Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Poza 1-Bergen, cel mai aglomerat port al Norvegiei, cu cladiri viu colorate, pe malul
marii.
PREAMBUL GEOGRAFIC
2
Masivul Jotunheimen, mai ales, e un loc unic şi are multe creste de peste 2 000 m.
Mulţi ani, Galdhøppigen şi Glittertind au concurat pentru titlul de cel mai înalt munte al
Norvegiei. Galdhøppigen, cu 2 469 m înălţime, a fost plasat însă pe locul doi, pentru că
Glittertind a avut 1 m în plus, datorat unei calote groase de gheaţă de pe vârf. După ce o
parte din această cuşmă de gheaţă s-a topit, Glittertind a ajuns la înălţimea de 2 464 m.
Regiunea din jurul muntelui Glittertind face parte din Jostedalsbre, cea mai mare zonă
glaciară din Europa, cu o suprafaţă de 486 km². 26 de gheţari, dintre care unii ajung şi la
15 km,sunt originari din această regiune.
Sub influenţa Golfstromului, Norvegia se află cam la aceeaşi latitudine ca Alaska,
dar, datorită căldurii Golfstromului,care curge de-a lungul coastei, climatul e semnificativ
mai blând, în special iarna. Nicăieri în lume nu găsim un astfel de climat atât de departe
către Polul Nord. În oraşul de coastă Trondheim, temperatura medie e de circa –3°C în
ianuarie şi în iulie e de 13,5°C.
Majoritatea porturilor, chiar şi cele din îndepărtatul nord, pot funcţiona tot timpul
anului, căci apa nu îngheaţă. Influenţa maritimă scade rapid către interiorul ţării şi
climatul devine mai continental în timpul anului. În nordul ţării, climatul este subpolar,
iar în nordul extrem, de exemplu la Spitsbergen, prevalează un climat polar îngheţat.
Tot mai la nord, diferenţa dintre lungimea zilei şi a nopţii devine extremă pe
măsură ce trece anul. Chiar la Cercul Polar, la începutul verii, soarele rămâne deasupra
orizontului toată noaptea. Cu cât te apropii de Polul Nord, cu atât mai lungă devine aşa
numita zi polară. La Capul Nord, de exemplu, soarele nu apune deloc din 14 mai până în
30 iulie, o perioadă de 77 de zile. Noaptea polară e mai puţin romantică. Timp de 67 de
zile, din 19 noiembrie până la 25 ianuarie, un întuneric total domneşte la Capul Nord. Dar
cerulse înveseleşte din când în când cu culorile aurorei boreale, un fenomen mai cunoscut
drept „luminile nordului“.
3
Cam 30% din suprafaţa ţării e acoperită de păduri. În sud, copacii cu frunze
căzătoare –stejari, ulmi, frasini şi tei – domină peisajul.
În nord, abundă coniferele, ca brazii şi pinii. Pe podişurile înalte cresc mesteceni.
Limita pădurii coboară însă repede pe măsură ce te îndrepţi către nord. În nordul extrem,
tundra fără copaci, cu tufişuri pitice şi iarbă neagră, care acoperă mlaştinile, domină
peisajul. Lupii, urşii bruni şi râşii, în pericol de extincţie în altă parte a lumii, sunt la ei
acasă în pădurile din zonă. Renii trăiesc în sălbăticie în sud, dar sunt domesticiţi în nord.
Pe ţărmuri trăiesc foci şi morse. Păsările includ pescăruşi, macarei şi fluierari şi există o
mare diversitate de peşti de apă dulce (păstrăvi, somoni şi ştiuci) şi de apă sărată (cod de
Atlantic, cod de Baltica şi hering). Vara, se pot vedea caşaloţi în jurul Insulelor Lofoten,
în vestul Oceanului Arctic, sau rechini de Groenlanda, înotând departe către sud. Boul
moscat a fost adus în 1932 la Dovrefjell, în centrul Norvegiei.
Norvegienii sunt cunoscuţi pentru deschiderea lor faţă de restul lumii; sunt
talentaţi la limbi străine şi atraşi de toate noutăţile, păstrându-şi însă tradiţiile, rămânând
apropiaţi de natură şi preferând să-şi petreacă vacanţele departe de civilizaţie. În tot ceea
ce face, Norvegia se preocupă de binele oamenilor săi; sistemele de educaţie şi de
securitate socială sunt exemple reuşite de stat al bunăstării bine condus.
POPULAŢIE:
Număr de locuitori: 4,7 milioane
Densitate: 14 loc./km²
Distribuţie: 80% urban; 20% rural
Rată anuală de creştere: 0,4%
Speranţă de viaţă: Femei 82 ani; Bărbaţi 77 ani
Religie: Protestantă; (evanghelică luterană)
Limbi vorbite: Norvegiană (limbă oficială), saami
Rată a analfabetismului: sub 1%
4
Compoziţia etnică a populaţiei este în mare măsură omogenă, rezultat al poziţiei
destul de izolate a Norvegiei şi al dezvoltării sale istorice în mare parte paşnice.
