Curs nr.

14

20. RESURSE FURAJERE DIN FONDUL FORESTIER

Pentru asigurarea hranei vânatului şi chiar a hranei animalelor domestice, îndeosebi în unii ani secetoşi, se poate
recurge la folosirea unor resurse furajere din fondul forestier, cum sunt fânul, frunzarele, cetina. De asemenea, din fondul
forestier se pot pune în valoare unele materii prime furajere sericicole.

20.1. FÂN NATURAL DIN FONDUL FORESTIER

Prin fân natural din fondul forestier se înŃelege masa ierburilor cosite şi uscate din poieni, diverse suprafeŃe necesare
administraŃiei (linii parcelare, terenuri de hrană destinate întreŃinerii animalelor de serviciu, terenuri aferente construcŃiilor
forestiere), culoare pentru linii electrice de înaltă tensiune, porŃiuni de păduri bătrâne, rărite şi împoienite, suprafeŃe în curs
de regenerare ş.a. ProducŃia de masă verde realizabilă pe aceste terenuri este în general mică şi în continuă schimbare, în
concordanŃă cu lucrările silviculturale ce se execută.
Realizarea unei producŃii sporite de masă verde se poate realiza prin exploatarea judicioasă a diverselor categorii de
suprafeŃe din fondul forestier. Recoltarea în momentul optim a ierburilor (de regulă în prima jumătate a lunii iunie), îndeosebi
la începutul înspicării sau îmbobocirii, permite obŃinerea unui fân bogat în proteine şi cu conŃinut redus de celuloză, precum
şi mărirea numărului de coase. În acelaşi scop este necesar să se execute unele lucrări de întreŃinere, ca de exemplu
curăŃirea de tufărişuri, administrarea de îngrăşăminte, sfărâmarea muşuroaielor, eventual mobilizarea solului, reînsămânŃare
etc.
Recoltarea cu secera a ierburilor din tăieturi de pădure şi suprafeŃe în curs de regenerare are şi rolul de operaŃiune
culturală, realizând descopleşirea puieŃilor.

20.1.1. Tehnologia producerii fânului natural din fondul forestier

Tehnologia producerii fânului natural din fondul forestier cuprinde următoarele operaŃii:
- recoltarea ierburilor, lucrare care se execută cu secera, cu coasa (pe pajişti cu pantă înclinată), cu cositori mecanice
(pe pajişti cu declivităŃi mici, parcurse cu lucrări de întreŃinere);
- uscarea ierburilor se poate face la sol sau pe capre. Ploaia şi roua provoacă fermentaŃia ierburilor, descreşterea
valorii nutritive a fânului fiind cu atât mai mare cu cât este mai lungă durata timpului nefavorabil. Din 4-5 kg iarbă rezultă 1kg
fân uscat;
- adunatul fânului complet uscat, operaŃie ce vizează aşezarea acestuia în clăi, sau transportul la locul de depozitare.
Prin păstrare timp de 15 până la 90 zile, volumul clăilor scade cu până la 35%, concomitent micşorându-se şi masa
acestora, din cauza descreşterii umidităŃii fânului.

20.1.2. PrescripŃii referitoare la condiŃiile tehnice de calitate, livrarea către beneficiar şi depozitarea
fânului natural din fondul forestier. Metode de verificare a calităŃii. Exemple de plante componente

Fânul natural din fondul forestier se produce şi livrează în trei clase de calitate, I, II şi III.
Caracteristici de ordin calitativ corespunzătoare calităŃii I (procentele se referă la masă, iar datele din paranteză
privesc calitatea a III-a) :
- aspectul frunzos (băŃos, cu multe tulpini);
- culoare verde (galbenă-verzui, sau brună-verzui);
- miros caracteristic aromat, fără miros de încins sau mucegai (mai puŃin aromat);
- epoca de recoltare la începutul înspicării sau îmbobocirii (la începutul înfloririi);
- în compoziŃia fânului, se normează prezenŃa plantelor comestibile şi a părŃilor improprii consumului, după cum
urmează:
a) plante comestibile min 95% (90%), din care, graminee şi leguminoase valoroase furajer min 85% (55%), graminee
şi leguminoase mai puŃin valoroase furajer max 5% (15%), alte plante max 5% (20%);
b) părŃi improprii consumului max. 5% (10%), din care, plante toxice şi vătămătoare max 1% (1%);
- umiditate max 15% (17%);
- conŃinut de proteine min 10% (8%);
- conŃinut de celuloză max 30% (37%).
Livrarea către beneficiar se face în stare nepresată, sau presată în baloturi de 20-50 kg, legate cu sfoară, cu fire de
material plastic sau cu sârmă. Transportul pe calea ferată sau pe apă se face numai în baloturi;
Depozitarea se face de preferinŃă în locuri acoperite (fânare). Când depozitarea se face în şire sau stoguri sub
cerul liber, acestea se ridică pe terenuri uscate şi plane, clădindu-se cu coamă şi acoperindu-se cu paie sau cu fân de
calitate inferioară. Cele două pante ale şirei vor asigura scurgerea apei. La fânul presat, în interiorul stivei formată din
baloturi, se lasă spaŃii de ventilaŃie, în timp ce la fânul nepresat, straturile trebuie să fie bine tasate, mai ales la mijloc,
pentru ca şira sau stogul să nu-şi piardă forma şi în cuprinsul acesora să nu se formeze goluri.
Reguli de verificare a calităŃii. Verificarea calităŃii fânului natural din fondul forestier se face pe bază de loturi, pentru
fiecare lot constituindu-se o probă reprezentativă, rezultată dintr-un număr de probe elementare extrase din masa acestuia.
Metode de verificare a calităŃii:
- aspectul se determină vizual sau prin pipăit;
- culoarea se stabileşte vizual, urmărindu-se şi prezenŃa sau absenŃa miceliilor de mucegai;
- mirosul se verifică examinând straturile interioare ale fânului. În caz de dubiu privind prezenŃa mucegaiului, se ia un
mănunchi de fân şi se introduce într-un vas, după care peste el se toarnă apă fierbinte (circa 60°C), iar vasul se acoperă.
După 2-3 min, mirosul se poate percepe cu uşurinŃă. Mirosul dulceag şi culoarea închisă sunt caracteristice fânului încins;
- compoziŃia botanică se determină astfel: se separă plantele din proba analizată pe grupe de specii, se cântăresc
grupele de plante separate şi se calculează proporŃia de participare în masa probei a grupelor respective;
- epoca de recoltare se determină prin verificarea vizuală a probei destinată estimării compoziŃiei botanice. Ea se
stabileşte după gradul de dezvoltare a spicelor şi inflorescenŃelor de la gramineele şi leguminoasele predominante. Se
consideră:
a) fân recoltat la început de înflorire, dacă cel mult 25% din plante sunt înflorite, iar unele au numai inflorescenŃele
formate;
b) fân recoltat la înflorire, dacă plantele au inflorescenŃe şi spice cu seminŃe neformate, sau cel mult 60% dintre ele nu
au seminŃe coapte.
- umiditatea, conŃinutul de proteină brută şi conŃinutul de celuloză se determină în laboratoare de specialitate.
Exemple de plante componente, grupate în raport cu importanŃa lor pentru furajarea animalelor :
a) Plante comestibile valoroase furajer:
- leguminoase: lucernă (Medicago sativa), lucernă galbenă (Medicago salcata), trifoi roşu (Trifolium pratense), trifoi alb
(Trifolium pratense), ghizdei (Lotus corniculatus);
- graminee: golomăŃ (Dactylis glomerata), păiuş de livadă (Festuca pratensis), raigras peren (Lolium perenne),
timoftică (Phleum pratense);
b) Plante comestibile mai puŃin valoroase furajer:
- leguminoase: sparcetă (Onobrychis viciifolia), sulfină (Melilotus officinalis), trifoiaş (Trifolium campestre);
- graminee: firuŃă de baltă (Poa palustris), obsigă (Bromus tectorum), păiuş de stepă (Festuca valesiaca), pir (Elymus
repens);
c) Alte plante comestibile: chimion (Carum carvi), coada şoricelului (Achillea millefolium), morcov sălbatic (Daucus
carota), pătlagină (Plantago lanceolata);
d) Plante fără valoare furajeră: busuioc sălbatic (Prunella vulgaris), drobiŃă (Genista tinctoria), măcriş (Rumex
acetosa), rogoz (Carex spp.);
e) Plante toxice şi vătămătoare: brânduşă de toamnă (Colchicum autumnale), cucută (Conium maculatum), mac
(Papaver rhocas), omag (Aconitum spp.), măselariŃă (Hyoscyamus niger).

