Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. In cazul infractiunii de port nelegal de decoratii sau semne distinctive, participatia penala:
a. este posibila sub toate formele, inclusiv cea a coautoratului;
b. nu este posibila;
c. este posibila doar sub forma instigarii si a complicitatii.
7. In cazul infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, prevazuta de art. 242 C.pen. , forma
de vinovatie ceruta de lege este:
a. intentia directa, in toate cazurile;
b. culpa, in cazul alin. 2 ;
c. praeterintentia , in cazul alin. b.
9. Infractiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 242 C. pen.) are ca element material în
varianta tip:
a. retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instantă de judecată, sau
de un alt organ de jurisdictie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele
mentionate să ajungă la acesta;
b. sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în
păstrarea ori în detinerea unui organ sau unei institutii de stat, ori a unei alte unităti din cele la care se
referă art. 145 C. pen.;
c. sustragerea oricărui înscris aflat în păstrarea sau detinerea unei persoane juridice de drept privat, dacă
acest înscris avea o valoare stiintifică deosebită pentru subiectul pasiv.
10. Pentru a atrage incidenta dispozitiilor din art. 239 alin. (1) C. pen., amenintarea trebuie să:
a. să fie săvârsită contra unui functionar public care nu îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii
de stat, aflat în exercitiul functiunii, ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii;
b. sa fie savarsita atat nemijlocit, cat si prin intermediul altor persoane;
c. să fie comisă prin mijloace de comunicare directă.
11. In cazul infractiunii de sustragere de sub sechestru, prevazuta de art. 244 alin. 1 C.pen., subiectul
activ al infractiunii poate fi:
a. doar custodele;
b. orice persoana, chiar si proprietarul bunului ;
c. numai un functionar public.
12. Cand infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri este savarsita din culpa , obiectul
material al acesteia :
a. numai un inscris aflat in pastrarea unei institutii de stat si care are o valoare stiintifica;
b. numai un document sectre aflat in pastrarea unei institutii de stat;
c. poate fi orice inscris aflat in pastrarea unei institutii de stat.
13. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri este mai grava cand fapta este savarsita de:
a. un functionar cu atributii de conducere;
b. un functionar cu atributii de control;
c. un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu.
15. Folosirea fara drept a unei calitati oficiale, insotita sau urmata de indeplinirea vreunui act legat de
acea calitate, constituie infractiunea de:
a. ultraj;
b. uzurpare de calitati oficiale;
c. portul nelegal de decoratii sau de semne distinctive.
16. Lovirea unui politist aflat în exercitiul functiunii, dar care si-a depăsit atributiile de serviciu,
reprezintă infractiune de:
a. ultraj;
b. ultraj în concurs cu infractiunea de lovire sau alte violente;
c. lovire sau alte violente.
17. Fapta inculpatului care, cu aceeasi ocazie, a insultat si amenintat în mod succesiv trei lucrători de
politie aflati în exercitiul functiunii reprezintă:
a. o singură infractiune de ultraj în variantă agravată;
b. trei infractiuni de ultraj, aflate în concurs cu trei infractiuni de lovire sau alte violente;
c. trei infractiuni de ultraj aflate în concurs real;
18. Forma de vinovătie cu care se poate săvârsi infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor este:
a. doar intentia directă;
b. intentia directă sau indirectă;
c. intentia sau culpa.
19. Subiect activ nemijlocit al infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este:
a. numai un functionar public;
b. numai un functionar;
c. atât un functionar public cât si un functionar;
23. Întrebuintarea de expresii jignitoare fată de o persoană, de către un functionar public în exercitiul
atributiilor de serviciu reprezintă:
a. infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;
b. infractiunea de purtare abuzivă;
c. infractiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.
24. Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un
act si prin acesta cauzeaza o tulburare insemnata unei institutii de sta, constituie:
a. abuz in serviciu ciontra intereselor persoanelor;
b. abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi;
c. abuz in serviciu contra intereselor publice.
25. Lovirea sau alte acte de violenta savarsite de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu,
constituie:
a. purtare abuziva;
b. supunere la rele tratamente;
c. ultraj.
26. Neglijenta unei persoane care a dat prilej altei persoane sa afle un secret de stat, daca fapta este de
natura sa aduca atongere intereselor statului, constituie:
a. neglijenta in serviciu;
b. neglijenta in pastrarea secretului de stat;
c. abuz in serviciu contra intereselor publice.
27. Ingradirea de catre un functionar a folosintei sau a exercitiului drepturilor unui cetatean ori crearea
pentru acesta a unor situatii de inferioritate, daca prin aceasta se cauzeaza o vatamare a intereselor
legale ale unei persoane, constituie:
a. abuz in serviciu contra interelor publice;
b. abuz in serviciu contra intereselor persoanelor;
c. abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi.
28. Pentru existenta infractiunii de neglijenta in pastrarea secretului de stat, este necesar ca fapta
incriminata, sa conduca la una din urmatoarele consecinte:
a. sustragerea unui document ce constituie secret de stat;
b. contrafacerea unui document ce constituie secret de stat;
c. distrugerea cu stiinta a unui document ce constituie secret de stat.
30. Neangajarea unei persoane pe un post vacant, desi aceasta indeplineste conditiile prevazute de
lege, constituie:
a. abuz in serviciu contra interelor publice;
b. abuz in serviciu contra intereselor persoanelor;
c. abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi.
