fig. 2.3. DistribuŃia principalilor compuşi chimici în straturile
celular a catenelor macromoleculare de celuloză peretelui celular la lemnul de răşinoase:
(Petrovici şi Popa, 1997). M - lamelă mijlocie (strat de lipire); P - perete primar; S1 +
Mijloace moderne de cercetare (microscopia S2 + S3 - perete secundar
polarizantă, röntgenografia, microscopia electronică) au
condus la concluzia că cele mai mici formaŃii structurale
ale peretelui celular sunt microfibrilele. O microfibrilă se
prezintă ca un fascicul de macromolecule de celuloză (fig. 2.5). Diametrul mediu al microfibrilelor se cifrează la circa 60 Å, dar poate
ajunge şi la 100 Å, un factor de influenŃă fiind specia lemnoasă.

7
Într-o microfibrilă se întâlnesc domenii cu ordonare ridicată a
macromoleculelor de celuloză (zone cristaline), ce alternează cu domenii de
dispunere haotică a acestora în spaŃiul tridimensional (zone amorfe).
Microfibrilele se caracterizează printr-o foarte bună coeziune longitudinală,
ca urmare a faptului că unele şi aceleaşi macromolecule de celuloză participă la
formarea atât a zonelor cristaline cât şi a zonelor amorfe din cuprinsul lor,
prezentând continuitate de la o micelă la alta.
Mai multe microfibrile, reunite sub influenŃa unor forŃe de coeziune laterală
puternice, formează o fibrilă. UnităŃile structurale ale peretelui celular, superioare
ca mărime şi organizare fibrilelor, sunt lamelele. Numărul de lamele din alcătuirea
peretelui celular depinde de stratul component al acestuia, respectiv de grosimea
lui.
SpaŃiile intrercristaline, intermicrofibrilare, interfibrilare şi interfibroase
sunt umplute parŃial cu substanŃe de încrustare amorfe (lignină, pectine),
hemiceluloze, apă, diverse substanŃe dizolvate. În ceea ce priveşte lignina,
aceasta ar forma un fel de membrană în jurul fiecărei fibrile.
Fig. 2.5. Schema structurii micelelor Orientarea microfibrilelor în peretele celular. Îndepărtând lignina şi
franjurate: hemicelulozele, ceilalŃi încrustanŃi, se poate remarca faptul că microfibrilele,
1 - zone cristaline; 2 - zone amorfe alcătuite din macromoleculele de celuloză, formează în peretele celular o
Ńesătură complexă, constituind un adevărat schelet. Orientarea lor,
predominant elicoidală, diferă de la un strat la altul al acestuia. În cazul
traheidelor, în stratul S2 ele sunt aproape paralele cu axa longitudinală a
celulelor respective şi aproape perpendiculare faŃa de axă în straturile S1 şi S3
(fig. 2.6). Dispunerea după unghiuri diferite a microfibrilelor în peretele celular
contribuie în mod substanŃial la asigurarea unei rezistenŃe sporite a arborilor
la solicitările mecanice mari (vânt, greutatea zăpezii etc.).

2.5. STRUCTURA MICROSCOPICĂ A LEMNULUI

Studiul structurii lemnului efectuat cu ajutorul microscopului optic are


ca obiect caracterele pereŃilor celulari, precum şi elementele şi formaŃiile
anatomice. Acestea prezintă diferite particularităŃi morfologice în
concordanŃă cu funcŃia îndeplinită în arborele viu, ca şi particularităŃi proprii
speciei sau unor unităŃi sistematice supra- sau chiar subspecifice. În afară de
influenŃa factorilor genetici, trebuie de asemenea avută în vedere influenŃa
condiŃiilor concrete de mediu, care îşi pun şi ele amprenta asupra tuturor
părŃilor componente ale structurii lemnului.

