NORVEGIA

„TARAMUL MAGIC DIN NORDUL

EUROPEI”

Norvegia e ţara poveştilor şi a miturilor, a fiordurilor şi a gheţarilor, a bisericilor

înalte de lemn şi a pârtiilor de schi-fond. Cămin al vikingilor, al exploratorilor polari, al
schiorilor, această ţară scandinavă, nu prea populată, a realizat lucruri măreţe.
Descoperirea petrolului şi a gazelor naturale în Marea Nordului a schimbat pentru
totdeauna structura economică a acestei naţiuni de pescari şi navigatori.
Oamenii care trăiesc aici, în nordul Europei, pot face acest lucru cu
binecuvântarea Curentului Golfului (Golfstrom). Nicăieri nu le-ar fi fost posibil
oamenilor să vieţuiască atât de aproape de Polul Nord şi nicăieri zona arctică nu e mai
accesibilă călătorului decât în Norvegia.În ciuda acestei deschideri către lume,
norvegienii s-au ferit cu destul succes de europenizare. Spre deosebire de vecinii lor
scandinavi, norvegienii au votat de două ori în referendumuri naţionale împotriva intrării
în Uniunea Europeană, chiar dacă marja a fost strânsă.

1
Poza 1-Bergen, cel mai aglomerat port al Norvegiei, cu cladiri viu colorate, pe malul
marii.

PREAMBUL GEOGRAFIC

Norvegia ocupă partea vestică a Peninsulei Scandinave. Aproximativ o treime din

această ţară muntoasă dintre Marea Nordului şi Oceanul Arctic se întinde dincolo de
Cercul Polar. Teritoriile sale mai cuprind arhipelagul Svalbard (Spitsbergen) şi insula Jan
Mayen, la est de Groenlanda.
Un ţărm cu multe fiorduri, linia de coastă destul de neregulată a ţării e izbitoare,
cu nenumărate golfuri şi peninsule şi mii de insuliţe (inclusiv insulele Lofoten şi
Vesterålen), oferind Norvegiei o lungime totală de 22 000 km. O trăsătura unică sunt
fiordurile care brăzdează uscatul. Aceste fiorduri erau odată văi, acoperite de gheţari în
timpul perioadei glaciare, dar care apoi au inundat zona, producând o înălţare a nivelului
mării. În unele locuri, pereţii de stâncă se înalţă abrupt la circa 1 500 m. La nord de
Bergen se întinde Sognefjord, cel mai lung din aceste fiorduri, de peste 200 km, iar
capitala, Oslo, se află la capătul dinspre Oslofjord, un alt spectaculos corp de apă.
Norvegia e o ţară lungă şi subţire; lungimea de 1 750 km contrastează cu lăţimea
de cel mult 430 km. În punctul său cel mai îngust are numai 6,3 km lăţime. În sudul
Norvegiei,unde lăţimea e maximă, caracteristica peisajului o constituie zonele înalte de
podiş, cunoscute ca fjells (printre ele şi Dovrefjell).

2
 Masivul Jotunheimen, mai ales, e un loc unic şi are multe creste de peste 2 000 m.
Mulţi ani, Galdhøppigen şi Glittertind au concurat pentru titlul de cel mai înalt munte al
Norvegiei. Galdhøppigen, cu 2 469 m înălţime, a fost plasat însă pe locul doi, pentru că
Glittertind a avut 1 m în plus, datorat unei calote groase de gheaţă de pe vârf. După ce o
parte din această cuşmă de gheaţă s-a topit, Glittertind a ajuns la înălţimea de 2 464 m.
Regiunea din jurul muntelui Glittertind face parte din Jostedalsbre, cea mai mare zonă
glaciară din Europa, cu o suprafaţă de 486 km². 26 de gheţari, dintre care unii ajung şi la
15 km,sunt originari din această regiune.
Sub influenţa Golfstromului, Norvegia se află cam la aceeaşi latitudine ca Alaska,
dar, datorită căldurii Golfstromului,care curge de-a lungul coastei, climatul e semnificativ
mai blând, în special iarna. Nicăieri în lume nu găsim un astfel de climat atât de departe
către Polul Nord. În oraşul de coastă Trondheim, temperatura medie e de circa –3°C în
ianuarie şi în iulie e de 13,5°C.
Majoritatea porturilor, chiar şi cele din îndepărtatul nord, pot funcţiona tot timpul
anului, căci apa nu îngheaţă. Influenţa maritimă scade rapid către interiorul ţării şi
climatul devine mai continental în timpul anului. În nordul ţării, climatul este subpolar,
iar în nordul extrem, de exemplu la Spitsbergen, prevalează un climat polar îngheţat.