31. Forma de vinovătie cu care se poate săvârsi infractiunea de purtare abuzivă este:
a. intentia directă calificată prin scop
b. intentia directă sau indirectă
c. intentia indirectă
32. Infractiunea de abuz in serviciu pin ingradirea unor drepturise savarsesete si prin crearea unor
situatii de inferioritate pe temei de:
a. cetatenie;
b. varsta;
c. pregatire profesionala.
33. În varianta agravată, luarea de mită nu poate fi săvârsită decât de către:
a. un functionar public;
b. un functionar cu atributii de control;
c. un functionar public cu atributii de conducere.
35. Când luarea de mită, în varianta primirii de foloase injuste, a fost săvârsită în participatie, instanta
poate confisca de la unul dintre făptuitori:
a. numai beneficiul realizat personal (bunurile si valorile de care a profitat personal)
b. întreaga sumă sau toate bunurile ori valorile ce au constituit obiectul mitei
c. doar bunurile, banii sau valorile ce au fost găsite asupra făptuitorului
36. Subiectul activ nemijlocit al infractiunii de luare de mită, în varianta tip, poate fi:
a. doar functionarul public;
b. orice functionar;
c. orice persoană.
37. Pentru existenta infractiunii de conflict de interese, este necesara o situatie premisa constand in
aceea ca:
a. functionarul public nu are competenta participarii la luarea deciziei;
b. prin indeplinirea actului sau luarea deciziei sa se obtina un folos material pentr concubinul sau;
c. prin indeplinirea actului sau luarea deciziei sa se obtina un folos material.
39. Fapta medicului ginecolog de a pretinde de la o pacienta o suma de bani pentru a o asista la nastere,
care era iminenta, constituie infractiunea de:
a. luare de mita;
b. nu constituie fapta prevazuta de legea penala;
c. abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
42. În cazul infractiunii de luare de mită, actiunea sau inactiunea concretă a subiectului activ nemijlocit
trebuie să fie:
a. posterioară îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea actului determinat, privitor la
îndatoririle de serviciu
b. concomitentă îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea actului determinat, privitor la
îndatoririle de serviciu
c. anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea actului determinat, privitor la
îndatoririle de serviciu
43. Elementul material al infractiunii de luare de mită (art. 254 C. pen.) poate consta în:
a. promisiunea sau oferirea de bani;
b. nerespingerea promisiunii unor foloase;
c. darea de bani ori alte foloase.
44. Constrângerea mituitorului, de către cel care a luat mită, de a săvârsi această faptă este:
a. o cauză de nepedepsire;
b. o cauză specială care înlătură caracterul penal al faptei;
c. o cauză de reducere a pedepsei.
45. Pretinderea unor foloase de către functionar si primirea acestora după efectuarea actului privitor la
îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, pentru care foloasele au fost pretinse, constituie infractiunea
de:
a. luare de mită;
b. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;
c. primire de foloase necuvenite.
46. Daca functionarul, desi nu are competenta de a efectua un anumit act, l-a facut sa creada pe cel
care i-a dat banii sau alte foloase ca indeplinirea actului intra in atributiile sale de serviciu, atunci
suntem in prezenta infractiunii de :
a. luare de mita;
b. primire de foloase necuvenite;
c. inselaciune.
48. Daca promisiunea, oferirea sau darea de banisau alte foloase este savarsita prin intermediul altei
persoane, aceasta:
a. raspunde in calitate de coautor la infractiunea de dare de mita;
b. nu raspunde penal;
c. raspunde in calitate de complice la infractiunea de dare de mita, chiar daca prin activitatea sa nu
infaptuieste actiunea incriminata.
50. Dacă functionarul corupt, în scopul de a satisface solicitarea mituitorului, nu îndeplineste un act
privitor la îndatoririle lui de serviciu, iar această neîndeplinire constituie, prin ea însăsi, o infractiune:
a. luarea de mită va intra în concurs cu respectiva infractiune;
b. luarea de mită absoarbe respectiva infractiune;
c. luarea de mită se retine în variantă agravată.
51. Fapta de a pretinde si primi un folos necuvenit, de către un functionar, după îndeplinirea în parte a
unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea ei, constituie:
a. primire de foloase necuvenite;
b. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;
c. luare de mită.
54. La infractiunea de dare de mită (art. 255 C. pen.) elementul material al faptei:
a. se săvârseste doar anterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu;
b. se săvârseste doar ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu;
c. se poate săvârsi fie anterior, fie ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu.
55. Latura obiectiva a infractiunii de trafic de influenta include scopul de a determina functionarul :
a. sa faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu;
b. sa faca un act ce nu intra in atributiile sale serviciu;
c. sa faca un act ce depaseste atributiile sale de serviciu.
56. Denuntarea de către mituitor a faptei, mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat
pentru acea infractiune, este:
a. o cauză specială de nepedepsire;
b. o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei;
c. o cauză de reducere a pedepsei.
58. Actul ce constituie temeiul primirii de foloase necuvenite în cazul infractiunii prevăzută în art. 256
C. pen. trebuie să fie:
a. atât licit, cât si ilicit;
b. numai ilicit;
c. numai licit.
61. In cazul infractiunii de trafic de influenta, precizarea numelui functionarului asupra caruia
faptuitorul are sau lasa sa se creada ca are influenta:
a. este esentiala pentru retinerea infractiunii de trafic de influenta;
b. constituie o circumstanta agravanta;
c. nu este determinanta, daca faptuitorul a indicat calitate functionarului.
64. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat drept mita in cazul cand:
a. au fost dati pentru ca un functionar sa indeplineasca un act privitor la indatoririle sale de serviciu;
b. mituitorul a fost constrans prin orice mijloacede catre cel care a luat mita;
c. mituitorul a denuntat fapta dupa ce organul de urmarire penala a fost sesizat pentru acea infractiune.
65. Elementul material al laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta se poate realiza prin:
a. nerespingere de daruri direct sau indirect;
b. oferire de daruri indirect;
c. acceptare de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul.
70. Producerea ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte reprezintă:
a. infractiunea de mărturie mincinoasă
b. infractiunea de denuntare calomnioasă
c. nedenuntarea unor infractiuni
72. Declaratia făptuitorului infractiunii de denuntare calomnioasă mai înainte de punerea în miscare a
actiunii penale fată de persoana în contra căreia s-a făcut denuntul sau plângerea, ori împotriva căreia s-
au produs probele, că denuntul, plângerea sau probele sunt mincinoase reprezintă:
a. o cauză de impunitate;
b. o cauză de reducere a pedepsei;
c. o cauză de agravare a pedepsei.
73. Retragerea mărturiei mincinoase înainte de arestarea inculpatului sau, în toate cauzele, înainte de
pronuntarea unei hotărâri, ori a unei alte solutii ca urmare a mărturiei mincinoase reprezintă o cauză
de:
a. impunitate;
b. reducere a pedepsei conform art. 76 C. pen;
c. o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
74. Retragerea mărturiei mincinoase după arestarea inculpatului sau, în toate cauzele, după ce s-a
pronuntat o hotărâre, ori s-a dat o altă solutie ca urmare a mărturiei mincinoase reprezintă o cauză de:
a. impunitate;
b. reducere a pedepsei conform art. 76 C. pen.;
c. înlăturare a caracterului penal al faptei.
79. Persoana care a determinat pe o altă persoană să încerce să determine pe un martor, expert,
interpret să săvârsească infractiunea de mărturie mincinoasă, va răspunde pentru:
a. instigare la mărturie mincinoasă;
b. instigare la încercarea de a determina mărturia mincinoasă;
c. instigare la împiedicarea participării în proces.
81. Omisiunea de a denunta de îndată săvârsirea unei fapte de omor întruneste elementele constitutive
ale infractiunii de:
a. favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.);
b. tăinuire (art. 221 C. pen.);
c. nedenuntarea unor infractiuni (art. 262 C. pen.).
82. Nedenuntarea unor infractiuni (art. 262 C. pen.) se poate comite din punct de vedere al vinovătiei:
a. numai cu intentie;
b. numai din culpă;
c. atât cu intentie, cât si din culpă.
84. Martorul, expertul sau interpretul a carui omisiune priveste imprejurari aspra carora nu a fost
intrebat , raspunde pentru:
a. marturie mincinoasa;
b. omisiunea de a incunostiinta organele judiciare;
c. omisiunea de a sesiza organele judiciare.
86. În cazul infractiunii de favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.) ajutorul se poate acorda:
a. înainte de săvârsirea infractiunii principale;
b. după săvârsirea faptei de bază;
c. în timpul săvârsirii faptei.
88. Daca incercarea de a determina marturia mincinoasa se realizeza prin alte mijloace decat coruperea
sau constrangerea, atunci:
a. nu se realizeaza o fapta prevazuta de legea penala;
b. este realizat continutul constitutiv al infractiunii de incercare de a determina marturia mincinoasa;
c. este realizat continutul constitutiv al infractiunii de marturie mincinoasa.
89. Infractiunea de impiedicare a participarii la proces:
a. absoarbe infractiunea de amenintare;
b. absoarbe infractiunea de vatamare corporala grava;
c. absoarbe infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal.
91. Mentinerea intentionată a stării de arest/detinere după expirarea duratei mandatului de arestare
preventivă/de executare a pedepsei constituie infractiune de:
a. lipsire de libertate în mod ilegal;
b. arestare nelegală;
c. represiune nedreaptă.
93. Pentru retinerea infractiunii de cercetare abuziva, este necesar ca organul judiciar:
a. sa fi intrebuintat cumulativ toate mijloacele prevazute de lege pentru obtinerea de declaratii;
b. sa fi intrebuintat unul din mijloacele prevazute de lege, respectiv promisiuni, amenintari, violente;
c. sa fi intrebuintat santajul pentru obtinerea de declaratii.
96. Vinovătia în cazul săvârsirii de înlesnire a evadării de către o persoană ce avea îndatorirea de a păzi
pe cel ce a evadat poate îmbrăca:
a. doar forma intentiei directe;
b. doar forma intentiei;
c. forma intentiei sau culpei.
97. Nerespectarea regimului armelor si munitiilor (art. 279 C. pen.) este mai gravă dacă:
a. arma sau munitia nu este depusă în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a
respins cererea pentru prelungirea valabilitătii permisului;
b. se poartă arme, fără drept, în localul unitătilor de stat sau al altor unităti la care se referă art. 145 C.
pen., la întruniri publice, ori în localuri de alegeri;
c. se detin, înstrăinează sau poartă arme de panoplie.
104. Ajutorul dat unui infractor dupa savarsirea infractiunii de evadare, constituie:
a. infractiunea de favorizare a infractorului;
b. infractiunea de inlesnire a evadarii;
c. infractiunea de evadare, prevazuta de art. 269 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 269 alin. 2 C.pen.
