Sunteți pe pagina 1din 117

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

Cap.05 STATICA RIGIDULUI

Rigidul liber, condiţii de echilibru, probleme

Se spune despre un rigid este liber atunci când poate ocupa orice poziţie în spaţiu, neavând nici o obligaţie de natură geometrică, cum ar fi obligaţia ca un punct al său să rămână pe o curbă sau pe o suprafaţă, sau să rămână fix în spaţiu. În această situaţie, poziţia pe care o ocupă rigidul liber depinde

exclusiv de sistemul de forţe ce acţionează asupra lui .

Dacă asupra unui solid rigid liber care se găseşte în repaus acţionează un sistem de forţe, condiţia necesară şi suficientă pentru ca rigidul să rămână în repaus (pentru echilibru) este:

R

0 ,

M

O

0

(5.1)

în acest caz şi numai în acesta sistemul de vectori fiind în echilibru (cazul I considerat la reducerea

sistemelor de vectori alunecători, sistem echivalent cu zero).

Având în vedere

R

F

i

F

i

şi

0 , M

O

r F

i

i

M , condiţiile (5.1) se pot scrie:

i

(5.2)

M 0

i

respectiv, considerând proiecţiile pe axele de coordonate carteziene:

X

Y

i

Z

i

i

0

0

0

M

ix

M

iy

M

iz

0

0

0

(5.3)

Astfel, se poate spune echilibrul unui sistem de forţe ce acţionează asupra unui rigid este exprimat prin

şase ecuaţii scalare de echilibru, trei ecuaţii de proiecţie şi trei ecuaţii de momente relativ la axele de

coordonate.

1

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

În cazul sistemelor de forţe în plan spre exemplu planul xOy , pentru care Z i = 0, M ix = 0 şi M iy = 0 – rămân numai trei ecuaţii de echilibru distincte:

X

0

Y

i i

0

M 0

iz

(5.4)

deci echilibrul unui sistem de forţe plane este exprimat prin trei ecuaţii scalare de echilibru, două ecuaţii de proiecţie şi o ecuaţie de momente.

În cazul unui sistem de forţe paralele alegând spre exemplu axa Ox în direcţia forţelor, caz în care Y i = 0, Z i = 0 şi M ix = 0 – rămân distincte ecuaţiile:

X

0

M

i iy

0

M 0

iz

(5.5)

iar dacă sistemul de forţe paralele este şi plan planul xOy , pentru care şi M iy = 0 – rămân distincte numai

două ecuaţii de echilibru:

X

i

0

M

iz

0

(5.6)

În cazul unui sistem de forţe concurente, alegând originea sistemului de axe în punctul de concurenţă al forţelor, înseamnă că M ix = 0, M iy = 0, M iz = 0 şi deci rămân distincte următoarele trei ecuaţii de echilibru:

X

i

0

Y

i

0

Z 0

i

(5.7)

care constituie de fapt ecuaţiile de echilibru (2.2) ale punctului material.

În cazul unui sistem de cupluri vor fi identic satisfăcute cele trei ecuaţii de proiecţii, rămânând distincte ca

ecuaţii de echilibru numai cele de momente:

M

ix

0

M

iy

0

M 0

iz

(5.8)

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

În funcţie de natura necunoscutelor, se disting următoarele categorii în care sunt grupate problemele de statica rigidului liber:

- probleme în care sunt cunoscute forţele ce acţionează asupra rigidului şi se caută poziţia de echilibru a acestuia;

- probleme în care, cunoscându-se poziţia de echilibru a rigidului, se caută sistemul de forţe care îl

acţionează;

- probleme în care sunt parţial cunoscute atât poziţia de echilibru cât şi sistemul de forţe, şi se caută ca acestea fie determinate complet.

Având în vedere numărul ecuaţiilor distincte de echilibru, problemele de statica rigidului liber sunt în general rezolvabile (determinate) dacă ele comportă determinarea a cel mult şase necunoscute scalare în cazul unui sistem de forţe oarecare în spaţiu, respectiv a cel mult trei necunoscute scalare în cazul unui sistem plan de forţe, a unui sistem de forţe paralele sau concurente, sau a unui sistem de cupluri .

În cazul când se cunosc forţele ce acţionează asupra unui rigid în spaţiu, definirea poziţiei acestuia comportă cunoaşterea a şase mărimi scalare, care pot fi : cele trei coordonate x O , y O şi z O ale unui punct al rigidului în raport cu un sistem de axe ortogonale fix (O 1 x 1 y 1 z 1 ), respectiv cele trei unghiuri , , şi (ale lui Euler, precesia, rotaţia proprie şi nutaţia).

Luând în considerare posibilităţile de mişcare ale rigidului liber în spaţiu, se spune despre acesta are şase grade de libertate.

de mişcare ale rigidului liber în spaţiu, se spune despre acesta că are şase grade de

3

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

Rigidul supus la legături fără frecare, generalităţi, reazemul simplu (mobil), articulaţia, încastrarea, condiţii de echilibru, determinarea grafică a reacţiunilor

În principiu, o problemă de echilibru a unui corp rigid supus la legături se poate rezolva în urma eliberării acestuia, adică prin înlocuirea legăturilor cu forţe sau cupluri de legătură – reacţiuni . Astfel, rigidul poate fi considerat liber sub acţiunea forţelor curente date şi a reacţiunilor, toate acestea fiind luate în considerare la

scrierea ecuaţiilor (condiţiilor) de echilibru.

