Sunteți pe pagina 1din 14

DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

ÎN ROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ.

Silabus pentru
Învăţământul la Distanţă
CUPRINS

I. Informaţii generale...............................................................................................................3

• Date de identificare a cursului...............................................................................................3

• Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite..................................................................................3

• Descrierea cursului................................................................................................................4

• Organizarea temelor în cadrul cursului. Bibliografia aferentă..............................................4

• Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs....................................................................5

• Materiale bibliografice obligatorii........................................................................................5

• Calendarul cursului...............................................................................................................6

• Politica de evaluare şi notare................................................................................................7

• Elemente de deontologie academică....................................................................................8


.
• Studenţi cu dizabilităţi.........................................................................................................8

• Strategii de studiu recomandate...........................................................................................8

II. Suportul de curs................................................................................................................9

Modul I. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI PROPRIETĂŢII


INTELCTUALE.....................................................................................................2

Modulul II. DREPTUL DE AUTOR........................................................................................5

Modulul III. INVENŢIA ŞI BREVETUL DE INVENŢIE......................................................49

Modulul IV. MĂRCILE ŞI REGIMUL LOR JURIDIC..........................................................58

III. Anexe.................................................................................................................................76

• Bibliografia completă a cursului.......................................................................................

• Glosar................................................................................................................................
I. Informaţii generale

• Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:

Nume: KOCSIS JOZSEF DREPTUL PROPRIETĂŢII


Birou: Cabinet 217, et. 2, Facultatea de INTELECTUALE
Drept, Str. Avram Iancu nr. 11, Cluj-Napoca Anul III, Semestrul II
Telefon: 0264 595504 Tipul cursului: opţional.
Fax: 0264 595504 Tutor: KOCSIS JOZSEF
E-mail: jkocsis@cluj.astral.ro E-mail: jkocsis@cluj.astral.ro

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Pentru această disciplină, nu există cursuri a căror parcurgere şi promovare să condiţioneze


înscrierea la cursul de faţă. Totuşi, li se recomandă cursanţilor o bună cunoaştere a disciplinelor
Contracte speciale(1) şi Teoria generală a obligaţiilor (2), motiv pentru care li se indică
studenţilor reactualizarea informaţiilor în cauză prin (re)parcurgerea unor lucrări precum D.
Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Volumul I, Vânzarea şi schimbul, Editura C.
H. Beck, Bucureşti, 2008, Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, ediţia a III-a,
Universul juridic, Bucureşti, 2001; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, Vol. I, Regimul
juridic general sau Fiinţa obligaţiilor civile, C. H. Beck, Bucureşti, 2006.

• Descrierea cursului

Cursul îşi propune formarea de specialişti în domeniul proprietăţii intelectuale în


condiţiile în care protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe constituie o
preocupare permanentă atât a legiuitorului comunitar cât şi a celui naţional, protecţia şi
gestiunea proprietăţii industriale ocupă un loc din ce în ce mai important în gestiunea
economică a întreprinderilor, iar contenciosul în domeniu a început să fie din ce în ce mai
frecvent şi în dreptul nostru. Cursul încearcă să ofere o abordare cât mai amplă a
domeniilor dreptului de autor, invenţiilor şi mărcilor, cu precădere din perspectiva
dreptului comunitar, cu luarea în considerare a ultimelor tendinţe ale practicii judiciare, în
special a celei conturate la nivelul instanţelor comunitare. Astfel, vor fi abordate aspecte
ce ţin de obiectul dreptului de autor, de persoanele care pot avea calitatea de titulari ai
dreptului de autor, conţinutul dreptului de autor, adică prerogativele de ordin moral şi
patrimonial pe care le conferă crearea unei opere autorului, principalele contracte de
valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, gsetiunea şi mijloacele de protecţie ale
dreptului de autor. În privinţa invenţiilor vor fi studiate condiţiile pe care trebuie să le
întrunească o invenţie pentru a putea fi brevetată, procedura de urmat pentru obţinerea
protecţiei, drepturile pe care le conferă titularului un brevet de invenţie şi regimul juridic
al acestor drepturi, precum şi mijloacele de protecţie ale acestora. În cadrul aspectelor ce
vizează mărcile vor fi abordate probleme care ţin de semnele care pot fi alese ca mărci,
condiţiile pe care semnul respectiv trebuie să le întrunească pentru a putea fi înregistrat ca
marcă, procedura de înregistrare a mărcii, regimul juridic al drepturilor conferite de
înregistrarea unei mărci, precum şi mijloacele juridice de protecţie ale acestora. Vor fi
abordate în cadrul fiecărui model, textele convenţiilor internaţionale existente, precum şi
sistemele de protecţie comunitare, acolo unde ele există.