20.2. FRUNZARE

Frunzarele sunt resurse furajere, constituite din mănunchiuri de ramuri tinere, de 2-3 ani, subŃiri, cu frunze şi muguri,
prelevate de la arbori forestieri din specii foioase.
Tehnologia producerii frunzarelor cuprinde următoarele operaŃii:
- recoltarea ramurilor. Ramurile tinere, subŃiri, destinate producerii frunzarelor se recoltează cu precădere de pe arbori
doborâŃi. Recoltarea de pe arbori în picioare se efectuează în cazuri de strictă necesitate, în ani cu condiŃii de stare a vremii
extrem de nefavorabile pentru producerea altor categorii de furaje şi numai cu condiŃia de a nu se aduce prejudicii arborilor.
În mod obligatoriu, vor fi destinate acestui scop arboretele care urmează a fi exploatate în următorii 3 ani. În cazul recoltării
de pe arbori în picioare, se taie ramurile subŃiri de 2-3 ani de la partea de bază a coroanei, mergându-se în sus până la cel
mult 1/3 din înălŃimea acesteia. Se execută tăieturi netede, fără rănirea cojii, folosind unelte bine ascuŃite, pentru ca
vătămările aduse arborilor să fie minime. Ciolpănirea, practicată pe alocuri, o operaŃie dăunătoare arborilor, constă în tăierea
ramurilor întregi, aproape în totalitate, păstrându-se doar câteva din ramurile scurte de la vârful coroanei. Arborii ciolpăniŃi
(ciolpanii) dau ulterior crăci lacome, care de asemenea se pot recolta.
Perioada optimă de recoltare a ramurilor este cuprinsă între 15 iunie şi 15 august. Întârzierea recoltării până la
îngălbenirea frunzelor trebuie evitată, întrucât, ca urmare a slăbirii procesului de fotosinteză, ca şi a migrării substanŃelor
nutritive în lemnul arborilor, calitatea lor este mult diminuată;
- uscarea ramurilor recoltate, se efectuează la umbră, în locuri adăpostite de precipitaŃii, o condiŃie importantă fiind ca
acestea să-şi păstreze culoarea verde naturală. Uscarea la soare se evită, deoarece conduce la pierderi de substanŃe
nutritive;
- legarea în snopi a ramurilor uscate. Ramurile uscate se leagă cu sfoară în mănunchiuri, constituindu-se frunzarele;
- depozitarea frunzarelor în vederea păstrării până în momentul utilizării se face la adăpost de apele de precipitaŃii, în
locuri bine aerisite.

130
 Speciile de la care se recoltează frunzarele, în ordinea descrescătoare a valorii nutritive pe care o vor asigura, sunt
următoarele: ulmul, salcia, plopul, salcâmul, frasinul, teiul, paltinul, fagul şi stejarul.
Valoarea nutritivă a frunzarelor. Frunzarele au o valoare nutritivă scăzută, mărimea acesteia, exprimată în unităŃi
nutritive (UN), pentru câteva specii, fiind: salcie 32 UN/kg, salcâm 0,21 UN/kg, mesteacăn 0,11 UN/kg. Se precizează că
aceste valori sunt de circa 2 ori mai reduse decât cele corespunzătoare frunzelor speciilor respective, explicaŃia constând în
aceea că în comparaŃie cu frunzele, frunzarele conŃin multă celuloză provenită din lujeri.

20.3. CETINĂ

Cetina reprezintă lujerii speciilor răşinoase, acoperiŃi cu ace. Obişnuit, diametrul la capătul gros al lujerilor respectivi
măsoară 6 mm la brad şi molid şi 10 mm la pin.
La exploatarea lemnului, rezultă anual cantităŃi importante de cetină (CorlăŃeanu, 1984), calculele scoŃând de exemplu
în evidenŃă că, la 1 m3 lemn pus în valoare, corespund, în medie, circa 45 kg cetină în cazul molidului şi circa 55 kg în cazul
bradului. Într-o altă exprimare, de pe suprafaŃa de 1 hectar, cantitatea de cetină se ridică la circa 21 t la molid şi la circa 25 t
la brad.
Utilizarea cetinii ca resursă furajeră are la bază experienŃa crescătorilor de animale din zona montană nordică a Ńării,
care demonstrează posibilitatea folosirii sale în acest scop, îndeosebi spre sfârşitul iernii şi începutul primăverii, în anii săraci
în alte resurse. Rezultatele cercetărilor întreprinse dovedesc că acest produs are un conŃinut bogat de substanŃe nutritive şi
substanŃe minerale, ca şi de substanŃe biologic active, care o recomandă ca supliment vitamino-mineral şi pentru tratarea
unor boli, legate în special de carenŃele vitaminice.
Astfel, sunt semnalate unele rezultate pozitive obŃinute în cazul animalelor de blană şi al iepurilor. Vulpile şi nurcile
crescute pentru blană, cărora li s-a administrat cetină în doză de 1-2 g/zi, manifestă o activitate sexuală mai pronunŃată în
perioada rutului, iar iepurii consumă crenguŃe de brad (30-40 g/zi) în timp de iarnă cu mai multă plăcere chiar decât alte
furaje de calitate.
Administrată ca supliment în hrana animalelor sub diferite forme, cetina poate fi de asemenea folosită în profilaxia şi
tratamentul unor boli infecŃioase şi parazitare.