Referitor la numărul de necunoscute scalare dintr- o problemă de echilibru a unui rigid în spaţiu supus la legături (numărul reacţiunilor adunat cu cel al necunoscutelor ce definesc poziţia de echilibru), se spune :

- problema este în general determinată atunci când numărul necunoscutelor este şase;

- problema este nedeterminată atunci când numărul necunoscutelor este mai mare decât şase;

- problema este în general imposibilă atunci când numărul necunoscutelor este mai mic decât şase.

când numărul necunoscutelor este mai mic decât şase . Un rigid are un reazem simplu (

Un rigid are un reazem simplu (mobil ) într- un punct A

al său, dacă punctul A este silit să rămână pe o

suprafaţă , considerată lucie, fixă şi foarte rezistentă.

Pentru definirea poziţiei unui rigid cu un reazem simplu sunt necesari numai cinci parametri scalari , cum ar fi coordonatele curbilinii ale punctului A şi cele trei

unghiuri ale lui Euler.

Astfel, având în vedere posibilităţile de mişcare ale unui rigid cu reazem simplu, acesta va avea numai cinci

grade de libertate.

Ştiind că în punctul A obligat să rămână pe suprafaţa lucie reacţiunea este normală la această suprafaţă,

se poate considera că, din punct de vedere mecanic, un reazem simplu poate fi înlocuit cu o forţă normală la

suprafaţa de sprijin .

4

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

Atunci când un rigid prezintă mai multe reazeme simple, se poate spune teoretic fiecare dintre acestea

micşorează din punct de vedere geometric numărul gradelor de libertate ale rigidului cu câte o unitate.

Pentru a imobiliza complet un rigid în spaţiu acesta va trebui fie sprijinit de cel puţin şase reazeme simple

(dacă numărul acestora este mai mare decât şase, problema devine nedeterminată), iar în situaţia în care rigidul se consideră în plan, pentru imobilizarea acestuia vor fi necesare trei reazeme simple.

Această condiţie necesară nu este şi suficientă întrucât pot apare situaţii în care rigidul nu este imobilizat :

dacă suporturile celor şase reazeme ale unui rigid în spaţiu întâlnesc

o aceeaşi dreaptă, rigidul se va putea roti în raport cu aceasta;

dacă suporturile reazemelor sunt paralele cu un acelaşi plan, rigidul

se va putea translata în lungul normalei la acel plan;

dacă suporturile celor trei reazeme ale unei plăci plane sunt concurente într-un acelaşi punct, placa se va putea roti în raport cu punctul respectiv ;

dacă suporturile reazemelor unei plăci plane sunt paralele, placa se va putea translata pe direcţia normală la cea a suporturilor.

reazemelor unei plăci plane sunt paralele, placa se va putea translata pe direcţia normală la cea
reazemelor unei plăci plane sunt paralele, placa se va putea translata pe direcţia normală la cea
reazemelor unei plăci plane sunt paralele, placa se va putea translata pe direcţia normală la cea
reazemelor unei plăci plane sunt paralele, placa se va putea translata pe direcţia normală la cea

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

Considerând un rigid sprijinit pe un plan în mai multe puncte A 1 ,

A 2 , , A n , supus acţiunii unui sistem de forţe dat , ecuaţiile

de echilibru (de proiecţii şi de momente) se scriu:

F

j

X

M

Ox

0

Y

0

N y

i

i

Z

0

M

N

Oy

i

0

N x

i

i

0

M

Oz

0

(5.9)

 M N Oy i  0   N x i i  0 M

în care X , Y , Z , M Ox , M Oy , M Oz sunt proiecţiile vectorului rezultant şi ale vectorului moment rezultant pentru sistemul de forţe în raport cu axele de referinţă ( xOy plan de sprijin), iar N i sunt scalarii reacţiunilor în punctele de sprijin.

Se observă că pentru a avea asigurat echilibrul rigidului, trei dintre condiţiile ( 5.9) (X = 0, Y = 0 şi M Oz = 0) trebuie fie îndeplinite de către sistemul de forţe dat. În concluzie, pentru echilibru, sistemul de forţe dat trebuie se reducă la o forţă unică normală pe planul de sprijin.

Celelalte trei ecuaţii de echilibru servesc la determinarea reacţiunilor . Această problemă poate fi

determinată dacă rigidul prezintă numai trei puncte de sprijin, dar este posibil ca şi în această situaţie problema fie nedeterminată sau imposibilă (dacă cele trei puncte sunt coliniare).

N

i

În ceea ce priveşte stabilitatea unui rigid sprijinit pe un plan prin

intermediul unor reazeme simple unilaterale , se pune problema ca scalarii reacţiunilor să fie toţi pozitivi . În această situaţie rezultanta forţelor date trebuie fie dirijată către planul de sprijin, suportul ei întâlnind planul în interiorul poligonului de sustentaţie (poligonul convex de arie minimă care conţine pe laturi sau la interior toate punctele de sprijin).

sustentaţie (poligonul convex de arie minimă care conţine pe laturi sau la interior toate punctele de

6

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

MECANICA CONSTRUCŢIILOR 05 STATICA RIGIDULUI R Se spune despre un rigid că are într-un punct O

R

Se spune despre un rigid are într-un punct O al său o articulaţie sferică dacă acest punct este imobilizat (fix).

Pentru definirea poziţiei rigidului cu un punct fix sunt necesari

numai trei parametri scalari , spre exemplu cele trei unghiuri ale lui

Euler (, , şi ).

