Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ORDIN Nr. 258/N/
din: 02.11.2000
Având în vedere:
Avizul Co nsi l iu lu i TehnicoŞtiinţific nr. 104 12.06.2000
În temeiul H.G. nr. 456 / 1994 republicată, privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului,
În conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 57 / 21.12.1999 şi a Decretului
nr. 433 / 22.12.1 999,
Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul
ORDIN:
Art. 1 Se aprobă reglementarea : "Ghid de proiectare şi execuţie pentru prinderea
elastică a pereţilor de compartimentare de structura de rezistenţă", indicativ GP 053
2000.
Art. 2 Reglementarea tehnică de la art. I se publică în Buletinul Construcţiilor.
Art. 3 Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor.
Art. 4 Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
MINISTRU
NICOLAE NOICA
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI
GHID DE PROIECTARE Şl EXECUŢIE
PENTRU PRINDEREA ELASTICĂ A
PEREŢILOR DE COMPARTIMENTARE
DE STRUCTURA DE REZISTENŢĂ
INDICATIV GP 0532000
Elaborat de:
INCERCCluj Napoca
Elaboratori: Director: lug. loan Botez
Şef colectiv: Ing. Ovidiu Dumitrescu
Responsabil temă: Ing. Mircea Păstrăv
Avizat de:
DIRECŢIA PROGRAME DE CERCETARE ŞI REGLEMENTĂRI
TEHNICE
Director: Ing. Octavian Mănoiu
Responsabil temă: Ing. Eugenia Hintea
CUPRINS
1. DOMENII DE UTILIZARE ............................................................................................105
2.TERMINOLOGIE ............................................................................................................105
3.SOLIITI CONSTRUCTIVE ............................................................................................106
4.PRINCIPII DE CALCUL ŞI PREVEDERI CONSTRUCTIVE ..................................107
5.TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE ....................................................................................115
6.CERINŢE DE CĂUTATE ................................................................................................116
7.MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII .............................................................................116
ANEXA 1 Comentarii privind calculul la şoc al panoului cu prinderi
flexibile ..................................................................................................................................1 17
PLANŞE 19 .........................................................................................................................127
GHID DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE PENTRU PRINDEREA INDICATIV
ELASTICĂ A PEREŢILOR DE COMPARTIMENTARE DE GP 0532000
STRUCTURA DE REZISTENŢA
1. DOMENII DE UTILIZARE
Ghidul de faţă are ca scop prezentarea modului de alcătuire, a principiilor de calcul, a
tehnologici de execuţie şi a cerinţelor de calitate ale prinderilor flexibile a pereţilor de
compartimentare realizaţi din elemente autoportante (fâşii beton celular autoclavizat, plăci
de ipsos cu goluri, panouri tristrat cu feţe din plăci de ipsos şi miez din poliuretan, ctc.) de
elementele structurale.
Prinderile flexibile sunt în esenţă prinderi mecanice uscate şi conferă pereţilor de
compartimentare caracteristici specifice celor dcmontabili sau amovibili.
Rolul prinderilor flexibile este să reducă interacţiunea între cele două tipuri de
elemente în cazul solicitărilor datorate acţiunii seismice acţionând în planul acestora şi
totodată să le îmbunătăţească comportarea la acţiuni dinamice perpendiculare pe planul lor.
Principalele domenii de utilizare ale prinderilor flexibile între pereţii de
compartimentare şi elementele structurale sunt la:
clădiri de locuit, socialadministrative cu structura de rezistenţă flexibilă (cadre de
beton armat) cu pereţi de compartimentare autoportanţi;
clădiri cu alte destinaţii cu structuri diverse cu partiu flexibil, în vederea
îmbunătăţirii comportării pereţilor de compartimentare a acestora la acţiuni dinamice
(vibraţii, şocuri).
În anexă, este prezentat un exemplu de calcul al unor prinderi flexibile pentru pereţi
de compartimentare realizaţi din fâşii de b.c.a.
