Globalizarea : terorismul şi crima organizată

Am ales să abordez această temă în urma sesizării situaţiei în care , cu

predominanţă, ne sunt prezentate efectele pozitive ale termenului. Conceptul de
globalizare presupune diverse şi complexe procese de raportare la spaţiul geografic,
la dezvoltarea economică etc.
Practic, globalizarea înseamnă dominaţie, libertate şi dependenţă,
uniformitate şi mişcări libere de bunuri materiale, oameni şi idei la scară mondială,
americanizare sau , de ce nu , occidentalizare. Toate acestea derulându- se în acelaşi
timp implică automat o reordonare a timpului şi a distanţei. Globalizarea totală,
dacă pot exagera dimensiunea fenomenului, ar însemna că trăsăturile locale se
confundă cu cele mondiale; lumea întreagă s-ar regăsi în fiecare localitate şi,
concomitent, fiecare localitate, regiune sau naţiune se va regăsi pe întreg globul.
După fraza enunţată mai sus, deducem că beneficiile sunt strâns legate
de dezavantajele globalizării. Pe cale de consecinţă, o creştere în diversitate duce la
un nou tip de conflicte: cele de nivel local nu se mai leagă de probleme locale, ci
privesc din ce în ce mai mult problemele sociale din lumea întreagă. Mai exact:
populaţia locală şi guvernele nu mai deţin controlul asupra deciziilor cheie care le
vor modela vieţile. Astfel suntem dintr-o dată expuşi unor ameninţări ce provin din
mediul exterior, totodată având datoria şi responsabilitatea de a eradica eventualele
ameninţări globale.
Deşi termenul de globalizare se referă, mai concret, la îmbunătăţirea
relaţiilor globale, integrare şi interdependenţă în aria economică, socială,
tehnologică, culturală, politică, informatică şi nu în ultimul rând ecologică, nimeni
nu tratează cu răspundere corespunzătoare procesele conexe precum globalizarea
crimei organizate sau a terorismului.
Proiectul are scopul de a evidenţia necesitatea unui plan de securitate
care să se poate ridica la nivelul ameninţărilor vehiculate în acest spaţiu fără

1
bariere care îngăduie , uneori chiar încurajând, propagarea unei stări de
nesiguranţă la nivel mondial.
Motivaţia mea rezidă în chiar perceperea greşită sau parţial corectă a
opiniei publice în ceea ce priveşte uniformizarea la scară mondială, mai exact la
partea cu realizarea integrării internaţionale pe palierul militar sau de securitate.
Îndrăznesc să introduc o digresiune pentru a contura o reacţie vizavi de
riscurile complexului proces aflat în desfăşurare. Secretarul general al ONU, Kofi
Annan, sublinia faptul că globalizarea reprezintă o sursă de provocări pentru
umanitate, sugerând o organizare mondială capabilă să facă faţă provocărilor.
Revenind acum să punctez cîteva caracteristici esenţiale ce fac referire
cu precădere la subiectul proiectului. În primul rând trebuie reţinut faptul că fluxul
rapid, care uneori generează discrepanţe, de bunuri, servicii, persoane, idei,
informaţii, tehnologie, armament şi acţiuni criminale, constituie un palier al
globalizării.
Din păcate efectele negative, în mod voluntar sau din contră, nu sunt
identificate într-un timp util astfel încât conştientizarea lor să nu lase spaţiu şi timp
de manifestare forţelor ostile securităţii la nivel mondial. Criminalitatea , căci
despre acest aspect este vorba, mai putin vizibilă dar desfăşurată sub toate formele
ei ( aici includ traficul de armament, de droguri, imigraţia ilegală), dar şi terorismul
constituie o ameninţare datorită varietăţii, ingeniozităţii mijloacelor pe care le
utilizează pentru atingerea scopurilor1.
Crima organizată internaţională a crescut ca amploare, în ultimul
deceniu, în mare parte datorită unor motive proprii ( capitalul uman, material şi
financiar deosebit) dar şi datorită exploziei globalizării. Dorinţa de parvenire
individuală, cosmetizarea instituţiilor şi structurilor financiare pentru a facilita
comerţul mondial au relaxat restricţiile legate de procedurile vamale sau de
acordare a vizelor , ceea ce a permis crimei organizate internaţionale să se infiltreze
cu uşurinţă în structurile economiei; scopul final fragmentarea statală2. În această

1
Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României, publicată în Monitorul Oficial, nr. 163 din 7
august 1991, p.1.
2
Strategia naţională de securitate a României, 2006, p.33.