20.3.1. Tehnologia exploatării cetinii

Cetina arborilor de răşinoase, îndeosebi de molid şi brad, se poate obŃine de pe arbori doborâŃi în procesul de
exploatare a lemnului, şi în anumite condiŃii de pe arbori în picioare.
Exploatarea cetinii de pe arbori doborâŃi în procesul de exploatare a lemnului implică efectuarea următoarelor
operaŃii tehnologice:
- adunarea crăcilor cu cetină rezultate la curăŃirea arborilor doborâŃi, în parchetul exploatat şi formarea de grămezi pe
linia de cea mai mare pantă;
- legarea crăcilor cu cetină în mănunchiuri de 150 kg;
- scosul mănunchiurilor prin târâre până la o linie de funicular sau un drum de tractor;
- apropiatul mănunchiurilor cu ajutorul tractorului sau funicularului, până la un drum auto, formând sarcini din 3-4
mănunchiuri;
- transportul mănunchiurilor cu mijloace auto sau cu tractorul până la locul unde urmează a fi valorificată cetina;
- desprinderea (separarea) cetinii de pe crăci, operaŃie care se poate efectua manual, cu satârul, sau cu ajutorul unui
separator mecanic;
- depozitarea cetinii se face în stive, în locuri răcoroase, sub şoproane acoperite şi având pardoseală din beton,
pentru o perioadă de păstrare până la utilizare de cel mult 5-6 zile. Cetina nu trebuie să fie aşezată în stive umedă sau cu
zăpadă şi nici îndesat, pentru a nu se încinge. Cetina afectată de încingere se îndepărtează, întrucât nu se mai poate folosi.
În perioadele de timp geroase, cu temperatura mai mică de -10°C, exploatarea cetinii se sistează, pentru a nu se
scutura acele, iar pe vreme călduroasă, durata de păstrare nu va depăşi 2 zile, pentru a se evita degradarea acesteia.
În cazul când cetina urmează a fi transportată pe distanŃe mari, se procedează la balotarea ei, pentru folosirea
autovehiculelor la întreaga capacitate. Balotarea se poate face cu presa de fân sau paie.
Exploatarea cetinii de pe arbori în picioare se poate efectua în mod excepŃional în arboretele care urmează a fi
parcurse cu lucrări de punere în valoare a lemnului, respectând următoarele condiŃii:
- se taie numai ramurile cu cetină din treimea inferioară şi mijlocie a coroanei, când exploatarea lemnului se face în
anul imediat următor şi numai din jumătatea inferioară a coroanei când exploatarea se va face în următorii 2-4 ani;
- diametrul arborilor din care se vor tăia ramurile cu cetină va fi în mod obligatoriu mai mare de 20 cm;
- tăierea ramurilor cu cetină se efectuează cât mai îngrijit, astfel încât să rezulte suprafeŃe netede, iar coaja arborilor
să rămână intactă.

20.3.2. Date generale privind compoziŃia chimică a cetinii în stare proaspătă

Cetina în stare proaspătă conŃine:

131
 - apă, într-o proporŃie ridicată, în medie de circa 45%, din care cauză la păstrarea în vrac a cetinei proaspete există
pericolul încingerii şi pierderii unei părŃi din substanŃele biologic active;
- substanŃă uscată, aflată în proporŃie de circa 55%, conŃinând componente organice şi minerale deosebit de
valoroase, din rândul cărora se menŃionează: proteine circa 5,0%, lipide circa 4,4%, substanŃe pectice circa 0,9%, substanŃe
tanoide circa 2,0%, uleiuri volatile 0,3-0,5%. Alături de acestea sunt prezente provitamina A (15 mg%), vitamina C (230
mg%), vitamina E (13,7 mg%), vitamina K (3,8 mg%). Se găsesc de asemenea numeroase substanŃe minerale: calciu,
magneziu, fier, fosfor, sodiu, potasiu, cobalt, cupru, mangan, zinc. În cetina verde există totodată celuloză, o componentă
numai parŃial digestibilă, dar a cărei proporŃie de participare (9,7%) este comparabilă cu cea a nutreŃurilor fibroase în
general.

20.3.3. Forme de administrare a cetinii ca nutreŃ în hrana animalelor

Cetina se poate utiliza ca nutreŃ în hrana animalelor în mai multe forme:

- tocătură de cetină proaspătă. Cetina în stare proaspătă, separată de pe ramuri, amestecată în anumite proporŃii cu
nutreŃuri uscate, se mărunŃeşte cu ajutorul tocătoarelor de nutreŃ, în fragmente de 1-1,5 cm. O tocătură fină se poate realiza
prin mărunŃirea cetinii în amestec cu boabe de porumb sau orz, aceasta fiind mult mai bine consumată de animale. Întrucât
tocătura verde de cetină se alterează uşor, este necesar ca de fiecare dată să se prepare doar cantităŃile necesare
consumului zilnic.
- infuzie de cetină. Preparatul se realizează din tocătură de cetină verde, proaspătă. Aceasta se introduce într-o cadă
şi peste ea se toarnă apă fierbinte, la temperatura de 70-80°C, proporŃia fiind 10 l apă/1 kg tocătură. Cada, situată într-o
încăpere încălzită, se acoperă, lăsându-se în linişte timp de 3-4 ore, după care conŃinutul se strecoară. Infuzia obŃinută are
gust amărui plăcut, uşor astringent şi miros specific de cetină.
- făină biostimulatoare de cetină. Produsul, fabricat la noi cu ani în urmă, se poate prepara din cetină proaspătă, prin
mărunŃire în moara cu ciocane, urmată de uscare şi măcinare, cu ajutorul unei instalaŃii speciale. Uscarea în instalaŃie se
efectuează într-un curent de gaze arse la o temperatură de peste 300°C, durata procesului fiind de 3-30 s, în funcŃie de
umiditatea cetinei. Făina rezultată, ambalată în saci, se poate păstra până la 12 luni în încăperi uscate, răcoroase. Fiind un furaj
biostimulator, cu conŃinut de aminoacizi şi vitamine, se poate administra în hrana animalelor, în anumite raŃii, timp de 15-20 zile,
urmate de pauze de 7-10 zile.
- făină de cetină epuizată de uleiuri volatile. La prepararea acestui produs se foloseşte cetina din care uleiurile volatile
au fost extrase în prealabil prin distilare. Având un conŃinut mult sporit de apă, cu care s-a îmbibat în timpul distilării, cetina
epuizată de uleiuri volatile trebuie în prealabil uscată. Produsul obŃinut, bogat în proteine şi substanŃe minerale, se poate
utiliza încorporat în nutreŃurile combinate.