În ceea ce priveşte posibilităţile de mişcare ale rigidului, acesta va avea trei grade de libertate, deci se poate spune din punct de

vedere geometric articulaţia sferică micşorează numărul gradelor

de libertate ale unui rigid cu trei unităţi .

Din punct de vedere mecanic o articulaţie sferică poate fi înlocuită cu o reacţiune de modul şi direcţie

oarecare. Această reacţiune se poate descompune în raport cu axele ortogonale ale sistemului cartezian, punându-se astfel în evidenţă faptul o articulaţie sferică introduce într- o problemă de mecanică trei necunoscute scalare (R x , R y , R z ). Astfel o articulaţie sferică poate fi privită ca trei reazeme simple situate în acelaşi punct şi care nu au suporturile coplanare.

Unui rigid i se poate impune o axă fixă prin intermediul unei

articulaţii cilindrice . Rigidul cu axă fixă va avea un singur grad de libertate (se poate doar roti în plan perpendicular pe această axă), deci din punct de vedere geometric articulaţia cilindrică

reduce numărul gradelor de libertate cu cinci unităţi . Pentru definirea poziţiei acestui rigid este necesar un singur parametru scalar (unghiul ).

este necesar un singur parametru scalar (unghiul  ). R Din punct de vedere mecanic o

R

Din punct de vedere mecanic o articulaţie cilindrică poate fi înlocuită cu o forţă de modul şi direcţie

oarecare şi cu un cuplu de moment conţinut într-un plan normal pe axa de rotaţie. Forţa şi cuplul pot fi

descompuse în raport cu cele trei axe ortogonale, evidenţiindu-se faptul în cazul general articulaţia cilindrică introduce într-o problemă de mecanică cinci necunoscute scalare (R x , R y , R z , M x , M y ).

M

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

Dacă se consideră un rigid fixat prin intermediul a două articulaţii sferice O 1

şi O 2 , asupra căruia acţionează un sistem de forţe dat , ecuaţiile de

echilibru (de proiecţii şi de momente) se scriu:

F

i

X X

M

1

X

2

0

Y h Y h

1

1

2

2

x

Y Y

1

M

0

Y

2

0

Z Z

1

y

X h X h

1

1

2

2

0

Z

2

M

0

z

0

(5.10)

în care X , Y , Z , M x , M y şi M z sunt proiecţiile rezultantei şi momentului rezultant pentru sistemul de forţe dat în raport cu axele unui sistem

ortogonal, X 1 , Y 1 , Z 1 , X 2 , Y 2 şi Z 2 sunt proiecţiile scalarilor reacţiunilor R şi

1

R

2

de mărime şi direcţie necunoscute ce se dezvoltă în articulaţiile sferice,

necunoscute ce se dezvoltă în articulaţiile sferice, iar h 1 şi h 2 sunt cotele punctelor

iar h 1 şi h 2 sunt cotele punctelor de articulare. Se observă că cea de a şasea condiţie (5.10 ) (M z = 0 ) trebuie fie îndeplinită de către sistemul de forţe dat. Deci, pentru echilibru este necesar şi suficient ca momentul rezultant al sistemului de forţe dat în raport cu axa de rotaţie să fie nul . Totodată se observă că toate cele şase necunoscute ale problemei intervin numai în primele cinci ecuaţii (5.10 ), deci problema este nedeterminată. Vor putea fi obţinute numai componentele în raport cu axele Ox şi Oy ale reacţiunilor, din ecuaţiile raportate la aceste axe:

X

1

M y

h X

2

h

2

h

1

X

2

M

y

h X

1

h

2

h

1

Y

1

M x

h Y

2

h

2

h

1

Y

2

M x

h Y

1

h

2

h

1

În ceea ce priveşte componentele necunoscute Z 1 şi Z 2 , ambele intervin

în una şi aceeaşi ecuaţie (cea raportată la axa de rotaţie Oz), iar pentru

a putea fi determinate este necesară o ecuaţie suplimentară (stabilită

din consideraţii privind deformaţiile rigidului). În cazul în care una dintre articulaţiile sferice ar fi transformată în articulaţie cilindrică, componenta Z din aceasta ar fi nulă, deci problema ar deveni determinată (spre exemplu pentru O 2 articulaţie cilindrică, Z 2 = 0, iar Z 1 = -Z).

ar deveni determinată (spre exemplu pentru O 2 articulaţie cilindrică, Z 2 = 0 , iar

8

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

Legătura care imobilizează un număr foarte mare de puncte ale unui rigid, împiedecând orice posibilitate de mişcare a acestuia, poartă denumirea de încastrare. Un rigid încastrat nu are nici un grad de libertate, deci se poate spune din punct de vedere geometric încastrarea ia rigidului toate gradele de libertate.

Din punct de vedere mecanic ar trebui ca încastrarea fie

teoretic înlocuită cu atâtea reacţiuni R , câte puncte de imobilizare

A i se consideră pentru rigid.

i

de imobilizare A i se consideră pentru rigid. i În mod practic, se consideră vectorul rezultant

În mod practic, se consideră vectorul rezultant şi vectorul moment rezultant al tuturor acestor reacţiuni, în raport cu un punct O oarecare (de obicei centrul de greutate al secţiunii transversale în dreptul încastrării).

