Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
V Ф1
Ф2
Ф3
combinaţiile posibile de
C portofoliu
3
E
.În modelul Sharpe spre deosebire de modelul Markowitz sunt admise şi
ponderile negative, adică împrumutul la rata dobânzii fără risc pentru obţinerea
fondurilor necesare activelor riscante cu rentabilităţi mari.Acest model introduce
ca şi coeficient pentru a măsura corelaţia dintre rentabilitate şi riscul titlului şi cea
a factorului macroeconomic considerat, indicatorul de volatilitate.
Problema analizei de portofoliu2
Pentru analiza titlurilor financiare avem nevoie de următoarele date:
Ei - valoarea aşteptată a rentabilităţii „i”
Cij - covarianţa dintre „i” şi „j”
Problema analizei de portofoliu constă în a determina setul de portofolii
eficiente; un portofoliu este eficient dacă:
c) nici un altul nu oferă o rentabilitate mai mare la un anumit risc asumat
d) dacă are cel mai mic risc pentru o anumită rentabilitate.
1
Sharpe W. – A Simplified Model of Portofolio Analysis, Management Science, January, 1963
2
Sharpe W. – A Simplified Model of Portofolio Analysis, Management Science, January, 1963
Un portofoliu este descris de proporţiile investite în diferite titluri de
proprietate – notate cu xi . Pentru fiecare grupă de valori admisibile ale
variabilelor lui xi există o combinaţie între E şi V deci există o valoare a lui φ.
V Ф1
Ф2
Ф3
combinaţiile posibile de
C portofoliu
3
Figura de mai sus ilustrează relaţia ce există pentru diferite valori ale lui λ .
Linia φ1 ne arată combinaţiile între E şi V unde φ = φ1 şi
φ = λk E −V . Celelalte
linii se referă la valori mai mari ale lui φdeoarece φ3 > φ2 > φ1 . Din toate
portofoliile doar unul va maximiza valoarea lui φ 3 în cazul nostru portofoliul C.
n
constrângeri liniare ∑x
i =1
i = 1 cu variabile ce nu pot lua valori negative.
3
Sharpe W. – A simplified model for portfolio analysis, Management Science, Javier, 1963
Prima caracteristică o constituie relaţiile între portofoliile eficiente. Orice
set de portofolii eficiente poate fi reprezentat cu ajutorul unor seturi mai mici ale
limitelor de portofoliu.
Următoarea caracteristică prevede relaţiile între portofoliile limită. Două
portofolii limită care sunt adiacente pe curbele E şi V sunt prezentate în
următoarele maniere:
- un portofoliu va conţine toate titlurile financiare ce apar în celălalt plus
alte titluri adiţionale ori toate titlurile cu excepţia unuia ce apare în
celălalt.
Deci, dacă coborâm curbele E şi V dela un portofoliu limită la altul,
proporţiile titlurilor în portofoliul eficient vor varia până când un titlu iese din
portofoliu fiind înlocuit cu altul.
Etapele importante ale metodei liniei critice folosite pentru rezolvarea
problemei analizei de portofoliu sunt:
1. Portofoliul limita cu λ = +∞ este determinat. Este alcătuit în întregime
din titluri care determină cele mai mari rentabilităţi.
2. Relaţiile dintre cantităţile de titluri incluse în portofoliul eficient şi
valoarea lui λ sunt luate în considerare.
3. Folosind relaţiile de la punctul 2 fiecare titlu este examinat pentru a
determina valoarea lui λ , valoare care la o schimbare a titlurilor din
portofoliu va genera:
a) titlurile prezente în portofliu sunt examinate pentru a determina
valoarea lui λ valoarea la care titlurile ar trebui să fie eliminate
din portofoliu.
b) titlurile care nu sunt în portofoliu sunt examinate pentru a
determina valoarea lui λ la care ar trebui să intre în portofoliu.
2. Valorile lui λ sunt determinate atât pentru intrarea în portofoliu cât şi
pentru ieşire. Acest lucru indică locaţia următorului portofoliu optim.
3. Structura noului portofliu limită este calculată folosind relaţiile obţinute
în etapa a doua. Întoarcerea la etapa a doua este posibilă numai dacă
λ = 0 ; în acest caz analiza este completă.
Cantitatea necesară pentru a completa analiza de portofoliu se calculează
folosind această metodă şi este în concordanţă cu următorii factori:
1. Numărul de titluri analizate. Acest lucru va afecta calculele din etapa a
doua şi într-o oarecare măsură şi pe cele din etapa a treia.
2. Numărul portofoliilor limită. Etapele de la 2 la 5 trebuie repetate de
fiecare dată pentru a găsi fiecare portofoliu limită.
Complexitatea matricei varianţă-covarianţă. Etapa a doua cere ca matricea
să fie inversabilă şi acest lucru se repetă pentru fiecare portofoliu limită. În cazul
1 2
standard dacă N titluri vor fi analizate matricea va avea N +N
2