20.4. FRUNZE DE DUD PENTRU VIERMII DE MATASE

Dintre viermii de mătase care se hrănesc cu frunze ale speciilor lemnoase se menŃionează viermele de mătase al
dudului (Bombyx mori L.) şi viermele de mătase al stejarului (Antherea pernyi G.), la noi fiind binecunoscută creşterea primei
specii.
Dudul alb (Morus alba L.) este specia care interesează în sericicultură, pentru creşterea viermelui de mătase. Are port
arborescent, fiind de talie mijlocie sau mare, cu o înălŃime până la 16-18 m şi diametrul până la 1 m, dar poate fi întâlnit şi
sub formă arbustivă, când este condus prin tundere. Creşte în toată Ńara, cu excepŃia regiunilor de munte. Este iubitor de
căldură estivală, rezistent la secetă şi ger, sensibil la îngheŃuri timpurii. Preferă solurile uşoare, afânate, revene, suportând
însă şi inundaŃiile de scurtă durată, precum şi o anumită bătătorire a solului. Sălbăticit, apare în pădurile de luncă. Crescut în
condiŃii naturale, are longevitate destul de ridicată, ajungând la 150 ani. În fondul forestier se poate introduce la liziera
pădurilor. Se cultivă în gospodării, pe marginea străzilor şi aleilor, în culturi forestiere de protecŃie din zona stepei şi
silvostepei, garduri vii, dar se întâlneşte adeseori şi sălbăticit.
Frunzele dudului alb sunt lungi de 6-18 cm, întregi sau cu 3-5 lobi inegali, cu vârful ascuŃit şi cu baza uşor cordată,
peŃiolul având o lungime de 1-5 cm; totodată, sunt neregulat serate pe margini, pe faŃa superioară netede. Se deosebesc de
cele ale dudului negru, la care frunzele sunt de obicei nelobate, la bază profund cordate şi mai scurt peŃiolate, au marginea
neregulat şi adânc serată; frunzele de dud negru fiind relativ groase, păroase pe faŃă şi pe dos, şi având un conŃinut ridicat
de celuloză, nu sunt indicate pentru creşterea viermilor de mătase.
Înfrunzirea are loc în lunile mai-iunie, concomitent cu înflorirea. La dudul negru, înfrunzirea ca şi înflorirea au loc cu
circa două săptămâni mai târziu decât la cel alb.
Soiurile autohtone de dud alb, Galicea 1, Galicea 2, Eforie, Basarabi, Calafat, Orşova, au frunze cu limbul întreg, dau
o producŃie mare şi foarte mare de frunze, şi sunt rezistente la ger şi secetă. Ele pot asigura în culturi specializate, la vârsta
de 4-5 ani, o producŃie de 15-20 t frunze la hectar. Pot fi supuse tăierilor de fasonare, întreŃinere şi exploatare, dovedind o
mare plasticitate.
La înfiinŃarea culturilor specializate pentru producerea frunzei pentru viermii de mătase, culturi care presupun totodată
un anumit grad de fertilizare a solului, prin lucrări de întreŃinere, chimizare, irigare, se poate folosi material săditor de mare
productivitate, special produs.

132
 Calitatea funzelor de dud alb:
- suprafaŃa unei frunze variază în mod obişnuit între 30 şi 40 cm2, la soiurile de mare productivitate ajungând până la
200 cm2;
- conŃinutul de substanŃă uscată se cifrează la 20-28%;
- în compoziŃia substanŃei uscate intră proteine 27-40%, grăsimi 3-5%, celuloză 11-14%, substanŃe minerale 11-13%;
- în general, frunzele recoltate de la vârful lăstarilor sunt de calitate superioară, celelalte având, pe măsura înaintării în
perioada de vegetaŃie, un conŃinut de apă şi de substanŃe proteice mai mic şi cantităŃi de celuloză şi substanŃe neasimilabile
sporite. Drept urmare, recoltele de frunze obŃinute vara şi toamna sunt de regulă inferioare acelora din primăvară,
înregistrându-se un procent ridicat de mortalitate larvară şi de gogoşi defectuos Ńesute.
Se precizează că pentru creşterea viermelui de mătase şi în afara perioadei de vegetaŃie a dudului, s-au făcut
cercetări pentru stabilirea unor reŃete de preparare a hranei artificiale, conŃinând aminoacizi sintetici, glucoză, făină de soia
degresată, vitamine, extract stimulent din frunze de dud (produs care atrage larvele) ş.a., dar până la ora actuală acestea nu
prezintă decât un interes pur ştiinŃific.
Recoltarea frunzelor. Momentul recoltării frunzelor în cursul zilei influenŃează valoarea nutritivă a acestora, seara
acestea având un conŃinut ceva mai mic de apă şi ceva mai mare de proteine. De aici recomandarea ca recoltarea să se
facă seara, luându-se însă măsurile de rigoare pentru păstrarea prospeŃimii lor pe timpul nopŃii.
De reŃinut că, pentru a se obŃine 1 kg gogoşi, la o creştere reuşită
cantitatea de frunze necesară este de 7-10 kg.
Frunza culeasă se pune în coşuri, saci, sau pe prelate curate, fără a se
tasa prea mult, pentru a se evita încingerea. Frunzele bolnave, ca şi cele stropite
cu insecticide nu se recoltează.
Păstrarea frunzelor se face în camere răcoroase, curate, umbrite, acestea
fiind aşezate în straturi de 10-15 cm grosime şi răscolindu-se de două-trei ori pe
zi, pentru a le aerisi. Cele culese pe ploaie se zvântă, iar cele acoperite cu praf
mai întâi se spală. Dacă aerul este uscat, stratul de frunze se protejează cu o
pânză umezită.
Cultura dudului alb. Specia se poate creşte sub formă arborescentă pe
lângă diferitele clădiri ale unităŃilor silvice, pepiniere, cabane de vânătoare ş.a.
Pentru îndesirea coroanei se poate recurge la tăierea sa în scaun până la vârste
înaintate. Suportând bine tunderea, se poate de asemenea folosi, sub formă
arbustivă, la alcătuirea gardurilor vii, ca şi la crearea culturilor specializate, în
acest caz recoltarea frunzei făcându-se cu un consum mult mai mic de
manoperă. În legătură cu producerea materialului săditor, se menŃionează
capacitatea dudului alb de a se înmulŃi prin butaşi, marcote, drajoni, ca şi
însuşirea de a se putea altoi. Fig. 20.1. Formă arbustivă de
La înfiinŃarea culturilor specializate pentru producerea frunzei necesare dud (tufă înaltă) pentru
creşterii viermilor de mătase, culturi care presupun totodată un anumit grad de producerea frunzelor necesare
fertilizare a solului prin lucrări de întreŃinere, chimizare, irigare, se poate folosi creşterii viermilor de mătase
material săditor din soiuri de mare productivitate, realizat în pepiniere. Se
recomandă utilizarea în acest scop a aşa numitelor tufe înalte, care la livrare au
vârsta de 2-3 ani şi prezintă o coroană în formă de vas cu trei braŃe (fig.20.1). Spre exemplu, în culturi cu material săditor în
vârstă de 4 ani din soiul China 3, în condiŃiile unor densităŃi de 3300 şi 10000 plante/ha, s-au obŃinut producŃii de 13.700 şi
respectiv 26.000 kg frunză/ha.

