Sunteți pe pagina 1din 2

Acesti Ingeri tristi - Dumitru Radu Popescu

Silvia, una din greselile mele, pentru care-am ajuns unde sunt, a fost ca n-am
spus niciodata nimic.
N-am spus adevarul, Silvia! Despre tata, bunaoara, ca ma snopea-n batai.
Stataeam cu capu-n pamant si nici nu strigam. M-a batut si cu furca de fier.
Atunci nu i-am zis nimic, n-aveam curaj, dar acum pot sa-i zic; - Am o
memorie grozava tata, si nu ma lasa sa uit nimic, si nu-ti iert nimic din ce mi-
ai facut, si nimanui n-o sa-i mai permit nimic, fiindca nu mai mi-e frica Silvia,
nu mai sunt las, intelegi!? Ma batea omul asta de-l vezi aci ca pare atat de
bun, mama se-mbolnavise, o lasase. N-a rabdat niciodata sa vada pe cineva
suferind langa el, n-a rabdat nici-o durere care nu era a lui, nici-o suferinta. Il
deranja, scapa de ea. Si cand mama a murit el s-a mai linistit. A baut de
bucurie, in fata satului nu mai avea nici-un pacat, putea trai linistit cu noua
nevasta. A baut de bucurie, dar lumea a crezut ca de durere si el a lasat
lumea sa creada ca de durere bea. N-am sa-l uit. Mintea ca un porc. Era
tanar, voia sa se bucure de viata. Cu mine n-a vrut apoi sa-si cheltuiasca
banii, sa ma dea la scoli, avea alt copil alte planuri. Eu il deranjam. Eram ca-
ntr-un cotet de pui. Odata l-am spus, si-am mancat o bataie de-am stat 3
zile-n pat si n-am auzit o luna cu urechea stanga decat un bazait neantrerupt
ca de bondar. Nu l-am mai spus, am tacut. Am vazut ca vrea sa scape de
mine si eu nu puteam fugi-n alata parte, eram prea mic. Tot timpul am fost
prea mic si prea lipsit de curaj. Am asteptat sa mai cresc. Si cand am fugit si-
am ajuns ajutor de maqgazioner si m-au furat cei care m-au furat, n-am spus,
am fugit. Eu muncisem acolo si n-am bagat de seama ca altii ma furau. Stiau
ca fugisem de-acasa si m-au pus acolo ca sa ma fure. Magazionerul m-a pus,
un om cu ochii albastrii si cu parul alb, ca un D-zeu arata. Si eu nu mi-am
putut inchipui ca ei conteaza pe prostia si pe nepriceperea mea ca sa ma
fure. Cum sa furi un copil Silvia? N-am crezut. Si cand magazionerul
gostatului - ca la un Gostat intrasem - mi-a spus c-am deficit, mi-a facut cu
ochiul si m-a batut pe umar, adica: Da-i inainte, dar pe sest. Am fugit, nu
voiam sa fiu inchis. Stiam ca n-o sa ma creada nimeni ca n-am furat, mai ales
ca furasem cu unii la betii si cand e vorba de betii lumea se-ntreaba de unde
ai banii. N-am avut curaj sa spun adevarul fiindca nici nu stiam cine ma
furase precis. Beam. M-am batut si la niste baluri si nu m-am mai prezentat la
militie. Mi-era teama ca n-o sa fiu crezut si nu voiam sa creada cineva ca ma
milogesc. Am fugit prin tara ca un iepure. De un militian din Constantza am
scapat smulgand-ui B.I. - ul din mana si iesind printr-un geam. Toti chelnerii
credeau c-o sa ies pe usa si voiau sa ma prinda ca pe-un criminal. Vezi Silvia,
intram pe-o usa undeva si ieseam tot prin alta parte. Mi se parea ca toti ma
urmaresc. Si tata ma vanase ca pe-un iepure cat stateam acasa, dar nu
crapasem, fugisem din cotetul lui. Dar aici s-au inselat toti crezandu-ma
iepure, caci eu eram mai degraba un caine raios cu piele de arici. - Ce urli
ma la mine ca un caine raios, ce tot racai lumea cu pielea ta de-arici! Asta
mi-a spus tata cand am venit apoi acasa. Asa-i spus tata, nu-nteleg, vorbeste
mai tare, sunt cam surd! Aaa, nu-ti amintesti nu-ti amintesti nici de mama. Ai
imbolnavit-o in batai. Nu de lapte s-a-mbolnavit ea. Si ei ii spuneai c-o visai
noaptea murind. Dar ea te-a iubit, nu te-a spus, cum te-am iubit si eu la-
nceput si-am crezut c-asa trebui sa fie un copil sa nu se supere pe taic-su.
Gasisei pe una cu case mari, voiai sa scapi de mama, o caqlcai in picioare.
Vrei martori? Tintele de pe bocancii tai. Aveai niste bocanci cu tinte, ti-
amintesti? Eu mi-amintesc, i-ai purtat mult timp si dupa moartea mamei. 2
tinte am luat si eu de pe talpile lor ca amintire, una pentru mama, pe care n-
am cunoscut-o si alta pentru mine. Si cand au spalat-o moarta, se mai
vedeau inca vinete urmele bocancilor tai. Utae tintele, pipaie-le! Cand o sa
mori o sa ti le pun la capatai.! De cate ori nu-ti convenea cineva il duceai la
doctor, de ochii lumii sa vada lumea ca nu esti vinovat. Si pe mama ai dus-o
la doctor, si pe mine m-ai dus dar din cauza batailor tale imi vajaiau urechile.
N-o sa ma mai duci la doctor, Nu! Stii care-a fost ultima dorinta a mamei, cea
mai fierbinte dorinta a ei inainte de-a muri? Sa nu te primeasca la-
mormantarea ei. Amurit tanara la 18 ani, si tu ai omorat-o si te-a iubit
pacatosu-le. A fugit cu tine de la parinti, erai lumina ochilor ei - asa-ti zicea -
imi spunea bunica. Iti dai seama cum a crapat pamantul sub ea cand a vazut
cat esti de porc? A murit de durere, nu numai de tintele bocancilor tai, de
durere c-ai inselat-o pentru niste case mari. Nu voia sa te mai vada, nu mai
avea pentru ce trai - de rusine - imi spunea bunica. Si pe mine ma luasei de
la ea, ca e atacata la plamani, tuberculoasa, ma luasei sa nu-i mai lasi nici-un
reazim. Mi-e lehamite, cand viu nu vreau sa te mai gasesc aici!