Disciplina se adresează viitorilor judecători (a), avocaţi (b), consilieri juridici (c), specialişti în
cadrul organismelor de protecţie din domeniu (ORDA, OSIM), persoanelor interesate de
protejarea creaţiei intelectuale, cărora le permite însuşirea conceptelor fundamentale pentru
teoria si practica dreptului proprietăţii intelectuale.

• Organizarea temelor în cadrul cursului. Bibliografie recomandată.

Cursul va fi organizat pe 4 module: 1. Privire generală asupra dreptului proprietăţii


intelectuale. 2. Dreptul de autor. 3. Invenţia şi brevetul de invenţie. 4. Mărcile şi regimul lor
juridic, fiind abordate următoarele teme:

Modulul I. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI PROPRIETĂŢII


INTELECTUALE:
1. Aspecte preliminare ale dreptului proprietăţii intelectuale. Noţiunea de
proprietate intelectuală. Regimul juridic al drepturilor de proprietate intelectuală.
Justificarea conceptului. Bibliografie: A. Francon “Cours de propriete litteraire, artistique et
industrielle” p. 3-10, A. Bertrand: Le droit d`auteur et les droits voisins p. 69-76, F. Pollaud-
Dulian: Le droit d`auteur p. 30-52.
Modulul II. DREPTUL DE AUTOR.
1. Origine şi evoluţie istorică. 2. Obiectul dreptului de autor; 3. Titularii dreptului de
autor. Bibliografie: F. Pollaud-Dulian: Le droit d`auteur p. 87-192, P. Tafforeau Droit de la
Propriete intelectuelle p. 57-86, V. Roş, D. Bogdan. O. Spineanu Matei Dreptul de autor şi
drepturile conexe. Tratat p. 45-192 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe. 4. Conţinutul dreptului de autor. Bibliografie F. Pollaud-Dulian: Le droit d`auteur p.
356-568, P. Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p. 99-157, V. Roş, D. Bogdan. O.
Spineanu Matei Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat p.194-348. 5. Contracte de
valorificare ale drepturilor de autor; F. Pollaud-Dulian: Le droit d`auteur p. 572-676; P.
Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p. 157-169, V. Roş, D. Bogdan. O. Spineanu Matei
Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat p.350-403. 6. Drepturi conexe dreptului de autor.
Societăţile de gestiune colectivă. Mijloace juridice de protecţie a dreptului de autor. P.
Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p. 195-255, V. Roş, D. Bogdan. O. Spineanu Matei
Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat p.461-545. 7. Aplicabilitatea dreptului comunitar
dreptului de autor naţional. 8. Principiul libertăţii de circulaţie a produselor şi serviciilor şi
dreptul de autor; 9. Principiul libertăţii concurenţei şi dreptul de autor; V-L Benabou:
Droits dauteur, droits voisins et droit communautaire p.21-222. C. Colombet: Propriete litteraire
et artistique et droits voisins p. 391-416. 10. Protecţia intracomunitară a dreptului de autor;
11. Protecţia internaţională a dreptului de autor. C. Colombet: Propriete litteraire et
artistique et droits voisins p. 349-390.
Modulul III. INVENŢIA ŞI BREVETUL DE INVENŢIE
1. Originea, evoluţia dreptului asupra invenţiilor. Necesitatea protecţiei invenţiilor.
2. Brevetul de invenţie. Condiţiile brevetării.; J-Ch. Galloux: Droit de la propriete industrielle
p. 76-114; Legea 64/1991; 3. Titularul de brevet. 4. Procedura de brevetare a invenţiilor; J-
Ch. Galloux: Droit de la propriete industrielle p. 76-114; Legea 64/1991; 5. Drepturile
conferite de brevet. Limitări; 6.Apărarea drepturilor privitoare la invenţii; J-Ch. Galloux:
Droit de la propriete industrielle p. 178-213. P. Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p.
326-345, Legea nr. 64/1991. 7. Brevetul european şi brevetul comunitar. J. Schmidt-
Szalewski, J-L Pierre: Droit de la propriete industrielle p. 313-321 şi 409-425.
IV. MĂRCILE ŞI REGIMUL LOR JURIDIC
1. Originea, evoluţia şi dinamica mărcilor. Convenţii şi tratate internaţionale;
Contextul mărcii comunitare. A. Bertrand: Droit des marques p. 2-26 şi 347-355, V. Roş, O.
Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile geografice p. 10- 26. 2. Semne susceptibile a
fi alese ca marcă. 3. Condiţiile de validitate ale unei mărci; 4. Înregistrarea unei mărci
nationale şi comunitare; V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile
geografice p. 38- 232. I. Macovei. Dreptul proprietăţii intelectuale p. 53-65 A. Bertrand: Droit
des marques p. 273-280, Legea nr. 84/1998. 5. Drepturile conferite de înregistrarea unei
mărci; 6. Modificarea şi pierderea drepturilor asupra unei mărci; 7. Apărarea drepturilor
titularului mărcii. V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile geografice p.
300- 421.

• Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

Pentru această disciplină, studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără constrângeri,
modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. Sesiunile de consultaţii faţă în faţă sunt
facultative şi vor fi organizate în urma solicitării prealabile a cursantului.

• Materiale bibliografice obligatorii

Kocsis Jozsef Note de curs pentru studenţii ID (format electronic). Legea 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe; Legea 64/1991 privind invenţia şi brevetul de invenţie;
Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. Actele normative vor fi avute în vedere
în forma în vigoare la momentul examenării. Pentru tematica abordată într-o manieră mai
restrictivă în cadrul suportului de curs va trebui consultată orice lucrare care tratează respectiva
tematică.

Calendarul cursului

Luna Tema Termen Capitole Bibliografie


predare / obligatorie
Locaţia
Aspecte preliminare ale J. Kocsis – Suport de
Privire generală dreptului proprietăţii curs pentru ID
asupra drepturilor intelectuale. Noţiunea de
proprietate intelectuală.
Martie

de proprietate
intelectuală Regimul juridic al
drepturilor de proprietate
intelectuală. Justificarea
conceptului.

Dreptul de autor 17 aprilie 1. Origine şi evoluţie J. Kocsis – Suport de


Secretariat istorică. 2. Obiectul curs pentru ID
IDD dreptului de autor; V. Roş ş.a.”Dreptul
3.Titularii dreptului de de autor.Tratat”
autor. 4.Conţinutul Legea nr. 8/1996
dreptului de autor
Pregătire curentă

privind dreptul de
5.Drepturi conexe dreptului autor şi drepturile
de autor. Societăţile de conexe.
gestiune colectivă.
6.Mijloace juridice de
protecţie a dreptului de
autor.
7.Aplicabilitatea dreptului
Aprilie

comunitar dreptului de
autor naţional.
8. Principiul libertăţii de
circulaţie a produselor şi
serviciilor şi dreptul de
autor;
9. Principiul libertăţii
concurenţei şi dreptul de
autor; 10. Protecţia
intracomunitară a dreptului
de autor; 11. Protecţia
internaţională a dreptului de
autor.
Invenţia şi 15 mai, 1.Originea, evoluţia J. Kocsis – Suport de
brevetul de Secretariat dreptului asupra invenţiilor. curs pentru ID
invenţie. IDD Necesitatea protecţiei Legea nr. 64/1991,
invenţiilor. 2. Brevetul de reactualizată
invenţie.Condiţiile brevetării
3.Titularul de brevet. 4.
Procedura de brevetare a
invenţiilor; 5. Drepturile
conferite de brevet. Limitări;
6.Apărarea drepturilor
privitoare la invenţii.7.
Brevetul european şi
brevetul comunitar.

1.Originea, evoluţia şi
dinamica mărcilor.
Mai

Convenţii şi tratate
Mărcile şi J. Kocsis – Suport de
internaţionale; Contextul
regimul lor curs pentru ID ;
mărcii comunitare. 2. Semne
juridic V. Roş ş.a. „Regimul
susceptibile a fi alese ca
marcă. 3. Condiţiile de juridic al mărcilor si
validitate ale unei mărci; 4. indicatiilor
Înregistrarea unei mărci geografice. Tratat”
nationale şi comunitare; V.
Roş, O. Spineanu- 5. Legea nr. 84/1998,
Drepturile conferite de reactualizată.
înregistrarea unei mărci; 6.
Modificarea şi pierderea
drepturilor asupra unei
mărci; 7. Apărarea
drepturilor titularului mărcii.

• Politica de evaluare şi notare

La această disciplină, examinarea constă în parcurgerea unei probe scrise, presupunând tratarea
a trei subiecte, din care un subiect de sinteză şi două subiecte care vor releva cunoştinţe
punctuale ale studentului. Baremul de notare se afişează la avizierul IDD, la 15 minute după
finalizarea examenului. Mai jos, poate fi consultat un exemplu de grilă de notare:
DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE– EXAMEN
Timp de lucru: 1 h.