Fig. 2.6. Orientarea micro-fibrilelor în 2.5.1. CARACTERE ALE PEREłILOR CELULARI


peretele celular al traheidelor din lemnul de
răşinoase: Caracterele pereŃilor celulari sunt reprezentate de punctuaŃii şi
M, M' - lamele mijlocii; ornamentaŃii.
P - perete primar; S1 - stratul exterior al
peretelui secundar; 2.5.1.1. PunctuaŃii
S2 - stratul mijlociu al peretelui secundar;
S3 - stratul interior al peretelui secundar; PunctuaŃiile sunt adaptări morfologice locale ale pereŃilor celulari, mai
L - lumen mult sau mai puŃin complexe, prin care se efectuează schimbul intercelular
de substanŃe.
Tipuri de punctuaŃii. În funcŃie de felul modificărilor locale pe care le
prezintă pereŃii celulari pentru realizarea schimbului de substanŃe, se
deosebesc mai multe tipuri de punctuaŃii. Cele mai frecvente şi în acelaşi timp cele mai importante sub raportul
caracteristicilor pe care le oferă pentru studiu sunt punctuaŃiile simple, punctuaŃiile areolate şi punctuaŃiile semiareolate (fig.
2.7). Există şi alte tipuri de punctuaŃii, care au însă o răspândire mai mică.
PunctuaŃiile simple (fig. 2.7,a) constau din două cavităŃi opuse, situate în pereŃii secundari ai celulelor învecinate între
care se face schimbul de substanŃe şi dintr-o zonă de separaŃie, alcătuită din resturile pereŃilor celulelor respective (pereŃii
primari şi lamela mijlocie), zonă străbătută de perforaŃii fine (cu diametrul de circa 280 Å) şi transformată într-o diafragmă
permeabilă. La o punctuaŃie simplă se disting următoarele părŃi: membrana (diafragma) 4, cavitatea 5 şi deschiderea 6. În
cazul celulelor cu pereŃi secundari groşi, cavitatea capătă forma unui canal. Deschiderea canalului poate avea mărimea
constantă pe întreaga lăŃime a peretelui secundar, sau poate să crească ori să se micşoreze.

8
PunctuaŃiile areolate (fig. 2.7,b,c)
constau, de asemenea, din două
cavităŃi opuse, situate în pereŃii
secundari ai celulelor învecinate, dar
de această dată parŃial acoperite de
prelungiri ale pereŃilor secundari, şi
dintr-o zonă de separaŃie, alcătuită din
resturile pereŃilor celulari, care însă
spre deosebire de diafragma întîlnită la
punctuaŃiile simple, acum prezintă,
central, o parte plină, de regulă mai
îngroşată, sub formă de disc, denumită
torus şi marginal, o membrană cu
perforaŃii fine, permeabilă. Denumirea
Fig. 2.7. Tipuri principale de punctuaŃii: punctuaŃiilor respective provine de la
a - punctuaŃie simplă; b - punctuaŃie areolată cu pereŃi celulari subŃiri; c - punctuaŃie forma de areolă, pe care prelungirea
areolată cu pereŃi celulari groşi; d - punctuaŃie semiareolată; 1 - lamelă mijlocie; peretelui secundar o are deasupra
2 - perete primar; 3 - perete secundar; 4 - membrană (diafragmă); 5 - cavitate; cavităŃii (areolă - diminutiv de la
6 - deschidere; 7 - torus; 8 - inel; 9 - membrană marginală; 10 - cameră; 11 - canal; 12 - latinescul area, însemnînd o suprafaŃă
deschidere interioară; 13 - deschidere exterioară. circulară, bombată, perforată la mijloc).
O punctuaŃie areolată are, în
cazul celulelor cu pereŃi subŃiri,
următoarele părŃi componente (fig. 2.7,b): membrana punctuaŃiei, cu torusul 7 şi membrana marginală 9, inelul 8, cavitatea 5 şi
deschiderea 6. În cazul punctuaŃiilor areolate de la celulele cu pereŃi groşi (fig.2.7,c), apar ca părŃi noi: camera 10, canalul 11,
deschiderea interioară 12 şi deschiderea exterioară 13.
PunctuaŃiile semiareolate (fig. 2.7,d) au o configuraŃie intermediară, prezentând două cavităŃi opuse în pereŃii
secundari ai celulelor învecinate, una dintre cavităŃi, cu marginile drepte, ca la punctuaŃiile simple, iar cealaltă, parŃial
acoperită, ca la punctuaŃiile areolate. SeparaŃia între cavităŃi se face printr-o diafragmă permeabilă, ca la punctuaŃiile simple.
În componenŃa punctuaŃiilor semiareolate intră părŃi asemănătoare acelora de la punctuaŃiile simple, respectiv areolate, mai
puŃin torusul şi membrana marginală. PunctuaŃiile semiareolate se întîlnesc frecvent la contactul între celulele de parenchim
şi elementele de vase.