105. Daca faptuitorul savarseste acte de amenintare impotriva unui politist care il sprijina pe executorul
judecatoresc la executarea unei hotarari judecatoresti, acesta:
a. raspunde pentru infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti;
b. raspunde pentru infractiunea de ultraj;
c. raspunde pentru infractiunea amenintare.
106. Daca faptuitorul, impiegat de miscare, s-a prezentat la locul de muncasub influenta bauturilor
alcoolice si a uitat sa puna macazul intr-o pozitie corespunnzatoare, cauzand ciocnirea unui tren de
marfa cu vagoanele ce stationau in gara, provocand avarierea mijloacelor de transport, constituie:
a. infractiunea de neglijenta in serviciu;
b. infractiunea de neindeplinire a indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa din culpa;
c. infractiunea de neindeplinire cu stiinta a indatoririlor de serviciud sau indeplinirea lor defectuoasa.
107. Daca faptuitorul paraseste postul pe care il ocupa in cadrul sigurantei mijloacelor de transport pe
caile ferate si nu revine la post, desi prezenta acestuia este necesara, acesta raspunde pentru:
a. infractiunea de neindeplinire a indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa din culpa;
b. infractiunea de neindeplinire cu stiinta a indatoririlor de serviciud sau indeplinirea lor defectuoasa.
c. infractiunea de parasire a postului si prezenta la serviciu in stare de ebrietate;
109. Conform părerii majoritare a doctrinei de specialitate, luarea de mită se poate comite:
a. cu intentie directă sau indirectă;
b. numai cu intentie directă calificată prin scop;
c. numai cu intentie indirectă.
113. Infractiunea de falsificare de monede sau alte valori (art. 282 C. pen.) se poate realiza:
a. doar prin contrafacere (plăsmuire);
b. doar prin alterare (prefacere);
c. fie prin contrafacere, fie prin alterare;
114. Infractiunea de falsificare de monede sau alte valori (art. 282 alin. 1 C.pen.) poate avea ca obiect
material:
a. monede, titluri de credit public, cecuri, titlurile de orice fel pentru efectuarea plătilor
b. monede antice din diverse metale
c. orice fel de monede sau bancnote, chiar iesite din circulatie
115. Infractiunea de falsificare de monede sau de alte valori, in varianta prevazuta de art. 282 alin.2
C.pen., are ca obiect material:
a. orice monede sau valori, chiar iesite din circulatie
b. monede antice, din diverse metale
c. monedele sau valorile detinute sau puse in circulatie
116. Când aceeasi persoană falsifică monede sau alte valori si apoi le pune în circulatie, fapta sa
constituie:
a. o singură infractiune de falsificare de monedă sau de alte valori
b. o singură infractiune de falsificare de monedă sau de alte valori, în formă continuată
c. un concurs de infractiuni, între fapta de falsificare si cea de punere în circulatie a valorilor falsificate
117. Pentru existenta infractiunii de falsificare de monede sau de alte valori este necesar ca:
a. moneda sau valoarea falsificata sa fi fost retrasa din circulatie;
b. moneda sau valoarea falsificată să fi fost emisa de o institutie competenta si sa se gaseasca in
circulatie;
c. moneda sau valoarea falsificată să nu aiba legal puterea de a circula
118. Infractiunea de falsificare de monede sau de alte valori, potrivit opiniei majoritare, nu se poate
comite decât cu:
a. intentie directă
b. intentie directă sau indirectă
c. intentie indirectă
119. In varianta asimilata, elementul material al infractiunii de falsificare de monede sau de alte valori
(art. 282 alin. 2 C. pen.), consta in:
a. contrafacere
b. alterare
c. punerea in circualatie sau detinerea de valori falsificate
120. Falsificarea de monede sau de alte valori este mai gravă, dacă:
a. valorile falsificate au fost puse în circulatie;
b. s-ar fi putut cauza sau s-a cauzat o pagubă importantă sistemului financiar;
c. valorile falsificate nu se mai afla în circulatie
121. Falsificarea de bilete, tichete sau orice alte imprimate producătoare de consecinte juridice
constituie infractiunea de:
a. falsificare de monede sau de alte valori
b. falsificare de timbre, mărci sau de bilete de transport
c. fals material în înscrisuri oficiale
122. Forma de vinovătie cu care se poate comite infractiunea de falsificare de timbre, mărci sau de
bilete de transport, în viziunea doctrinei majoritare, este:
a. intentia directă
b. intentia directă sau indirectă
c. intentia indirectă
123. Punerea în circulatie a unor cupoane false de răspuns international constituie infractiunea de:
a. falsificare de monede sau de alte valori
b. înselăciune
c. falsificare de timbre, mărci sau de bilete de transport
126. Elementul material al infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale (art.288 C.pen.) consta in:
a. falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
neadevărate ori prin omisiunea inserării unor date sau împrejurări;
b. falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice
mod, de natura sa produca consecinte juridice;
c. folosirea unui înscris oficial în vederea producerii de consecinte juridice
127. Subiect activ nemijlocit al infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 alin. 1 C. pen.)
poate fi:
a. numai un functionar;
b. numai un functionar public;
c. orice persoană fizică care indeplineste conditiile generale pentru a răspunde penal.
128. Pentru existenta obiectului material al infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale, este
necesar:
a. ca inscrisul oficial (falsificat) sa apartina unei unitati din cele prevazute in art.145 C.pen.
b. ca înscrisul oficial (falsificat) să apartina exclusiv unei autoritati publice;
c. ca înscrisul falsificat să emane de la o persoana fizica.
