Sunteți pe pagina 1din 32

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI 

ORDIN Nr. 258/N/ 
din: 02.11.2000 

Având în vedere: 
­  Avizul Co nsi l iu lu i Tehnico­Ştiinţific nr. 104    12.06.2000 
­  În   temeiul   H.G.   nr.   456  /   1994   republicată,   privind   organizarea   şi funcţionarea 
Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, 
­  În    conformitate  cu    Hotărârea    Parlamentului    nr.    57  /  21.12.1999  şi    a  Decretului 
nr. 433 / 22.12.1 999, 
Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul 

ORDIN: 

Art.  1  ­  Se  aprobă  reglementarea  :  "Ghid  de  proiectare  şi  execuţie  pentru  prinderea 
elastică  a  pereţilor de  compartimentare  de  structura  de rezistenţă", indicativ GP 053­ 
2000. 
Art. 2 ­  Reglementarea   tehnică   de   la  art.  I  se   publică   în   Buletinul Construcţiilor. 
Art. 3 ­  Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor. 
Art.  4  ­  Direcţia  Programe  de  Cercetare  şi  Reglementări  Tehnice  va  aduce  la  îndeplinire 
prevederile prezentului ordin. 

MINISTRU 

NICOLAE NOICA
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI 

GHID DE PROIECTARE Şl EXECUŢIE 
PENTRU PRINDEREA ELASTICĂ A 
PEREŢILOR DE COMPARTIMENTARE 
DE STRUCTURA DE REZISTENŢĂ 
INDICATIV GP 053­2000 

Elaborat de: 
INCERC­Cluj Napoca 

Elaboratori: Director:  lug. loan Botez 
Şef colectiv:  Ing. Ovidiu Dumitrescu 
Responsabil temă:  Ing. Mircea Păstrăv 

Avizat de: 
DIRECŢIA PROGRAME DE CERCETARE ŞI REGLEMENTĂRI 
TEHNICE 

Director:  Ing. Octavian Mănoiu 
Responsabil temă:  Ing. Eugenia Hintea
CUPRINS 

1. DOMENII DE UTILIZARE ............................................................................................105 

2.TERMINOLOGIE ............................................................................................................105 

3.SOLIITI CONSTRUCTIVE ............................................................................................106 

4.PRINCIPII DE CALCUL ŞI PREVEDERI CONSTRUCTIVE ..................................107 

5.TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE ....................................................................................115 

6.CERINŢE DE CĂUTATE ................................................................................................116 

7.MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII .............................................................................116 
ANEXA 1 ­ Comentarii privind calculul la şoc al panoului cu prinderi 
flexibile ..................................................................................................................................1 17 

PLANŞE 1­9 .........................................................................................................................127
GHID DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE PENTRU PRINDEREA  INDICATIV 
ELASTICĂ A PEREŢILOR DE COMPARTIMENTARE DE  GP 053­2000 
STRUCTURA DE REZISTENŢA 

1. DOMENII DE UTILIZARE 

Ghidul de faţă are ca scop prezentarea modului de alcătuire, a principiilor de calcul, a 
tehnologici  de  execuţie  şi  a  cerinţelor  de  calitate  ale  prinderilor  flexibile  a  pereţilor  de 
compartimentare  realizaţi  din  elemente  autoportante  (fâşii  beton  celular  autoclavizat,  plăci 
de ipsos cu goluri, panouri tristrat cu feţe din plăci de ipsos şi miez din poliuretan, ctc.) de 
elementele structurale. 
Prinderile  flexibile  sunt  în  esenţă  prinderi  mecanice  uscate  şi  conferă  pereţilor  de 
compartimentare caracteristici specifice celor dcmontabili sau amovibili. 
Rolul  prinderilor  flexibile  este  să  reducă  interacţiunea  între  cele  două  tipuri  de 
elemente  în  cazul  solicitărilor  datorate  acţiunii  seismice  acţionând  în  planul  acestora  şi 
totodată să le îmbunătăţească comportarea la acţiuni dinamice perpendiculare pe planul lor. 
Principalele  domenii  de  utilizare  ale  prinderilor  flexibile  între  pereţii  de 
compartimentare şi elementele structurale sunt la: 
­ clădiri de locuit, social­administrative cu structura de rezistenţă flexibilă (cadre de 
beton armat) cu pereţi de compartimentare autoportanţi; 
­ clădiri  cu  alte  destinaţii  cu  structuri  diverse  cu  partiu  flexibil,  în  vederea 
îmbunătăţirii  comportării  pereţilor  de  compartimentare  a  acestora  la  acţiuni  dinamice 
(vibraţii, şocuri). 
În anexă, este prezentat un exemplu de calcul al unor prinderi flexibile pentru pereţi 
de compartimentare realizaţi din fâşii de b.c.a. 