21. NUIELE DE SALCIE PENTRU ÎMPLETITURI

Nuielele sunt mlădiŃe de diferite specii forestiere, folosite ca materie primă pentru împletituri (îndeosebi de salcie, dar
şi de alun), pentru confecŃionarea măturilor (de mesteacăn), cercurilor de butoaie (îndeosebi de alun şi salcie), fascinelor,
ş.a.
Nuielele de salcie pentru împletituri se pot recolta din răchitării şi din flora spontană.
Specii de salcie principale de la care se recoltează nuiele pentru împletituri:
- Răchita americană (Salix rigida Mühlenb.) deŃinea la nivelul anului 1978 o pondere de circa 2/3 din totalul suprafeŃei
răchităriilor din Ńara noastră, dând 15-30 t nuiele/ha de cea mai bună calitate, fără ramificaŃii, cu măduvă subŃire, lungi până la 2,5 m,
cu diametrul la capătul gros mic, până la 0,9 cm, numărul mlădiŃelor pe o tulpină fiind de 4-6, apte pentru împletituri fine;
- Răchită, mlaje (S. viminalis L.). A doua specie ca pondere în suprafaŃa răchităriilor de la noi, de circa 1/3, întâlnită şi
în stare spontană, putând furniza o producŃie de 12-16 t nuiele/ha, netede, flexibile, dar cu măduva ceva mai groasă, apte de
asemenea pentru împletituri fine.

133
 - Răchita galbenă (S. alba var. vitellina (L.) Stokes) se întâlneşte în stare spontană pe malurile râurilor, în regiunile de
câmpie şi de deal. Are nuiele lungi, dar neuniforme şi ramificate, folosindu-se în general pentru împletituri mai puŃin
valoroase şi pentru legat în hortiviticultură.
- Răchită roşie (S. purpurea L.). Creşte frecvent pe prundişurile râurilor de la câmpie până în regiunea montană. În
răchitării dă producŃii ceva mai mari (8-10 t/ha) de abia din al cincilea an, nuielele lungi, subŃiri şi flexibile, fiind apte pentru
împletituri fine.
Alte specii întâlnite în flora spontană de la care se pot recolta nuiele sunt salcia cu frunză de piersic (S. triandra L.),
răchita mică (S. petiolaris Sm.), salcia plesnitoare (S. fragilis L.), salcia căprească (S. caprea L.), acestea din urmă pentru
împletituri grosiere.
Tehnologia exploatării nuielelor de salcie pentru împletituri:
- Recoltarea nuielelor se face în lunile noiembrie-decembrie şi februarie-martie, având în vedere că în perioada de
repaus vegetativ nuielele sunt de calitate mai bună, potenŃialul de lăstărire şi vitalitatea răchitei nu sunt afectate şi se evită
pericolul atacurilor de dăunători. În luna ianuarie temperaturile scăzute, sub -10°C, prejudiciază vitalitatea cioatelor.
Tăierea se execută la 2-3 cm distanŃă de tulpina mamă, perpendicular pe axa nuielelor şi folosind unelte bine ascuŃite,
pentru a rezulta secŃiuni netede şi a nu se jupui coaja de pe tulpini. Nuielele recoltate se toaletează, înlăturându-se
ramificaŃiile laterale şi frunzele.
Sortarea nuielelor se realizează imediat după recoltare, acestea repartizându-se pe specii, respectiv pe categorii şi
clase de calitate, în funcŃie de diametrul şi lungimea pe care o au, conform datelor din tabelul 21.1. Se precizează că în
categoria A se încadrează nuielele necojite, verzi, cu umiditatea în jur de 120%, iar în categoria B nuielele cojite, uscate în
aer liber, cu umiditatea în jur de 15%. În general, nu se admit putregaiul, încinderea şi nodurile sănătoase, celelalte defecte,
admise, fiind necesar să nu afecteze flexibilitatea. Se consideră flexibile nuielele care pot fi încovoiate până formează un
cerc cu diametrul egal cu de 25 ori diametrul la capătul gros. Nuielele afectate de boli sau dăunători se ard, pentru a se
preveni infestarea culturilor.
Tabelul 21.1
Dimensiunile pe categorii şi clase de calitate ale nuielelor de salcie
Clasa de calitate I II III
Diametrul la 5 cm de capătul gros, mm:
- categoria A 3,0-9,4 9,5-15,4 15,5-20,0
- categoria B 2,0-8,4 8,5-14,4 14,5-19,0
Lungimea minimă, mm 400 500 500
Legarea în snopi a nuielelor. Snopii conŃin un număr fix de nuiele, toate aşezate cu capătul gros în acelaşi plan. Masa
lor trebuie să fie cuprinsă între 5 şi 20 kg.
Depozitarea nuielelor se face la adăpost de ploaie şi zăpadă, în şoproane podite, deschise, bine aerisite. Snopii se
stivuiesc separat, pe specii şi pe categorii şi clase de calitate, între ei lăsându-se 60 cm, pentru a permite circulaŃia aerului,
ca şi manipularea şi controlul lor.
Livrarea nuielelor se face pe bază de masă, Ńinându-se cont de pierderile de umiditate suferite.

22. PRODUSE FORESTIERE TANANTE

22.1. ELEMENTE GENERALE

Materiile prime forestiere tanante sunt produse cu conŃinut de substanŃe tanante (taninuri). În categoria acestora intră
unele produse, cum sunt coaja (de stejar, molid, salcie, mesteacăn), lemnul (de stejar, castan bun), frunzele (de scumpie,
cătină roşie) etc.
SubstanŃele tanante (taninurile) vegetale sunt componente chimice ale plantelor cu anumite proprietăŃi comune, cum
sunt gustul astringent, însuşirea de a precipita substanŃele proteice şi capacitatea de a tăbăci pieile crude. Din punct de
vedere chimic, sunt substanŃe neunitare, existând: taninuri hidrolizabile (pirogalolice), care se descompun cu acizi minerali şi
dau o monozaharidă şi acid galic; taninuri condensate (catechinice), care se descompun prin topire alcalină şi nu conŃin
zaharuri. Toate substanŃele tanante sunt solubile în apă, cu ajutorul căreia se extrag din plante.
În planta vie, taninurile, se găsesc în sucul celular, fie în stare liberă, fie în combinaŃie cu alte substanŃe, ca glucide,
alcaloizi, ori în combinaŃie intimă cu protoplasma. Ele ar avea rolul de a apăra planta de dăunători sau ar folosi ca substanŃe
de rezervă. După moartea plantei, se întâlnesc sub formă de granulaŃii sau impregnează membrana celulară.
Tăbăcirea cu ajutorul materiilor prime tanante se bazează pe proprietăŃile pe care acestea le conferă pieilor:
flexibilitate, rezistenŃă la acŃiunea factorilor externi, rezistenŃă mecanică. Pieile devin astfel moi şi nu mai absorb apa, putând
căpăta numeroase întrebuinŃări. Taninurile din materiile prime respective se mai pot folosi în vopsitorie ca mordanŃi (fixează
vopselele pe fibrele textile), la fabricarea cernelurilor etc.