130. În varianta agravată, falsul material în înscrisuri oficiale nu poate fi săvârsit decât de către:
a. un functionar public
b. un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu
c. un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu
133. La infractiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.), subiect activ nemijlocit poate fi:
a. orice persoana;
b. numai un functionar public;
c. numai functionarul aflat in exercitiul atributiilor de serviciu.
134. În cazul infractiunii de fals intelectual, alterarea adevarului priveste:
a. materialitatea inscrisului, in forma si sursa sa;
b. continutul inscrisului;
c. atat forma, cat si continutul actului.
137. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată si folosirea lui de către autorul falsului constituie:
a. infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs cu infractiunea de uz de fals;
b. infractiunea de uz de fals;
c. infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
138. Falsificarea unui act de studii si folosirea lui pentru inscrierea la un concurs in vederea ocuparii
unui post constituie:
a. infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b. infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în concurs cu infractiunea de uz de fals;
c. infractiunea de fals intelectual, în concurs cu infractiunea de uz de fals.
146. La infractiunea de fals în declaratii, elementul material se realizeaza prin actiunea de:
a. prezentare sub o identitate falsa;
b. folosire a unui inscris, cunoscand ca este fals;
c. declarare necorespunzatoare a adevarului, facuta unui organ.
147. Încredintarea unui înscris care serveste pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau
identificare, spre a fi folosit fără drept, constituie infractiunea de:
a. fals în declaratii
b. fals privind identitatea
c. uz de fals
148. Pentru a atrage incidenta dispozitiilor din art.293 alin. (1) C.pen., prezentarea sub o identitate
falsă trebuie făcută:
a. exclusiv in fata unui organ sau a unei institutii de stat;
b. in fata unei unităti dintre cele la care se referă art. 145 C. pen;
c. in fata oricarei persoane fizice sau juridice.
149. In varianta tip (art.293 alin.1 C.pen.), elementul material al infractiunii de fals privind identitatea
se realizeaza prin urmatoarele actiuni:
a. falsificarea unui inscris care serveste pentru legitimare sau identificare;
b. prezentarea sub o identitate falsa sau atribuirea unei asemenea identitati altei persoane;
c. folosirea unui inscris, cunoscand ca este fals.
151. Infractiunea de folosire a instrumentelor oficiale false este mai grava (art. 287 alin.2 C.pen.),
atunci cand priveste:
a. sigiliul sau stampila unei institutii publice;
b. un instrument de marcare apartinand unei unităti dintre cele la care se referă art.145 C. pen;
c. un sigiliu sau o stampila cu stema tarii.
152. Infractiunea de inselaciune la masuratoare (art. 296 C.pen.) are ca obiect material:
a. numai bunuri individual determinate;
b. numai bunuri care se determina prin numarare;
c. numai bunuri care se determina prin masurare.
153. La infractiunea de inselaciune la masuratoare (art. 296 C.pen.), subiect activ nemijlocit poate fi:
a. numai un functionar cu atributii de gestionare a bunurilor;
b. orice functionar;
c. orice persoana care indeplineste conditiile cerute pentru a raspunde penal.
154. Infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor (art. 297 C.pen.) se consuma:
a. in momentul aparitiei pagubei in patrimonial victimei;
b. in momentul in care marfurile sau produsele au fost falsificate, substituite, expuse spre vanzare sau
vandute;
c. in momentul in care victima a achitat pretul.
155. La infractiunea de divulgare a secretului economic (art. 298 C.pen.), subiect activ nemijlocit poate
fi:
a. numai un functionar cu atributii de gestionare a bunurilor;
b. numai un functionar care, datorita atributiilor de serviciu, cunoaste date sau informatii care nu sunt
destinate publicitatii;
c. orice persoana care indeplineste conditiile cerute pentru a raspunde penal.
157. Infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii (art. 299 C.pen.) subzista si atunci cand:
a. durata brevetului a expirat;
b. produsul contrafacut, desi pastreza caracteristicile esentiale ale celui original, prezinta totusi unele
deosebiri de detaliu;
c. brevetul este lovit de nulitate.
158. La infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii (art.299 C.pen.), subiect activ nemijlocit
poate fi:
a. titularul de brevet;
b. persoana care foloseste inventia in temeiul unei prevederi legale;
c. numai persoana care contraface sau foloseste, fara drept, obiectul unei inventii.
159. Infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute (art.300 C.pen.) subzista si atunci
cand:
a. produsele contrafacute au fost date in gaj;
b. produsele contrafacute au fost donate unui tert;
c. produsele contrafacute au fost expuse spre vanzare sau oferite la schimb.
160. Infractiunea de concurenta neloiala (art.301 C.pen.) se comite, sub aspect subiectiv, cu:
a. intentie indirecta;
b. intentie directa sau indirecta;
c. intentie directa calificata prin scop.
161. Infractiunea de concurenta neloiala (art.301 C.pen.) se poate comite in una din urmatoarele
modalitati alternative:
a. efectuarea, fara autorizatie, de operatiuni de import, export sau tranzit;
b. aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii;
c. divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii.
162. La infractiunea de concurenta neloiala (art.301 C.pen.), se cere ca fapta sa se fi comis in scopul:
a. de a obtine un folos material necuvenit;
b. de a revinde produsele;
c. de a induce in eroare pe beneficiari.
163. Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind operatii de import sau export (art.302 C.pen.)
se consuma in momentul:
a. efectuarii, fara autorizatie, a oricarei operatiuni de import, export sau tranzit;
b. aplicarii pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii;
c. punerii in circulatie a produselor contrafacute.