La corectare, se acordă un punct din oficiu.

1. Arătaţi elemente de diferenţiere dintre regimurile juridice de protecţie ale operelor de


creaţie intelectuală, invenţiilor şi mărcilor. – 5 p.
2. Dovada calităţii de autor. 2 p.
3. Regimul de protecţie a invenţiei de serviciu– 2 p.

• Elemente de deontologie academică

Utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului (a), ca şi recurgerea la


mijloace tehnice de consultare a unei atare bibliografii pe durata examinării (utilizarea de
instrumente / materiale ce nu sunt admise într-o situaţie de testare, precum casca bluetooth, de
exemplu) (b) sau completarea examenului de către o persoană neautorizată (c) constituie fraudă
şi se sancţionează cu excluderea studentului din examen, după întocmirea unui proces verbal de
constatare a fraudei. Ulterior, exmatricularea studentului poate fi pusă în atenţia Consiliului
profesoral al facultăţii.

• Studenţi cu dizabilităţi

Studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale sunt invitaţi să contacteze titularul de
curs la adresele menţionate la pagina 4 (inclusiv prin e-mail, la adresa jkocsis@cluj.astral.ro,
pentru a identifica eventuale soluţii în vederea oferirii de şanse egale acestora.

• Strategii de studiu recomandate

Materia este structurată pe 4 module, corespunzând unui număr de 14 săptămâni (un semestru).
Pentru a obţine performanţa maximă, este recomandat un număr minim de 2 ore de studiu /
săptămână pentru parcurgerea suportului de curs şi a bibliografiei obligatorii şi facultative
recomandate. O strategie optimă de studiu include 4 etape: I. Lectura de familiarizare; II.
Lectura de aprofundare; III. Memorarea datelor esenţiale; IV. Recapitularea extinsă;
autor persoană care a creat o operă literară, artistică, ştiinţifică sau orice altă operă de creaţie
intelectuală. Calitatea de autor. izvorăşte din faptul creării operei, fapt ce nu întruneşte
caracteristicile unui act juridic şi, ca atare, această calitate nu depinde în nici un fel de capacitatea
juridică civilă (de exerciţiu) a persoanei creatorului, care devine subiect al dreptului de autor de
îndată ce opera de creaţie intelectuală este exprimată într-o formă concretă, perceptibilă simţurilor
omeneşti. Autorul se bucură de toate prerogativele care alcătuiesc conţinutul dreptului subiectiv de
autor asupra operei create. Calitatea de autor nu o poate avea decât o persoană fizică sau un
colectiv de persoane fizice, deoarece numai o persoană fizică este înzestrată cu trăsăturile necesare
care să confere originalitate operei de creaţie intelectuală realizate. Dacă autor nu poate fi decât o
persoană fizică, calitatea de titular al dreptului de autor poate aparţine şi altor persoane decât
autorul, inclusiv unei persoae juridice. Persoana sub numele căreia este publicată pentru prima dată
opera este prezumată de legiuitor ca fiind autorul unei opere

obiect al dreptului de autor, operele originale de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic
sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi
independent de valoarea şi destinaţia lor; legiuitorul realizează o enumerare a operelor care pot
constitui obiectul dreptului de autor, fără însă ca această enumerare să aibă un caracter limitativ.
Conform legii se bucură de protecţie: scrierile literare, artistice sau ştiinţifice, compoziţiile
muzicale, operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice, operele cinematografice,
precum şi orice alte opere audiovizuale, operele fotografice, operele de artă plastică cum ar fi
operele de sculptură, pictură, grafică, gravură litografie, de artă monumentală, de artă aplicată,
operele de arhitectură etc. Nu intră în câmpul de protecţie al dreptului de autor ideile (ceea ce nu
este exprimat nu poate fi cunoscut, pe de o parte, iar pe de altă parte ideile sunt de liberă
circulaţie), teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile conţinute într-o operă, oricare ar fi modul
de preluare, de scriere, de exploatare sau de exprimare. Aceste excluderi sunt fireşti, întrucât ideile,
teoriile, conceptele sunt „produse ale decantărilor culturii milenare a întregii umanităţi”, astfel
încât este inadmisibil ca o anumită persoană sau un grup de persoane să beneficieze de protecţie
juridică, în condiţiile în care aceste idei, concepte, decoperiri etc. fac parte din tezaurul de valori
spirituale ale omenirii. De asemenea sunt excluse din sfera de protecţie a dreptului de autor textele
oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora,
simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, mijloacele de plată,
ştirile şi informaţiile de presă, simplele fapte şi date. Condiţia esenţială pentru ca o operă să intre în
câmpul de protecţie al normelor dreptului de autor este aceea ca opera respectivă să prezinte
originalitate, adică să poarte amprenta personalităţii autorului, să reflecte însuşirile spirituale ale
autorului, talentul acestuia.