Echilibrul rigidului este exprimat de către ecuaţiile:

R i

0

F

j

r R  i i
r R
i
i

  0

r

j

F

j

sau

R R

0

M M

O

O

0

(5.11)

în care

R M

şi

O

R M

sunt vectorul rezultant şi momentul rezultant al reacţiunilor, iar şi O sunt vectorul

F

rezultant şi momentul rezultant al sistemului de forţe dat .

j

Considerând proiecţiile R x , R y , R z , M x , M y , M z ale vectorilor rezultanţi forţă şi moment ale reacţiunilor, în raport cu sistemul ortogonal de axe, se poate spune în spaţiu o încastrare introduce şase necunoscute

scalare. În concluzie, pentru cazul general al unui rigid având o legătură fără frecare asupra căruia acţionează un sistem oarecare de forţe dat, condiţiile de echilibru se scriu:

R

R

0

R

R

0

R

R

0

x

M

x

x

M

x

0

y

M

y

y

M

y

0

z

M

z

z

M

z

0

(5.12)

în care

dat în raport cu axele sistemului ortogonal de axe carteziene, iar R x , R y , R z , M x , M y , M z sunt proiecţiile

sunt proiecţiile rezultantei şi momentului rezultant al sistemului de forţe

R , R , R , M , M , M

x

y

z

x

y

z

rezultantei şi momentului rezultant ale reacţiunilor.

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

05 STATICA RIGIDULUI

Rigidul supus la legături cu frecare

F

Se consideră un corp supus acţiunii unui sistem de forţe dat , ce sprijină

j

prin intermediul unui reazem simplu având în mod teoretic un singur punct de contact O. În realitate corpul se deformează astfel încât contactul se

realizează pe o mică suprafaţă, iar în fiecare punct al acestei suprafeţe se

dezvoltă o reacţiune de mărime şi direcţie necunoscută.

Reducând atât sistemul de forţe dat cât şi sistemul de reacţiuni în raport cu punctul O, echilibrul este exprimat prin ecuaţiile:

R

i

R R

0

M M

O

O

0

(5.13)

Considerând proiecţiile rezultantelor forţe şi momente în raport cu normala la suprafaţa de contact, respectiv cu planul tangent la această suprafaţă în punctul O, ecuaţiile de echilibru devin:

R

n

N

0

M

n

M

p

0

R

t

T

0

M

t

M

r

0

(5.14)

R

n

tinde deplaseze corpul pe direcţie normală la suprafaţa de contact,

N

deplasare împiedecată de reacţiunea normală .

R

t

tinde deplaseze alunece corpul în planul tangent la suprafaţa de

T

contact, deplasare împiedecată de reacţiunea tangentă – forţă de frecare.

M

n are tendinţa de a roti corpul în jurul normalei la suprafaţa de contact

pivotare , rotire împiedecată de cuplul reacţiune pivotare.

M

p cuplu de frecare de

M

t

are tendinţa de a roti corpul în jurul unei axe din planul tangent la

suprafaţa de contact rostogolire , rotire împiedecată de cuplul reacţiune

M

r cuplu de frecare de rostogolire.

reacţiune M r – cuplu de frecare de rostogolire . Se observă că fenomenul de frecare
reacţiune M r – cuplu de frecare de rostogolire . Se observă că fenomenul de frecare
reacţiune M r – cuplu de frecare de rostogolire . Se observă că fenomenul de frecare

Se observă că fenomenul de frecare în cazul corpului rezemat este mai complex decât în cazul

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

06 SISTEME DE CORPURI

Cap.06 SISTEME DE CORPURI

Generalităţi

Prin convenţie, două sau mai multe corpuri care se interacţionează formează un sistem de corpuri .

Forţele exercitate între două corpuri ale unui sistem poartă denumirea de forţe interioare , iar forţele exercitate asupra corpurilor unui sistem ca urmare a acţiunii unor corpuri din afara sistemului respectiv poartă denumirea de forţe exterioare.

În virtutea principiului acţiunii şi reacţiunii, forţele interioare sunt două câte două egale în modul şi direct opuse. Astfel, dacă un punct material A j

acţionează asupra altui punct material A i cu forţa

, atunci şi A i

şi direct

acţionează asupra lui A j cu o forţă opusă acesteia:

F ij

F

ji

, egală în modul cu

F

ij

F

ij

F

ji

0

r F

i

ij

r

j

F

ji

0

(6.1)

unde r i şi sunt vectorii de poziţie ai punctelor materiale A i şi A j .

r

j

poziţie ai punctelor materiale A i şi A j . r j Se observă că prima

Se observă că prima relaţie exprimă proprietatea cele două forţe sunt egale în modul, respectiv au aceeaşi direcţie şi sunt opuse ca sens, iar cea de a doua relaţie exprimă proprietatea cele două forţe au

suport comun.

Se spune despre un sistem este izolat atunci când asupra lui nu sunt exercitate forţe exterioare.