134
 Prelucrarea materiilor prime tanante în industrie constă în mărunŃire şi extracŃie în contracurent de apă, la temperaturi
crescânde cuprinse între 50-105°C, purificarea extractelor pentru îndepărtarea substanŃelor insolubile şi concentrarea în
vacuum. Pentru a-şi păstra conŃinutul de taninuri avut la recoltare, materiile prime trebuie ferite de apa de precipitaŃii. De
reŃinut că, la extracŃie, rezultă şi alte substanŃe, numite netaninuri, solubile în apă, ca zaharuri, glicozide, acizi organici,
coloranŃi ş.a., sau insolubile, ca răşini, gume ş.a. Netaninurile imprimă anumite însuşiri favorabile materiilor tanante de
anumite provenienŃe.
În ultima vreme, în tăbăcire predomină utilizarea de materii prime de natură anorganică, respectiv compuşi de crom,
bicromaŃi de sodiu, de potasiu, unele săruri de aluminiu, de fier etc.

22.2. COAJĂ CU CONłINUT DE TANINURI

Specii forestiere de la care se recoltează coajă cu conŃinut de taninuri. Se poate valorifica pentru conŃinutul de taninuri
coaja de stejar, molid, salcie, mesteacăn. Livrarea se face pe bază de masă, coaja fiind uscată în aer liber (umiditatea 18%).
• Coaja de stejar (inclusiv de gorun şi gârniŃă). ConŃinutul maxim de taninuri din coajă (15-20%) îl au arborii
tineri, de 15-20 ani, când la exterior coaja este lucioasă, netedă, de culoare cenuşie. După această vârstă, coaja
începe să formeze crăpături, iar mai târziu, între 25-30 ani apare ritidomul, conŃinutul de taninuri scăzând până la 4-
8%. După unii cercetători, un arboret de clasa III-a de producŃie poate asigura la 15 ani o cantitate de coajă de 4125
kg/ha, iar la 20 ani de 5500 kg/ha, produsul având umiditatea de 34-40%. Arboretele din clase superioare de producŃie
dau un volum de coajă sporit faŃă de cele din clase inferioare.
Recoltarea se face în perioada de circulaŃie intensă a sevei brute, respectiv de la sfârşitul lunii aprilie până în luna
iunie. Prin uscare în aer liber, masa cojii scade cu 30-40%.
Sortarea cojii tanante se face în două clase de calitate. Coaja de calitatea I-a este verde-cenuşie la exterior, netedă,
lucioasă, fără mucegai sau licheni. Are min. 6% taninuri la umiditatea de 18%. Coaja de calitatea II-a este la suprafaŃă verde-
închis, mată, cu mucegai sau licheni pe max. 5% din suprafaŃă, cu min. 4% taninuri.
• Coaja de molid. În cazul molidului, conŃinutul de taninuri este maxim la 40-60 ani, când se ajunge la 9-12%. La
vârste mari, extractul conŃine cantităŃi mari de coloranŃi, la tăbăcire rezultând piei casante, ceea ce constituie un neajuns.
Cantitatea de coajă absolut uscată realizabilă în arborete de 40-80 ani este de 9000-11000 kg/ha. Recoltarea se face în
mâzgă, respectiv de la sfârşitul lunii mai până la mijlocul lunii august, practicându-se tăieri de vară.
Coaja de molid se sortează în două clase de calitate. Coaja de calitatea I-a este la exterior, netedă, lucioasă, cenuşie,
cu crăpături superficiale şi conŃine min. 7% taninuri, la o umiditate de max. 18%. Nu trebuie să aibă mucegai sau licheni.
Coaja de calitatea II-a prezintă solzi şi crăpături mai pronunŃate, este cenuşie-închis. Se admit mucegai sau licheni pe max.
5% din suprafaŃă. ConŃine min. 5% taninuri şi max. 18% umiditate.
• Coaja de salcie dă la tăbăcire o piele deschisă la culoare, suplă, rezistentă, impermeabilă, dintre cele mai bune.
ConŃinutul de taninuri ajunge la 12-14%, valorile cele mai mari realizându-se la vârsta de 4-6 ani. Coaja se sortează în două
clase de calitate. Coaja de calitatea I-a este la exterior verde-cenuşie sau brună şi conŃine min. 6% taninuri, iar cea de
calitatea II-a este cenuşie sau brună şi conŃine 4% taninuri. Celelalte caracteristici sunt aceleaşi ca şi la stejar.
• Coaja de mesteacăn. Pentru tăbăcire interesează zona dinspre lemn a cojii, care conŃine 8-15% taninuri. Vârsta
la care conŃinutul de taninuri este maxim este 40-60 ani. Partea pieloasă, albă, a cojii, care deŃine o pondere de circa
25% din total este săracă în taninuri. Tăbăcirea cu extract din coajă de mesteacăn dă o piele de calitate superioară
(pielea de iuft).
Tehnologia exploatării cojii cu conŃinut de taninuri. Exploatarea cojii cu conŃinut de taninuri se efectuează în
cadrul procesului de exploatare a lemnului, preferabil în sezonul de vegetaŃie, când se desprinde uşor. În acest sens, după
doborârea arborilor coaja se inelează la intervale de 1-2 m, se spintecă longitudinal în 1, 2, 4 locuri, în funcŃie de mărimea
diametrului trunchiului, se desprinde folosind cojitoare manuale, cuŃitoaie sau toporul, se usucă timp de 1-2 săptămâni, se
leagă în snopi cântărind 10-15 kg şi se depozitează în şoproane acoperite. Pe cât posibil, cojirea se face în ziua când arborii
sunt doborâŃi, pentru reducerea consumului de manoperă.

22.3. ALTE PRODUSE CU CONTINUT DE TANINURI

Lemn cu conŃinut de taninuri. Comparativ cu alte materii prime tanante forestiere, lemnul este avantajat de faptul că
nu înregistrează pierderi ale conŃinutului de substanŃă activă pe durata de timp scursă până ce ajunge la beneficiar,
taninurile fiind mult mai greu de spălat de apa de precipitaŃii. Prezintă interes pentru conŃinutul de taninuri lemnul de stejar,
cotat cu o proporŃie a acestora de circa 5-9%. În buturugă, valorile sunt superioare trunchiului şi mai ales crăcilor. Lemnul de
castan bun, caracterizat printr-un conŃinut de până la 15% taninuri, nu este utilizat în acest scop, fiind puŃin răspândit la noi.
Frunze cu conŃinut de taninuri. Pot face obiectul valorificării ca materii prime tanante frunzele de scumpie şi de
cătină roşie
Frunzele de scumpie (Cotinus coggygria) conŃin până la 23% taninuri, fiind utilizabile la tăbăcire pentru obŃinerea
meşinei (piele de oaie tăbăcită, pentru căptuşirea încălŃămintei). De pe suprafaŃa de 1 hectar se poate obŃine o cantitate de
până la 700 kg frunze uscate.

135
 Frunzele de cătină roşie (Tamarix ramosissima) au un conŃinut de taninuri de până la 12%, coaja lujerilor având şi ea
aceste substanŃe în proporŃie de până la 18%.
Recoltarea se face prin tăierea lujerilor în momentul când frunzele încep să se înroşească, respectiv între 15 iulie şi
15 august. Urmează uscarea naturală şi separarea frunzelor de lujeri prin treierare, după care acestea se ambalează în saci.
Frunzele unor specii exotice din genul Rhus, uneori împreună cu lujerii, se valorifică în industria tananŃilor, fiind
cunoscute sub numele de sumach.