2. TERMINOLOGIE 

Prinderi  flexibile  ­  sisteme  de  legătură  între  elementele  nestructurale  şi  cele 
structurale  care  asigură  transmiterea  încărcărilor  gravitaţionale  dar  care  limitează 
interacţiunea între acestea în cazul solicitărilor dinamice (în special orizontale acţionând în 
planul peretelui). 

Elaborat de:  Aprobat    de:    MINISTRUL    LUCRĂRILOR    PUBLICE    Şl 
INCERC  AMENAJĂRII TERITORIULUI cu Ord. nr. 258/N/ 02.11.2000
Bucureşti 
Prinderi rigide ­ sisteme de legătură între elementele structurale şi cele nestructurale 
care  permit  transmiterea  încărcărilor  gravitaţionale  şi  orizontale.  Ceilalţi  termeni  sunt  cei 
folosiţi în mod uzual în construcţ ii. 

3. SOLUŢ II  CONSTRUCTIVE 

3.1.  Principii de alcătuire 

Prinderile flexibile trebuie să fie astfel concepute încât să asigure un montaj simplu şi 
eficient al fâşiilor prefabricate (din beton celular autoclavizat, fâşii cu goluri din ipsos armat 
cu fibre de sticlă, ctc.) 
Sistemul  de  prindere  poate  fi  adoptat  şi  pentru  prinderea  scheletului  (structurii)  de 
susţinere a pereţilor uşori realizaţi din plăci de ghips carton sau ipsos armat cu fibre de sticlă. 
Sistemele  flexibile permit deplasarea relativă (orizontală) între structura de rezistenţă 
şi pereţii de compartimentare în planul peretelui despărţitor. 
Sistemele flexibile cuprind: 
­ prinderi  superioare  între  fâşii  şi  elementele  structurale  orizontale  de  rezistenţă  ale 
clădirii (planşee, grinzi); 
­ prinderi laterale între fâşiile  de capăt şi  elementele  structurale  verticale ale  clădirii 
(stâlpi, pereţi structurali de beton armat sau zidărie); 
­ prinderi  inferioare  între  fâşii  şi  elementele  structurale  orizontale  (plăci,  eventual 
grinzi întoarse). 
Soluţiile de principiu pentru prinderi sunt redate în Planşele 1­9. 

3.2.  Materiale 

Prinderile  flexibile  se  realizează,  de  regulă,  din  profile  metalice  cu  pereţi  subţiri  şi 
accesorii de prindere precum: 
­ tije filetate la ambele capete (şuruburi); 
­ piuliţe; 
­ şaibe; 
­ bolţuri. 
Materialele  utilizate  pentru  realizarea  profilclor  sunt  oţeluri  de  uz  general    de 
diferite  calităţi  (OL  34,  OL  37,  OL  44,  OL  52)  protejate anticorosiv şi/sau rezistente la 
coroziune atmosferică (RCA 37, RCA 52, RCB 52). 
Tehnologia  de  formare  a  profilelor  prin  îndoire  la  rece  este  aplicabilă  atât  pentru 
oţeluri de uz general Ol 34, OL 37, OL 44, OL 52 cât şi pentru cele rezistente la coroziune 
atmosferică RCA 37 şi RCA 52 sau RCB 52 (conform P 54­80) 4 . 
Realizarea profilelor se efectuează prin operaţiuni de debitare şi îndoire, din tablă cu 
grosimi  cuprinse  între  0,7...2  mm.  După  confecţionare,  canturile  profilelor  se  protejează 
anticorosiv. 
Tehnologia de realizare poate fi industrializată (prin procedee mecanice de realizare a 
operaţiilor  sus  menţionate)  sau  manuală  utilizând  scule  uzuale  precum  foarfeci  ghilotină  şi 
dispozitiv de îndoire tip ABKANT. 
În afara pieselor metalice, sistemele flexibile de prindere necesită materiale auxiliare 
de etanşare şi de acoperire a rosturilor. 
Pentru  umplerea  rosturilor  în  vederea  realizării  etanşeităţii  corespunzătoare  se  pot 
utiliza: 
­ fâşii tăiate din saltele de vată minerală sau vată de sticlă;
­ spumă poliuretanică (numai pentru etanşarea rosturilor interioare dintre panouri); 
­ benzi elastice (cauciuc poros, poliuretan elastic, etc.). 
Pentru acoperirea rosturilor perimetrale (inclusiv a prinderilor) se pot utiliza pervazuri 
din materiale, precum: 
­ profilc PVC: 
­ profile de aluminiu; 
­ fâşii de ipsos armat cu fibre de sticlă. 