2. TERMINOLOGIE
Prinderi flexibile sisteme de legătură între elementele nestructurale şi cele
structurale care asigură transmiterea încărcărilor gravitaţionale dar care limitează
interacţiunea între acestea în cazul solicitărilor dinamice (în special orizontale acţionând în
planul peretelui).
Elaborat de: Aprobat de: MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl
INCERC AMENAJĂRII TERITORIULUI cu Ord. nr. 258/N/ 02.11.2000
Bucureşti
Prinderi rigide sisteme de legătură între elementele structurale şi cele nestructurale
care permit transmiterea încărcărilor gravitaţionale şi orizontale. Ceilalţi termeni sunt cei
folosiţi în mod uzual în construcţ ii.
Prinderile flexibile trebuie să fie astfel concepute încât să asigure un montaj simplu şi
eficient al fâşiilor prefabricate (din beton celular autoclavizat, fâşii cu goluri din ipsos armat
cu fibre de sticlă, ctc.)
Sistemul de prindere poate fi adoptat şi pentru prinderea scheletului (structurii) de
susţinere a pereţilor uşori realizaţi din plăci de ghips carton sau ipsos armat cu fibre de sticlă.
Sistemele flexibile permit deplasarea relativă (orizontală) între structura de rezistenţă
şi pereţii de compartimentare în planul peretelui despărţitor.
Sistemele flexibile cuprind:
prinderi superioare între fâşii şi elementele structurale orizontale de rezistenţă ale
clădirii (planşee, grinzi);
prinderi laterale între fâşiile de capăt şi elementele structurale verticale ale clădirii
(stâlpi, pereţi structurali de beton armat sau zidărie);
prinderi inferioare între fâşii şi elementele structurale orizontale (plăci, eventual
grinzi întoarse).
Soluţiile de principiu pentru prinderi sunt redate în Planşele 19.
3.2. Materiale
Prinderile flexibile se realizează, de regulă, din profile metalice cu pereţi subţiri şi
accesorii de prindere precum:
tije filetate la ambele capete (şuruburi);
piuliţe;
şaibe;
bolţuri.
Materialele utilizate pentru realizarea profilclor sunt oţeluri de uz general de
diferite calităţi (OL 34, OL 37, OL 44, OL 52) protejate anticorosiv şi/sau rezistente la
coroziune atmosferică (RCA 37, RCA 52, RCB 52).
Tehnologia de formare a profilelor prin îndoire la rece este aplicabilă atât pentru
oţeluri de uz general Ol 34, OL 37, OL 44, OL 52 cât şi pentru cele rezistente la coroziune
atmosferică RCA 37 şi RCA 52 sau RCB 52 (conform P 5480) 4 .
Realizarea profilelor se efectuează prin operaţiuni de debitare şi îndoire, din tablă cu
grosimi cuprinse între 0,7...2 mm. După confecţionare, canturile profilelor se protejează
anticorosiv.
Tehnologia de realizare poate fi industrializată (prin procedee mecanice de realizare a
operaţiilor sus menţionate) sau manuală utilizând scule uzuale precum foarfeci ghilotină şi
dispozitiv de îndoire tip ABKANT.
În afara pieselor metalice, sistemele flexibile de prindere necesită materiale auxiliare
de etanşare şi de acoperire a rosturilor.
Pentru umplerea rosturilor în vederea realizării etanşeităţii corespunzătoare se pot
utiliza:
fâşii tăiate din saltele de vată minerală sau vată de sticlă;
spumă poliuretanică (numai pentru etanşarea rosturilor interioare dintre panouri);
benzi elastice (cauciuc poros, poliuretan elastic, etc.).
Pentru acoperirea rosturilor perimetrale (inclusiv a prinderilor) se pot utiliza pervazuri
din materiale, precum:
profilc PVC:
profile de aluminiu;
fâşii de ipsos armat cu fibre de sticlă.
