Curs nr.

2.6. STRUCTURA MACROSCOPICĂ ŞI ÎNFĂłIŞAREA FIZICĂ A LEMNULUI

2.6.1. Caractere macroscopice ale structurii lemnului

2.6.1.1. Alburn, lemn matur, duramen

Prin alburn se înŃelege zona periferică a lemnului din trunchi şi ramuri, a
constituită din creşterile ultimilor ani şi caracterizată printr-o culoare în general d
deschisă. Imediat după doborârea arborelui, alburnul se poate de asemenea
diferenŃia printr-un plus de umiditate faŃă de restul lemnului, ca urmare a faptului c
că această parte a arborelui este activă fiziologic şi serveşte la circulaŃia
ascendentă a sevei brute, ca şi la depozitarea unor substanŃe de rezervă.
Lemnul matur este zona interioară de pe secŃiunea transversală a trunchiului şi
ramurilor, inactivă din punct de vedere fiziologic, cu rol în asigurarea rezistenŃei
arborilor la diversele solicitări mecanice şi având o umiditate mai redusă decât
alburnul.
Când zona interioară a secŃiunii transversale a lemnului are altă culoare
decât alburnul, aceasta poartă denumirea de duramen. Altfel spus, duramenul Fig. 2.27. Lemn cu duramen:
este lemnul matur colorat diferit de alburn. a – alburn; d – duramen; c – coajă
Aspectul lemnului cu şi fără duramen este redat în figurile 2.27 şi 2.28.
De reŃinut că, imediat după doborârea arborilor, culoarea duramenului nu
diferă totuşi întotdeauna semnificativ de cea a alburnului. Prin expunere la aer şi i
uscare, acesta se închide însă repede la culoare. c
Dintre speciile cu duramen se menŃionează pinii, laricele, duglasul verde,
tisa, stejarii, ulmii, frasinul, salcâmul, cireşul pădureŃ, plopul alb, plopul negru,
plopii negri hibrizi, salcia albă. Nu au duramen (prezintă lemn matur) molidul,
bradul, fagul, carpenul, aninii, teii, paltinii, plopul tremurător.
Duramenul este clar distinct de alburn la specii ca pinul silvestru, laricele,
duglasul verde, plopul alb, salcia albă, cerul, gorunul, ulmul de munte, salcâmul şi
este puŃin distinct la alte specii, ca de exemplu la pinul negru, stejarul roşu,
frasinul, plopul negru, plopii negri hibrizi.
Trecerea de la culoarea alburnului la cea a duramenului poate fi bruscă (la Fig. 2.28. Lemn fără duramen:
tisă, larice, salcâm, ulm de munte) sau treptată (la nuc), iar linia de limită dintre c – coajă; i – inele anuale
cele două zone poate să nu urmeze conturul unui anumit inel anual.
ProporŃia de duramen se determină în funcŃie de diametrul zonei de duramen d în cm şi de diametrul secŃiunii
transversale D în cm a trunchiului, cu ajutorul relaŃiei:
d
Pd = ⋅100 [%] . (2.1)
D
LăŃimea alburnului depinde de vârsta la care se formează duramenul, respectiv lemnul matur, care la rândul lor
variază cu specia. Se consideră specii cu alburn îngust salcâmul (cu 2-5 inele anuale), nucul negru (7), ulmul de câmp (8-
10), tisa. Specii cu alburn lat sunt plopul alb (18-20), ulmul de munte (20-25), pinul silvestru (30-35), frasinul (18-20, după
unii 50-70). Începutul formării duramenului se apreciază că are loc, în general, între 10 şi 20 ani. Se observă că, la pinul
silvestru, lăŃimea alburnului este de circa 10 ori mai mare ca la salcâm.
Duramenul apărând numai după un anumit număr de ani, iniŃial, arborii sunt alcătuiŃi în întregime doar din alburn. Cu
timpul însă proporŃia acestuia creşte şi scade în schimb proporŃia alburnului. La arborii vârstnici, sunt constituite exclusiv din
alburn doar ramurile cele mai subŃiri de la extremităŃile coroanei.
DiferenŃierea zonei de lemn matur de cea de alburn, sau identificarea duramenului, operaŃii necesare în unele situaŃii,
ca de pildă în cazul pieselor mici, care nu se ştie din ce parte a secŃiunii transversale a trunchiului provin, se pot efectua prin diferite
metode. Foarte răspândită este metoda colorării. Spre exemplu, albastrul de bromfenol (soluŃie 0,3% în apă) colorează, la brad,
alburnul în brun şi lemnul matur în albastru. Verdele de bromcresol colorează alburnul în verde, în timp ce duramenul rămâne la
culoarea naturală (la pin silvestru, gorun, stejar, salcâm) sau capătă o culoare galben-brună (la larice).

2.6.1.2. Lemn juvenil, lemn adult

Lemnul juvenil (lemnul tânăr) (fig. 2.29) este zona de lemn din jurul axei trunchiului şi ramurilor, generată de cambiul tânăr, cu
caracteristici structurale şi proprietăŃi fizice, chimice şi tehnologice diferite de restul lemnului, de regulă inferioare. Prin contrast,
lemnul rezultat din activitatea ulterioară a cambiului este denumit lemn adult.
Uşor de delimitat pe cale macroscopică la unele specii tropicale şi subtropicale, delimitarea lemnului juvenil la speciile
din zona temperată, îndeosebi la foioase, se face mai greu. În cazul arborilor proveniŃi din arborete echiene sau izolaŃi, zona
de lemn juvenil se poate pune în evidenŃă după inelele anuale late, textura grosieră şi suprafaŃa aspră, fără luciu, care le
sunt caracteristice în partea centrală a secŃiunii transversale, pe toată înălŃimea trunchiului.
Durata de formare de către cambiul tânăr a zonei de lemn juvenil este
variabilă, depinzând de specie şi de condiŃiile de vegetaŃie. Dumitriu-Tătăranu et al.
(1983) dau ca exemple, în acest sens, un arboret echien de molid şi o cultură
comparativă de specii exotice, din care rezultă că durata de formare a lemnului
juvenil s-a ridicat în primul caz la 15-20 ani, iar în cel de al doilea la 3-4 ani. Pentru
cultura comparativă a fost necesară o perioadă tranzitorie de la caracteristicile
lemnului juvenil la ale celui adult de 10-12 ani.
Lemnul juvenil formându-se la începutul vieŃii arborilor, ponderea sa în
volumul acestora este mare în tinereŃe şi descreşte odată cu înaintarea în
vârstă. Spre exemplu, la un exemplar de larice din clasa a III-a de producŃie, s-
au determinat următoarele valori ale proporŃiei de lemn juvenil: 42% la 25 ani,
15% la 85 ani şi 13% la 110 ani (Dumitriu-Tătăranu et al. (1983). Reiese, în
acelaşi timp, că lemnul juvenil deŃine întotdeauna o pondere ridicată în
sortimentele subŃiri -vârfuri, crăci, produse rezultate din operaŃiuni culturale şi din
culturi cu cicluri scurte de producŃie şi dimpotrivă o pondere mică în sortimente
groase obŃinute din arboretele conduse la vârste înaintate.