Aproximativ 96% din locuitori sunt norvegieni şi 86% sunt de confesiune luterană.
În nordul extrem al ţării îşi duc viaţa cam 14 000 de saami (laponi), care au un trai
tradiţional, păstorind turme de reni şi pescuind. Ei îşi păstrează obiceiurile şi vorbesc
limba saami, o limbă fino-ugrică.
5
Pentru mulţi oameni din afară, ideea unei educaţii bilingve poate părea
înspăimântătoare, dar nu e şi cazul norvegienilor obişnuiţi. Rata de analfabetism este
extreme de scăzută, de sub 1%. Oamenii din Norvegia sunt foarte educaţi şi o mare parte
au o deprindere excelentă a limbilor străine, inclusiv engleza.
Cultura şi societatea Norvegiei sunt puternic aliniate (dar în urma vecinilor ei
scandinavi, Suedia şi Danemarca) cu lumea vorbitoare de limbă engleză. Engleza este, de
departe, cea mai importantă limbă străină predată în şcoli. Politica educaţională se
caracterizează prin oportunităţi egale şi prin acces la educaţie pentru toţi oamenii. Acest
lucru s-a observat în 10 ani de învăţământ obligatoriu şi un sistem universitar orientat
către un anumit scop. Arta şi cultura sunt promovate de guvern, insistându-se asupra
angajamentului de a oferi oamenilor din zonele mai slab populate acces la o bază
culturală largă. Păstrarea artei indigene populare e foarte importantă pentru mulţi
norvegieni. Din ce în ce mai multi artişti reuşesc să câştige recunoaştere internaţională.
Unul din cei mai cunoscuţi scriitori contemporani norvegieni este Jostein Gaarder (n.
1952), care a scris, printre altele, Kabalmysteriet (Misterul de Crăciun, 1990) şi romanul
din 1991 Sofies Verden (Lumea Sofiei), ulterior ecranizat.
6
norvegienii de toate vârstele, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân. O reţea vastă de pârtii
de schi brăzdează ţara.
7
datorează balanţa economică pozitivă. Lemnul, peştele şi apa sunt printre celelalte resurse
pe care se bazează prosperitatea ţării. Noul sector high-tech este şi el în plină dezvoltare
într-o economie de categorie grea.
8
Norvegia are una din flotele comerciale cele mai puternice din lume, chiar dacă
din anii 1970 construcţia de nave a scăzut drastic. Sectorul industrial cuprinde nu numai
producţia şi procesarea lemnului, dar şi mineritul şi furniturile necesare sectorului
petrolier.Apariţia acestor industrii a dus la transformarea unor docuri în vederea
producţiei de materiale necesare pentru transportul petrolului în zona Mării Nordului.
Legături de transport
Multe zone ale ţării sunt aproape inaccesibile din cauza terenului muntos,
construirea de drumuri sau de linii ferate fiind extrem de costisitoare. Din cei 90 000 km
de drumuri interconectate, circa trei sferturi sunt asfaltaţi, dar numai 200 km sunt
autostrăzi, iar calea ferată e de doar 4 000 km lungime. Transportul de pasageri şi de
marfă pe calea apei este de maximă importanţă. Navigaţia de coastă este bine dezvoltată
şi există curse regulate între numeroasele oraşe de coastă, inclusiv spre locuri mai
îndepărtate cum e Kirkenes, lângă frontiera rusă. Capitala ţării, Oslo, are cel mai mare
port. Alte porturi internaţionale se află în Bergen( poza 1), Kristiansand, Narvik,Tromsø
şi Trondheim. Întinderile mari din interiorul ţării sunt conectate prin legături aeriene, prin
54 de aeroporturi, cele din Oslo şi Bergen funcţionând şi ca aeroporturi internaţionale.
9
Norvegia deţine 2/7 din linia internaţională aeriană SAS (Scandinavian Airlines
Systems).
Călătorind în Norvegia
Poza 4 - O călătorie pe
întortocheata Trollstigveien
este o provocare pentru
orice şofer.
11
Mulţi vizitatori sosesc în Oslo şi petrec câteva zile aici. Chiar dacă are aproape
jumătate de milion de locuitori, metropola norvegiană este una din cele mai mari (ca
suprafaţă) şi una din cele mai scumpe capitale din lume. Doar 1/5 din suprafaţa oraşului o
constituie clădirile şi infrastructura, restul fiind insule, lacuri şi zone de păduri. Construit
pe malul nordic al Oslofjord, oraşul e înconjurat de dealuri împădurite. Este un nod
pentru multe linii de navigaţie, fiind cel mai important port al ţării. Dincolo de port se
vede primăria cu cele două turnuri impozante.