2.5.2. Elemente anatomice ale lemnului


Prin elemente anatomice ale lemnului se înŃeleg celulele, din care în masa lemnoasă se întâlnesc doar pereŃii,
întrucât, aşa după cum s-a arătat, protoplasma, consumată în procesul de elaborare a materialului din componenŃa lor, este
absentă, în locul ei rămânând lumenul.
Celulele din lemn se mai diferenŃiază în raport cu diferitele
funcŃii pe care le au, precum şi cu poziŃia lor faŃă de axa longitudinală a
părŃilor arborelui în care se găsesc.
Traheidele (fig. 2.9) sunt celule puternic alungite şi închise la
capete, caracteristice în principal lemnului de răşinoase. Traheide
longitudinale (axiale, verticale), denumite astfel datorită poziŃiei pe care o
au în raport cu axa longitudinală a părŃilor arborelui în care se găsesc,
deŃin o pondere covârşitoare în alcătuirea lemnului de răşinoase, în
componenŃa căruia participă într-o proporŃie de 90 -95%.
Traheidele longitudinale din zona de lemn timpuriu a inelului
anual (traheidele longitudinale timpurii), care îndeplinesc funcŃia de
conducere a sevei brute, au grosime mare, lumen foarte dezvoltat.
(fig. 2.9,a). Spre deosebire de acestea, traheidele longitudinale din
zona de lemn târziu (traheidele longitudinale târzii), care îndeplinesc
funcŃie de susŃinere, asemănător fibrelor de la speciile foioase, au
grosime mică, lumen îngustat, pereŃi celulari groşi (fig. 2.9,b). În mod
obişnuit, traheidele timpurii sunt rotunjite la capete iar cele târzii sunt
ascuŃite.
Fig. 2.9. Traheide longitudinale timpurii (a) şi În secŃiune transversală, traheidele au formă poligonală, de
târzii (b), la molid, larice, pin silvestru, duglas regulă cu 4 laturi, în special dreptunghiulară (fig. 2.10). În cuprinsul
inelului anual, pe secŃiunea transvsersală a lemnului, traheidele
longitudinale sunt dispuse ordonat, în şiruri radiale. LăŃimea,

9
respectiv dimensiunea pe direcŃie tangenŃială, este aproximativ constantă, în schimb
grosimea, respectiv dimensiunea pe direcŃie radială, este variabilă. Conform datelor
înregistrate în tabelul 2.2, lungimea traheidelor longitudinale este de circa 100 ori mai
mare ca lăŃimea lor.