2.6.1.3. Inele anuale. Lemn timpuriu, lemn târziu

Inelele anuale (inelele de creştere) sunt părŃi componente, relativ
concentrice, de pe secŃiunea transversală a trunchiului, ramurilor sau rădăcinii Fig. 2.29. PoziŃia lemnului juvenil şi a
arborilor, ce corespund straturilor de lemn generate anual (cresterilor anuale), în lemnului adult în cuprinsul
cazul speciilor lemnoase din zona temperată, ca urmare a activităŃii periodice a trunchiului:
cambiului. Pe secŃiunea radială straturile de lemn depuse anual se prezintă ca 1 - lemn juvenil; 2 - lemn adult; 3 -
benzi longitudinale paralele, iar pe secŃiunea tangenŃială ca suprafeŃe cu contur duramen
curb, parabolic sau ondulat.
La unele specii tropicale cu creşteri continui, din regiuni cu perioade de vegetaŃie mai active şi mai puŃin active, se
întâlnesc formaŃii de lemn asemănătoare inelelor anuale, ce cuprind zone generate în anotimpul ploios şi anotimpul secetos.
În cuprinsul inelului anual, la speciile răşinoase şi unele specii foioase sunt evidente două zone distincte: zona de lemn
timpuriu şi zona de lemn târziu. Zona de lemn timpuriu (de primăvară), formată la începutul perioadei de vegetaŃie, este mai
deschisă la culoare şi mai puŃin densă. Zona de lemn târziu (de vară), formată în a doua parte a perioadei de vegetaŃie, este
mai închisă la culoare şi mai densă.
Trecerea de la lemnul timpuriu la lemnul târziu se apreciază în funcŃie de distribuŃia diferitelor elemente şi formaŃii
structurale, ca şi de variaŃia dimensiunilor acestora în cuprinsul inelului anual. Se deosebesc specii cu trecere de la lemnul
timpuriu la lemnul târziu treptată sau lentă (molid) şi specii cu trecere bruscă (larice, pini, stejari, ulmi). La brad, trecerea de
la lemnul timpuriu la lemnul târziu este mai puŃin bruscă decât la molid.
Începutul formării inelelor anuale are loc de regulă în zona superioară a coroanei şi, treptat, coboară spre baza
arborelui. După Popescu-Zeletin et al. (citaŃi de Giurgiu, 1979), pragul termic pentru începutul activităŃii cambiului la
răşinoase şi fag corespunde momentului când temperatura medie decadică în creştere, atinge 8-10ºC.
Perioada de timp necesară formării inelelor anuale durează 3,5-4,5 luni. Assmann (citat de Giurgiu, 1979) consideră că
în condiŃiile de vegetaŃie din Europa Centrală această perioadă este cuprinsă, în general, la speciile foioase între începutul
lunii mai şi sfârşitul lunii august, iar la speciile răşinoase între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii septembrie.
Gradul de distincŃie a inelelor anuale, la examinarea macroscopică a lemnului, diferă în funcŃie de specia lemnoasă
considerată. La unele specii forestiere, inelele anuale sunt clar distincte. Există de asemenea specii forestiere cu inele anuale
slab distincte, uneori nedistincte. În această categorie intră o serie de specii foioase (fag, anini, carpen, tei ş.a.), la care zona de
lemn timpuriu nu se diferenŃiază de zona de lemn târziu şi al căror lemn, datorită aspectului, este denumit nevărgat.
Conturul inelelor anuale pe secŃiunea transversală a lemnului poate fi: regulat, când corespunde unei curbe - cerc,
elipsă (molid); ondulat fin (anini, fag); ondulat grosolan (carpen); retras în dreptul razelor (fag, anini, stejari).
LăŃimea inelelor anuale, este o caracteristică puternic influenŃată de numeroşi factori. În cuprinsul arborelui, variaŃia
acesteia, se manifestă atât pe secŃiunea transversală cât şi pe secŃiunea longitudinală a trunchiului (Giurgiu, 1979). Asupra
dinamicii lăŃimii inelelor anuale îşi pun amprenta atât factorii genetici cât şi factorii mediului (condiŃiile staŃionale, starea
vremii, măsurile gospodăreşti aplicate, fenomenele naturale sau antropice perturbante, poziŃia arborilor în arboret ş.a.).
Caracteristicile (indicii) inelelor anuale principale luate în considerare în determinările privind calitatea lemnului sunt: lăŃimea
inelului anual b, lăŃimea medie a inelelor anuale bm , regularitatea inelelor anuale r, proporŃia de lemn timpuriu Pltp şi proporŃia de
lemn târziu Pltz.
LăŃimea inelului anual b reprezintă măsura acestuia pe direcŃia radială a secŃiunii transversale a trunchiului şi se
exprimă în mm, cu o zecimală. Uneori, această caracteristică se poate exprima şi prin numărul de inele anuale pe centimetru
de rază.
LăŃimea medie a inelelor anuale se determină cu ajutorul relaŃiilor:
Σb l
bm = sau bm = [mm] , (2.2)
n n
14
în care Σb reprezintă suma lăŃimii inelelor anuale, în mm, n - numărul inelelor anuale, l - lăŃimea zonei celor n inele, în mm.
Calculul se poate efectua şi în funcŃie de diametrul secŃiunii transversale D, în mm:
D
bm = [mm] . (2.3)
n
Regularitatea inelelor anuale este dată de relaŃia:
bmax − bmin
r= ⋅100 [%] , (2.4)
bm
în care bmax şi bmin sunt lăŃimea celei mai mari şi celei mai mici creşteri anuale.
ProporŃia de lemn timpuriu şi respectiv de lemn târziu se determină folosind relaŃiile de calcul:
Σbltp
Pltp = ⋅ 100 [%] (2.5)
Σb
şi
Σbltz
Pltz = ⋅ 100 [%], (2.6)
Σb
în care Σbltp şi Σbltz reprezintă suma lăŃimii zonelor de lemn timpuriu şi respectiv suma lăŃimii zonelor de lemn târziu,
măsurate cu o precizie de 0,1 mm.