165. La infractiunea de deturnare de fonduri (art.302¹ C.pen.), elementul material consta intr-o actiune
de:
a. folosire a unor nume comerciale sau denumiri ale organizatiilor de comert ori industriale;
b. schimbare a destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale;
c. cumpararea de produse, in scop de prelucrare.
166. La infractiunea de deturnare de fonduri (art.302¹ alin.1C.pen.), urmarea secundara consta intr-o:
a. stare de pericol;
b. vatamare a intereselor legale ale unei persoane;
c. perturbare a activitatii economico-financiare sau intr-o paguba adusa unei unitati dintre cele la care
refera art.145.
167. In varianta agravata (art.302¹ alin.2 C.pen.), infractiunea de deturnare de fonduri are ca urmare:
a. o perturbare a activitatii economico-financiare;
b. o paguba adusa unei unitati dintre cele la care refera art.145;
c. consecinte deosebit de grave.
168. Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri sau reziduuri (art.302²
C.pen.) este mai grava, atunci cand:
a. a avut ca urmare vatamarea corporala a unei persoane;
b. a avut ca urmare infectarea apei;
c. a avut ca urmare vatamarea corporala grava a unei persoane ori a cauzat o paguba materiala
importanta.
169. Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri sau reziduuri (art.302²
C.pen.) subzista si atunci cand:
a. deseurile sau reziduurile sunt achizitionate in strainatate, de persoane juridice straine;
b. deseurile sau reziduurile provin din Romania;
c. deseurile sau reziduurile sunt achizitionate in Romania, dar de la persoane fizice sau juridice straine.
170. Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri sau reziduuri (art.302²
C.pen.) subzista si atunci cand:
a. deseurile sau reziduurile sunt achizitionate in strainatate, de persoane juridice straine;
b. deseurile sau reziduurile provin din Romania;
c. deseurile sau reziduurile sunt achizitionate in Romania, dar de la persoane fizice sau juridice straine.
171. In varianta agravata, infractiunea de deturnare de fonduri (art.302¹ alin.2 C.pen.) pretinde ca fapta
sa fi avut “consecinte deosebit de grave” – formula prin care se intelege:
a. o paguba adusa unei unitati dintre acelea la care refera art.145;
b. punerea in pericol a sanatatii unui mare numar de persoane;
c. o paguba materiala mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii unei
unitati dintre cele la care se refera art.145.
172. In varianta tip, infractiunea de fals privind identitatea (art.293 alin.1 C.pen.) consta in actiunea de:
a. incredintare a unui inscris care serveste pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fara drept;
b. prezentare sub o identitate falsa sau de atribuire a unei asemenea identitati altei persoane;
c. achizitionare de documente de identitate false.
173. Pentru existenta variantei agravate a infractiunii de Fals prin folosirea emblemei Crucii Rosii
(art.294 alin.2 C.pen.), este necesar ca fapta:
a. sa fi cauzat pagube materiale;
b. sa se fi comis in timp de razboi;
c. sa fi avut consecinte deosebit de grave.
174. Cine poate fi subiect activ al infracţiunii de „bigamie” prev. de art. 303 din Codul penal?
a. orice persoană de sex opus care intră în alianţă cu o altă persoană;
b. numai persoana căsătorită, care incheie o nouă căsătorie fără ca prima să fie desfăcută prin divorţ;
c. sotul nevinovat din prima casatorie.
176. Abandonul de familie prev. de art. 305 din Codul penal este:
a. o infracţiune instantanee;
b. o infracţiune continuată, consumarea având loc în momentul când cel îndreptăţit la întreţinere este
părăsit;
c. o infracţiune continuă care se consumă în momentul de pasivitate al făptuitorului şi se epuizează când
acesta pune capăt infracţiunii.
177. Punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunii de „abandon de familie” se face:
a. din oficiu de către procuror;
b. la plângerea persoanei vătămate;
c. la sesizarea făcută de soţ sau rudă apropiată.
178. Cerinţa esenţială a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de „rele tratamente
aplicate minorului” constă în:
a. măsura sau tratamentul să nu aibă un caracter rău;
b. să pună în primejdie gravă dezvoltarea fizică sau morală a minorului;
c. să pună în pericol numai integritatea fizică a minorului.
179. Care sunt subiecţii activi ai infracţiunii de „nerespectarea măsurilor privind încredinţarea
minorului”, prev. de art. 307 din Codul penal?
a. persoana care are calitatea de rudă a minorului;
b. persoana căreia i s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare;
c. orice persoană în calitate de coautor.
180. Acţiunea penală în cazul infracţiunii de „nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului”
se pune în mişcare:
a. din oficiu de autoritatea tutelară sau procuror;
b. la plângerea persoanei vătămate;
c. din oficiu sau la plângerea persoanei vătămate, în funcţie de interesul superior al minorului.
181. Infracţiunea de „zădărnicirea combaterii bolilor”, prev. de art. 308 din Codul penal se consumă:
a. în momentul când făptuitorul nu a luat unele măsuri de combatere a bolilor;
b. în momentul când se produce răspândirea bolii molipsitoare;
c. în momentul când s-au pregătit mijoacele necesare zădărnicirii combaterii bolilor.