Ziua şi noaptea polară

Tot mai la nord, diferenţa dintre lungimea zilei şi a nopţii devine extremă pe
măsură ce trece anul. Chiar la Cercul Polar, la începutul verii, soarele rămâne deasupra
orizontului toată noaptea. Cu cât te apropii de Polul Nord, cu atât mai lungă devine aşa
numita zi polară. La Capul Nord, de exemplu, soarele nu apune deloc din 14 mai până în
30 iulie, o perioadă de 77 de zile. Noaptea polară e mai puţin romantică. Timp de 67 de
zile, din 19 noiembrie până la 25 ianuarie, un întuneric total domneşte la Capul Nord. Dar
cerulse înveseleşte din când în când cu culorile aurorei boreale, un fenomen mai cunoscut
drept „luminile nordului“.

Sudul împădurit şi nordul fără copaci

3
 Cam 30% din suprafaţa ţării e acoperită de păduri. În sud, copacii cu frunze
căzătoare –stejari, ulmi, frasini şi tei – domină peisajul.
În nord, abundă coniferele, ca brazii şi pinii. Pe podişurile înalte cresc mesteceni.
Limita pădurii coboară însă repede pe măsură ce te îndrepţi către nord. În nordul extrem,
tundra fără copaci, cu tufişuri pitice şi iarbă neagră, care acoperă mlaştinile, domină
peisajul. Lupii, urşii bruni şi râşii, în pericol de extincţie în altă parte a lumii, sunt la ei
acasă în pădurile din zonă. Renii trăiesc în sălbăticie în sud, dar sunt domesticiţi în nord.
Pe ţărmuri trăiesc foci şi morse. Păsările includ pescăruşi, macarei şi fluierari şi există o
mare diversitate de peşti de apă dulce (păstrăvi, somoni şi ştiuci) şi de apă sărată (cod de
Atlantic, cod de Baltica şi hering). Vara, se pot vedea caşaloţi în jurul Insulelor Lofoten,
în vestul Oceanului Arctic, sau rechini de Groenlanda, înotând departe către sud. Boul
moscat a fost adus în 1932 la Dovrefjell, în centrul Norvegiei.

LA MARGINEA EUROPEI, CU FATA CATRE

CENTRU

Norvegienii sunt cunoscuţi pentru deschiderea lor faţă de restul lumii; sunt
talentaţi la limbi străine şi atraşi de toate noutăţile, păstrându-şi însă tradiţiile, rămânând
apropiaţi de natură şi preferând să-şi petreacă vacanţele departe de civilizaţie. În tot ceea
ce face, Norvegia se preocupă de binele oamenilor săi; sistemele de educaţie şi de
securitate socială sunt exemple reuşite de stat al bunăstării bine condus.
POPULAŢIE:
Număr de locuitori: 4,7 milioane
Densitate: 14 loc./km²
Distribuţie: 80% urban; 20% rural
Rată anuală de creştere: 0,4%
Speranţă de viaţă: Femei 82 ani; Bărbaţi 77 ani
Religie: Protestantă; (evanghelică luterană)
Limbi vorbite: Norvegiană (limbă oficială), saami
Rată a analfabetismului: sub 1%

4
 Compoziţia etnică a populaţiei este în mare măsură omogenă, rezultat al poziţiei
destul de izolate a Norvegiei şi al dezvoltării sale istorice în mare parte paşnice.
Aproximativ 96% din locuitori sunt norvegieni şi 86% sunt de confesiune luterană.
În nordul extrem al ţării îşi duc viaţa cam 14 000 de saami (laponi), care au un trai
tradiţional, păstorind turme de reni şi pescuind. Ei îşi păstrează obiceiurile şi vorbesc
limba saami, o limbă fino-ugrică.