2.6.1.4. Pori
Porii sunt orificiile de pe secŃiunea transversală a lemnului de foioase, ce reprezintă lumenul vaselor perfecte
(traheelor). sunt denumite în mod convenŃional, în literatura ştiinŃifică de specialitate, pori. Rezultă de aici că prin expresiile
specii cu pori şi specii fără pori se înŃeleg speciile foioase şi respectiv, speciile răşinoase.
ExistenŃa sau absenŃa porilor constituie, aşa
dar, un criteriu principal de recunoaştere a celor
două grupe de specii. PrezenŃa porilor la speciile
foioase contribuie la sublinierea caracterului mai
complex, neuniform, al structurii lor (fig. 2.31), în
timp ce în cazul speciilor răşinoase, în lipsa
vaselor perfecte şi respectiv a porilor, dar şi ca
urmare a existenŃei aproape în exclusivitate a
traheidelor longitudinale, poligonale în secŃiunea
transversală, structura este relativ simplă,
uniformă (fig. 2.32).
Fig. 2.31. Aspectul general Fig. 2.32. Aspectul general
Se precizează că pe secŃiunile longitudinale al lemnului cu pori. al lemnului fără pori.
ale lemnului, vasele, mai ales cele cu lumen mare, SecŃiune transversală SecŃiune transversală (
sunt vizibile ca striaŃiuni fine, întrerupte din loc în loc, din cauza abaterii direcŃiei lor de la planul de tăiere.
Impresia de porozitate a lemnului pe secŃiunea transversală se explică, la speciile foioase, tocmai prin prezenŃa în număr
mare a porilor, în timp ce la speciile răşinoase aceasta se referă îndeosebi la lumenul mare al traheidelor din lemnul timpuriu.
În caracterizarea lemnului speciilor forestiere, referitor la pori, în afară de prezenŃa acestora, interesează de asemenea
mărimea, forma, gradul de individualizare, distribuŃia şi numărul acestora în cuprinsul inelului anual, precum şi prezenŃa
tilelor.
Mărimea porilor se poate analiza sub mai multe aspecte:
- în funcŃie de posibilitatea ca aceştia să fie distinşi cu ochiul liber, se deosebesc pori mari, vizibili cu ochiul liber (cu
diametrul d = 0,2 mm), cum sunt cei din lemnul timpuriu de la stejari, ulmi, frasin, salcâm şi cei de la nucul comun şi pori
mici, vizibili cu lupa (d = 0,05...0,2 mm), cum sunt cei de la paltini, anini, carpen, mesteacăn;
- în funcŃie de raportul dintre mărimea porilor şi lăŃimea razelor se deosebesc: pori cu deschiderea mai mare decât
lăŃimea razelor (la mesteacăn) şi pori cu deschiderea mai mică sau cel mult egală cu lăŃimea razelor (la tei, măr pădureŃ şi
păr pădureŃ, paltin de câmp, scoruş de munte).

15
 DistribuŃia porilor în cuprinsul inelului anual (fig. 2.34).
a. Categorii şi grupe de specii distinse în funcŃie de distribuŃia
porilor în cuprinsul inelului anual. În funcŃie de distribuŃia porilor în
cuprinsul inelului anual, speciile foioase se împart în următoarele
categorii principale:
- specii cu pori aşezaŃi inelar, care prezintă o zonă distinctă de
pori, de regulă compactă, la limita interioară a inelului anual, ce
formează lemnul timpuriu;
- specii cu pori împrăştiaŃi (fig. 2.34, b), la care porii, de mărime
aproape egală, sunt răspândiŃi relativ uniform în întregul inel anual (nuc
Fig. 2.33. Gradul de individualizare
comun, nuc negru, paltini, fag, carpen, anini, plopi).
a porilor: Speciile cu pori aşezaŃi inelar se împart în două grupe, în raport
a - pori unitari; b - pori multipli de mărimea porilor şi respectiv, de frecvenŃa acestora în zonele de
lemn timpuriu şi târziu şi anume:
- specii cu pori aşezaŃi tipic
inelar (fig. 2.34, a), în cazul cărora
zona inelară de pori care formează
lemnul timpuriu se remarcă prin
mărimea superioară a porilor
comparativ cu mărimea acelora
din lemnul târziu (stejari, frasin,
salcâm, ulmi, castan bun);
- specii cu pori aşezaŃi
semiinelar (fig. 2.34, c), la care
Fig. 2.34. DistribuŃia porilor în cuprinsul inelului anual: mărimea porilor din lemnul
a - pori aşezaŃi tipic inelar; b - pori împrăştiaŃi; c - pori aşezaŃi semiinelar timpuriu nu diferă cu mult de
mărimea porilor din lemnul
târziu, în schimb numărul porilor din lemnul timpuriu este mai ridicat (cireş pădureŃ, mălin).
Numărul porilor, apreciat prin examinarea secŃiunii transversale, se redă prin expresiile: pori numeroşi (abundenŃi);
pori puŃin numeroşi.
Caracterizarea speciilor se poate face şi sub raportul distanŃei dintre pori, din acest punct de vedere deosebindu-se
specii cu pori numeroşi (măr pădureŃ, păr pădureŃ, scoruş de munte) şi specii cu pori relativ rari (paltin de munte, carpen,
mesteacăn).