4. PRINCIPII DE CALCUL ŞI PREVEDERI CONSTRUCTIVE 

4.1. Solicitări în planul pereţilor 

Datorită alcă tuir ii  prinderilor flexibile, care permit deplasarea relativă orizontală în 


planul pereţilor despărţitori, nu se efectuează calcule pentru solicitările după această direcţie. 
Pentru ca acestea să­şi îndeplinească rolul de separare între structură şi pereţii despărţitori este 
necesar  a  se  respecta  o  lăţ ime  a  rosturilor  verticale  între  pereţii  despărţitori şi  structura de 
rezistenţă, de (vezi Planşa 1): 
2 d  lr  > D r  + 10 mm  (4.1) 
unde:
d  lr  ­  lăţimea rostului
D r  ­  deplasarea relativă de  nivel, calculată pentru structură, conform Normativului pentru 
proiectarea  antiseismică  a  construcţiilor  de  locuinţe,  social­culturalc,  agrozootehnice  şi 
industriale, P 100­92. 

4.2. Solicitări perpendiculare pe planul pereţilor 

Pe  direcţia  perpendiculară  planului  pereţilor  despărţitori  se  efectuează  verificarea 


ansamblului de perete şi a prinderilor flexibile la acţiunea: 
­  şocului moale; 
­  şocului dur; 
­  presiunii interioare a vântului. 

Calculul cuprinde: 
­  Dimensionarea  şi  verificarea  capacităţii  portante  şi  a  dcformaţiilor  pereţilor  de 
compartimentare sub încălcări statice şi dinamice; 
­  Dimensionarea  şi  verificarea  pieselor  de  prindere,  inclusiv  determinarea 
coeficientului dinamic Y  pentru solicitările produse de şocul moale şi dur. 

4.2.1. Dimensionarea şi verificarea capacităţii portante şi a deformaţiilor pereţilor 
de compartimentare sub încărcări statice şi dinamice. 

4.2.1.1. Verificarea capacităţii portante a peretelui solicitat la şoc moale cu energia 
de impact de 240 J ouli. 
Şocul "moale" de 240 J este produs experimental de impactul cu suprafaţa peretelui 
a unui corp deformabil (sac de nisip) cu greutate de P = 300 N (masa de 30 kg) care cade de 
la  înălţimea  h  =  0,80m  într­o  mişcare  pendulară  şi  loveşte  centrul  panoului  (vezi 
Comentarii ­ Anexa 1). 
Verificarea  prin  calcul  se  face  în  consecinţă  la  aceste  valori  ale  solicitării,  cu
relaţia: 
M d max £  M panou cap  (4.2) 
M d max  =Y M st max  (4..3) 
unde: 
M d max  ­ momentul încovoietor maxim, produs de o forţă aplicată dinamic în centrul 
panoului; 
M panou cap  ­ momentul capabil al panoului.
Y  ­ coeficient dinamic pentru şocul moale, conform paragrafului 4.2.2.3. 
M st max  ­  momentul  încovoietor  maxim,  produs  de  aceeaşi  forţă  aplicată  în  regim 
static, calculat cu relaţia: 
P . 1 
M st max  =  0,8  (4.4) 

l ­ lungimea panoului 
P ­ forţa aplicată static la mijlocul panoului de lungime l; 
0,8 ­ coeficient de corecţie între formula de calcul simplificat şi cea a situaţiei reale 
de placă rezemată punctual  la  colţuri şi încărcată cu o forţă concentrată aplicată în mijlocul 
panoului; 

4.2.1.2. Verificarea capacităţii portante a peretelui la acţiunea unui şoc dur cu energia 
de impact de 10 Jouli. 
Şocul dur de 10 J este produs experimental prin impactul cu suprafaţa panoului a unui 
corp dur (bilă de oţel) cu greutatea de P=10N (masa 1kg) care cade de la înălţimea h=1,00 m 
într­o mişcare pendulară şi loveşte centrul panoului (vezi Fig. 3 din Comentarii ­ Anexa 1) 
Verificarea prin calcul se face pentru aceste valori ale solicitării, cu relaţiile 4.2,4.3 
şi 4.4. 
Notaţiile şi trimiterile sunt cele de la paragraful anterior. 