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

06 SISTEME DE CORPURI

Condiţia de echilibru

Se ştie că pentru ca un punct material (corp) fie în echilibru (să rămână în repaus) atunci când asupra lui

acţionează un sistem de forţe este necesar şi suficient ca rezultanta acestor forţe să fie nulă (sistemul de

forţe să fie echivalent cu sistemul zero). Dacă se consideră un sistem de n puncte
forţe să fie echivalent cu sistemul zero).
Dacă se consideră un sistem de n puncte materiale A i
asupra cărora acţionează forţele exterioare F şi forţele
F
F
F
F
i
i1
i 2
ij
in
interioare , , …, , …, , condiţiile de echilibru
corespunzătoare tuturor punctelor materiale (necesare şi
suficiente pentru ca sistemul să rămână în repaus) se vor
scrie:
F
F
F
F
F
F
0
1
1 2
1 3
1 4
1
i
1
n
F
F
F
F
F
F
0
2
2 1
2 3
2 4
2
i
2
n
F
F
F
F
F
F
F
0
i
i
1
i
2
i
3
i i
,
1
i i
,
1
in
(6.2)
F
F
F
F
F
F
0
n
n
1
n
2
n
3
n i
n n 
,
1

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

06 SISTEME DE CORPURI

Teoreme

Întrucât forţele interioare sunt necunoscute, se urmăreşte uneori ca în condiţiile de echilibru utilizate să apară

numai forţele exterioare sistemului . Eliminarea forţelor interioare din relaţiile (6.2 ) se face prin adunarea

acestor relaţii membru cu membru. Având în vedere că forţele interioare se reduc două câte două, se obţine:

F

i

0

(6.3)

Momentele forţelor interioare de asemenea se reduc două câte două. Astfel, multiplicând vectorial fiecare

relaţie (6. 2) cu vectorul de poziţie corespunzător r , iar apoi efectuând însumarea membru cu membru, se

obţine:

i

r F 0

i

i

(6.4)

Relaţiile ( 6.3) şi ( 6.4) exprimă condiţia pe care trebuie o satisfacă forţele exterioare ce acţionează asupra unui sistem de puncte materiale, ele reprezentând aşa numita teoremă a solidificării . Această denumire se

justifică prin faptul un sistem deformabil de puncte materiale (corpuri) aflat în echilibru (repaus) sub

acţiunea unui sistem de forţe exterioare va continua să rămână în echilibru şi dacă va fi rigidizat prin introducerea unor legături interioare suplimentare.

prin introducerea unor legături interioare suplimentare. Se menţionează faptul că relaţiile (6. 3) şi (6.4

Se menţionează faptul că relaţiile (6. 3) şi (6.4 ) constituie o condiţie

necesară pentru echilibru, dar nu şi suficientă. Astfel, spre exemplu considerând un sistem format din două bare articulate acţionate de

două forţe exterioare egale şi direct opuse având acelaşi suport, deşi

relaţiile menţionate sunt satisfăcute, sistemul nu va rămâne în repaus.

având acelaşi suport, deşi relaţiile menţionate sunt satisfăcute, sistemul nu va rămâne în repaus. 3

3

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

06 SISTEME DE CORPURI

Teorema echilibrului părţilor se enunţă astfel : dacă dintr- un sistem de puncte materiale (corpuri) aflat în echilibru sub acţiunea unui sistem de forţe se izolează o parte (subsistem), această parte va fi în echilibru sub

acţiunea forţelor ce revin punctelor materiale care o alcătuiesc.

Astfel, din totalitatea relaţiilor (6 .2) se vor lua în considerare numai cele care exprimă echilibrul punctelor materiale ce alcătuiesc porţiunea respectivă, relaţii ce vor fi satisfăcute întrucât întregul sistem este satisfăcut.

Statica sistemelor

Problemele de statica sistemelor de puncte materiale (corpuri) presupun în general determinarea tuturor reacţiunilor (forţelor de legătură exterioare şi interioare), iar aceasta se poate realiza în două moduri :

- prin metoda izolării punctelor materiale (corpurilor), respectiv scrierea condiţiilor de echilibru pentru fiecare punct în parte;

- prin utilizarea teoremei solidificării şi a teoremei echilibrului părţilor.

Pentru rezolvarea unei probleme de statică a unui sistem corpuri, acesta trebuie eliberat de legături prin

înlocuirea legăturilor (exterioare şi/sau interioare) cu reacţiunile corespunzătoare.

Astfel, pentru rezolvarea sistemului de bare din figura alăturată prin metoda izolării corpurilor, atât legăturile la exterior (articulaţia A şi încastrarea D) cât şi cele dintre corpuri (articulaţiile B şi C) vor fi înlocuite cu componentele reacţiunilor corespunzătoare.

cele dintre corpuri (articulaţiile B şi C) vor fi înlocuite cu componentele reacţiunilor corespunzătoare . 4

4

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

06 SISTEME DE CORPURI

În aceste condiţii ecuaţiile de echilibru pentru fiecare bară în parte pot fi scrise:

Bara AB

0

X

Y

i

i

0

(

M

i

)

B

H

A

H

B

Q

0

V

A

0

V

B

0

H h

A

Q

h

2

0

Bara BC

X

Y

i

i

0

M

i

)

B

0

H

B

V

 0

0

B

H

C

V

C

P

V

C

l P

l

2

0

(

0

0

Bara CD

0

0

X

Y

i

i

(

M

i

)

D

H

V

D

0

C

H

D

V

C

0

0

M

D

H h

C

0

din acest sistem de nouă ecuaţii obţinându-se cele nouă forţe de legătură necunoscute:

H

A

H H

B

C

H

D

Q

2

V

A

V

B

V

C

V

D

P

2

M D

Qh

2

Se poate observa metoda izolării corpurilor presupune scrierea şi respectiv rezolvarea unui număr relativ

mare de ecuaţii, în special în cazul sistemelor cu un număr mare de corpuri .