O împărţire clară nord–sud

La fel de izbitoare ca forma geografică a peisajului este distribuţia populaţiei.

Norvegia este una din cele mai puţin populate ţări din Europa, cu nici 14 locuitori pe km².
Cam jumătate din toţi norvegienii trăiesc în sudul ţării, unde populaţia s-a stabilit mai
ales în zonele de coastă şi în văile întinse.
Încă o caracteristică demografică a Norvegiei, ca în multe alte ţări europene, este
distribuţia inegală a populaţiei între oraşe şi zonele rurale. Procentul celor de la oraş e
foarte mare, circa 79%. Un norvegian din patru locuieşte în zona oraşului Oslo, şi afluxul
către oraşe continuă neabătut la acest început de mileniu.

Norvegiana – o limbă cu două forme

Limba norvegiană există în două forme de importanţă egală, vechea Bokmål şi

norvegiana modernă,numită Nynorsk. Ambele sunt folosite ca limbi comerciale şi de
studiu. Dacă Bokmål e mai apropiată de limba daneză, Nynorsk a apărut cam pe la
jumătatea secolului XIX ca o limbă artificială, rezultat al fuziunii mai multor dialecte.
Locuitorii unei anumite comunităţi hotărăsc care din cele două forme ale limbii va fi
folosită ca limbă de instrucţie în şcoli. Se iau asigurări că elevii pot să mânuiască şi
„cealaltă“ limbă. Bokmål e vorbită predominant în oraşe şi în zonele industriale, iar
Nynorsk e răspândită în regiunile rurale mai puţin populate.

Un popor foarte educat

5
 Pentru mulţi oameni din afară, ideea unei educaţii bilingve poate părea
înspăimântătoare, dar nu e şi cazul norvegienilor obişnuiţi. Rata de analfabetism este
extreme de scăzută, de sub 1%. Oamenii din Norvegia sunt foarte educaţi şi o mare parte
au o deprindere excelentă a limbilor străine, inclusiv engleza.
Cultura şi societatea Norvegiei sunt puternic aliniate (dar în urma vecinilor ei
scandinavi, Suedia şi Danemarca) cu lumea vorbitoare de limbă engleză. Engleza este, de
departe, cea mai importantă limbă străină predată în şcoli. Politica educaţională se
caracterizează prin oportunităţi egale şi prin acces la educaţie pentru toţi oamenii. Acest
lucru s-a observat în 10 ani de învăţământ obligatoriu şi un sistem universitar orientat
către un anumit scop. Arta şi cultura sunt promovate de guvern, insistându-se asupra
angajamentului de a oferi oamenilor din zonele mai slab populate acces la o bază
culturală largă. Păstrarea artei indigene populare e foarte importantă pentru mulţi
norvegieni. Din ce în ce mai multi artişti reuşesc să câştige recunoaştere internaţională.
Unul din cei mai cunoscuţi scriitori contemporani norvegieni este Jostein Gaarder (n.
1952), care a scris, printre altele, Kabalmysteriet (Misterul de Crăciun, 1990) şi romanul
din 1991 Sofies Verden (Lumea Sofiei), ulterior ecranizat.

Schiul, sport naţional

Schiul modern trebuie să rămână recunoscător Norvegiei şi mai ales unui

norvegian: Sondre Nordheim (1825–1897), părintele schiului modern, care a inventat
primele legături rigide pentru schiuri la mijlocul secolului XIX, în provincia Telemark.
Schiul e un liant pentru toţi norvegienii şi este considerat sport naţional. Toţi
copiii învaţă să schieze de la vârste fragede fie de la părinţi, fie de la şcoală, şi a devenit
chiar un mijloc de locomoţie important şi parte din viaţa socială a oamenilor. Nici un alt
eveniment sportiv din Norvegia nu atrage un public atât de numeros precum competiţiile
nordice de schi. Săritura cu schiurile din Holmenkollen(vezi poza 2) se bucură de statutul
de monument naţional. În fiecare an, peste un milion de vizitatori se îmbulzesc să ia parte
la evenimentele de la porţile oraşului Oslo. Schiul-fond este şi el extrem de îndrăgit de

6
norvegienii de toate vârstele, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân. O reţea vastă de pârtii
de schi brăzdează ţara.