4. PRINCIPII DE CALCUL ŞI PREVEDERI CONSTRUCTIVE
4.1. Solicitări în planul pereţilor
4.2. Solicitări perpendiculare pe planul pereţilor
Calculul cuprinde:
Dimensionarea şi verificarea capacităţii portante şi a dcformaţiilor pereţilor de
compartimentare sub încălcări statice şi dinamice;
Dimensionarea şi verificarea pieselor de prindere, inclusiv determinarea
coeficientului dinamic Y pentru solicitările produse de şocul moale şi dur.
4.2.1. Dimensionarea şi verificarea capacităţii portante şi a deformaţiilor pereţilor
de compartimentare sub încărcări statice şi dinamice.
4.2.1.1. Verificarea capacităţii portante a peretelui solicitat la şoc moale cu energia
de impact de 240 J ouli.
Şocul "moale" de 240 J este produs experimental de impactul cu suprafaţa peretelui
a unui corp deformabil (sac de nisip) cu greutate de P = 300 N (masa de 30 kg) care cade de
la înălţimea h = 0,80m întro mişcare pendulară şi loveşte centrul panoului (vezi
Comentarii Anexa 1).
Verificarea prin calcul se face în consecinţă la aceste valori ale solicitării, cu
relaţia:
M d max £ M panou cap (4.2)
M d max =Y M st max (4..3)
unde:
M d max momentul încovoietor maxim, produs de o forţă aplicată dinamic în centrul
panoului;
M panou cap momentul capabil al panoului.
Y coeficient dinamic pentru şocul moale, conform paragrafului 4.2.2.3.
M st max momentul încovoietor maxim, produs de aceeaşi forţă aplicată în regim
static, calculat cu relaţia:
P . 1
M st max = 0,8 (4.4)
4
l lungimea panoului
P forţa aplicată static la mijlocul panoului de lungime l;
0,8 coeficient de corecţie între formula de calcul simplificat şi cea a situaţiei reale
de placă rezemată punctual la colţuri şi încărcată cu o forţă concentrată aplicată în mijlocul
panoului;
4.2.1.2. Verificarea capacităţii portante a peretelui la acţiunea unui şoc dur cu energia
de impact de 10 Jouli.
Şocul dur de 10 J este produs experimental prin impactul cu suprafaţa panoului a unui
corp dur (bilă de oţel) cu greutatea de P=10N (masa 1kg) care cade de la înălţimea h=1,00 m
întro mişcare pendulară şi loveşte centrul panoului (vezi Fig. 3 din Comentarii Anexa 1)
Verificarea prin calcul se face pentru aceste valori ale solicitării, cu relaţiile 4.2,4.3
şi 4.4.
Notaţiile şi trimiterile sunt cele de la paragraful anterior.
4.2.1.3. Verificarea deformaţiei maxime (săgeata instantanee) produsă de un şoc
moale având energia de impact de 120 .Jouli
Şocul este produs experimental de impactul cu suprafaţa panoului a unui corp
deformabil (sac de nisip) cu greutatea de P=300N (masa de 30kg) care cade printro mişcare
pendulară de la înălţimea de h=0,40m şi loveşte centrul panoului.
Calculul deplasării laterale (săgeata) se face, pentru valorile solicitărilor de mai sus, cu
relaţia:
D d max = Y D st max (4.5)
D d max săgeata instantanee produsă de şocul mecanic
Y coeficient dinamic pentru şoc, conform paragrafului 4.2.2.3.
D st max deplasarea laterală (săgeata) maximă, calculată din centrul panoului, produsă
de forţa P aplicată în regim static, calculată cu relaţia:
unde:
1 lungimea panoului;
K rigiditatea la încovoiere a secţiunii transversale a panoului, calculată (pentru
panouri monostrat) cu relaţia:
Ep modulul de elasticitate al materialului din panou;
lp momentul de inerţie al panoului;
b lăţimea panoului;
d grosimea panoului;
0,8 coeficient de corecţie între formula de calcul simplificat şi cea a situaţiei reale, de
placă rezemată punctual la colţuri şi încărcată cu o forţă concentrată aplicată în mijlocul
panoului;
Verificarea se face respectând condiţiile:
unde:
He înălţimea de nivel (etaj), în mm.