4.2.1.3. Verificarea  deformaţiei  maxime  (săgeata  instantanee)  produsă  de  un  şoc 
moale având energia de impact de 120 .Jouli 
Şocul  este  produs  experimental  de  impactul  cu  suprafaţa  panoului  a  unui  corp 
deformabil (sac de nisip) cu greutatea de P=300N (masa de 30kg) care cade printr­o mişcare 
pendulară de la înălţimea de h=0,40m şi loveşte centrul panoului. 
Calculul deplasării laterale (săgeata) se face, pentru valorile solicitărilor de mai sus, cu 
relaţia:
D d max  = Y D st max  (4.5)
D d max  ­ săgeata instantanee produsă de şocul mecanic
Y  ­ coeficient dinamic pentru şoc, conform paragrafului 4.2.2.3.
D st max  ­ deplasarea laterală (săgeata) maximă, calculată din centrul panoului, produsă 
de forţa P aplicată în regim static, calculată cu relaţia: 

unde: 
1 ­ lungimea panoului; 
K  ­  rigiditatea  la  încovoiere  a  secţiunii  transversale  a  panoului,  calculată  (pentru 
panouri monostrat) cu relaţia:
Ep  ­ modulul de elasticitate al materialului din panou; 
lp  ­ momentul de inerţie al panoului; 
b  ­ lăţimea panoului; 
d  ­ grosimea panoului; 
0,8 ­ coeficient de corecţie între formula de calcul simplificat şi cea a situaţiei reale, de 
placă  rezemată  punctual  la  colţuri  şi  încărcată  cu  o  forţă  concentrată  aplicată  în  mijlocul 
panoului; 
Verificarea se face respectând condiţiile: 

unde: 
He  ­ înălţimea de nivel (etaj), în mm. 

4.2.1.4.  Verificarea  deformaţiei  maxime  (săgeata  instantanee)  produsă  de  un  şoc 
moale, având energia de impact de 30 Jouli. 
Şocul  este  produs  în  condiţii  similare  cu  cele  prezentate  la  pct.  5.1.4.  de  o  greutate 
P=30N (masa de 3 kg) ce cade de la o înălţime h=l,0m şi loveşte centrul panoului. 
Calculul deplasării laterale (săgeata) se face, pentru valorile solicitărilor de mai sus, cu 
relaţia 4.5. 
Verificarea se face respectând condiţiile : 

Semnificaţia notaţiilor este aceeaşi ca la pct. 4.2.1.3. 
4.2.1.5.  Verificarea  peretelui  la  sarcina  uniform  distribuită,  produsă  de  presiunea 
interioară a vântului. 
Verificarea se face cu relaţia: 

unde: 
Mmax  ­  momentul maxim d in acţiunea vântului asupra pereţilor de compartimentare; 
P n n  ­  intensitatea  normată  a  componentei  normale  a  acţiunii  vântului,  conform 
"Încărcări date de vânt" STAS 10101/20­90 pct. 2.11; 
γF  ­  coeficientul parţial de siguranţă, conform STAS 10101/20­90; 
b  ­  lăţimea panoului; 
1  ­  lungimea panoului; 
M panou cap  ­ momentul capabil al panoului. 

4.2.1.6.  Verificarea  deformaţiei  peretelui  produsă  de  presiunea  interioară  a  vântului. 


Calculul săgeţii se face cu relaţia:
unde:
D max  ­ săgeata la mijlocul panoului de lungime 1, simplu rezemat la capete şi încărcat 
cu sarcina uniform distribuită; 
Celelalte notaţii ca la paragraful anterior. 
Verificarea se face respectând condiţiile: 

4.2.2.  Dimensionarea  şi  verificarea  pieselor  de  prindere,  inclusiv  determinarea 


coeficientului dinamic Y . 
Piesele de prindere se plasează la partea superioară (s) sau inferioară (i) a panoului 
la colţurile acestuia şi asigură: 
­  legătura (conlucrarea) cu panoul alăturat în preluarea şocului; 
­  fixarea  elastică  a  panoului  faţă  de  elementele  structurale  de  la 
partea superioară (grinda de cadru, planşeu) şi inferioară (planşeu). 