Poza 2- Partia de sarituri Holmenkollen din Oslo

Pentru norvegieni, ideea de a face ceva împreună, exerciţiile fizice şi drumeţiile în

natură de-a lungul pârtiilor, care pot fi lungi de câţiva kilometri, sunt mai importante
decât petrecerea individuală a timpului liber.
Limba norvegiană şi-a pus amprenta în vocabularul schiului – de exemplu,
cuvântul slalom e format din silabele sla-, cuvântul norvegian pentru pârtie, şi lom,
cuvântul pentru coborâre. Cursa de la Telemark, numită după provincia cu acelaşi nume,
e ţinta fiecărui schior de performanţă. Faptul că Norvegia a fost capabilă să găzduiască
două Olimpiade de Iarnă (în 1952 la Oslo şi în 1994 la Lillehammer) îi întăreşte reputaţia
de naţiune cu o mare tradiţie a schiului.

Schimbări după descoperirea „aurului negru“

În anii 1970, economia norvegiană a trecut printr-un proces rapid de restructurare

după descoperirea unor mari câmpuri de petrol în Marea Nordului. De atunci, statul
scandinav a devenit cel mai mare exportator de petrol şi gaze naturale din Europa de
Vest. Sectorul petrolier a devenit motorul principal al economiei, căruia Norvegia îi

7
datorează balanţa economică pozitivă. Lemnul, peştele şi apa sunt printre celelalte resurse
pe care se bazează prosperitatea ţării. Noul sector high-tech este şi el în plină dezvoltare
într-o economie de categorie grea.

Economie, transporturi şi comunicaţii

În răstimpul unei singure

generaţii, Norvegia s-a
transformat dintr-o naţiune
bazată pe agricultură, pescuit şi
navigaţie într-un exportator
important de petrol şi de gaze
naturale.Primul test de foraj
pentru petrol şi gaze naturale a
avut loc în 1971.
Din 1975, producţia a continuat să crească şi se estimează că Norvegia ar deţine
circa 50% din rezervele cunoscute de petrol din vestul Europei, împreună cu zăcăminte
considerabile de gaze naturale închise sub Marea Nordului. Din unul din statele cele mai
dezavantajate economic din Europa, Norvegia s-a transformat într-o ţară fără şomaj şi cu
un venit ridicat pe cap de locuitor. Cu toate că sectorul petrolier furnizează doar 30 000
de locuri de muncă, contribuie cu 15% (în anii cu preţuri ridicate) la produsul intern brut
al Norvegiei. Cele mai importante câmpuri petrolifere sunt Statfjord şi Ekofisk, la care se
adaugă Frigg, câmpul de gaze naturale.
Alte industrii importante: numai 3% din suprafaţa ţării este arabilă, dar statul
protejează sectorul agricol de concurenţa internaţională prin subvenţii masive.
În principal se cultivă cereale şi cartofi. Alte ramuri sunt zootehnia, care include
mai ales oi şi vite, şi industria blănurilor. Chiar dacă importanţa pescuitului tradiţional
este în scădere din cauza diminuării rezervei de peşte, Norvegia este încă una din
naţiunile piscicole de frunte. Ţara mai are şi păduri vaste al căror lemn este foarte
apreciat.

8
 Norvegia are una din flotele comerciale cele mai puternice din lume, chiar dacă
din anii 1970 construcţia de nave a scăzut drastic. Sectorul industrial cuprinde nu numai
producţia şi procesarea lemnului, dar şi mineritul şi furniturile necesare sectorului
petrolier.Apariţia acestor industrii a dus la transformarea unor docuri în vederea
producţiei de materiale necesare pentru transportul petrolului în zona Mării Nordului.