4.2.1.4. Verificarea deformaţiei maxime (săgeata instantanee) produsă de un şoc
moale, având energia de impact de 30 Jouli.
Şocul este produs în condiţii similare cu cele prezentate la pct. 5.1.4. de o greutate
P=30N (masa de 3 kg) ce cade de la o înălţime h=l,0m şi loveşte centrul panoului.
Calculul deplasării laterale (săgeata) se face, pentru valorile solicitărilor de mai sus, cu
relaţia 4.5.
Verificarea se face respectând condiţiile :
Semnificaţia notaţiilor este aceeaşi ca la pct. 4.2.1.3.
4.2.1.5. Verificarea peretelui la sarcina uniform distribuită, produsă de presiunea
interioară a vântului.
Verificarea se face cu relaţia:
unde:
Mmax momentul maxim d in acţiunea vântului asupra pereţilor de compartimentare;
P n n intensitatea normată a componentei normale a acţiunii vântului, conform
"Încărcări date de vânt" STAS 10101/2090 pct. 2.11;
γF coeficientul parţial de siguranţă, conform STAS 10101/2090;
b lăţimea panoului;
1 lungimea panoului;
M panou cap momentul capabil al panoului.
4.2.2.1. Deplasări în reazeme
Piesele de prindere de la partea superioară sunt în general diferite de cele de la
partea inferioară şi, în consecinţă, sub forţa de calcul care solicită fiecare piesă de prindere,
deplasările elastice înregistrate sunt diferite şi sunt notate:
d r.i st deplasarea în piesa de prindere de la partea inferioară
(reazem inferior);
d r.s st deplasarea în piesa de prindere de la partea superioară
(reazem superior)
În "Comentarii" este prezentat un exemplu de calcul al deplasării elastice cu
procedeul MaxwcllMohr pentru un tip de prindere flexibilă superioară.
4.2.2.2. Dimensionarea prinderii flexibile
Încercările experimentale şi studiile teoretice recomandă grosimi ale tablei (t)
cuprinse între 0,7 şi 2 mm astfel încât piesele metalice să fie flexibile pentru a nu permite
deplasări ale reazemelor panourilor ( d r.i st , d r.s st ) cât mai mari, fiind admise chiar incursiuni
în domeniul postelastic şi deci înregistrarea unor deformaţii remanente.
După alegerea grosimii (t) a profilelor din tablă se determină lungimea pieselor
(a) cu relaţiile:
Pentru a asigura asamblarea panourilor alăturate şi un contact corespunzător între
panou şi profilul de fixare, lungimea acestuia (a) se recomandă să fie cuprinsă între
140 200 mm.
4.2.2.3. Verificarea prinderii flexibile
Verificarea se face cu relaţia:
s d max £ s α ( 4.15)
s d max = st
Y ∙ s max (4.16)
unde:
R rezistenţa de calcul a profilului
Celelalte notaţii ca la paragrafele anterioare.
unde:
Wef modulul de rezistenţă al secţiunii piesei metalice;
a lungimea piesei metalice;
t grosimea piesei metalice;
Y coeficient dinamic, conform paragrafului 4.2.2.4.