operă colectivă, operă în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi
posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra
ansamblului operei create. Dreptul de autor asupra o.c. aparţine persoanei fizice sau juridice din
iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. Această persoană fizică sau
juridică are un rol coordonator în întreaga activitate de înfăptuire a operei, pornind de la alegerea
subiectului, a colaboratorilor, şi continuând cu activitatea organizatorică, logistică şi de finisare a
lucrării (ex. dicţionare, enciclopedii). Spre deosebire de opera comună indivizibilă în care dreptul
de autor asupra operei realizate aparţine coautorilor, subiect al dreptului de autor asupra o.c. are
doar persoana fizică sau juridică din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost
creată opera.
operă comună, operă de creaţie intelectuală realizată prin colaborarea a doi sau mai mulţi autori.
Există două categorii de o.c.: divizibilă şi indivizibilă. O.c. divizibilă este acea operă realizată în
colaborare în cadrul căreia fiecare colaborator aduce o contribuţie distinctă, realizată aparte, care
însă în baza comunităţii de concepţie şi inspiraţie ce a animat pe colaboratori este pusă în armonie
şi închegată alături de contribuţiile celorlalţi coautori într-un tot unitar. Sunt astfel de opere
comune divizibile de exemplu operele dramatico-muzicale, în care libretul este creaţia scriitorului,
iar muzica este creaţia compozitorului, lucrările ştiinţifice în care diferitele părţi sau capitole ale
lucrării sunt realizate de autori diferiţi etc. O.c. indivizibilă este acea operă realizată în colaborare
în cadrul căreia activitatea creatoare a fiecărui coautor se contopeşte cu activitatea creatoare a
celorlalţi coautori pe tot parcursul realizării operei şi în toate părţile ei componente, astfel că nu se
poate realiza o distincţie neechivocă între partea contributivă a fiecăruia dintre coautori. Ceea ce
diferenţiază opera comună divizibilă de opera comună indivizibilă este dreptul recunoscut fiecărui
autor al operei comune divizibile de a exploata separat partea sa de contribuţie adusă la realizarea
operei comune (sub condiţia de a nu prejudicia exploatarea operei comune sau drepturile celorlalţi
coautori), în timp ce un asemenea drept nu există în cazul operei comune indivizibile, unde partea
de contribuţie a coautorilor nu poate fi individualizată. La operele comune divizibile fiecare
colaborator este subiectul exclusiv al dreptului de autor asupra părţii sale proprii şi toţi
colaboratorii împreună sunt subiecţii dreptului de autor asupra operei comune. În cazul ambelor
categorii de o.c., coautorii nu pot exploata ansamblul operei decât de comun acord, în afară de
situaţia în care între ei ar interveni o convenţie contrară. Refuzul unui coautor de a consimţi însă la
exploatarea operei comune trebuie să fie temeinic justificat. Oricare dintre coautori va putea
exercita singur drepturile care constituie mijloace de apărare a operei (a paternităţii, inviolabilităţii
acesteia etc.), va putea cere singur încetarea actelor de folosire săvârşite de alţii fără
consimţământul tuturor coautorilor, căci asemenea acte ale unui coautor, urmărind apărarea operei
comune, profită tuturor coautorilor. Împărţirea foloaselor patrimoniale rezultate ca urmare a
utilizării operei se va face în baza acordului intervenit între toţi coautorii operei; în lipsa unei
convenţii în acest sens, remuneraţia cuvenită fiecărui coautor va fi proporţională cu partea sa de
contribuţie la realizarea operei, iar dacă o asemenea contribuţie nu poate fi delimitată coautorii vor
primi o remuneraţie egală.
operă derivată, operă relativ origianlă, realizată pornind de la una sau mai multe opere
preexistente. Constituie opere derivate: traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare,
aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care
reprezintă o muncă intelectuală de creaţie; culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum
ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale, protejate sau nu, inclusiv
bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.
Operele derivate sunt protejate sub condiţia originalităţii lor.