4.2.2.1. Deplasări în reazeme 

Piesele  de  prindere  de  la  partea  superioară  sunt  în  general  diferite  de  cele  de  la 
partea inferioară şi, în consecinţă, sub forţa de calcul care solicită fiecare piesă de prindere, 
deplasările elastice înregistrate sunt diferite şi sunt notate:
d  r.i st  ­  deplasarea  în  piesa  de  prindere  de  la  partea  inferioară 
(reazem inferior);
d  r.s st  ­  deplasarea  în  piesa  de  prindere  de  la  partea  superioară 
(reazem superior) 
În  "Comentarii"  este  prezentat  un  exemplu  de  calcul  al  deplasării  elastice  cu 
procedeul Maxwcll­Mohr pentru un tip de prindere flexibilă superioară.
4.2.2.2. Dimensionarea prinderii flexibile 

Încercările  experimentale  şi  studiile  teoretice  recomandă  grosimi  ale  tablei  (t) 
cuprinse între 0,7 şi 2 mm astfel încât piesele metalice  să  fie flexibile pentru a nu permite 
deplasări ale reazemelor panourilor ( d  r.i st , d  r.s st  ) cât mai mari, fiind admise chiar incursiuni 
în domeniul postelastic şi deci înregistrarea unor deformaţii remanente. 
După  alegerea  grosimii  (t)  a  profilelor din  tablă  se determină lungimea pieselor 
(a) cu relaţiile: 

Pentru  a  asigura  asamblarea  panourilor  alăturate  şi  un  contact  corespunzător  între 
panou  şi  profilul  de  fixare,  lungimea  acestuia  (a)  se  recomandă  să  fie  cuprinsă  între 
140 ­ 200 mm. 

4.2.2.3. Verificarea prinderii flexibile 

Verificarea se face cu relaţia:

s  d max £ s  α  ( 4.15)

s  d max  = st 
Y ∙ s  max  (4.16) 

unde: 
R ­ rezistenţa de calcul a profilului 
Celelalte notaţii ca la paragrafele anterioare.
unde: 
Wef  ­  modulul de rezistenţă al secţiunii piesei metalice; 
a  ­  lungimea piesei metalice; 
t  ­  grosimea piesei metalice;
Y ­ coeficient dinamic, conform paragrafului 4.2.2.4. 

4.2.2.4. Calculul coeficientului dinamic Y 

4.2.2.4.1. Şoc moale 
Relaţia de calcul a coeficientului dinamic Y , în cazul şocului moale este: 

unde: 
C1  ­  coeficient care ţine seama de reducerea efectului dinamic datorită considerării 
deformaţiilor locale ale panourilor din zona lovită; 
C2  ­  coeficient  ce  ţine  seama  de  efectul  de  şoc  "moale",  prin  considerarea 
dcformabilităţii sacului de nisip în momentul impactului; 
h  ­  diferenţa de înălţime de la care se lansează greutatea P în mişcare pendulară; 
P  ­  greutatea corpului care loveşte (P=300N. 30N, 10N); 
Q  ­  greutatea  ansamblului  de  panouri  care  sub  acţiunea  şocului  intră  în  mişcare 
vibratorie, cel lovit plus câte două de fiecare parte:

D p st  ­ deplasarea laterală (săgeata) maximă determinată în centrul panoului, produsă 
de forţa P aplicată în regim static;
unde:
d  r.s.i. st  ­ deplasările reazemelor, superioare respectiv inferioare calculate cu metodele 
staticii construcţiilor (vezi Anexa 1). 
Coeficienţii de corecţie se pot determina experimental, în lipsa unor date se pot lua: 
C1 = 0,5 şi C2  = 0,6. 

4.2.2.4.2. Şoc dur. 
Relaţia  de  calcul  a  coeficientului  dinamic Y ,  în  cazul  şocului  dur  este  (4.19),  cu 
coeficienţii de corecţie: C1  = 0,5 şi C2 = 1. 

5. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE 

La realizarea pereţilor de compartimentare fixaţi cu prinderi flexibile de structura de 
rezistenţă, succesiunea operaţiilor tehnologice este următoarea: 
­ trasarea  axului  peretelui  pe  elementele  de  contur  ale  structurii  de 
rezistenţă; 
­  trasarea    clementelor  de    fixare  în  structura    (marcarea    poziţiei 
găurilor pentru dibluri sau bolţuri); 
­ executarea  găurilor  şi  introducerea  unor  dibluri  (lemn, metal,  material  plastic)  sau 
împuşcarea bolţurilor; 
­ lipirea unor benzi elastice pe profilele metalice de prindere de structură, cu adezivi 
tip prenadez; 
­ aplicarea  la partea inferioară a unei  folii  hidroizolatoarc (dacă este cazul) şi apoi a 
distanţierilor (PI. 2­5,7,8); 
­ fixarea  profilelor  din  tablă  subţire  ("U"  sau  "L")  pe  elementele  structurii  prin 
intermediul  piuliţelor  cu  şaibe  strânse  pe  partea  filetată  a  bolţurilor  sau  cu  şuruburi  pentru 
lemn sau autofiletante cu şaibe prinse în dibluri (PI. 2­5,7,8); 
­ montarea panourilor prefabricate (fâşii b.c.a., fâşii de ipsos sau ghips carton şi miez 
din ipsos celular sau poliuretan, etc.) în următoarea succesiune (PI. 1­9); 
•  se  montează  întâi  un  panou  marginal,  sprijinit  jos  pe  distanţicri  şi  fixat  cu  prinderile 
laterale; 
•  se montează apoi un panou adiacent fixat la colţurile comune împreună cu primul, prin 
intermediul profilelor de prindere flexibilă ("Z" sau "L") atât la partea superioară cât şi la 
cea inferioară; 
•  se continuă montajul dinspre ambele capete spre interior; 
•  ultimul  panou  montat  este  totdeauna  un  panou  central;  acesta  se  poate  monta  prin 
introducerea  sa  prin  rotire  după  o  axă  orizontală  (înclinare);  rostul  superior  fiind  astfel 
dimensionat (50­60 mm) încât să permită introducerea acestuia fără dificultate; 
­ verificarea montajului se efectuează, urmărindu­se: 
•  contactul  între  piesele  de  prindere  şi  panouri,  introducându­se  benzi  elastice 
suplimentare între profilele metalice şi panouri în cazul unor contacte imperfecte (datorate 
fie toleranţelor fie unor defecte locale); 
•  verticalitatea şi alinierea panourilor; 
­ matarea  rosturilor  interioare  dintre  fâşii,  fie  cu  glet  de  ipsos  cu  aracet  şi  eventual 
bandă de rost, fie cu spumă poliuretanică; 
­ matarea rosturilor perimetrale cu fâşii de vată minerală sau vată de sticlă; 
­ finisarea conform Normativului C 104­83; 
­ aplicarea  acoperitorilor  de  rost;  prinderea  acestora  se  face  fie  de  structura  de 
rezistenţă, fie de peretele de compartimentare.
6. CERINŢE DE CALITATE 

Se respectă prevederile de montaj din normativul C 104­83. 
Recepţia  lucrărilor  se  efectuează  conform  Normativului  pentru  verificarea calităţii  şi 
recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, C 56­85, Caietul VIII. 

7. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII 

Se  vor  respecta  normele  generale  de  protecţia  muncii  precum  şi  normele  specifice 
conform  "Norme  specifice  de  securitate  a  muncii  pentru  lucrările  de  zidărie,  montaj 
prefabricate şi finisaje în construcţii" elaborate de MMPS ­ Protecţia Muncii 1996. 

ANEXA 1 

COMENTARII PRIVIND CALCULUL LA ŞOC AL PANOULUI CU 
PRINDERI FLEXIBILE 

Şocul reprezintă o solicitare severă a unui element de construcţie generată de aplicarea 
într­un  interval  extrem  de  scurt ­ practic instantaneu  ­  a unei  forţe  de o  anumită  intensitate, 
asupra elementului în  cauză. Este un fenomen complex, rezultat din  suprapunerea unei  stări 
de solicitare  locală de intensitate marc cu o stare generală de tensiuni şi deformaţii  generată 
de propagarea undei de şoc în toată masa elementului lovit. În urma unui şoc, elementul intră 
într­o  mişcare  ondulatorie;  analiza  vibraţiilor  produse  este  dificilă  datorită  contactelor 
(ciocnirilor) multiple care se produc precum şi timpului extrem de scurt (10 4  ­ 10 2  secunde) în 
care toţi parametrii (viteze, forţe, deplasări, deformaţii, tensiuni) îşi modifică intensităţile. 

