Acromegalia

Prin acromegalie se întelege un sindrom clinic caracterizat prin cresterea deformanta în

grosime si latime a oaselor si a tesuturilor moi. Modificarile sunt mai accentuate la fata si
la extremitati.

Afectiunea este provocata de un adenom hipofizar acidofil care secreta cantitati excesive
de hormon somatotrop sau hormon de crestere. în afara hormonului de crestere, tumoarea
poate secreta în exces si alti hormoni hipofizari. Simptomele sunt diferite, dupa cum
tulburarea endocrina survine înainte de închiderea cartilajelor de crestere (gigantism) sau
mai târziu, la vârsta adulta (acromegalie).

Simptome
Boala apare cu precadere între 30 si 50 de ani. Deformarile fetei si ale extremitatilor se
produc treptat, în decurs de ani, fiind târziu sesizate de bolnav si de anturajul acestuia.
Pacientrul constata de pilda ca îi creste piciorul si ca trebuie sa schimbe în fiecare an
numarul de pantof, fara a putea gasi explicatia acestui fenomen. în faza constituita a bolii,
aspectul acromegalului este destul de caracteristic.

Cresterea excesiva se rasfrânge asupra întregii conformatii a individului. Mâinile si

picioarele sunt groase si late, toracele este de asemenea latit si deformat. Ceea ce atrage
în primul rând atentia este deformarea oaselor fetei. Mandibula creste mult în lungime
(prognatism), devenind proeminenta, muscatura devine dificila, deoarece spatiile
interdentare se distanteaza si dintii nu se mai suprapun. Datorita îngrosarii oaselor,
trasaturile fetei se schimba. Tegumentele se îngroasa, (pahidermie), la fel nasul, buzele si
limba (macroglosie). Vocea capata un timbru grav, cavernos, mai ales la femei dupa
menopauza. Examenul radiologie arata în-grosarea oaselor lungi si a falangelor,
modificari ale articulatiilor (artropatii) si ale vertebrelor (cifoscolioza, lordoza,
osteoporoza), ceea ce explica frecventa durerilor osoase si articulare la acesti bolnavi.
Muschii sunt de obicei hipertrofiati. Cu toate acestea, forta musculara este diminuata.

La examinarea bolnavului se constata marirea de volum a organelor (cord, ficat, splina,

intestin si pancreas). La acromegali, datorita efectului hiper-glicemiant al hormonului de
crestere, diabetul zaharat se întâlneste în 25% din cazuri.

Semnele locale se datoresc extinderii tumorii în afara seii turcesti. Cefaleea este puternica
si persistenta. Aparitia greturilor si a varsaturilor indica o iritatie meningiana, ca urmare a
cresterii tumorii. Tumoarea se mai însoteste de tulburari de vedere, de dereglari
nevrotice, psihice si neurovegetative. între tulburarile endocrine asociate se constata
frecvent dezvoltarea parului pe corp la barbat (hipertricoza) si aparitia parului pe fata la
femeie (hirsutism) - dovada a activitatii crescute a glandelor suprarenale. Functia gona-
dotropa este si ea dereglata. La femeie, menstrele devin neregulate, dar sarcina este
posibila. La barbat, tulburarile în sfera genitala devin evidente abia în faza avansata a
bolii.

Boala evolueaza foarte lent, în decurs de 15 - 20 de ani, deformarile tesuturilor moi si ale
scheletului fiind progresive.

Diagnostic
Diagnosticul este dificil doar în faza de început, când deformarile osoase sunt putin
vizibile. Mai târziu, aspectul acromegalului este destul de caracteristic pentru a fi usor
recunoscut la examenul clinic. între investigatiile efectuate curent în aceasta boala, în
afara examenului radiologie - care arata prezenta tumorii hipofizare - se situeaza si
dozarile de fosfor si calciu în sânge si urina. Când fosforemia si calciuria sunt crescute,
înseamna ca tumoarea este activa. O alta dovada a evolutiei boli o constituie cresterea
extremitatilor de la un an la altul. O analiza importanta este si dozarea radioimunologica
a hormonului de crestere în plasma. în acromegalie se gasesc valori crescute, - 20 pâna la
500 ug/ml (valori normale =1-10).