Dezvoltări actuale şi perspective

Încă de la începutul secolului XXI, Norvegia a intensificat (parţial) privatizarea

întreprinderilor de stat prin bursă sau prin fuzionarea acestora cu unele private. Unul din
primele succese a fost privatizarea parţială a corporaţiei Statoil. În ciuda tuturor
previziunilor pozitive pentru economia viitoare, sunt şi anumite tendinţe negative.
Norvegia, cu o populaţie de numai 4,5 milioane de oameni, duce lipsă de mână de lucru
calificată în anumite sectoare ale economiei, mai ales în transportul de petrol, în industria
construcţiilor şi în sectorul de sănătate. Ca rezultat al acestei deficienţe, respectivele
industrii trebuie să găsească muncitori calificaţi în afara ţării. O altă problemă este că,
datorită importanţei exportului de petrol şi gaze naturale, economia norvegiană e afectată
de competiţia mondială şi de fluctuaţiile de preţ ale acestor produse.

Legături de transport

Multe zone ale ţării sunt aproape inaccesibile din cauza terenului muntos,
construirea de drumuri sau de linii ferate fiind extrem de costisitoare. Din cei 90 000 km
de drumuri interconectate, circa trei sferturi sunt asfaltaţi, dar numai 200 km sunt
autostrăzi, iar calea ferată e de doar 4 000 km lungime. Transportul de pasageri şi de
marfă pe calea apei este de maximă importanţă. Navigaţia de coastă este bine dezvoltată
şi există curse regulate între numeroasele oraşe de coastă, inclusiv spre locuri mai
îndepărtate cum e Kirkenes, lângă frontiera rusă. Capitala ţării, Oslo, are cel mai mare
port. Alte porturi internaţionale se află în Bergen( poza 1), Kristiansand, Narvik,Tromsø
şi Trondheim. Întinderile mari din interiorul ţării sunt conectate prin legături aeriene, prin
54 de aeroporturi, cele din Oslo şi Bergen funcţionând şi ca aeroporturi internaţionale.

9
Norvegia deţine 2/7 din linia internaţională aeriană SAS (Scandinavian Airlines
Systems).

CALATORIND IN TARA FIORDURILOR

Norvegia este o ţară binecuvântată cu spaţii largi, frumuseţi naturale şi o linişte pe

care mulţi o consideră de negăsit în restul Europei. O particularitate a ţării este soarele de
la miezul nopţii, care atrage mulţi turişti. Oslo, metropola culturală, atrage şi ea
vizitatorii, în vreme ce amatorii de excursii preferă zonele îndepărtate.
Norvegia îşi preţuieşte trecutul cultural şi istoric şi clădirile frumoase, mari,
specifice locului. Bisericile ascuţite, unice, sunt testamente impresionante ale arhitecturii
medievale

Poza 3- Geirangerfjord, destinaţia multor

vase de croazieră, flancat de pereţi muntoşi.

Călătorind în Norvegia

Norvegia oferă o multitudine de opţiuni pentru cei interesaţi de activităţi în aer

liber. Munţii atrag schiorii şi drumeţii, în vreme ce ţinuturile plate cu reţeaua vastă de
poteci şi pârtii de schi-fond îi atrag pe cei dornici de sporturi mai dificile. Munţii
Norvegiei oferă excursioniştilor şi căţărătorilor multe provocări: de la plimbări uşoare pe
dealurile desfăşurate de-a lungul frontierei cu Suedia şi până la străbaterea şirurilor de
munţi sălbatici, cum sunt cei din Parcul Naţional Jotunheimen, din partea centrală a ţării.
Infrastructura de zone de drumeţie e absolut superbă: reţeaua de poteci e extinsă şi
în condiţii bune şi se găsesc cabane la intervale regulate. Poţi să te plimbi de-a lungul şi
10
de-a latul întregii ţări; cea mai potrivită perioadă este de la începutul lunii iunie până la
jumătatea lui septembrie.

Poza 4 - O călătorie pe
întortocheata Trollstigveien
este o provocare pentru
orice şofer.