Fig. 2.13. Diferite tipuri de fibre

Fig. 2.11 Elemente de vase

Elementele de vase sunt celule mai mult sau mai puŃin lungi, cu lumen mare, cu pereŃi laterali relativ subŃiri şi pereŃi
transversali resorbiŃi parŃial sau total şi care prin fuzionare, cap la cap, în direcŃie longitudinală, formează traheele sau vasele
lemnoase perfecte, ce servesc la circulaŃia sevei brute în cazul speciilor foioase.
De regulă, elementele de vase sunt cilindrice. Capetele lor pot fi rotunjite sau ascuŃite, cu înclinări foarte variate, iar uneori pot
prezenta prelungiri mai mari sau mai mici. PereŃii transversali, resorbiŃi, apar ca plăci perforate, perforaŃiile acestora fiind de
diferite tipuri.
Dimensiunile elementelor de vase diferă mult de la o specie la alta şi chiar la una şi aceeaşi specie. Lungimea lor variază,
pentru speciile în cauză, între 0,1 şi 0,7 mm, iar diametrul, între 5 şi 400 µm. Grosimea pereŃilor elementelor de vase oscilează
între 1,5 şi 3,0 µm. Fig. 2.11. Forma în spaŃiu a elementelor de vase întâlnite la diferite specii foioase
Fibrele (fibrele libriforme, fibrele lemnoase) (fig. 2.13) sunt celule lungi şi subŃiri, cu pereŃi în general groşi, cu
lumen mic, aproape liniar, închise la capete, care constituie elemente de rezistenŃă mecanică la speciile foioase. Se
precizează că, într-o accepŃiune mai largă, prin fibre se înŃeleg toate celulele lungi şi subŃiri, care alcătuiesc masa fibroasă a
lemnului de foioase şi răşinoase (fibre, traheide), mai puŃin elementele de vase şi
celulele de parenchim.
Celulele de parenchim (fig. 2.14) sunt obişnuit puŃin alungite (au lungimea doar
de maximum 3-4 ori mai mare decît lăŃimea şi grosimea), alteori cu toate cele trei
dimensiuni aproximativ egale, cu pereŃi de regulă subŃiri, care, la arborii în picioare, în
alburn, au funcŃia principală de depozitare a substanŃelor de rezervă, în perioada de
repaus vegetativ.
La unele specii se poate de asemenea remarca un tip aparte de celule de parenchim
şi anume tipul de celule de parenchim traumatic sau de cicatrizare.

2.5.3. FormaŃii anatomice ale lemnului


FormaŃiile anatomice sunt
componente ale structurii lemnului, în
Fig. 2.14. Tipuri de alcătuirea cărora intră mai multe celule,
celule de parenchim uneori de tipuri şi cu funcŃii diferite. În
lemnos această categorie se încadrează razele,
precum şi canalele şi pungile rezinifere
(balsamifere).
Razele (denumite şi raze lemnoase) sunt formaŃii anatomice
perpendiculare pe axa arborelui, alcătuite îndeosebi din celule parenchimatice şi
având ca funcŃie principală conducerea în direcŃie radială a apei şi substanŃelor
nutritive, şi depozitarea substanŃelor de rezervă. În duramen, la arborii în
picioare, celulele razelor sunt moarte, acestea rămânând vii doar în alburn.
Razele se clasifică în raport cu punctul de pe suprafaŃa transversală a
lemnului de unde pornesc în raze primare şi raze secundare. Razele primare
(medulare) sunt cele care pornesc din măduvă, iar razele secundare cele care
pornesc dintr-un inel anual oarecare de pe suprafaŃa transversală a lemnului, Fig. 2.15. Tipuri diferite de raze,
ambele continuându-se până în scoarŃă.
Razele care în secŃiunea tangenŃială sunt ceva mai îngroşate la mjloc,
în secŃiune tangenŃială,
având aspect lenticular, poartă numele de lenticele, iar cele foarte groase la la unele specii răşinoase