Principalele ipoteze sunt: 
­  corpul  care  loveşte  este  un  corp  inelastic  şi,  din  momentul 
contactului,  rămâne  fixat  pe  elementul  lovit  pe  toată  durata  mişcării 
subansamblului format din elementul lovit şi corpul căzut; 
­ deformaţia  elementului  produsă  de  aplicarea  prin  şoc  a  forţei,  se 
propagă  în  masa  lui,  respectă  legea  lu i  Hooke  şi  este  asemenea  deformaţiei 
produse  în  element  de  forţa  aplicată  static.  Rezultă  că  şi  deplasările 
elementului ( D d) pot fi exprimate: 
Δ d  = Y D st  (CI) 
­  masa  proprie  a  sistemului  real  elastic  (elementul  lovit)  se  înlocuieşte  cu  o  masă 
echivalentă concentrată în punctul de contact, sistemul cu un grad de libertate astfel obţinut 
având aceeaşi energie cinetică şi aceeaşi cantitate de mişcare ca şi elementul real lovit; 
­  în evaluarea coeficientului dinamic Y  se ţine seama de masa elementului lovit. 

Schema de solicitare 
Panoul  cu  prinderi  flexibile  la  partea  superioară  şi  inferioară  este  acţionat  ca  în 
figura 3. 
Panoul are dimensiunile b (lăţime), 1 (lungime) şi d (grosime) iar prinderile flexibile 
de la partea superioară şi inferioară au rigiditatea K s , respectiv K i . 
Cu notaţiile:
Pentru bara simplu rezemată, acţionată de o sarcină transversală centrală, k1  = 5/8, şi 
k2 = 17/35, se poate accepta k1 = k2 = l/2, iar coeficientul dinamic devine: 

Formula   teoretică   de   calcul   a   coeficientului   dinamic   trebuie corectată pentru a 
ţine seama de: 
­ reducerea  solicitării  în  elementul  supus  la  şoc  prin  considerarea 
deformaţiilur locale ale elementului din zona lovită. 

În cazul panourilor din BCA valoarea coeficientului este C1  = 0,5; 
­ efectul  favorabil  de  reducere  a  solicitării  în  cazul  în  care  corpul 
care  loveşte  înregistrează  în  momentul  impactului  deformaţii  mari  (cazul 
şocului  moale  produs  prin  lovirea  cu  un  sac  de  nisip).  Coeficientul  de 
reducere în această situaţie, stabilit experimental, este C2 = 0,6. 
Cu precizările anterioare formula coeficientului dinamic este:
unde: 
h ­ înălţimea de la care se lansează greutatea P
D p st  ­  deplasarea  (săgeata)  produsă  în  centrul  panoului  de  forţa  P  aplicată  în  regim 
static (Fig. 3.c)
D r st  ­  deplasarea  medie,  măsurată  la  nivelul  centrului  panoului,  datorată  elasticităţii 
reazemelor (Fig. 3.c). Deplasările reazemelor (δ r.i st , δ r.s st) se determină sub acţiunea statică a 
încărcării ce revine fiecărui reazem (P/4): 

Q  ­  greutatea  ansamblului  de panouri  care,  sub  acţiunea  şocului intră      în     mişcare 


ondulatorie;     încercările     experimentale     au      confirmat  antrenarea  în  mişcare  a  panoului 
lovit (Gi) şi a câte două panouri alăturate din stânga şi din dreapta panoului lovit, calculate: 
Q = Gi + [Gi­2:+ Gi­1 + Gi+1 + Gi+2]  (C8) 
P ­ greutatea corpului care loveşte. 

Se  prezintă  în  continuare  verificările  la  şoc  efectuate  pentru  un  ansamblu  de  perete 
format din 6 panouri din BCA având următoarele caracteristici: 
­ dimensiunile panoului 1 = 2,3m; b = 0,6 m; d = 7,5 cm 
­ greutatea panoului 85 daN 
­ modulul de elasticitate EP = 25000 daN/cm 2 . 