2.6.1.1. Raze
Razele (fig. 2.38) sunt formaŃiuni anatomice vizibile pe secŃiunea transversală a trunchiului, ramurilor şi rădăcinilor ca
linii radiale, în general drepte, de culoare şi luciu de regulă diferite faŃă de restul lemnului înconjurător. Ele pot porni din
măduvă (raze primare sau medulare) ori dintr-un inel anual oarecare (raze secundare), dar întotdeauna se continuă până în
scoarŃă. Uneori apar întrerupte, datorită nesuprapunerii planului de tăiere cu direcŃia acestora.
Pe secŃiunea radială, razele se observă ca benzi perpendiculare pe direcŃia inelelor anuale, având înălŃime variabilă şi
luciu mai pronunŃat decât lemnul înconjurător.
Benzile respective pot fi întrerupte, ca şi pe
secŃiunea transversală, cauza fiind aceeaşi. Razele
înalte şi lucioase, ca de exemplu cele de la stejari,
paltini, ulmi, sunt denumite oglinzi. Razele joase,
des întrerupte, apar pe secŃiunea radială sub formă
de solzi, de mărime diferită, lucioşi.
Pe secŃiunea tangenŃială, razele se prezintă ca

Fig. 2.38. Aspectul razelor şi al petelor medulare pe secŃiunile

transversală, radială şi tangenŃială
linii verticale, de lungime variabilă şi cu lăŃimea uneori uniformă. łinând cont de
înălŃimea h şi lăŃimea sau grosimea razelor g (fig. 2.39), forma acestora pe
Fig. 2.39. Caracteristicile h
dimensionale ale razelor: secŃiunea tangenŃială a lemnului, poate fi caracterizată cu raportul .
g - lăŃimea sau grosimea; g
h - înălŃimea. La examinarea lemnului se pot avea în vedere următoarele elemente privind
razele: mărimea, structura razelor late, gradul de uniformitate a lăŃimii, asocierea
razelor late şi înguste, culoarea şi luciul, desimea, gradul de rectitudine.
Mărimea razelor, ca şi în cazul porilor, poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:
16
 - în funcŃie de posibilitatea de a fi distinse cu ochiul liber pe secŃiunea transversală a lemnului, se remarcă: raze
distincte cu ochiul liber (mai mari de 0,1 mm) (stejar, gorun, cer, fag, paltin de munte) şi raze nedistincte cu ochiul liber
(mesteacăn, plop negru).
- în funcŃie de lăŃime, se disting următoarele categorii de raze: raze late, vizibile cu ochiul liber pe toate secŃiunile (la
stejar, gorun, cer, fag); raze înguste sau fine, vizibile cel puŃin pe secŃiunile transversală şi radială (la frasin, cireş, paltin de
câmp); raze foarte înguste, vizibile pe secŃiunea radială, în rest nevizibile cu ochiul liber, distincte cu lupa (la plop tremurător,
plop negru).
- în funcŃie de înălŃime, razele se pot împărŃi în următoarele categorii: raze joase, cu înălŃimea mai mică de 2 mm (la ulm
de munte, ulm de câmp, nuc comun şi nuc negru, paltin de munte); raze potrivit de înalte, cu înălŃimea de 2 - 5 mm (la fag);
raze înalte, cu înălŃimea mai mare de 5 mm (la stejar, gorun, cer).
Mărimea razelor se poate de asemenea reda prin comparaŃie cu mărimea unor elemente anatomice, de exemplu cu
lăŃimea porilor, mai ales din lemnul timpuriu, care sunt bine vizibili.
Culoarea şi luciul razelor, caracteristice diferitelor specii, se pun în evidenŃă îndeosebi pe secŃiune radială rezultată
prin despicare longitudinală proaspătă. Culoarea şi luciul, adesea deosebite de restul lemnului înconjurător, fac ca razele să
fie bine vizibile pe toate secŃiunile.
În legătură cu raportul între culoarea razelor şi culoarea lemnului înconjurător pe secŃiunea transversală, se întâlnesc:
raze de culoare mai deschisă ca a lemnului (stejari, carpen, salcâm, frasin); raze de culoare mai închisă ca a lemnului (nuc
comun şi nuc negru, fag, ulmi, cireş pădureŃ, scoruş de munte); raze de aceeaşi culoare ca a lemnului (paltini).
De regulă, razele sunt mai lucioase decât lemnul înconjurător, de unde şi denumirea de oglinzi, care li se dă când sunt
examinate pe secŃiunea radială. După aspect, se deosebesc: oglinzi sidefii (stejari, frasin); oglinzi roşiatice (ulmi, fag, păr
pădureŃ, cireş pădureŃ); oglinzi galben-brun deschis (salcâm).
Razele joase, des întrerupte, apar pe secŃiunea radială sub formă de solzi lucioşi (ulm de munte).
Razele false sunt mate.
Desimea (frecvenŃa, densitatea, abundenŃa) razelor se pune în evidenŃă pe secŃiunea transversală sau pe secŃiunea
tangenŃială, prin determinarea numărului lor pe o anumită distanŃă (de regulă 5 mm), întotdeauna în sens tangenŃial. În cazul
speciilor care prezintă atât raze late cât şi raze înguste, alături de numărul total de raze se poate determina de asemenea,
separat şi numărul de raze late.
Dacă razele sunt foarte late, se poate adopta pentru distanŃa pe direcŃie tangenŃială o unitate de lungime superioară, de
exemplu 10 cm, rezultatul recalculându-se pentru lungimea de 5 mm. Nepveu şi Guilley (1997) determină numărul de raze late
la gorun considerând o distanŃă pe direcŃia tangenŃială de 5 cm (fig. 2.40).