10
mijloc şi alungite axial, se numesc raze fuziforme.
În figura 2.15 se prezintă câteva tipuri de raze, cu număr diferit de şiruri de celule în secŃiune tangenŃială, aparŃinând
unor specii răşinoase.
LăŃimea razelor este variabilă. Cele extrem de înguste au lăŃimea mai mică de 15 µm, în timp ce acelea extrem de
late ajung la peste 400 µm.
Desimea (frecvenŃa, densitatea) razelor este dată de numărul acestora pe o dreaptă de pe secŃiunea transversală a
lemnului, tangentă la inelele anuale, cu lungimea de 1 mm. Razele rare sunt cele cu desimea, până la 5 pe mm, iar razele
foarte dese cele cu desimea peste 21 pe mm.
Canalele şi pungile rezinifere (balsamifere), prezente la unele specii răşinoase, sunt formaŃii anatomice ale
structurii lemnului cu niveluri de organizare diferite, care îndeplinesc funcŃii de secreŃie şi de înmagazinare a oleorezinelor
(balsamurilor), substanŃe cu rol de apărare a arborilor împotriva factorilor dăunători.
Canalele rezinifere normale longitudinale (fig. 2.17) se formează de regulă în a doua parte a perioadei de vegetaŃie.
La pinul silvestru, cele mai multe dintre ele, respectiv până la 2/3 din totalul celor dintr-un inel anual, sunt întîlnite spre limita
exterioară a zonei de lemn târziu, restul de 1/3 localizându-se în partea centrală a inelului anual. Arareori, ca de exemplu la
larice, pot exista canale rezinifere şi în zona de lemn timpuriu.
Forma în secŃiune transversală a acestor canale rezinifere este circulară, ovală sau poligonală, cu dimensiunea mare
orientată în direcŃie tangenŃială. Obişnuit, ele sunt dispuse izolat sau grupate câte două, rar mai multe, alăturate în direcŃie
tangenŃială.

Fig.2.17. Canal rezinifer normal longitudinal de pin silvestru,


având grade diferite de umplere cu balsam:
1 - celule secretoare (epiteliale); 2 - canal rezinifer; 3 - cavitatea canalului;
4 - celule moarte; 5 - celule de parenchim însoŃitor; 6 - spaŃii intercelulare;
7 - traheide longitudinale; T - secŃiune transversală; L - secŃiune longitudinală.

Canalele rezinifere normale longitudinale şi cele transversale se


intersectează din loc în loc, permiŃând transferul balsamului de la unele la
celelalte. Se formează astfel o reŃea comunicantă (fig. 2.18), care permite
circulaŃia liberă a balsamului în arbori pe direcŃie atât radială cât şi
verticală.
Canalele rezinifere traumatice (patologice) sunt formaŃii anatomice
generate la unele specii răşinoase, în mod accidental, ca urmare a
vătămărilor produse arborilor prin rănire, datorită temperaturilor scăzute,
incendiilor etc. Ele se întâlnesc, îndeosebi, la speciile care au canale
rezinifere normale, faŃă de care prezintă unele deosebiri, un exemplu în
acest sens fiind desimea lor mai mare (uneori, de peste 2,5-3,0 ori).

2.5.4. ParticularităŃi de ordin microscopic ale structurii


lemnului de răşinoase (pin silvestru) şi de foioase
Fig. 2.18. Schema reŃelei de canale (mesteacăn)
rezinifere normale longitudinale şi
transversale, la pinul silvestru: În linii mari, aşa după cum se remarcă în figura 2.20, în care se
1 - canale rezinifere longitudinale; reprezintă structura microscopică la pinul silvestru, în cazul speciilor
2 - canale rezinifere transversale. răşinoase lemnul are o structură simplă, uniformă. Spre deosebire de
speciile răşinoase, speciile fooiase au o structură microscopică mai
complexă (fig. 2.21).

11
Fig. 2.21. Structura microscopică a lemnului de mesteacăn: 1
- inel anual; 2 - vase; 3,4 - fibre;
5 - raze; 6 - punctuaŃii; 7 - perforaŃie;
T - secŃiune transversală; R - secŃiune radială;
Tg - secŃiune tangenŃială.

Fig. 2.20. Structura microscopică a lemnului


de pin silvestru:
1 - inel anual; 2 - traheide longitudinale timpurii;
3 - traheide longitudinale târzii; 4 - raze; 5 - punctuaŃii areolate; 6 -
canal rezinifer longitudinal; 7 - rază fusiformă cu canal rezinifer
transversal; 8 - celule de parenchim de rază; 9 - traheide
transversale;
10 - punctuaŃii poligonale; 11 - punctuaŃii pinoide simple;
T - secŃiune transversală; R - secŃiune radială;
Tg - secŃiune tangenŃială.

12