182. Dacă fapta de nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea şi combaterea bolilor molipsitoare
are ca urmare îmbolnăvirea sau moartea unei persoane, se aplică regula:
a. făptuitorul răspunde numai pentru infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor;
b. infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor intră în concurs cu vătămarea corporală din culpă sau
cu infracţiunea de ucidere din culpă.
c. fapta de nerespectare a măsurilor privind combaterea bolilor molipsitoare se absoarbe în infracţiunea mai
gravă.
186. Dacă părtile nu s-au impăcat, dar in cursul judecătii, pentru săvarsirea infractiunii de abandon de
familie, inculpatul isi indeplineste obligatiile de intretinere, aceasta determină:
a. condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea conditionată a executării pedepsei
b. reducerea pedepsei la jumătate
c. nepedepsirea inculpatului
188. La infractiunea de abandon de familie in modalitatea normativă a „lăsării fără sprijin”, elemental
subiectiv il constituie vinovătia:
a. sub forma intentiei;
b. numai sub forma intentiei directe;
c. atat sub forma intentiei, cat si sub forma culpei
189. Infracţiunea de „infectarea apei”, prev. de art. 311 din Codul penal, prin orice mijloace dacă este
dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor, se comite prin:
a. intenţie directă sau indirectă;
b. din culpă;
c. cu praeterintenţie.
190. Forma de vinovăţie a infracţiunilor de „punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se
îngriji”, prev. de art. 314 din Codul penal cât şi al infracţiunii de „lăsare fără ajutor”, prev. de art. 315
din Codul penal, este:
a. intenţia directă sau indirectă;
b. culpa;
c. atât cu intenţia, cât şi din culpa.
191. Infracţiunea de „punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji”, prev. de art.
314 din Codul penal, se consumă:
a. în momentul în care se pune în primejdie în mod efectiv prin oricare dintre modalităţile normative:
viaţa, sănătatea sau integritatea persoanei;
b. numai atunci când sunt realizate efectiv, cumulativ cele trei modalităţi normative;
c. în momentul în care se întrevede în perspectivă un pericol pentru viaţa, sănătatea sau integritatea unei
persoane.
192. Pentru existenţa infracţiunii de „lăsare fără ajutor”, prev. de art. 315 din Codul penal, se impune:
a. ca făptuitorul să găsească o persoană;
b. ca persoana găsită de făptuitor să fie în primejdie de a-şi pierde viaţa, ori a suferi o vătămare a
integrităţii corporale şi să fie în neputinţă de a se apăra;
c. ca persoana găsită de făptuitor să fi primit ajutor şi din partea altora.
193. Lăsarea fără ajutor prin omisiune de înştiinţare, prev. de art. 316 din Codul penal se săvârşeşte sub
aspect subiectiv:
a. numai cu intenţie;
b. numai din culpă;
c. cu intenţie sau din culpă.
194. Pentru existenţa infracţiunii de „împiedicare a existenţei cultelor”, prev. de art. 318 din Codul
penal, este necesar:
a. ca acţiunea care împiedică, deci care face imposibilă exercitarea cultului să vizeze orice cult sau sectă
religioasă;
b. acţiunea făptuitorului să vizeze un cult religios organizat şi care funcţionează legal;
c. să se realizeze ambele variante normative de către acelaşi făptuitor
195. Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de „profanare de morminte”, prev. de art. 319
din Codul penal, presupune doar:
a. o acţiune paşnică, care duce la distrugerea mormântului, monumentului sau urnei funerare;
b. acte prin care făptuitorul îşi exprimă lipsa de respect faţă de memoria celui dispărut (desenarea unor
scene obscene, scrierea unor cuvinte injurioase, etc.);
c. în momentul constrângerii unei persoane să participe la serviciile religioase ale unui alt cult.
197. Tulburarea folosinţei locuinţei, prev. de art. 320 din Codul penal, în modalitatea normativă de
tulburare repetată a folosinţei constă în:
a. săvârşirea unui singur act de producere de zgomote excesive, violenţe verbale, etc.;
b. manifestările de tulburare să fie repetate indiferent dacă acestea constituie infracţiune prin ele
însele;
c. tulburarea folosirii unor spaţii destinate a servi ca ateliere, depozite, magazii.
199. În cazul în care faptele de tulburare a folosinţei locuinţei constituie infracţiuni de sine stătătoare
se aplică regula:
a. unităţii infracţionale;
b. concursului de infracţiuni;
c. infracţiunii de obicei.
200. Care din variantele de mai jos sunt manifestări de natură a provoca scandal public, element
material al laturii obiective al infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice:
a. indignarea izolată a unei persoane;
b. revolta cu caracter singular;
c. acostarea, lovirea pe stradă, fără nici un motiv a unor persoane.
201. Pentru existenţa infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice este
necesar ca:
a. actele, gesturile, cuvintele şi expresiile proferate prin care se aduc atingere bunelor moravuri sau să
producă scandal public, ori să tulbure grav ordinea publică, trebuie să fie făcute în public;
b. actele care aduc atingere bunelor moravuri să nu contravină obiceiurilor bazate pe respectul reciproc;
c. actele să nu vizeze păstrarea demnităţii umane cu observarea decenţei în cuvinte şi atitudini.
202. Infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, se consumă:
a. în momentul când se săvârşesc acţiunile care aduc atingere bunelor moravuri;
b. în momentul în care se comite acţiunea prin care se aduce atingere bunelor moravuri se produce
scandal public, ori se tulbură grav liniştea şi ordinea publică;
c. în momentul realizării acţiunii de lovire sau distrugere.
203. Sub aspect subiectiv, infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, se
comite cu:
a. intenţie directă sau indirectă;
b. se poate săvârşi din culpă;
c. atât cu intenţei, cât şi din culpă.