Panourile sunt prinse flexibil la colţuri. 
Verificarea cf. 5.1.1. 
Verificarea capacităţii portante a panoului solicitat la şoc moale cu energie de impact 
240 J, P = 300N, h = 80 cm.
OBSERVAŢII: 

1.  Calculul  săgeţii  se  face  simplificat  utilizând  formulele  pentru  calculul  săgeţii  unei  grinzi 
rezemate de rigiditate E1 = K şi încărcate cu o sarcină centrală P: 

2.  Factorul  de  reducere  (0,8)  s­a  introdus  pentru  a  ţine  seama  că  în  realitate 
panoul  lucrează  ca  o  placă  rezemată  la  colţuri  şi  încărcată  cu  o  sarcină 
concentrată  şi  că  are  în  raport  cu  grinda  o  rigiditate  sporită;  deplasarea  de 
placă calculată "exact" cu programul PROCON a fost:
D  =  0,109 cm 
pentru: 
E =  25000 daN/cm 2 ; 
μ  =  0,5; 
l  = 2,3 m; 
b  = 0,6 m; 
d  = 7,5 cm. 
3. Valoarea  calculată  a  deplasării  orizontale  statice  este  practic  identică  cu 
săgeata peretelui măsurată experimental.
D p st  = 0,115 cm; 

Pentru simplificare considerăm reazemele superioare şi inferioare identice şi deci: 

Piesa de fixare are caracteristicile geometrice date în Fig. 4.b iar deplasarea permisă de 
reazeme se calculează cu procedeul Maxwell­Mo
OBSERVAŢII: 
1. Deplasarea  instantanee  înregistrată  de  panoul  cu  prinderi  flexibile  este
D r d  = Ψ D r st  = 18 ∙ (0,115 + 0,165) = 1,8 ∙ 0,28 = 0,504 cm  şi este în bună  concordanţă  cu 
deplasarea  totală  măsurată  experimental  în  cursul testului de 120 J. 
[Δd]exp = 0,4 cm 
2. Deplasările reazemelor în timpul şocului
D r d  = Ψ D r st  = 1,8 ∙ 0,165 = 0,298 cm sunt în concordanţă bună cu măsurătorile experimentale 
[Δd]exp = 0,25 cm 

Comportarea  avantajoasă  a  panoului  cu  prinderi  flaxibile  în  raport  cu  panoul  fixat 
rigid la partea de sus şi în jos este ilustrată de analiza teoretică şi experimentală făcută pe un 
panou cu aceleaşi caracteristici (l=2,3m, b=0,6m, d=0,075m, din BCA cu Ep=25000daN/cm 2 , 
solicitat la şoc moale cu energia de impact 240 J.
C1 = 0,5; C2 := 0,3; (şoc moale) 
Q  = Gl = 85daN; P = 30daN; h = 80cm; 
reazemele sunt fixe, deci Δ r st = 0; 
săgeata panoului sub sarcina statică P: 

OBSERVAŢII: 
1. Experimental  s­a  constatat  că,  într­adevăr  panoul  s­a  fisurat  puternic  sub 
acţiunea şocului şi după 4 lovituri s­a rupt în zona centrală. 
2.  Deplasarea  totală  instantanee  a  panoului  de  calcul
D d  =  Ψ D st  =  14  ∙  0,029  =  0,4cm  a  fost  comparabilă  cu  săgeata  experimentală  maximă 
[Δd]exp = 0,32 cm 

PLANŞA 1

LEGENDA 

1.  Panou sau fâşie de perete 
2.  Planşeu superior (tavan, grindă) 
3.  Planşeu inferior (pardoseală) 
4.  Acoperitor de rost 
5.  Şapă de egalizare 
6.  Profil de colţ (plintă) 
7.  Prindere superioară 
8.  Prindere inferioară 
9.  Rosturi între panouri (fâşii) 
10.  Element perimetral (zid,stâlp) 
11.  Distanţier 
12.  Surub de prindere 
13.  Material de etanşare 
14.  Bolţ 
15.  Prindere laterală 

Hu = distanţa între planşee 
b  = lăţimea panoului (fâşiei) 
hrs = lăţime rost superior 
hri  = lăţime rost inferior 
hrl  = lăţime rost