originalitate, trăsătură a unei opere de creaţie intelectuală, care face ca respectiva operă să intre în
câmpul de aplicare a normelor dreptului de autor. În mod tradiţional, se consideră că o operă este
originală, în măsura în care ea reflectă însuşirile spirituale ale autorului ei, poartă amprenta
personalităţii acestuia. Prin intrarea în sfera de protecţie a normelor dreptului de autor şi a unor
domenii care în mod tradiţional nu făceau parte din această sferă, şi cărora criteriul originalităţii le
este greu aplicabil (cazul programelor de calculator), conceptul de originalitate a dobândit o
„geometrie variabilă”, vorbindu-se uneori în doctrină chiar de o echivalenţă cu noţiunea de „aport
intelectual”.
drepturi morale de autor, drepturi subiective fără conţinut economic, recunoscute de lege
autorului oricărei opere de creaţie intelectuală şi anume: 1) dreptul autorului de a decide dacă, în ce
mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publicului; 2) dreptul de a decide sub ce nume va fi
adusă opera la cunoştinţa publică; 3) dreptul de a fi recunoscut ca autor al operei; 4) dreptul la
inviolabilitatea operei, adică de a se opune oricărei modificări sau transformări, dacă aceasta este
de natură să prejudicieze onoarea sau reputaţia autorului; 5) dreptul de retractare a operei,
despăgubind dacă este cazul pe titularii drepturilor prejudiciaţi prin exercitarea retractării. Toate
aceste drepturi prezintă următoarele caractere juridice specifice: sunt inalienabile (incesibile) în
timpul vieţii autorului şi insesizabile, neputând fi urmărite de creditorii autorlui; sunt
netransmisibile pe cale succesorală la moştenitori; la moartea autorului, exerciţiul dreptului de
divulgare, a dreptului la paternitatea operei şi a dreptului la inviolabilitatea operei se transmit
moştenitorilor, iar în lipsa acestora organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile
autorului sau, în lipsă, organismului de gestiune colectivă cu numărul cel mai mare de membri din
domeniul respectiv de creaţie. sunt imprescriptibile, atât din punct de vedere extinctiv cât şi
achizitiv

dreptul autorului de a aduce opera la cunoştinţa publicului, drept subiectiv cu caracter


personal, nepatrimonial, în temeiul căruia autorul unei opere de creaţie intelectuală (literară,
artistică sau ştiinţifică) este singurul îndreptăţit să decidă, el însuşi, în mod discreţionar, dacă, în ce
mod şi când va fi adusă opera sa la cunoştinţa publicului. Opera fiind o emanaţie a spiritului
creator al autorului şi o expresie a personalităţii sale creatoare, numai autorul poate fi îndreptăţit să
aprecieze şi să hotărască dacă opera a ajuns la nivelul şi gradul de perfecţiune dorit de el, pentru a
merita să fie împărtăşită publicului şi pentru a înfrunta critica, având în vedere că de calitatea, de
perfecţiunea operei (din punctul de vedere strict personal al autorului) depinde felul în care opera
va fi primită şi apreciată de societate, puterea de pătrundere a mesajului ei în public, dar, totodată,
şi reputaţia autorului, răspunderea lui morală (şi uneori chiar şi răspunderea lui juridică), elemente
de risc pe care autorul nu poate fi silit să le înfrunte decât dacă a decis el însuşi, în mod liber şi
discreţionar, aducerea operei la cunoştinţa publicului.

dreptul autorului la inviolabilitatea operei, reprezintă dreptul autorului de a pretinde respectarea


integrităţii operei sale şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei,
dacă acestea prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. Nu orice modificare sau atingere adusă operei
poate fi calificată ca o încălcare a d.a.i.o. sale, ci, aşa cum s-a statuat încă prin dispoziţiile
Convenţiei de la Berna din 1886, numai modificările sau atingerile care prejudiciază onoarea sau
reputaţia autorului pot fi considerate ca atare.

dreptul de retractare al autorului, drept moral recunoscut autorului unei opere de creaţie
intelectuală de a reveni asupra deciziei de comunicare către public a unei opere, concretizată prin
încheierea unui contract de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, despăgubind dacă este
cazul pe titularii drepturilor încălcate.