Sunt multe situaţii în care interesează numai reacţiunile din legăturile exterioare (sau, dacă se studiază poziţia

de echilibru a sistemului de corpuri, interesează numai parametrii ce definesc configuraţia de echilibru). În

aceste situaţii se apelează la teorema solidificării şi la teorema echilibrului părţilor.

Spre exemplu, dacă în cazul sistemului studiat anterior interesează numai reacţiunile în legăturile la exterior

(în reazemele la teren), după înlocuirea articulaţiei A şi a încastrării D cu componentele reacţiunilor

corespunzătoare, se procedează la solidificarea articulaţiilor B şi C şi la scrierea a trei ecuaţii de echilibru

pentru corpul astfel format, de exemplu: ( ) 0, ( ) 0, 0 .

M

i D

M

i

A

X

i

În continuare, ţinând cont de teorema echilibrului părţilor, se poate scrie o ecuaţie de echilibru pentru bara AB,

respectiv una pentru

S -au obţinut în acest fel cinci ecuaţii din care pot fi determinate cele cinci forţe de legătură căutate, V A , H A , V D , H D şi M D .

bara CD : (

M

)

i AB B

,

0,

(

M

)

i CD C

,

0 .

Se menţionează că această a doua metodă poate fi completată cu metoda

izolării corpurilor dacă în continuare se caută şi forţele din legăturile interioare.

5

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

06 SISTEME DE CORPURI

Notă. În studiul sistemelor de corpuri se poate apela la un procedeu prin care corpurile se reprezintă prin puncte, iar legăturile dintre corpuri se reprezintă prin segmente de linie care unesc punctele corespunzătoare .

Se obţin astfel scheme ale sistemelor, denumite grafuri . Dacă o succesiune de linii reprezentând legăturile

într-un sistem de corpuri formează un poligon închis se spune graful este cu ciclu, iar dacă liniile nu formează un poligon închis se spune graful este arborescent (fără ciclu).

se spune că graful este arborescent (fără ciclu). Desigur că în practică se pot întâlni scheme
se spune că graful este arborescent (fără ciclu). Desigur că în practică se pot întâlni scheme

Desigur în practică se pot întâlni scheme de tip graf mixt.

La reprezentarea sistemelor de corpuri prin intermediul grafurilor se apelează în special în cazul în care se caută să se determine parametrii ce definesc configuraţia de echilibru a sistemelor, în acest mod putându-se

scrie un număr minim de ecuaţii (în funcţie de alcătuirea sistemului studiat).

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

Cap.07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

Generalităţi, ipoteze simplificatoare

Sistemele de bare articulate sunt deseori utilizate în tehnica construcţiilor, sub forma structurilor cu zăbrele (în special metalice): grinzi de rezistenţă cu zăbrele la podurile metalice, stâlpi metalici de susţinere a cablurilor, grinzi cu zăbrele la fermele de acoperiş ale clădirilor, maşini grele de ridicat cum ar fi macaralele

sau podurile rulante etc.

de ridicat cum ar fi macaralele sau podurile rulante etc. Pentru a putea studia aceste sisteme
de ridicat cum ar fi macaralele sau podurile rulante etc. Pentru a putea studia aceste sisteme
de ridicat cum ar fi macaralele sau podurile rulante etc. Pentru a putea studia aceste sisteme
de ridicat cum ar fi macaralele sau podurile rulante etc. Pentru a putea studia aceste sisteme
de ridicat cum ar fi macaralele sau podurile rulante etc. Pentru a putea studia aceste sisteme

Pentru a putea studia aceste sisteme de bare se impun două ipoteze simplificatoare:

a) Barele se consideră articulate în noduri . Deşi barele structurilor metalice sunt prinse între ele prin

intermediul unor plăcuţe metalice (numite gusee) prin nituire, deci rotirea liberă a capetelor de bară este

împiedecată ceea ce determină apariţia unor cupluri, s -a demonstrat prin calcule exacte (ce ţin cont de deformaţii) că momentele acestor cupluri sunt relativ mici şi pot fi neglijate, astfel barele pot fi

considerate ca articulate în noduri .

b) Forţele exterioare se consideră ca fiind aplicate numai în noduri . La realizarea acestor tipuri de structuri se impun măsuri constructive astfel ca forţele exterioare utile fie aplicate numai în noduri .

Desigur că există forţe exterioare, cum ar fi greutatea proprie a barelor, care nu sunt aplicate în noduri,

dar s -a arătat prin calcule exacte efectul de încovoiere datorat greutăţii proprii este neglijabil . În mod practic barele pot fi considerate rigide, iar greutatea proprie a acestora poate fi înlocuită cu câte două

forţe verticale aplicate în nodurile de la extremităţile barelor.

1

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

Metoda izolării nodurilor

Această metodă se bazează pe teorema echilibrului părţilor, considerând nodurile ca “părţi” iar barele ca legături . Nodurile sunt astfel puncte materiale acţionate de forţe concurente, forţele exterioare şi forţele (eforturile) din bare. Întrucât pentru un punct material în plan se pot scrie două ecuaţii de echilibru, ecuaţiile de proiecţie în raport

cu direcţiile principale ale planului, înseamnă că pentru aflarea forţelor de legătură, eforturi în bare şi reacţiuni

în reazeme, nodurile trebuie considerate în mod succesiv în aşa fel încât într -un nod studiat la un moment dat nu fie mai mult de două forţe necunoscute.