2.6.1.2. Zone de fibre

Zonele de fibre sunt porŃiuni de pe suprafaŃa lemnului, de diferite forme şi dimensiuni, dure, compacte, lucioase şi de culoare
de obicei închisă, reprezentând concentrări de fibre (fibre libriforme) secŃionate. Ele se disting uşor cu ochiul liber, îndeosebi pe
secŃiunea transversală, datorită aspectului contrastant al lor faŃă de restul lemnului înconjurător, dar pot fi remarcate şi pe secŃiunile
longitudinale. Forma, mărimea, distribuŃia în cuprinsul inelelor anuale, culoarea, densitatea şi luciul zonelor de fibre diferă cu specia,
ajutând la identificarea lemnului.
Zonele de fibre sunt foarte bine reprezentate la speciile foioase cu pori aşezaŃi tipic inelar (stejari, ulmi, salcâm, frasin), fiind
localizate mai cu seamă în lemnul târziu şi constituind masa principală a acestuia. Apar, de asemenea, la aceste specii şi în lemnul
timpuriu, intercalându-se printre pori şi parenchim. Speciile foioase cu lemn moale (sălcii, plopi, anini, tei) au un conŃinut redus de
fibre. Slaba lor reprezentativitate face ca, în astfel de cazuri, ele să nu formeze aglomerări care să poată fi vizibile cu ochiul liber sau
cu lupa.
Fibrele în proporŃie mare sporesc densitatea şi duritatea lemnului şi îmbunătăŃesc rezistenŃa acestuia la solicitările mecanice.

2.6.1.3. Zone de parenchim

Zonele de parenchim sunt porŃiuni de pe suprafaŃa lemnului, de forme şi dimensiuni diferite, uneori alcătuind pe
secŃiunea transversală desene caracteristice, cu aspect afânat, duritate foarte redusă şi culoare în general mai deschisă,
reprezentând aglomerări de celule de parenchim lemnos.

2.6.1.4. Pete medulare

Petele medulare sunt porŃiuni pe suprafaŃa lemnului, de anumite forme şi dimensiuni, mate, mai afânate şi de culoare
de regulă mai închisă decât restul lemnului înconjurător (aspect asemănător măduvei), reprezentând concentrări de celule
fine de parenchim traumatic, rezultate în urma leziunilor produse stratului cambial de către insecte din genul Dizygomyza.
Ele apar cu preponderenŃă spre baza trunchiului şi mai cu seamă în partea centrală a secŃiunii transversale. PrezenŃa lor la
unele specii este un fapt foarte obişnuit, încât servesc drept criteriu de identificare a lemnului acestora.
Aspectul petelor medulare pe cele trei secŃiuni ale lemnului (fig. 2.38) este destul de bine determinat, având în vedere
că forma în spaŃiu a Ńesutului, anormal, astfel apărut, este aceea a unor plăci dispuse tangenŃial în cuprinsul inelului anual.
Pe secŃiunea transversală, când sunt mici, petele medulare se prezintă ca linii drepte şi scurte, dispuse paralel cu conturul
inelelor anuale.
PrezenŃa petelor medulare. Acestea se întâlnesc la o serie de specii cu pori împrăştiaŃi: anini, mesteacăn, scoruş de
munte, salcie albă. PrezenŃa sau absenŃa petelor medulare constituie un element preŃios de diagnosticare mai ales în cazul
unor specii înrudite. Astfel, acestea lipsesc la paltinul de munte, în timp ce la paltinul de câmp pot exista. Lipsesc, de

17
asemenea, cu totul sau uneori sunt rare la plopii negri hibrizi P. × serotina, P. × robusta şi P. × regenerata, fiind în schimb
numeroase la plopul negru şi la plopul negru hibrid P. × marilandica.
Culoarea petelor medulare poate fi brun-roşcată (la anin negru, anin alb, mesteacăn), roşiatică (la salcia albă), albă
(la plop alb, plop negru, plop tremurător).
AbundenŃa petelor medulare. Au pete medulare rare paltinul de câmp, părul pădureŃ, plopul tremurător, salcia albă şi
pete medulare dese mărul pădureŃ, plopul alb, plopul negru.
Mărimea petelor medulare. De regulă, la una şi aceeaşi specie se deosebesc pete medulare atât mici, cât şi mari. La
plopul negru şi plopul negru hibrid P. × canadensis cv. marilandica, petele medulare sunt mari.

2.6.1.5. Canale rezinifere

Canalele rezinifere (fig. 2.43), aşa cum s-a arătat anterior (v. 2.5.3.), sunt formaŃii structurale cu conŃinut de oleorezine (balsam),
prezente în lemnul unor specii răşinoase. Se precizează că, din punct de vedere macroscopic, interesează canalele rezinifere longitudinale,
cele orizontale, rare şi foarte mici, incluse în componenŃa razelor, fiind vizibile numai la microscop.
Pe secŃiunea transversală a lemnului, canalele rezinifere longitudinale apar ca puncte albicioase sau alb-gălbui,
datorită conŃinutului de răşină solidificată al acestora; în cazul lemnului verde, proaspăt doborât, culoarea este gălbuie,
gălbui-brună, similară conŃinutului oleorezinic lichid. Canalele rezinifere sunt distribuite frecvent în zona de trecere de la lemnul
timpuriu la lemnul târziu sau spre limita exterioară a inelelor anuale. Ele sunt aşezate izolat sau în grupe de câte 2 sau 3 unităŃi,
dispuse pe direcŃie tangenŃială.
Pe secŃiunile longitudinale ale lemnului, canalele rezinifere se prezintă ca striaŃiuni fine, mai mult sau mai puŃin drepte, de
lungime diferită, paralele cu direcŃia fibrei.
PrezenŃa canalelor rezinifere. Se deosebesc specii cu canale rezinifere
(molid, larice, pin negru, pin silvestru, pin strob, zâmbru, duglas verde) şi specii
fără canale rezinifere (brad, tisă).
La brad există canale rezinifere traumatice, care însă apar sporadic, la
arborii vătămaŃi.
Mărimea canalelor rezinifere. Se întâlnesc specii cu canale rezinifere mici,
nevizibile sau greu vizibile cu ochiul liber, uneori greu de distins cu lupa (molid,
larice, duglas verde) şi specii cu canale rezinifere mari, vizibile cu ochiul liber
(zâmbru, pin strob, pin negru, pin silvestru; la pinul silvestru canalele rezinifere
sunt mijlocii ca mărime, în timp ce la pinul negru sunt mari, până la foarte mari).
Numărul canalelor rezinifere. Se remarcă specii cu canale Fig. 2.43. Aspectul canalelor
rezinifere numeroase (zâmbru, pin strob, îndeosebi pin negru) şi specii cu rezinifere pe secŃiunile transversală,
canale rezinifere rare (molid, larice, duglas verde). ÎnfăŃişarea fizică a radială şi tangenŃială ale lemnului.
lemnului