drepturile conexe dreptului de autor sunt drepturi recunoscute de lege artiştilor interpreţi sau
executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorilor de înregistrări sonore şi
audiovizuale pentru propriile înregistrări, precum şi organismelor de radiodifuziune şi televiziune
pentru propriile emisiuni, activităţile desfăşurate de aceşti titulari asigurând comunicarea către
public a operelor. Principiul esenţial care stă la baza reglementării drepturilor conexe este acela că
recunoaşterea acestor drepturi nu aduce nici o atingere drepturilor autorilor operelor, coexistând
alături de acestea. Legea recunoaşte anumite prerogative de ordin moral doar în favoarea artiştilor
interpreţi şi executanţi, cum ar fi: dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei
interpretări sau execuţii, dreptul de a pretinde ca numele său să fie indicat ori comunicat la fiecare
spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia, dreptul de a pretinde respectarea calităţii
prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau modificări substanţiale a
interpretării şi execuţiei sale care ar prejudicia grav onoarea sau reputaţia sa, neîntâlnind asemenea
prerogative de ordin moral în cazul celorlalţi titulari de drepturi conexe. Prerogativele de ordin
patrimonial sunt similare prerogativelor recunoscute autorului unei opere, aceştia având dreptul
exclusiv de a autoriza şi interzice: fixarea propriei interpretări sau execuţii, reproducerea propriei
prestaţii (respectiv a înregistrării sonore sau audiovizuale), distribuirea acestora, închirierea
acestora, împrumutul, punerea la dispoziţia publicului a propriei prestaţii etc. Durata de protecţie a
prerogativelor de ordin patrimonial a drepturilor conexe este de doar 50 de ani, calculat de la 1
ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau prima comunicare către public a
propriei prestaţii.
inventator, autor al unei invenţii brevetabile. Drepturile sale asupra invenţiei sunt recunoscute şi
apărate, potrivit legii. I. titular de brevet se bucură, în condiţiile legii, de un drept exclusiv de
exploatare a invenţiei, care implică dreptul de a interzice terţilor să săvârşească, fără autorizarea sa,
acte de folosire a invenţiei, ca: fabricarea, comercializarea, oferirea spre vânzare, folosirea ori
stocarea în vederea comercializării, oferirii spre vânzare sau folosire a produselor (în cazul
invenţiilor de produs), respectiv folosirea procedeului sau metodei ce face obiectul invenţiei (în
celelalte cazuri). Întinderea protecţiei conferite i. prin brevet este determinată de conţinutul
revendicărilor care se interpretează în legătură cu descrierea şi desenele invenţiei, iar durata
protecţiei este egală cu durata de valabilitate a brevetului (20 de ani de la data constituirii
depozitului naţional reglementar, respectiv durata de valabilitate a brevetului pentru invenţia
principală, dar nu mai puţin de 10 ani, in cazul invenţiilor de perfecţionare). De asemenea, i. are
dreptul să i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă,
precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa; în cazul în care titularul brevetului este
altul decât i., acestuia din urmă i se eliberează un duplicat al brevetului de invenţie.
invenţie brevetabilă, operă de creaţie tehnică, rezultat al activităţii inventive a autorului. care
prezintă caracter de noutate şi este susceptibilă de aplicare industrială. I.b. poate avea ca obiect un
produs industrial, un procedeu tehnic, o metodă sau o aplicaţie ori combinaţie nouă de mijloace
cunoscute. Caracterul definitoriu esenţial a i.b. este noutatea, care se stabileşte în raport cu stadiul
tehnicii mondiale (noţiune ce include toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului până
la data constituirii depozitului naţional reglementar al cererii de brevet sau a priorităţii
recunoscute, ori sunt cuprinse într-o cerere de brevet pentru care s-a constituit depozitul
reglementar). Divulgarea şi anterioritatea nu sunt distructive de noutate, dacă emană de la
inventator sau succesorul său în drepturi şi dacă actul de divulgare se situează în intervalul de 12
luni care au precedat înregistrarea cererii de brevet sau data priorităţii recunoscute. I.b. trebuie să
fie rezultatul unei activităţi inventive, condiţie ce se consideră îndeplinită de o invenţie atunci
când, pentru o persoană de specialitate, normal competentă în domeniul respectiv, ea nu rezultă în
mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii. În sfârşit, i.b. trebuie să fie susceptibilă
de aplicare industrială, condiţie ce se consideră îndeplinită dacă obiectul invenţiei poate fi folosit
cel puţin într-un domeniu de activitate din industrie, agricultură etc. şi poate fi reprodus cu aceleaşi
caracteristici ori de câte ori este necesar. Invenţiile având ca obiect un soi nou de plantă, un hibrid
sau o nouă rasă de animale este brevetabilă dacă acestea sunt noi, distincte, omogene şi stabile. Nu
sunt i.b. invenţiile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. Nu pot fi considerate invenţii
ideile, descoperirile, teoriile ştiinţifice, metodele matematice, programele de calculator în sine,
soluţiile cu caracter economic sau de organizare, diagramele, metodele de învăţământ şi instruire,
regulile de joc, sistemele urbanistice, planurile şi metodele de sistematizare, fenomenele fizice în
sine, reţetele culinare, realizările cu caracter estetic (o parte dintre acestea fiind însă ocrotite prin
dreptul de autor sau prin legea desenelor şi modelelor industriale.
invenţie de perfecţionare, invenţie prin care se completează ori perfecţionează o altă invenţie,
anterioară, protejată deja printr-un brevet în vigoare. Nu poate fi exploatată de către autorul ei
decât cu acordul titularului invenţiei la care se referă perfecţionarea (cu corectivul, eventual, al
obţinerii unei licenţe obligatorii sau al sancţionării abuzului de drept săvârşit de titularul brevetului
invenţiei principale).
invenţie de serviciu, invenţie brevetabilă realizată de un inventator salariat, fie în exercitarea
funcţiei sale, în cadrul sau în legătură cu obligaţiile sale de serviciu, fie prin cunoaşterea sau folo-
sirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau a datelor existente în unitate, fie cu ajutorul
material al acesteia. Regimul juridic al i.s. derogă de la regimul de drept comun (într-o măsură
mult mai mică decât in legislaţia anterioară), În sensul că: 1) în lipsa unei prevederi contractuale
mai avantajoase inventatorului, dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii, numai dacă
invenţia a fost realizată de salariat în executarea unui contract de muncă ce prevede o misiune
inventivă încredinţată în mod explicit şi care corespunde cu funcţiile sale (în acest caz, inventatorul
beneficiază de o remuneraţie suplimentară, stabilită prin contract); 2) dacă invenţia a fost realizată
în temeiul unui contract de cercetare, în lipsa unei clauze contractuale diferite, dreptul la brevetul
de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea, inventatorul având dreptul la o remune-
raţie suplimentară, stabilită prin act adiţional la contract; 3) în toate celelalte cazuri, dreptul la
brevetul de invenţie aparţine inventatorului salariat. În toate cazurile, inventatorul salariat are
obligaţia de a informa unitatea cu privire la realizarea (sau stadiul realizării) invenţiei şi obligaţia
de a se abţine de la orice divulgare. De asemenea, în toate cazurile, inventatorul va putea cere
brevetarea pe numele său a invenţiei, dacă unitatea îndreptăţită nu a constituit depozitul cererii de
brevet în termen de 60 de zile de la data când a fost informată. Dacă brevetul de invenţie aparţine
inventatorului, unitatea are un drept de preferinţă în privinţa punerii în aplicare a invenţiei, drept ce
trebuie exercitat în termen de 3 luni de la data ofertei.
brevet de inventie, titlu de protecţie acordat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
inventatorului sau succesorului său în drepturi în baza căruia aceştia au un drept exclusiv de
exploatare a invenţiei pe teritoriul României.