4.2.2.4. Calculul coeficientului dinamic Y
4.2.2.4.1. Şoc moale
Relaţia de calcul a coeficientului dinamic Y , în cazul şocului moale este:
unde:
C1 coeficient care ţine seama de reducerea efectului dinamic datorită considerării
deformaţiilor locale ale panourilor din zona lovită;
C2 coeficient ce ţine seama de efectul de şoc "moale", prin considerarea
dcformabilităţii sacului de nisip în momentul impactului;
h diferenţa de înălţime de la care se lansează greutatea P în mişcare pendulară;
P greutatea corpului care loveşte (P=300N. 30N, 10N);
Q greutatea ansamblului de panouri care sub acţiunea şocului intră în mişcare
vibratorie, cel lovit plus câte două de fiecare parte:
D p st deplasarea laterală (săgeata) maximă determinată în centrul panoului, produsă
de forţa P aplicată în regim static;
unde:
d r.s.i. st deplasările reazemelor, superioare respectiv inferioare calculate cu metodele
staticii construcţiilor (vezi Anexa 1).
Coeficienţii de corecţie se pot determina experimental, în lipsa unor date se pot lua:
C1 = 0,5 şi C2 = 0,6.
4.2.2.4.2. Şoc dur.
Relaţia de calcul a coeficientului dinamic Y , în cazul şocului dur este (4.19), cu
coeficienţii de corecţie: C1 = 0,5 şi C2 = 1.
5. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE
La realizarea pereţilor de compartimentare fixaţi cu prinderi flexibile de structura de
rezistenţă, succesiunea operaţiilor tehnologice este următoarea:
trasarea axului peretelui pe elementele de contur ale structurii de
rezistenţă;
trasarea clementelor de fixare în structura (marcarea poziţiei
găurilor pentru dibluri sau bolţuri);
executarea găurilor şi introducerea unor dibluri (lemn, metal, material plastic) sau
împuşcarea bolţurilor;
lipirea unor benzi elastice pe profilele metalice de prindere de structură, cu adezivi
tip prenadez;
aplicarea la partea inferioară a unei folii hidroizolatoarc (dacă este cazul) şi apoi a
distanţierilor (PI. 25,7,8);
fixarea profilelor din tablă subţire ("U" sau "L") pe elementele structurii prin
intermediul piuliţelor cu şaibe strânse pe partea filetată a bolţurilor sau cu şuruburi pentru
lemn sau autofiletante cu şaibe prinse în dibluri (PI. 25,7,8);
montarea panourilor prefabricate (fâşii b.c.a., fâşii de ipsos sau ghips carton şi miez
din ipsos celular sau poliuretan, etc.) în următoarea succesiune (PI. 19);
• se montează întâi un panou marginal, sprijinit jos pe distanţicri şi fixat cu prinderile
laterale;
• se montează apoi un panou adiacent fixat la colţurile comune împreună cu primul, prin
intermediul profilelor de prindere flexibilă ("Z" sau "L") atât la partea superioară cât şi la
cea inferioară;
• se continuă montajul dinspre ambele capete spre interior;
• ultimul panou montat este totdeauna un panou central; acesta se poate monta prin
introducerea sa prin rotire după o axă orizontală (înclinare); rostul superior fiind astfel
dimensionat (5060 mm) încât să permită introducerea acestuia fără dificultate;
verificarea montajului se efectuează, urmărinduse:
• contactul între piesele de prindere şi panouri, introducânduse benzi elastice
suplimentare între profilele metalice şi panouri în cazul unor contacte imperfecte (datorate
fie toleranţelor fie unor defecte locale);
• verticalitatea şi alinierea panourilor;
matarea rosturilor interioare dintre fâşii, fie cu glet de ipsos cu aracet şi eventual
bandă de rost, fie cu spumă poliuretanică;
matarea rosturilor perimetrale cu fâşii de vată minerală sau vată de sticlă;
finisarea conform Normativului C 10483;
aplicarea acoperitorilor de rost; prinderea acestora se face fie de structura de
rezistenţă, fie de peretele de compartimentare.
6. CERINŢE DE CALITATE
Se respectă prevederile de montaj din normativul C 10483.
Recepţia lucrărilor se efectuează conform Normativului pentru verificarea calităţii şi
recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, C 5685, Caietul VIII.
7. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII
Se vor respecta normele generale de protecţia muncii precum şi normele specifice
conform "Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrările de zidărie, montaj
prefabricate şi finisaje în construcţii" elaborate de MMPS Protecţia Muncii 1996.
ANEXA 1
COMENTARII PRIVIND CALCULUL LA ŞOC AL PANOULUI CU
PRINDERI FLEXIBILE
Şocul reprezintă o solicitare severă a unui element de construcţie generată de aplicarea
întrun interval extrem de scurt practic instantaneu a unei forţe de o anumită intensitate,
asupra elementului în cauză. Este un fenomen complex, rezultat din suprapunerea unei stări
de solicitare locală de intensitate marc cu o stare generală de tensiuni şi deformaţii generată
de propagarea undei de şoc în toată masa elementului lovit. În urma unui şoc, elementul intră
întro mişcare ondulatorie; analiza vibraţiilor produse este dificilă datorită contactelor
(ciocnirilor) multiple care se produc precum şi timpului extrem de scurt (10 4 10 2 secunde) în
care toţi parametrii (viteze, forţe, deplasări, deformaţii, tensiuni) îşi modifică intensităţile.
Principalele ipoteze sunt:
corpul care loveşte este un corp inelastic şi, din momentul
contactului, rămâne fixat pe elementul lovit pe toată durata mişcării
subansamblului format din elementul lovit şi corpul căzut;
deformaţia elementului produsă de aplicarea prin şoc a forţei, se
propagă în masa lui, respectă legea lu i Hooke şi este asemenea deformaţiei
produse în element de forţa aplicată static. Rezultă că şi deplasările
elementului ( D d) pot fi exprimate:
Δ d = Y D st (CI)
masa proprie a sistemului real elastic (elementul lovit) se înlocuieşte cu o masă
echivalentă concentrată în punctul de contact, sistemul cu un grad de libertate astfel obţinut
având aceeaşi energie cinetică şi aceeaşi cantitate de mişcare ca şi elementul real lovit;
în evaluarea coeficientului dinamic Y se ţine seama de masa elementului lovit.
Schema de solicitare
Panoul cu prinderi flexibile la partea superioară şi inferioară este acţionat ca în
figura 3.
Panoul are dimensiunile b (lăţime), 1 (lungime) şi d (grosime) iar prinderile flexibile
de la partea superioară şi inferioară au rigiditatea K s , respectiv K i .
Cu notaţiile:
Pentru bara simplu rezemată, acţionată de o sarcină transversală centrală, k1 = 5/8, şi
k2 = 17/35, se poate accepta k1 = k2 = l/2, iar coeficientul dinamic devine:
Formula teoretică de calcul a coeficientului dinamic trebuie corectată pentru a
ţine seama de:
reducerea solicitării în elementul supus la şoc prin considerarea
deformaţiilur locale ale elementului din zona lovită.
În cazul panourilor din BCA valoarea coeficientului este C1 = 0,5;
efectul favorabil de reducere a solicitării în cazul în care corpul
care loveşte înregistrează în momentul impactului deformaţii mari (cazul
şocului moale produs prin lovirea cu un sac de nisip). Coeficientul de
reducere în această situaţie, stabilit experimental, este C2 = 0,6.
Cu precizările anterioare formula coeficientului dinamic este:
unde:
h înălţimea de la care se lansează greutatea P
D p st deplasarea (săgeata) produsă în centrul panoului de forţa P aplicată în regim
static (Fig. 3.c)
D r st deplasarea medie, măsurată la nivelul centrului panoului, datorată elasticităţii
reazemelor (Fig. 3.c). Deplasările reazemelor (δ r.i st , δ r.s st) se determină sub acţiunea statică a
încărcării ce revine fiecărui reazem (P/4):
Se prezintă în continuare verificările la şoc efectuate pentru un ansamblu de perete
format din 6 panouri din BCA având următoarele caracteristici:
dimensiunile panoului 1 = 2,3m; b = 0,6 m; d = 7,5 cm
greutatea panoului 85 daN
modulul de elasticitate EP = 25000 daN/cm 2 .