Procedeul se desfăşoară după cum urmează: se alege un nod în care sunt numai două forţe (eforturi)

necunoscute, nodul respectiv se eliberează de legături (bare) prin izolarea nodului şi încărcarea acestuia cu forţele exterioare aferente şi cu forţele de legătură corespunzătoare, se scriu cele două ecuaţii de echilibru şi

se determină forţele necunoscute, se trece la un nod învecinat în care de asemenea apar numai două forţe

de legătură necunoscute pentru care se scriu cele două ecuaţii de echilibru, se continuă cu izolarea succesivă a nodurilor până la epuizarea tuturor necunoscutelor.

Pentru verificarea rezultatelor calculelor, la final se apelează la teorema solidificării rigidizându-se toate

nodurile considerate iniţial ca fiind articulate. Grinda cu zăbrele, obţinută astfel ca un singur corp rigid, se eliberează de legăturile din reazeme care se înlocuiesc cu reacţiunile corespunzătoare, acum cunoscute . Sistemul de forţe exterioare care acţionează asupra grinzii, forţe în rândul cărora intră şi reacţiunile evidenţiate, trebuie fie în echilibru, adică trebuie să satisfacă cele trei ecuaţii care caracterizează echilibrul unui sistem în plan, ecuaţii ce se vor scrie ca identităţi .

În cazul în care la un sistem de bare articulate nu există nici un nod în care de la început fie doar două forţe de legătură necunoscute, calculul se începe aplicând mai întâi teorema solidificării în vederea determinării reacţiunilor prin intermediul celor trei ecuaţii de echilibru posibil a fi scrise pentru rigidul în plan. Se continuă apoi cu calculul prin izolarea succesivă a nodurilor. Se va constata la penultimul nod izolat rămâne o singură forţă de legătură necunoscută, iar la ultimul nod nu va mai fi nici o forţă de legătură necunoscută. Aceasta se datorează faptului primele trei necunoscute ale problemei (reacţiunile) au fost determinate cu alte ecuaţii decât cele de echilibru a nodurilor. Cele trei ecuaţii corespunzătoare ultimelor trei

forţe de legătură vor fi scrise ca identităţi şi vor fi folosite pentru verificarea rezultatelor calculelor.

2

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

Astfel, se consideră sistemul de bare articulate din figură, pentru

care succesiunea izolării nodurilor este următoarea:

care succesiunea izolării nodurilor este următoarea : Nodul 1 ( ( Nodul 3 Nodul 2 
care succesiunea izolării nodurilor este următoarea : Nodul 1 ( ( Nodul 3 Nodul 2 
care succesiunea izolării nodurilor este următoarea : Nodul 1 ( ( Nodul 3 Nodul 2 
care succesiunea izolării nodurilor este următoarea : Nodul 1 ( ( Nodul 3 Nodul 2 

Nodul 1

(

(

Nodul 3

Nodul 2

V

i

)

1

0

S

1 2

sin 60

 

P

0

S

1 2



2 P

3
3

(sin 60



3 ) 2
3
)
2

H

i

)

1

0

S

1 3

S

1 2

cos 60

 

0

S

1 3

P (cos 60 P



1

2

)

P (  V )  0 S cos 60  S cos 60 
P
(
V
)
0
S
cos 60

S
cos 60

 0
i
3
3 2
3 4
3
(
H
)
0
S
sin 60

S
sin 60
 
0
S

i
3
3 2
3 4
3 2
2 P
P
(
 H
0
S
cos 60

cos 60
 
0
i )
2 
2 4
3
3
2 P
P
(
V
)
0
V
sin 60

sin 60
 
0
V
i
2
2
2
3
3
P P , S  3 4 3 3
P
P
,
S
3 4
3
3

S

2 4

3 P

2



P

2 3
2 3
( V Nodul 4  ) i 4 (  4 H ) i
(
V
Nodul 4
 )
i
4
(
 4
H
)
i

0

0

V

4

H

4

P

3
3

sin 60



0

V

4

 

P

cos 60

 

P

0

3
3



2 3
2 3

P

2

Verificarea echilibrului grinzii considerată ca un singur rigid:

H

i

0, (

M

i

)

4

H

0,

4

0

(

M

i

) 0.

2

3

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

În cazul sistemului de bare articulate din figură nu există iniţial un nod cu cel mult două forţe de legătură necunoscute, deci calculul se

conduce după cum urmează.

deci calculul se conduce după cum urmează . Nodul 1 Determinarea reacţiunilor pe baza ecuaţiilor
deci calculul se conduce după cum urmează . Nodul 1 Determinarea reacţiunilor pe baza ecuaţiilor
deci calculul se conduce după cum urmează . Nodul 1 Determinarea reacţiunilor pe baza ecuaţiilor

Nodul 1

Determinarea reacţiunilor pe baza ecuaţiilor de echilibru scrise în urma solidificării articulaţiilor grinzii cu zăbrele:

H

i

M

M

M

i

i

(

(

)

)

0

5

1

0

0

V

5

H

V

1

1

2

a

2

a

0

P

P

3 a

2

3 a

2

Pa

Pa

P

P

a

2

a

2

Izolarea succesivă a nodurilor:

(

V

i

)

1

0

S

1 2

sin 60



3 P

2

0

0

S

(

H

i

)

1

0

S

1 3

P

2  0   0 S (  H i ) 1  0 S

3 cos 60

 

0

3 P 0   V 1 2 3 P   V 5 2
3 P
0 
V 1
2
3 P
V 5
2

P
3
1 2
P 3
S
1 3
2
P   V 5 2  P 3 1 2 P 3 S  1

Nodul 2

(

V

i

)