Fortăreaţa Akershus, înălţată pe vremea regelui Haakon V (1299–1319), este cea
mai veche clădire din oraş şi găzduieşte un muzeu dedicat rezistenţei norvegiene în Al
Doilea Război Mondial. Amatorii de artă trebuie să viziteze clădirea Vigeland din
Frognerpark. Cea mai frumoasă din cele aproape 200 de sculpturi ale lui Gustav Vigeland
(1869–1943) este obeliscul de granit înalt de 17 m, cu 121 de reprezentări de trupuri
încolăcite. La Muzeul Munch se află unele din ultimele lucrări ale unuia din cei mai
importanţi pictori ai Norvegiei.
Din portul plasat în josul primăriei pleacă vapoare către peninsula Bygdøy, o
destinaţie turistică populară. Muzeul Maritim (expune vasul polar al lui Amundsen),
Muzeul Fram (expune nava polară a lui Nansen), Muzeul Kon-Tiki (expune pluta din
lemn de tei a lui Thor Heyerdahl) şi Muzeul Ambarcaţiunilor Vikinge (expune trei nave
din secolele IX şX-poza 5) reflectă importanţavieţii maritime pentru Norvegia
12
O excursie în insulele Lofoten
La arhipelagul Lofoten se poate ajunge în câteva ore cu vaporul din porturile din
nordul Norvegiei. Apropierea de o privelişte atât de spectauloasă este de nepreţuit pentru
turiştii străini şi pentru norvegienii în căutare de activităţi în aer liber. Munţii cu creste
abrupte şi lacuri limpezi sunt paradisul excursioniştilor. Datorită dreptului de acces public
oferit de Norvegia, drumeţii pot merge nestingheriţi şi îşi pot instala corturile chiar şi pe
Insulele Lofoten, atât timp cât respectă anumite reguli. Iubitorii de păsări descoperă
puzderie de specii pe toate piscurile şi malurile, iar pescarii sportivi vor preţui vasta
şcoală a codului de Baltica sau de Atlantic, care poate fi prins de-a lungul coastei. Din
Vesterålen puteţi lua un vaporaş şi ieşi în larg să vedeţi balene.
Cu nume atractive ca MS Trollfjord, MS Midnatsol sau MS Nordstjernen,
vapoarele poştale norvegiene pornesc la drum pe ruta expres dintre oraşele Bergen, din
sud, şi Kikrenes, din nord. Transportul maritime regulat între regiunile nordice şi sudice
ale Norvegiei a început în 1893 şi, mulţumită Golfstromului, funcţionează tot timpul
anului. Printre lucrurile transportate se găseau mărfuri, pasageri şi scrisori, de unde şi
numele de „vapor poştal“. Deservită de 11 vapoare, ruta expres de 2 300 km s-a
transformat într-una din cele mai populare atracţii turistice din ţară, în fiecare an peste
400 000 de pasageri de pe tot globul călătorind astfel. În funcţie de cât de dotat este
vaporul şi de cât de adânci sunt buzunarele proprii, poţi alege să navighezi în stil
nostalgic autentic sau luxos modern.
Croazierele sunt extreme de plăcute în mai sau iunie, când pomii fructiferi de pe
coastă sunt în floare şi soarele de la miezul nopţii e vizibil dincolo de Cercul Polar, ceea
ce transformă noaptea în zi. În nopţile senine de iarnă, cu puţin noroc, se poate vedea
spectacolul fascinant al aurorei boreale- sau luminile nordului(vezi poza 6).
13
Poza
6
-Luminile
nordului deasupra Ersfjord, în Tromsø
14
directii. Exista doua siruri. Dupa un timp, sirurile gemene incep sa se miste mai repede si
formeaza o banda mai groasa. Dupa inca putin timp, sirul mai mare al aurorei boreale se
imparte in bare care seamana cu niste jaluzele verticale. Deseori, o margine rosie le
desparte. Apoi, ca o oscilatie, luminile par ca se reped in jos apoi se urca la loc pe cer.
Câteodata, dupa toate astea, draperia aurorei se strânge si devine o minge de lumina care
danseaza pe cer. Câteodata, aurorele pot fi de diferite culori si oamenii spun deseori ca
par niste draperii care atârna de cer.
15
Poza 7- Harta fizica a Norvegiei
BIBLIOGRAFIE
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Norvegia
http://www2.norvegia.ro/Travel/
http://www.financiarul.com
Edition Atlas – Scandinavia, Editia in limba romana,2008.
16