2.6.2.1. Culoarea
La examinarea lemnului, datorită numeroşilor componenŃi chimici pe care acesta îi conŃine în pereŃii celulari, ca şi în
golurile celulare, pe retina ochiului ajung radiaŃii luminoase cu lungimi de undă diferite, percepute ca un ansamblu de nuanŃe
de culori, între care unele dominante.
Definirea pe cale organoleptică a culorii lemnului unei specii se face de regulă prin mai multe atribute, dintre care primul se
referă la nuanŃa dominantă, numită şi culoare de bază, iar celelalte privesc restul nuanŃelor importante observate. La lemnul vărgat,
îndeosebi de răşinoase, la care există o diferenŃă pronunŃată între aspectul zonei de lemn timpuriu şi cel al zonei de lemn târziu,
aprecierea se face având în vedere impresia dată de ambele zone, nuanŃa dominantă fiind cea corespunzătoare zonei mai late.
Celuloza, substanŃa principală din care este alcătuit lemnul, are culoarea aproape albă, deosebirile de la o specie la
alta fiind cauzate de celelalte substanŃe prezente în pereŃii celulari ori depozitate în golurile celulare.
Prin culoare normală a lemnului se înŃelege culoarea lemnului sănătos, netratat, provenit de la arbori maturi, din părŃi
ale trunchiului fără defecte şi proaspăt doborât. Datorită acŃiunii unor factori fizici, chimici şi biologici, în principal din cauza
oxidării şi a acŃiunii radiaŃiilor solare, culoarea lemnului se modifică în timp. De acest f\apt se Ńine cont la diagnosticarea
speciilor, impunându-se ca în cazul în care eşantionul examinat este mai vechi, suprafaŃa lui să fie reîmprospătată prin
rindeluire. De asemenea, de multe ori, prin udare, lemnul uscat îşi poate recăpăta culoarea avută în stare verde.
În funcŃie de absenŃa sau prezenŃa duramenului, se deosebesc specii cu lemn unicolor, la care nu există duramen
(brad, molid, fag, paltini, mesteacăn, anini, tei, carpen) şi specii cu lemn bicolor, care au duramen (pini, larice, tisă, stejari,
ulmi, frasin). În cazul în care la speciile cu lemn bicolor se face o singură referire la aspectul cromatic, aceasta priveşte
duramenul.
Culoarea este considerată de către utilizatori un parametru calitativ esenŃial pentru determinarea valorii comerciale a
lemnului unui arbore, mai ales când, în raport cu forma şi dimensiunile avute, acesta urmează a fi destinat pentru obŃinerea
furnirului, dar şi pentru numeroase alte produse, ca lambriuri, parchet, panouri decorative, tâmplărie fină, marchetărie. Se
precizează că, în funcŃie de aspectul final al produsului fabricat, preŃul pe m3 al lemnului de dimensiuni egale şi lipsit de
defecte variază, după autorii citaŃi, între limitele 1-5.
În Ńara noastră sunt semnalate forme ale speciilor forestiere cu lemn de culori diferite. Se menŃionează astfel prezenŃa
în părŃile vestice ale tării a două forme de cer, cerul alb şi cerul roşu, primul având lemnul mai deschis la culoare şi mai
valoros decât cel de al doilea (Stănescu, 1979). De asemenea, se consemnează existeŃa unui brad roşu, cu lemn trandafiriu,
greu fizibil şi a unui brad alb, cu lemn de culoare deschisă, mai fin şi mai uşor de preluicrat (Stănescu şi Şofletea,1998). La fag,

18
Georgescu şi Dumitriu-Tătăranu (citaŃi de Stănescu, 1979) au descris forma Fagus sylvatica f. leucodermis, cu lemn alb, omogen,
cu inele anuale înguste, de lăŃime egală şi cu o proporŃie redusă de inimă roşie.
Metode de determinare cantitativă a culorii lemnului. Avându-se în vedere caracterul subiectiv al definirii culorii pe
cale organoleptică, se caută să se pună la punct noi metode de efectuare a determinărilor. Janin şi Mazet (1987) definesc
culoarea lemnului cu ajutorul a trei indici şi anume: L (mărimea luminanŃei sau strălucirii: 0 pentru negru şi 100 pentru alb); a
(mărimea nuanŃei de roşu sau verde: valori pozitive în direcŃia roşu şi negative în direcŃia verde); b (mărimea nuanŃei de
galben sau albastru: valori pozitive în direcŃia galben şi negative în direcŃia bleu).
CorelaŃii între culoarea şi calitatea lemnului. Culoarea poate servi la evaluarea proprietăŃilor lemnului, ca şi la
detectarea unor defecte ale acestuia.
Aşa cum arată Venet (1986), culoarea deschisă este căutată în cazul lemnului de stejar destinat fabricării furnirului
estetic prin tăiere plană, ea presupunând în general contragere şi duritate mici. Din contra, lemnul de stejar de culoare
gălbuie, gălbui-brună are densitate mai mare, este mai dur, mai rezistent la solicitări mecanice, întrunind astfel o serie de
însuşiri cerute lemnului folosit în construcŃii. Aceeaşi culoare deschisă se cere lemnului de fag pentru derulaj, considerat mai
valoros pentru acest gen de prelucrare, datorită furnirului foarte puŃin deformabil rezultat.
Omogenitatea culorii constituie un important factor calitativ de care se Ńine cont la aprecierea însuşirilor estetice ale
lemnului de păr pădureŃ, cireş pădureŃ, nuc comun ş.a.
O serie de defecte ale lemnului cum sunt duramenul fals, lemnul de reacŃie, încinderea, de care trebuie să se Ńină cont
la sortare, se manifestă prin modificări cromatice mai mult sau mai puŃin accentuate. Alte modificări ale culorii, dar şi ale altor
caracteristici se pot datora unor cauze de ordin patologic, care produc modificări profunde ale compoziŃiei chimice a lemnului
(de exemplu, putregaiul).