O altă experienţă incomparabilă e să mergi cu un ghid pe un gheţar norvegian, în

special pe Jostedalsbre. Puţine ţări se pot lăuda cu un litoral atât de potrivit pentru
sporturi nautice. Mii de fiorduri brăzdează adânc pământul şi multe insule sunt protejate
de marea deshisă. Cu nenumăratele sale râuri şi lacuri, Norvegia e considerată şi de
amatorii de canoe una din cele mai bune regiuni din Europa, o reţea extinsă de căi
navigabile.
O călătorie în canoe pe cei 110 km ai canalului Telemark oferă una din cele mai
bune experienţe la care poate spera un vâslaş. Să nu uităm nici de zonele înalte de unde
încep râurile de munte şi care sunt ideale pentru excursiile cu barca pe apele repezi ale
izvoarelor. Norvegia îşi datorează reputaţia de paradis al pescarilor multitudinii de râuri
şi lacuri aproape neatinse, precum şi ţărmului lung, cu peşte din belşug.

OSLO- CENTRUL ARTEI CULTURALE

NORVEGIENE

11
 Mulţi vizitatori sosesc în Oslo şi petrec câteva zile aici. Chiar dacă are aproape
jumătate de milion de locuitori, metropola norvegiană este una din cele mai mari (ca
suprafaţă) şi una din cele mai scumpe capitale din lume. Doar 1/5 din suprafaţa oraşului o
constituie clădirile şi infrastructura, restul fiind insule, lacuri şi zone de păduri. Construit
pe malul nordic al Oslofjord, oraşul e înconjurat de dealuri împădurite. Este un nod
pentru multe linii de navigaţie, fiind cel mai important port al ţării. Dincolo de port se
vede primăria cu cele două turnuri impozante.
Fortăreaţa Akershus, înălţată pe vremea regelui Haakon V (1299–1319), este cea
mai veche clădire din oraş şi găzduieşte un muzeu dedicat rezistenţei norvegiene în Al
Doilea Război Mondial. Amatorii de artă trebuie să viziteze clădirea Vigeland din
Frognerpark. Cea mai frumoasă din cele aproape 200 de sculpturi ale lui Gustav Vigeland
(1869–1943) este obeliscul de granit înalt de 17 m, cu 121 de reprezentări de trupuri
încolăcite. La Muzeul Munch se află unele din ultimele lucrări ale unuia din cei mai
importanţi pictori ai Norvegiei.
Din portul plasat în josul primăriei pleacă vapoare către peninsula Bygdøy, o
destinaţie turistică populară. Muzeul Maritim (expune vasul polar al lui Amundsen),
Muzeul Fram (expune nava polară a lui Nansen), Muzeul Kon-Tiki (expune pluta din
lemn de tei a lui Thor Heyerdahl) şi Muzeul Ambarcaţiunilor Vikinge (expune trei nave
din secolele IX şX-poza 5) reflectă importanţavieţii maritime pentru Norvegia

Poza 5 -Vestita barca Oseberg

datează cam din anul 815
si a fost dezgropata dintr-o
movila funerara în 1903;
poate fi văzuta acum in Oslo,
la Muzeul Ambarcatiunilor
Vikinge de pe insula Bygdøy

O vizită la Oslo ar trebui să cuprindă şi o excursie separată la Holmenkollen. Aici,

în partea nord-vestică a capitalei, schiorii nordici îşi demonstrează îndemânarea în
perioada sezonului de schi. Sub trambulina de la Holmenkollen se afla un muzeu dedicat
istoriei acestui sport naţional.