marcă, semn distinctiv, susceptibil de reprezentare grafică, folosit pentru a deosebi produsele sau
serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane, constând în cuvinte
(inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, elemente figurative, forme tridimensionale (in
special, forma produsului sau a ambalajului) sau combinatii de culori, precum si în orice
combinatie a unor asemenea semne
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. Fr. Pollaud-Dulian „Le droit d auteur” Economica, Paris, 2005.
2. P. Tafforeau „Droit de la Propriété intelectuelle” Editura Gualino, Paris, 2004.
3. M. Josseli-Gal, „Les contrats dʼexploatation du droit de propriété littéraire et artistique.
Etude de droit comparé et de droit international privé”, Editura Gln Joly, Paris, 1995.
4. C. Caron, “Droit dʼauteur et droit voisins”, Litec, Paris, 2006.
5. C. Colombet: Propriete litteraire et artistique et droits voisins Dalloz, Paris, 1999

6. V. Roş, D. Bogdan, O Spineanu-Matei, „Drepturile de autor şi drepturile conexe. Tratat”,


Editura All Beck, Bucureşti, 2005.
7. A. Bertrand: „Droit des marques” Dalloz, Paris, 2005, 93,10 EUR.

8. J-Ch. Galloux: ”Droit de la propriete industrielle”, Dalloz,Paris, 2003.

9. V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile geografice. Tratat, All

Beck.

ACTE NORMATIVE :
1. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe publicată în Monitorul Oficial
nr. 60/1996, modificată prin Legea nr. 285 din 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din
30 iunie 2004 şi OUG nr. 123/2005 publicat în Monitorul Oficial nr. 843 din 19.septembrie
2005.
2. Legea nr. 64/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 1991, modificată şi
republicată în Monitorul Oficial nr. 541 din 08.08.2007.
3. Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice in Monitorul Oficial nr. 161 din 23
aprilie 1998.

S-ar putea să vă placă și