2.6.2.2. Luciul
Luciul reprezintă aspectul suprafeŃei lemnului, generat de reflexia regulată a luminii la nivelul acesteia. Se determină
prin iluminare laterală sub un unghi adecvat de incidenŃă a luminii, fiind cel mai expresiv pe secŃiunea radială, despicată sau
netezită cu cuŃitul (şlefuirea este exclusă).
Gradul de intensitate a luciului lemnului depinde în principal de proporŃia de participare a unor elemente şi formaŃii
anatomice, ca raze, fibre, traheide, precum şi de orientarea în spaŃiu a acestora în raport cu suprafaŃa examinată. Lemnul
lucios are o suprafaŃă cu porozitate minimă. Gradul de intesitate a luciului este de asemenea influenŃat de prezenŃa
substanŃelor încrustante şi de umiditatea lemnului. Sub acŃiunea factorilor distructivi ai mediului (oxidare, alterare cauzată de
ciuperci), luciul scade treptat în intensitate, până dispare complet.
Luciul cel mai pronunŃat este caracteristic secŃiunii radiale, o contribuŃie importantă în acest caz având-o razele,
formaŃii anatomice care de regulă reflectă bine lumina şi formează oglinzile (excepŃie fac razele de la anini, carpen, plop
tremurător, care sunt mate). Urmează secŃiunea tangenŃială, care uneori prezintă luciu datorită îndeosebi lemnului târziu, iar
luciul cel mai slab îl are secŃiunea transversală.
Luciul poate constitui un criteriu foarte relevant în cazul unor specii care se deosebesc greu una de alta în raport cu
alte criterii. Spre exemplu, lemnul de molid, prezintă un luciu mai pronunŃat decât cel de brad cu care se aseamănă bine.
După felul luciului, apreciat prin comparaŃie cu luciul unor materiale mai bine cunoscute, se deosebesc: specii cu luciu
mătăsos (pin strob, molid) şi specii cu luciu de sidef (mesteacăn).
După gradul de intensitate a luciului, speciile forestiere se pot clasifica în trei categorii: specii cu lemn fără luciu (mat) (păr
pădureŃ, pin negru, plop alb, plop negru, tei); specii cu lemn puŃin lucios (brad, tisă, carpen, cireş pădureŃ) şi specii cu lemn lucios
(paltini, pin strob, molid, mesteacăn, stejari, frasin, ulmi, salcâm, plop tremurător). Lemnul de la noi cu luciul cel mai pronunŃat
este cel al paltinilor.

2.6.2.3. Textura
Textura reprezintă o caracteristică a suprafeŃelor lemnului, rezultată ca impresie vizuală a naturii şi respectiv a mărimii,
proporŃiei de participare şi dispoziŃiei elementelor şi formaŃiilor lui anatomice.
Datorită numărului mare de elemente şi formaŃii anatomice care intră în alcătuirea lemnului, în general, precum şi ca
urmare a variaŃiei mărimii, proporŃiei de participare şi dispoziŃiei acestora între limite destul de largi, chiar la una şi aceeaşi
specie, determinarea texturii într-un caz dat este o operaŃie dificilă. Ca atare, în practică aceasta se stabileşte în raport cu un
număr de criterii relativ redus, dintre cele mai semnificative.
Corespunzător terminologiei încetăŃenite în literatura ştiinŃifică de specialitate, textura lemnului se stabileşte prin
atributele: fină - mijlocie - grosieră; omogenă - eterogenă; uniformă – neuniformă.
Uneori, textura se apreciază examinând suprafeŃele nefinisate ale lemnului prin pipăit, sau observând comportarea acestuia
la prelucrarea cu diferite scule, îndeosebi la tăierea cu cuŃitul. Rezultatele se consideră concludente, întrucât calitatea suprafeŃelor
nefinisate, ca şi modul de comportare la prelucrare depind de structură. Se remarcă în acest sens că, în linii mari, lemnul apreciat pe
baza impresiei vizuale ca având textură fină sau textură omogenă este fin atât după impresia produsă la pipăit, cât şi după modul de
prelucrare. În acest caz, uneori se foloseşte şi denumirea de textură moale. Pe de altă parte, lemnul cu textură grosieră sau cu
textură eterogenă este apreciat ca având textură aspră, el fiind aspru la pipăit şi prelucrându-se mai greu.

2.6.2.4. Desenul
Prin desen se înŃelege imaginea dată de jocul de linii, dungi, pete şi puncte de diferite nuanŃe de culoare, creată de
ansamblul particularităŃilor de structură pe suprafeŃele produselor realizate din acest material şi caracteristică fiecărei specii
lemnoase. Se precizează că imaginea oferită de secŃiunea transversală, deşi considerată în literatura ştiinŃifică de
19
specialitate tipică pentru speciile forestiere, nu se încadrează în sfera noŃiunii de faŃă, întrucât, în practică, se întâlneşte
foarte rar la obiectele din lemn, care prezintă aproape întotdeauna secŃiuni longitudinale, radiale şi tangenŃiale.
La alcătuirea desenului participă în principal unele caractere ale structurii, cum sunt inelele anuale, zonele de lemn
timpuriu şi de lemn târziu, razele, vasele şi fibrele. Un rol la fel de important în realizarea desenului îl are poziŃia planului de
secŃionare în raport cu inelele anuale. Printr-o direcŃionare judicios aleasă, planul de secŃionare poate asigura evidenŃierea
acelor elemente care îndeplinesc condiŃia de a fi reprezentative în ceea ce priveşte specia şi de a avea, concomitent, o
valoare estetică ridicată.
Se disting specii cu desen simplu din linii longitudinale drepte, date pe secŃiunea radială de zonele de lemn târziu mai
late (brad, larice, pini); specii cu desen din oglinzi, date tot pe secŃiunea radială de razele lemnoase lucioase sub formă de
linii, benzi, solzi (paltini, ulmi, fag, stejari) etc. Există de asemenea specii fără desen caracteristic, la care particularităŃile de
structură nu ies în evidenŃă (sălcii, plopi, tei).
Desenul poate fi de asemenea dat de grupări de noduri mici provenite din muguri dorminzi sau de anomalii de structură
(desen sub formă de ochi de pasăre, urmă de lup, urmă de pisică, coadă de păun, labă de urs).