2

0

S

2 3

sin 60



P

1 3 2 Nodul 2 (  V i ) 2  0  S 2

3 sin 60

 

P

0

cos 60 0  S 2 3 sin 60  P 3 sin 60   P



P

3 sin 60  P 3 sin 60   P 0  cos 60 

3 cos 60

 

0

S

2 3

S

2 4

P

3 2 P  3
3
2 P

3

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

MECANICA CONSTRUCŢIILOR 07 SISTEME DE BARE ARTICULATE Nodul 5 ( (  V i ) 5

Nodul 5

(

(

V

i

)

5

0

)

H

5

i 0

S

5 4

sin 60



3 P

2

0

S

5 4

S

5 3

P

0 S 5 4 sin 60  3 P 2  0  S 5 4

3 cos 60

 

0

 P 3 P 3 S  5 3 2

P
3
P 3
S
5 3
2
P 3 cos 60   0  P 3 P 3 S  5 3

Nodul 4

verificare:

(

)

V

i

4

0

S

4 3

sin 60



P

verificare: (  ) V i 4  0  S 4 3 sin 60 

3 sin 60

 

P

0

i 4  0  S 4 3 sin 60  P 3 sin 60 

P

0  S 4 3 sin 60  P 3 sin 60   P 0

cos 60 

P

3 cos 6060  P 3 sin 60   P 0  P cos 60  P

 0

S

43

P

3
3
0  P cos 60  P 3 cos 60  0  S 43 

Nodul 3

verificare:

verificare:

P (  ) V  0 i 3 3
P
(
 )
V
0
i
3
3

(

H

)

i

3

0

P

sin 60 

sin 60

 P

0

3 P 3 P  2 3
3
P
3 P
2
3

P cos 60 P



cos 60 

0 0

2

În ceea ce priveşte semnul din faţa valorilor obţinute pentru forţele de legătură, acesta indică sensul forţelor

respectiv, în cazul forţelor de legătură interioare (eforturi în bare) efectul acestora în material . Astfel, semnul

plus” indică faptul sensul presupus iniţial pe schiţa nodului izolat este cel corect, respectiv efectul în bară este de întindere. Dacă valoarea forţei de legătură se obţine cu semn minus ” însemnă că sensul acesteia este în realitate invers sensului considerat iniţial, respectiv efectul în bară este de compresiune.

Se observă că aplicarea metodei izolării nodurilor reclamă o atenţie sporită pe parcursul derulării calculelor succesive, întrucât o eroare săvârşită la un moment dat se transmite tuturor valorilor ulterioare. Eroarea va fi

semnalată doar la verificările finale, dar şi aici fără a putea fi localizată exact.

Un alt dezavantaj al metodei izolării nodurilor constă în faptul atunci când interesează în mod special efortul într- o anumită bară, este nevoie fie determinate din aproape în aproape eforturile în toate barele

până la cea în cauză.

5

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

Metoda secţiunilor

Această metodă – ce este cunoscută şi sub denumirea de metoda lui Ritter permite determinarea efortului

căutat într-o bară oarecare a unui sistem de bare articulate, în mod direct, pe baza unei singure ecuaţii de

echilibru. Metoda constă în secţionarea completă a sistemului cu zăbrele – ansamblul desfăcându-se în două părţi distincte în aşa fel încât fie secţionată şi bara al cărei efort interesează în mod special.

În baza teoremei solidificării, articulaţiile celor două porţiuni se pot considera rigidizate.

Conform teoremei echilibrului părţilor, fiecare din cele două porţiuni obţinute trebuie fie în echilibru sub acţiunea forţelor exterioare date aferente, a forţelor de legătură ce înlocuiesc reazemele aferente, respectiv a

forţelor de legătură ce înlocuiesc barele secţionate.

Având în vedere pentru exprimarea echilibrului unei porţiuni rigide de structură cu zăbrele în plan pot fi scrise trei ecuaţii de echilibru, înseamnă că secţionarea completă trebuie să pună în evidenţă (să

exteriorizeze) cel mult trei forţe de legătură interioare necunoscute (secţionarea nu trebuie să străbată mai

mult de trei bare cu efort necunoscut).

Pentru determinarea efortului care interesează se va apela la o ecuaţie de momente în raport cu punctul de intersecţie al suporturilor celorlalte două forţe (eforturi) necunoscute. În cazul în care aceste două forţe au suporturi paralele, se apelează la o ecuaţie de proiecţie în raport cu direcţia normală la suporturile paralele.

În situaţia în care în ecuaţiile de echilibru scrise pentru determinarea eforturilor căutate intervin şi forţe de legătură ce înlocuiesc reazeme (reacţiuni), acestea vor fi determinate în prealabil apelându -se la teorema

solidificării aplicată întregului sistem cu zăbrele. Reacţiunile se obţin pe baza celor trei ecuaţii de echilibru

scrise pentru sistemul cu zăbrele rigidizat.

MECANICA CONSTRUCŢIILOR

07 SISTEME DE BARE ARTICULATE

MECANICA CONSTRUCŢIILOR 07 SISTEME DE BARE ARTICULATE Astfel, dacă în cazul sistemului cu zăbrele din figură

Astfel, dacă în cazul sistemului cu zăbrele din figură se caută spre exemplu numai eforturile în barele 4-6, 5 -7 şi 8-9, se procedează după cum

urmează.