204. Pentru existenţa infracţiunii de „încăierare”, prev. de art. 322 din Codul penal, se cere:
a. toţi cei care au participat la ciocnirile violente să fi desfăşurat acţiuni care să dureze de la început până la
sfârşit;
b. sunt consideraţi participanţi la încăierare atât subiecţii care au început altercaţia cât şi cei care au
intervenit pe parcurs, precum şi cei care s-au retras înainte ca ea să fi luat sfârşit;
c. să se poată stabili contribuţia fiecărui participant.
208. Subiecţii activi ai infracţiunii de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni”, prev. de art. 323 din
Codul penal, sunt:
a. subiectul activ este determinat;
b. subiectul activ este nedeterminat (pluralitate constituită, pluralitate ocazională);
c. orice persoane care răspund penal în calitate de coautor.
209. Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiunii se
caracterizează prin următoarele modalităţi de acţiuni:
a. iniţiativa de a constitui o asociere în acest sens;
b. neaderarea la o asociere creată în acest scop;
c. denunţarea unei asemenea asocieri.
212. Care dintre infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare au obiect material?
a. calcarea de consemn si absenta nejustificata;
b. dezertarea si insubordonarea;
c. lovirea superiorului si lovirea inferiorului.
213. Infracţiunea de „răspândirea de materiale obscene”, prev. de art. 325 din Codul penal, se
realizează prin:
a. acţiunea de a confecţiona materiale cu caracter obscen;
b. acţiunea de a deţine în vederea răspândirii de obiecte obscene, descrieri, etc.
c. acţiunea de a deţine pentru uz propriu materiale cu caracter obscen.
216. Cerşetoria (prev. de art. 326 din Codul penal), constă în:
a. adresarea făptuitorului făcută la mila publicului cerând ajutor material;
b. apelarea la mila publicului făcută prin orice mijloace (oral, înscris, prin gesturi) în mod repetat,
cerând ajutor material;
c. apelarea la mila publicului făcută prin orice mijloace (oral, înscris, prin gesturi) în mod repetat, cerând
ajutor spiritual.
219. Pentru existenţa infracţiunii de „prostituţie”, prev. de art. 328 din Codul penal, este necesar ca:
a. persoana care practică relaţiile sexuale cu diferite persoane să desfăşoare o singură acţiune cu caracter
inechivoc;
b. practicarea acestor raporturi repetate să aibă drept scop procurarea mijloacelor de existenţă sau a
principalelor mijloace de existenţă;
c. făptuitorul să practice raporturi sexuale cu scopul de a-şi procura mijloacele de trai cu aceeaşi persoană.
221. Care din acţiunile de mai jos sunt elemente materiale ale laturii obiective ale infracţiunii de
„proxenetism”, prev. de art. 329 din Codul penal:
a. a înlesni practicarea prostituţiei;
b. a nu trage foloase de pe urma practicării prostituţiei;
c. a denunţa activităţile care duc la practicarea proxenetismului.
222. Infracţiunea de „prostituţie” se săvârşeşte, sub aspect subiectiv:
a. cu intenţie directă sau indirectă;
b. în unele situaţii se comite şi din culpă;
c. cu intenţie depăşită.
223. Care sunt cerinţele existenţei infracţiunii „jocul de noroc”, prev. de art. 330 din Codul penal:
a. organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc să se facă în mod privat;
b. organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc numai pentru anumite persoane;
c. organizarea sau îngăduirea în mod obişnuit a jocurilor de noroc într-o casă particulară.
228. Opinia majoritară consideră că abandonul de familie, cu exceptia modalitătii normative a „lăsării
fără sprijin” se comite:
a. numai cu intentie directă;
b. cu intentie directă sau indirectă;
c. cu intentie si din culpă.
229. Contaminarea venerică si transmiterea sindromului imunodeficitar dobandit – art. 309 alin. (1) C.
pen.:
a. se transmite prin raport sexual, prin relatii sexuale intre persoane de acelasi sex sau prin acte de
perversiune sexuală;
b. se transmite prin orice mijloace;
c. se săvarseste din culpa.
232. Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice este mai grav:
a. dacă se comite in public;
b. dacă se produce scandal public;
c. dacă s-a tulburat grav ordinea si linistea publică.
238. Subiect activ al infractiunii de punere in primejdie a unei persoane in neputinta a se ingriji poate
fi:
a. oricare dintre parinti;
b. orice persoana;
c. parintele decazut din drepturile parintesti.
239. Daca o persoana a depus un act fals de studii pentru a ocupa un post, acesta savarseste
infractiunea:
a. fals in declaratii;
b. uz de fals;
c. fals in inscrisuri sub semnatura privata.
240. Daca in cursul audierilor, o persoana audiata in calitate de invinuit isi atribuie identitate falsa,
acesta va raspunde pentru:
a. fals privind identitatea;
b. fals in declaratii;
c. nu savarseste o fapta prevazuta de legea penala.
241. Impiedicarea unei persoana de a folosi o parte dintr-o locuinta , detinuta in baza unei hotarari
judecatoresti, constituie infractiunea de:
a. tulburare de posesie;
b. nerespectarea hotararilor judecatoresti;
c. tulburarea folosintei locuintei.
244. Ultrajul este o infractiune complexă care poate să absoarbă în continutul său infractiunile de:
a. amenintare;
b. lipsirea de libertate in mod ilegal;
c. omorul deosebit de grav.