2.6.2.5. Mirosul
Mirosul este proprietatea lemnului dată de percepŃia olfactivă a emisiilor volatile, generate de unele substanŃe
încrustate în pereŃii celulari sau depozitate în golurile acestora.
Lemnul verde, sănătos, proaspăt doborât, are miros. Treptat, prin uscare, mirosul se atenuează, pentru ca, în final, să
dispară sau să se schimbe. Lemnul uscat îşi poate reactiva mirosul prin umezire, prin încălzire sau prin reîmprospătarea
suprafeŃei prin tăiere. În cazul instalării mucegaiului, sau când este atacat de ciuperci, lemnul capătă un miros caracteristic,
care depinde de natura agentului biologic ce acŃionează asupra lui. In stadiul avansat de descompunere, apare mirosul
specific lemnului putred. Duramenul de stejar degradat de bacterii anaerobe are miros puternic de oŃet sau de râncezire.
Dintre speciile din Ńara noastră, numai puŃine ies mai bine în evidenŃă în raport sub acest aspect. Au miros
caracteristic, imediat după doborâre, o serie de specii răşinoase, ca pinii, laricele, molidul, duglasul verde, bradul şi unele
specii foioase, ca nucul comun, stejarii, părul pădureŃ, cireşul pădureŃ, teii, ulmii, salcâmul. Lemnul de tisă, ca şi cel al multor
specii foioase nu au un miros deosebit.

2.6.2.6. Gustul
Gustul lemnului se datoreşte substanŃelor solubile în apă, aflate în lemn. Gustul caracteristic diferitelor specii se
determină la lemnul verde, proaspăt doborât.
La principalele specii din Ńara noastră, gustul este în general slab pronunŃat. Obişnuit, lemnul verde, imediat după
doborârea arborilor, are gust acrişor, din cauza substanŃelor cu caracter acid conŃinute. Lemnul de alburn are gust ceva mai
intens decât cel de duramen. Unele specii prezintă gust particular, ca de exemplu: gust astringent datorită taninurilor (la
stejari); gust dulceag datorită zaharurilor (la paltini); gust amar datorită substanŃelor fenolice şi alcaloizilor (la tisă).
Comparativ cu speciile din zona temperată, speciile tropicale au gust mai accentuat. Au gust acrişor-piperat lemnul de
libocedru (Libocedrus decurrens) şi gust slab amărui lemnul de cedrel (Cedrela balansae).
Lemnul cu gust plăcut este preferat la confecŃionarea de instrumente muzicale de suflat, pipe, creioane, ş.a. Pe de altă
parte, lemnul care prezintă un gust oarecare nu va fi utilizat la obiecte ce vin în contact direct cu diverse produse alimentare.

2.6.2.7. Densitatea
Determinarea acestei proprietăŃi în cazul examinării structurii macroscopice a lemnului se face pe baza percepŃiei
senzoriale directe şi prin comparaŃie cu eşantioane a căror densitate este cunoscută, fiind totodată necesară o anumită
experienŃă dobândită în timp. Pe această cale, se stabileşte clasa de densitate aparentă (lemn uşor, lemn potrivit de greu şi
lemn greu) căreia îi aparŃine eşantionul considerat.
Gruparea speciilor forestiere principale pe clase de densitate (între paranteze se redau valorile limită, pentru
umiditatea de 12%, ale acestui parametru ρ12):
- specii cu lemn uşor (ρ12 = 0,31-0,55 g/cm3): anin alb, anin negru, brad, duglas verde, molid, pin silvestru, pin strob, plop alb,
plop negru, plopii negri hibrizi P. × marilandica, P. × regenerata, P. × robusta, P. × serotina, salcia albă, tei alb, tei cu frunza mare,
tei cu frunza mică, zâmbru;
- specii cu lemn potrivit de greu (ρ12 = 0,56-0,65 g/cm3): castan bun, cireş pădureŃ, larice, mălin, mesteacăn, nuc negru,
paltin de munte, pin negru;
- specii cu lemn greu (ρ12 = 0,66-1,00 g/cm3): cer, fag, frasin, gârniŃă, gorun, măr pădureŃ, nuc comun, paltin de câmp,
păr pădureŃ, salcâm, stejar, stejar brumăriu, tisă, ulm de câmp.

2.6.2.8. Duritatea
În studiul macroscopic al lemnului, duritatea se stabileşte prin apăsarea unghiei pe suprafaŃa transversală a
eşantionului supus observaŃiei. În funcŃie de rezistenŃa întâmpinată la apăsare şi Ńinându-se de asemenea cont de rezultatul
comparaŃiei cu speciile cunoscute, eşantionul examinat se încadrează într-una din următoarele clase de duritate: lemn foarte
moale, lemn moale, lemn potrivit de tare şi lemn tare.

20
 Gruparea speciilor forestiere principale pe clase de duritate (între paranteze se redau valorile limită ale durităŃii
determinate prin procedeul Janka, pentru secŃiunea transversală şi umiditatea de 12%, H Jtr12 ):
- specii cu lemn foarte moale ( H Jtr12 ≤ 250 daN/cm2): pin strob;
- specii cu lemn moale ( H Jtr12 = 251-500 daN/cm2): anin alb, anin negru, brad, duglas verde, larice, mălin,
mesteacăn, molid, nuc negru, pin negru, pin silvestru, plop alb, plop negru, plopi negri hibrizi, plop tremurător, salcie albă, tei
alb, tei cu frunza mare, tei cu frunza mică, zâmbru;
- specii cu lemn potrivit de tare ( H Jtr12 = 501-650 daN/cm2): castan bun, stejar roşu, ulm de câmp, ulm de munte;
- specii cu lemn tare ( H Jtr12 = 651-1000 daN/cm2): carpen, cer, cireş pădureŃ, fag, frasin, gârniŃă, gorun, măr
pădureŃ, nuc comun, paltin de câmp, paltin de munte, păr pădureŃ, stejar, stejar brumăriu, tisă.