12
 O excursie în insulele Lofoten

La arhipelagul Lofoten se poate ajunge în câteva ore cu vaporul din porturile din
nordul Norvegiei. Apropierea de o privelişte atât de spectauloasă este de nepreţuit pentru
turiştii străini şi pentru norvegienii în căutare de activităţi în aer liber. Munţii cu creste
abrupte şi lacuri limpezi sunt paradisul excursioniştilor. Datorită dreptului de acces public
oferit de Norvegia, drumeţii pot merge nestingheriţi şi îşi pot instala corturile chiar şi pe
Insulele Lofoten, atât timp cât respectă anumite reguli. Iubitorii de păsări descoperă
puzderie de specii pe toate piscurile şi malurile, iar pescarii sportivi vor preţui vasta
şcoală a codului de Baltica sau de Atlantic, care poate fi prins de-a lungul coastei. Din
Vesterålen puteţi lua un vaporaş şi ieşi în larg să vedeţi balene.
Cu nume atractive ca MS Trollfjord, MS Midnatsol sau MS Nordstjernen,
vapoarele poştale norvegiene pornesc la drum pe ruta expres dintre oraşele Bergen, din
sud, şi Kikrenes, din nord. Transportul maritime regulat între regiunile nordice şi sudice
ale Norvegiei a început în 1893 şi, mulţumită Golfstromului, funcţionează tot timpul
anului. Printre lucrurile transportate se găseau mărfuri, pasageri şi scrisori, de unde şi
numele de „vapor poştal“. Deservită de 11 vapoare, ruta expres de 2 300 km s-a
transformat într-una din cele mai populare atracţii turistice din ţară, în fiecare an peste
400 000 de pasageri de pe tot globul călătorind astfel. În funcţie de cât de dotat este
vaporul şi de cât de adânci sunt buzunarele proprii, poţi alege să navighezi în stil
nostalgic autentic sau luxos modern.
Croazierele sunt extreme de plăcute în mai sau iunie, când pomii fructiferi de pe
coastă sunt în floare şi soarele de la miezul nopţii e vizibil dincolo de Cercul Polar, ceea
ce transformă noaptea în zi. În nopţile senine de iarnă, cu puţin noroc, se poate vedea
spectacolul fascinant al aurorei boreale- sau luminile nordului(vezi poza 6).

13
 Poza
6
-Luminile
nordului deasupra Ersfjord, în Tromsø

Fenomen luminos realizat in atmosfera inalta , intre 100 si 1000 Km , in regiunile

polare ( frecvent la 60 - 80 grade latitudine ) , ca urmare a ciocnirii particulelor
(electroni , protoni ) de origine solara , ce vin din spatiul exterior , cu atomii si moleculele
de aici.
Luminile aurorei provin din marile furtuni solare. Când furtuna se dezlantuie,
soarele proiecteaza plasma in toate directiile. Acesta este numit vânt solar. Când plasma
se indreapta spre Pamânt, se impotmoleste in câmpul magnetic al Pamântului. Pe masura
ce electronii din plasma se lovesc de atomii din atmosfera terestra, atomii sufera un
fenomen intitulat excitare electronica. Aceasta duce la stralucirea gazelor din aer. Cu cât
mai multi electroni determina excitarea atomilor din atmosfera, cu atât mai stralucitoare
este lumina. Aurorele pot avea orice culoare dar sunt de obicei verde-albicios. Aceasta
culoare provine de la atomii de oxigen din atmosfera care sunt loviti de electroni solari.
Câteodata o dunga rosie sau purpurie se vede in partea mai joasa a aurorei. Aceasta
culoare provine de la azotul molecular (doi atomi de azot legati impreuna). Azotul
straluceste in rosu, purpuriu sau albastru. Câteodata o aurora poate avea doar o frumoasa
culoare rosie. Asta se intâmpla când electronii solari ating straturile de oxigen de la mai
altitudini (oxigen molecular care s-a despartit in atomi). Aceste aurore rosu inchis au cel
mai dramatic aspect. In emisfera nordica poarta numele de aurora boreala iar in cea
sudica de aurora australa.
Cele mai multe aurore sunt verzi si albe. Ele se intind pe cer de la un capat la
celalalt al orizontului. Luminile par ca se misca si se indoaie. Ele se rasucesc in noi

14
directii. Exista doua siruri. Dupa un timp, sirurile gemene incep sa se miste mai repede si
formeaza o banda mai groasa. Dupa inca putin timp, sirul mai mare al aurorei boreale se
imparte in bare care seamana cu niste jaluzele verticale. Deseori, o margine rosie le
desparte. Apoi, ca o oscilatie, luminile par ca se reped in jos apoi se urca la loc pe cer.
Câteodata, dupa toate astea, draperia aurorei se strânge si devine o minge de lumina care
danseaza pe cer. Câteodata, aurorele pot fi de diferite culori si oamenii spun deseori ca
par niste draperii care atârna de cer.

15
 Poza 7- Harta fizica a Norvegiei

BIBLIOGRAFIE

http://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Norvegia
http://www2.norvegia.ro/Travel/
http://www.financiarul.com
Edition Atlas – Scandinavia, Editia in limba romana,2008.

16