23. RĂŞINĂ

Elemente generale. Răşina reprezintă produsul rezultat din oleorezinele secretate de arborii unor specii răşinoase
(pin, molid), după transformările suferite sub influenŃa aerului, luminii şi căldurii din exterior.
Se precizează că oleorezinele sunt amestecuri de uleiuri volatile şi rezine, localizate în canalele şi pungile rezinifere.
IniŃial, în arborele viu, ele sunt în stare lichidă sau semilichidă. Au miros
caracteristic, gust înŃepător şi sunt transparente. Sub această formă
poartă numele de balsam. Ajunse în afara arborilor, îşi schimbă
aspectul, rezultând răşina.
1 SubstanŃele oleorezinice au un rol important în activitatea vitală a
arborilor. Ele servesc ca sursă de energie pentru sinteze biochimice şi
2 ca puncte de plecare pentru formarea altor substanŃe organice
necesare. Au de asemenea rol protector împotriva agenŃilor biologici de
3 degradare, protecŃia fiind nu numai de natură mecanică, ci şi chimică,
prin acŃiunea toxică pe care o are fracŃiunea volatilă a acesteia.
Specii cu conŃinut ridicat de oleorezine sunt pinii, îndeosebi Pinus
4 maritima. Molidul are un conŃinut relativ redus, cifrat la circa 70% din cel al
pinului silvestru. Lemnul de rădăcini şi cioate ale arborilor este mai bogat decât
cel de crăci şi vârfuri, şi decât cel de trunchi.
Procedee de obŃinere. Răşina se poate obŃine prin rezinaj şi prin
5 colectare din scurgeri naturale. Rezinajul presupune executarea la suprafaŃa
trunchiului a unui sistem de canale colectoare (fig. 23.1), ce pătrund pe o
adâncime de 2-5 mm în lemn şi au rolul de a intercepta reŃeaua de canale
rezinifere a arborelui şi de a permite atât migrarea oleorezinelor către exterior,
Fig. 23.1. Reprezentare schematică a cât şi dirijarea acestora către recipientul aflat în partea inferioară. În prealabil,
canalelor de rezinaj, la pinul silvestru: pe porŃiunea de la baza trunchiului cuprinsă între 0,20 şi 2,20 m înălŃime, în
1-oglindă; 2-canal de colectare principal; 3- zona de execuŃie a canalelor colectoare, se îndepărtează până la scoarŃa
canal de colectare secundar; 4-scoarŃă; 5- primară Ńesuturile secundare protectoare, suprafaŃa rezultată purtând numele
recipient pentru răşină de oglindă. De reŃinut că, prin rezinaj, arborii sunt răniŃi şi expuşi atacului
diverşilor dăunători.
CompoziŃie. Din răşină, prin distilare, rezultă:
- ulei de terebentină sau simplu terebentină, reprezentând partea volatilă a oleorezinelor;
- colofoniu sau sacâz, reprezentând partea nevolatilă.
Terebentina este alcătuită din hidrocarburi terpenice, cu formula generală C10H16. Componenta sa principală este
alfa-pinenul (60-70%), urmată de delta-tri-caren (15-25%), beta-pinen, dipenten, alcooli terpenici ş.a. Are punctul de fierbere
153-160°C, dar în amestec cu vaporii de apă distilă la 100°C, proprietate care stă la baza obŃinerii ei din răşină.
Colofoniul este format din acizi rezinici cu formula generală C20H30O2, între care acizii dextropimaric, levopimaric şi
sapinic. Ca urmare a izomerizării, după distilare rezultă acizi rezinici secundari, principalul fiind acidul abietic. Alături de
aceştia în colofoniu se mai află esteri şi substanŃe solubile în apă. Colofoniul se prezintă ca o masă solidă, friabilă,
transparentă, sticloasă, cu spărtură concoidală, de culoare galbenă-deschis până la roşiatică.
ProporŃia de terebentină din răşina proaspătă variază între 20-30%, restul fiind colofoniu.
Utilizările terebentinei şi colofoniului. Terebentina se utilizează la fabricarea de medicamente, în parfumerie şi cosmetică, în
industria lacurilor, în industria textilă, la obŃinerea masticului de lipit ş.a. Colofoniul se foloseşte la fabricarea hârtiei de scris şi de tipar de
calitate, la fabricarea lacurilor şi cernelurilor tipografice, a cauciucului sintetic, a săpunului, adezivilor.
Alte produse forestiere cu conŃinut de oleorezine, în afară de răşină, sunt buturugile industriale (cioata împreună cu părŃile
mai groase ale rădăcinilor), crăcile şi vârfurile de pin şi molid.

136
 24. COAJA ARBORILOR FORESTIERI, MATERIE PRIMĂ PENTRU PRODUCEREA DE
ÎNGRĂŞĂMINTE ORGANICE ŞI MATERIAL COMBUSTIBIL
24.1. ELEMENTE GENERALE

Coaja (scoarŃa) arborilor, aşa cum s-a arătat anterior, deŃine o pondere importantă în volumul acestora, proporŃia de
participare a ei depinzând de specia lemnoasă, de diametrul de bază, de vârsta arborilor, de poziŃia relativă pe înălŃimea trunchiului,
de staŃiune ş.a. În cazul uneia şi aceleiaşi specii, odată cu creşterea diametrului de bază, proporŃia se micşorează. Totodată,
grosimea cojii este mai mare la baza tulpinii arborilor şi scade treptat către vârful acestora.
Cantitatea de coajă care rezultă anual în Ńara noastră, în procesele de exploatare şi prelucrare a lemnului, însumează
sute de mii de tone, reprezentând o resursă de materie organică extrem de importantă. Se admite de exemplu că masa cojii
aferente la 1 m3 lemn necojit exploatat, se cifrează la circa 40 kg la molid şi la circa 90 kg la brad şi stejar. Valorificarea ei se
impune atât pentru efectele economice care se pot obŃine, cât şi pentru faptul că, în lipsa unor asemenea preocupări, în
multe locuri aceasta se adună în volume mari, poluând mediul înconjurător şi prezentând pericol de incendiu.
În compoziŃia chimică a cojii se întâlnesc celuloza, cu proporŃii de participare în linii mari de 16-30%, lignina (32-40%),
hemicelulozele (12-28%). Se remarcă îndeosebi faptul că, în comparaŃie cu lemnul, coaja are un conŃinut mult mai mare de
lignină şi mult mai mic de celuloză, ceea ce explică în bună măsură însuşirile şi posibilităŃile de utilizare total diferite ale
acestor două materii prime. De reŃinut că de prezenŃa în cantităŃi superioare a ligninei, compus foarte bogat în carbon, se
leagă puterea calorică sporită a cojii. În cazul cojii în stare absolut uscată, puterea calorifică ajunge la circa 5000 kcal/kg la
speciile răşinoase şi la circa 4200-4600 kcal/kg la speciile foioase, depăşind lemnul şi unii cărbuni. Un factor important de
influenŃă, în afara speciei, este umiditatea, puterea calorifică micşorându-se cu atât mai mult cu cât conŃinutul său de apă
este mai mare. Coaja mai conŃine oleorezine, ceruri, grăsimi, substanŃe tanante ş.a. ConŃinutul de substanŃe minerale se
cifrează la 0,2-0,5%.
Cojirea lemnului este relativ uşoară când exploatarea se face în timpul sezonului de vegetaŃie şi arborii prezintă o
circulaŃie intensă a sevei. Mai târziu, când diviziunea cambiului încetează şi începe lignificarea celulelor nou formate,
desprinderea cojii se face tot mai greu. După unele determinări, de exemplu, efortul la cojirea manuală este de 4-5 ori mai
mare în perioada de repaus vegetativ, faŃă de sezonul de vegetaŃie. Efortul depus în perioada de repaus vegetativ poate fi
diminuat prin aburirea sau fierberea pieselor de lemn supuse cojirii.
La cojirea mecanică, indiferent de sezon, odată cu coaja se desprinde şi lemn. Pe această cale se obŃine coajă
mărunŃită (tocată), cu o proporŃie de lemn mergând până la 15%. În schimb, la cojirea manuală efectuată în perioada de
repaus vegetativ, o parte din stratul de liber, din componenŃa cojii, rămâne aderent la lemn. Ca urmare, în ambele cazuri
compoziŃia chimică a produsului rezultat diferă de cea a cojii propriu-zise.