Panourile sunt prinse flexibil la colţuri.
Verificarea cf. 5.1.1.
Verificarea capacităţii portante a panoului solicitat la şoc moale cu energie de impact
240 J, P = 300N, h = 80 cm.
OBSERVAŢII:
1. Calculul săgeţii se face simplificat utilizând formulele pentru calculul săgeţii unei grinzi
rezemate de rigiditate E1 = K şi încărcate cu o sarcină centrală P:
2. Factorul de reducere (0,8) sa introdus pentru a ţine seama că în realitate
panoul lucrează ca o placă rezemată la colţuri şi încărcată cu o sarcină
concentrată şi că are în raport cu grinda o rigiditate sporită; deplasarea de
placă calculată "exact" cu programul PROCON a fost:
D = 0,109 cm
pentru:
E = 25000 daN/cm 2 ;
μ = 0,5;
l = 2,3 m;
b = 0,6 m;
d = 7,5 cm.
3. Valoarea calculată a deplasării orizontale statice este practic identică cu
săgeata peretelui măsurată experimental.
D p st = 0,115 cm;
Pentru simplificare considerăm reazemele superioare şi inferioare identice şi deci:
Piesa de fixare are caracteristicile geometrice date în Fig. 4.b iar deplasarea permisă de
reazeme se calculează cu procedeul MaxwellMo
OBSERVAŢII:
1. Deplasarea instantanee înregistrată de panoul cu prinderi flexibile este
D r d = Ψ D r st = 18 ∙ (0,115 + 0,165) = 1,8 ∙ 0,28 = 0,504 cm şi este în bună concordanţă cu
deplasarea totală măsurată experimental în cursul testului de 120 J.
[Δd]exp = 0,4 cm
2. Deplasările reazemelor în timpul şocului
D r d = Ψ D r st = 1,8 ∙ 0,165 = 0,298 cm sunt în concordanţă bună cu măsurătorile experimentale
[Δd]exp = 0,25 cm
Comportarea avantajoasă a panoului cu prinderi flaxibile în raport cu panoul fixat
rigid la partea de sus şi în jos este ilustrată de analiza teoretică şi experimentală făcută pe un
panou cu aceleaşi caracteristici (l=2,3m, b=0,6m, d=0,075m, din BCA cu Ep=25000daN/cm 2 ,
solicitat la şoc moale cu energia de impact 240 J.
C1 = 0,5; C2 := 0,3; (şoc moale)
Q = Gl = 85daN; P = 30daN; h = 80cm;
reazemele sunt fixe, deci Δ r st = 0;
săgeata panoului sub sarcina statică P:
OBSERVAŢII:
1. Experimental sa constatat că, întradevăr panoul sa fisurat puternic sub
acţiunea şocului şi după 4 lovituri sa rupt în zona centrală.
2. Deplasarea totală instantanee a panoului de calcul
D d = Ψ D st = 14 ∙ 0,029 = 0,4cm a fost comparabilă cu săgeata experimentală maximă
[Δd]exp = 0,32 cm
PLANŞA 1
LEGENDA
1. Panou sau fâşie de perete
2. Planşeu superior (tavan, grindă)
3. Planşeu inferior (pardoseală)
4. Acoperitor de rost
5. Şapă de egalizare
6. Profil de colţ (plintă)
7. Prindere superioară
8. Prindere inferioară
9. Rosturi între panouri (fâşii)
10. Element perimetral (zid,stâlp)
11. Distanţier
12. Surub de prindere
13. Material de etanşare
14. Bolţ
15. Prindere laterală
Hu = distanţa între planşee
b = lăţimea panoului (fâşiei)
hrs = lăţime rost superior
hri = lăţime rost inferior
hrl = lăţime rost