2
eră, revoluţia tehnologică a creat posibilitatea şefilor de reţele să-şi deruleze
afacerile prin intermediul reţelei de calculatoare şi telecomunicaţii.
Trecând spre cea de-a doua faţă nedorită a globalizării pe care o
tratează proiectul, mă refer desigur la terorism, sunt nevoit să remarc o
asemănare : violenţa excesivă. Existenţa unor cazuri prin care diverse organizaţii
criminale şi-au apărat interesele, îngreunează distingerea actelor acestora faţă de
cele ale organizaţiilor teroriste, cei din urmă fiind desigur motivaţi de fanatismul
religios sau ideologic.
Integrarea culturilor naţionale implică intensificarea schimbului de
informaţii, rezultând sacrificarea valorilor identitare şi a tradiţiilor. Scopul acestei
deducţii este de a ne arăta unul dintre posibilele puncte de plecare pentru o
organizaţie teroristă sau de a sublinia raţionamentul acestor structuri. Cauzele
acţiunilor teroriste nu se reduc doar la ideea de mai sus. Putem aduce în discuţie şi
sărăcia sau alte discrepanţe sociale, instaurate de ordinea mondială construită după
modelul asuprire/exploatare. Prin proiecţia celor ce deţin puterea economică,
politică, militară sau tehnologică, putem identifica terorismul ca având o definiţie
variată şi de cele mai multe ori diferită.
Deşi am arătat dificultăţile întâmpinate la definirea fenomenului,
putem afirma că terorismul constă în folosirea deliberată şi sistematică a
mijloacelor de natură să provoace teroarea în vederea atingerii celor mai diverse
scopuri care în cele din urmă, au o finalitate politică. Terorismul promovează
interese, mesaje fondate pe uzul intimidării, ameninţării, forţei şi violenţei,
reprezentând totodată exploatarea conştientă a terorii3.
Cu toţii ştim că în zilele noastre terorismul a devenit internaţional sau
transnaţional prin apariţia unor organizaţii şi grupuri care, prin metodele şi prin
aria acţiunilor, depăşesc frontierele statale. Fie că vorbim despre terorismul susţinut
de stat sau terorismul de stat, el poate fi încadrat în situaţiile în care anumite state-
naţiuni, din motive proprii, finanţează şi sprijină mişcările, putem conchide că a
devenit o componentă insidioasă a luptei pentru putere la nivel global.

3
Legea 535/ 2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului , publicată în Monitorul Oficial, nr.1.161
din 8 decembrie 2004 , p.1

3
 Evenimentele din ultimii ani au demonstrat că riscul terorismului
internaţional nu s-a diminuat şi că principala ameninţare vine din partea grupărilor
radicale fundamentaliste islamice, precum Al- Qaida şi organizaţiile afiliate
acesteia. În contextul în care constatăm o creştere a gradului de complexitate al
terorismului, va trebui ca măsurile interne de management al crizelor să fie mai
bine coordonate , sub cerinţa asigurării operative şi eficiente a participării ţării
noastre la eforturile internaţionale. Deşi întreaga societate este marcată de cruzimea
cu care sunt înfăptuite actele teroriste, fenomenul este în progresie continuă,
proliferarea lui accentuându-se chiar în condiţiile declanşării războiului global
împotriva acestuia.
Un fenomen interesant ne atrage atenţia, şi anume tendinţa continuă de
adaptare la noile condiţii , în care riposta internaţională şi-a demonstrat fermitatea,
prin renunţarea la structurile ierarhic-verticale şi înlocuirea cu celule/ structuri
regionale independente ( cele 500 de organizaţii teroriste naţionale sunt reunite în
aproximativ 10 reţele internaţionale). Putem identifica cauzele ce conduc la
menţinerea şi proliferarea ameninţărilor, raportându-ne la câteva probleme
esenţiale: probleme de natură economică şi socială (nivel ridicat de emigrare,
decalaje între state), probleme de natură politică (mediu politic sensibil şi instabil,
implicarea politică în activităţi ilegale) şi probleme de securitate(mişcări separatiste,
dispute teritoriale, existenţa unei mari cantităţi de armament de la fosta armată
U.R.S.S)
În contextul descris mai sus, pe termen scurt şi mediu, anihilarea
resurselor financiare ale terorismului, controlul şi securizarea frontierelor
reprezintă elemente primordiale ale strategiilor naţionale de securitate. Cu
certitudine statele democratice trebuie să adopte în lupta lor antiteroristă o
atitudine defensivă, de apărare a întregului sistem de acţiunile pe care structurile
teroriste le-au întreprins deja sau pe care intenţionează să le întreprindă în diferite
zone ale lumii. Este o acţiune defensivă, dar prin modul de exercitare va fi ofensivă,
şi de aceea teritorialitatea în termeni de apărare este înlocuită de capacitatea de a
proiecta puterea la distanţă.4
4
I.M.Paşcu, Combating Terrorism. NATO and Transatlantic Dimension, Bucureşti, Institutul pentru Studii
Politice de Apărare şi Istorie Militară, 2002, p.53.

4
 Certitudinea acestui fenomen este îngrijorătoare, iar persistenţa va fi
determinată de acuitizarea motivelor oferite pe scena internaţională. Nu ne putem
amăgi că frustrările unora sau că dorinţele altora de a dezbina, vor dispărea. Pe
fondul unei crize economice, ca cea pe care o cunoaştem în aceste momente, stările
de tensiune şi incidentele conexe vor deveni tot mai dese. Totuşi terorismului nu i se
poate îngădui o ascensiune, de natură a-l face să opereze cu mijloace de distrugere
în masă.
Drept concluzie, reiau ideea de mai sus, susţinând faptul că terorismul,
crima organizată trebuiesc controlate şi îngrădite de la nivelul global la cel regional,
până chiar la ultima verigă: individul. Eforturile politico-diplomatice reprezintă o
condiţie sine qua non în ceea ce înseamnă obţinerea succesului în lupta pentru
combaterea terorismului pe termen lung. Totodată, se impune ca accentul să cadă
pe latura preventivă, evitându-se pe cât posibil o ripostă.
Efectele globalizării vor trebui să se regasească în încurajarea
reformelor politice şi economice, întărind dorinţa oamenilor de a trăi într-un sistem
guvernat de lege şi securitate dar mai ales reducând probabilitatea recurgerii la
forţa militară.