24.2. COAJA ARBORILOR FORESTIERI, MATERIE PRIMĂ PENTRU ÎNGRĂŞĂMINTE

ORGANICE (COMPOST)

Coaja ca atare este un produs biologic care necesită o perioadă de timp îndelungată pentru a se descompune pe cale
naturală, în principiu din cauza compoziŃiei chimice elementare, caracterizată prin participarea într-o foarte mare proporŃie a
carbonului şi prin prezenŃa în cantitate infimă a azotului, ceea ce face ca microorganismele implicate în procesul de
biodegradare a ei să nu îşi poată desfăşura activitatea. Spre exemplu, în cazul celulozei din coajă, raportul carbon/azot
(C/N) are valori cuprinse între 200/1 şi 2000/1, în vreme ce raportul necesar este mult mai mic, respectiv sub 30/1. La
compoziŃia chimică elementară nefavorabilă, se adaugă acŃiunea toxică pentru microorganisme a unor substanŃe din coajă
(taninuri, oleorezine ş.a.).
Pe de altă parte, coaja prezintă şi unele particularităŃi care o recomandă să fie folosită la fertilizarea solului. Astfel, ea are un
conŃinut important de substanŃe minerale. În acelaşi timp, lignina, prezentă în cantităŃi mari, contribuie la menŃinerea fertilităŃii solului,
ea având proprietatea de a lega ionii de calciu, magneziu şi potasiu, păstrându-i într-o formă accesibilă plantelor.
Compostarea cojii de răşinoase şi fag rezultată la cojirea mecanică a lemnului presupune efectuarea următoarelor
operaŃii tehnologice:
- Sortarea fragmentelor de coajă, cu îndepărtarea corpurilor străine;
- Uscarea cojii până la o umiditate mai mică de 30%;
- MărunŃirea cojii în mori cu ciocane, realizând granule cu dimensiunile de 5-10 mm;
- Umezirea granulelor de coajă, până la umiditatea de 70%, în vederea bunei desfăşurări a procesului de compostare
şi corectarea raportului C/N, prin adăugarea de uree tehnică; omogenizarea amestecului se realizează în vane cu malaxor;
- Trecerea amestecului pe platforma de compostare, cu aşezarea lui în straturi succesive de câte 30 cm înălŃime,
până la realizarea unor halde cu secŃiune trapezoidală, înalte de 2,5-3,0 m şi având baza de circa 6 m;
- Încorporarea de nămol activ (compus bogat în microorganisme care descompun celuloza, provenit de la epurarea
apelor uzate din industria celulozei şi hârtiei) şi de carbonat de calciu, la cel mult o săptămână de la formarea haldei, primul
intensificând fermentaŃia, iar cel de al doilea micşorând aciditatea amestecului;

137
 - Efectuarea în timpul compostării a unor lucrări de întreŃinere, constând pe de o parte în aerarea amestecului, prin trei
întoarceri periodice, în scopul uniformizării humificării şi al asigurării condiŃiilor optime de viaŃă pentru microorganismele
aerobe şi pe de altă parte, în reumezirea acestuia, pentru menŃinerea umidităŃii la nivelul precizat anterior.
De reŃinut că procesul de compostare prezintă o primă fază, pregătitoare, de fermentaŃie anaerobă şi o a doua fază,
de fermentaŃie aerobă, preponderentă, care se întrepătrund.
Compostarea durează 60-120 zile, în funcŃie de temperatura mediului ambiant, pe vreme călduroasă necesitând o
perioadă de timp mai scurtă decât pe vreme rece.
Compostul se prezintă ca un material pulverulent, brun-negricios, cu miros de pământ reavăn, cu pH cuprins între 7 şi
8. Strâns în mână, nu murdăreşte şi nu cedează apă. Se produce cu un randament de 90-95% din cantitatea de coajă
antrenată în compostare. Se foloseşte după circa 6 luni, timp în care toxicitatea lui scade până la valori situate sub pragul de
sensibilitate a plantelor.
Trebuie menŃionat că îngrăşământul organic astfel obŃinut reprezintă o alternativă la utilizarea îngrăşămintelor
chimice, fiind indispensabil agriculturii biologice şi care poate fi de asemenea folosit în silvicultură, îndeosebi la fertilizarea
solului în pepinierele forestiere.
În funcŃie de necesităŃi, cu ocazia încorporării ureei şi a efectuării întoarcerilor, în masa supusă fermentării se pot
adăuga superfosfat, sulfat de magneziu, sare potasică, carbonat de calciu, pentru îmbogăŃirea conŃinutului de substanŃe
minerale, necesare ulterior plantelor şi pentru corectarea pH-lui.

24.3. COAJA ARBORILOR FORESTIERI, MATERIAL COMBUSTIBIL

Coaja arborilor forestieri în stare absolut uscată având o putere calorică superioară lemnului, datorită conŃinutului mai
mare de lignină, este recomandată ca material combustibil. Umiditatea ridicată, încărcătura mare de impurităŃi preluate la
deplasarea lemnului pe sol în procesul de exploatare, diversitatea dimensională a particulelor rezultate la cojirea mecanică şi
manuală sunt însă factori care influenŃează în mod negativ procesul de ardere în cazane. Cu toate că în multe Ńări se
studiază producerea energiei termice utilizând drept material combustibil coaja, problema valorificării ei în această direcŃie
nu este încă pe deplin pusă la punct. Se caută în continuare rezolvări în legătură cu modul de pregătire a cojii pentru
combustie (uscare, mărunŃire, brichetare ş.a.), cu construcŃia instalaŃiilor de ardere, precum şi cu modul de desfăşurare a
procesului de ardere.

138