Sunteți pe pagina 1din 8

Evaluarea defectelor conductelor pentru transportul gazelor naturale (I)

Dr. Ing. Ion Irimia ZECHERU


Expert CEN/ ISO
ANRE - Bucuresti

Abstract. Ageing of gas transmission pipelines places the task of their functioning safety and
reliability assurance in the list of the most important state problems. The suggested complex
diagnostics is based on assessment of the real failure state: it most optimally combines the
operational experience and the early diagnostics of future damages. Timely replacement of
segments with stress concentration zones will allow ensuring the fail-safety of pipelines
operation.

Majoritatea conductelor utilizate astăzi pentru transportul petrolului si gazelor au fost


construite cu mulŃi ani în urmă, in prezent cele mai importante studii se refera la
nivelul securitate, atat in ceea ce priveste capacitatea tehnica de operare in
continuare a acestor conducte, dar si securitatea in aprovizionarea cu energie.
Intorcandu-ne in istorie, la originile conductelor, de mii de ani, acestea au fost
construite în diferite părŃi ale lumii pentru a transporta la inceput apă de băut şi de
irigare a culturilor agricole.
In antichitate, materialul folosit la acestor conducte includea argila arsă şi lemnul de
bambus gol pentru transportul apei, iar egiptenii foloseau cuprul pentru a transporta
apa inca din 3000BC. La 2000 i.Hr si pana la 1500 i.Hr cretanii utilizau tevi din faianŃă
pentru apă, iar grecii antici (din 1600 i.Hr la 300 i.Hr) au utilizat tevi din faianŃa,
plumb, bronz şi chiar tevi din piatra.
În această epoca, conducte metalice erau realizate in jurul anilor 500 î.Hr, de perşi şi
de romani, pur şi simplu prin ciocănire, când romanii foloseau tevi de plumb pentru a
distribui apă în oraşele foarte dezvoltate.
Prima utilizare a unei conducte pentru transportul de hidrocarburi a fost înregistrată
fost o în China cu aproximativ 2500 de ani în urmă, era o conducta de bambus
chinezesc, folosita pentru a transporta gazele naturale din puturi de mică adâncime să
ardă pentru a fierbe apa de mare pentru separarea sarii şi pentru a o transforma in
apă potabilă. Mai târziu, la 400 î.Hr, Ńevile de bambus învelite în ceară au fost folosite
la iluminatul Pekingului. încă din anul 400 î.Hr .
Industria conductelor de petrol şi gaze, din antichitate si pana azi, îşi are originile în
afacerile cu petrol.
Până în secolul al 19-lea, petrolul a fost obŃinut numai din zacamintele naturale de la
mica adancime, incepand cu primele foraje de la Baku, Azerbaidjan în 1848 şi Polonia
în 1854, apoi in Romania la 1859, dar prima mare exploatare şi utilizare comerciala a
conductelor a început acum 150 de ani în SUA, de către colonelul Drake .
În 1859, Edwin Drake fora in SUA, la Titusville, Pennsylvania, două puŃuri de petrol, în
apropierea unor infiltraŃii de petrol de suprafaŃă,.
Puturile au avut o valoare totala de 40000 dolari si au produs 2000 barili de titei brut,
dar acest titei brut urat mirositor, plin de noroi, nu a fost popular pana in jurul anului
1870, cand a fost introdus în funcŃiune un procedeu simplu de rafinare in blazuri
pentru procesarea titeiului (figura nr. 1).
In aceste rafinării, din ŃiŃeiul brut incalzit, se obtinea kerosen si o fractie grea de
petrol şi gudron. Kerosenul a fost un inlocuitor perfect şi ieftin al uleiului de balena
utilizat pentru iluminat şi a permis ca petrolul sa fie vândut cu 20$ /baril.
În aceste zile de pionierat, benzina şi alte produse de rafinare erau pur şi simplu
aruncate, pentru că oamenii nu le-au folosit initial, dar în 1892, transportul a rezolvat
aceasta problema, deoarece incepuse cererea de gasolina.

1
Figura nr. 1 Rafinaria cu blazuri de la Newhall, California (1876)
primea titei prin conducta de la zacamantul Pico Canyon©
(Sursa: Texaco-Chevron)

La începutul anului 1860, petrolul se transporta pe râurile interioare în butoaie de


lemn, pe barje trase de cai. Acest lucru a fost periculos multa vreme, iar conflictele de
muncă, de cele mai multe ori au perturbat traficul.
Transportul pe calea ferată a insemnat o noua etapa, dar conductele au fost o soluŃie
la această problemă evidentă de transport.
Tevi din fonta sau din fier forjat, de diferite diametre, au fost folosite în jurul sondelor
producătoare de titei.
In 1865, prima conducta de petrol cu diametrul de 6 toli, care lucra gravimetric, a fost
construita în Pennsylvania, SUA si transporta 7000 de barili/ zi de-a lungul Pithole
Creek pana la gura pârâului unde acesta se varsă în râul Allegheny (figura nr. 2).

Figura nr. 2 Secventa din timpul constructiei conductei Pithole Creek, SUA©

2
In alte zone din lume s-a dezvoltat primul sistem de conducte de transport de 3 toli si
cu o lungime de10 km în 1878, la Baku, Azerbaidjan de catre fraŃii Nobel, conductele
de petrol reducand costurile de transport cu 95%.
Este interesant de observat că la conducta din Baku teava a fost importata din Statele
Unite, din cauza costului redus şi a înaltei calitati.
A urmat la începutul secolului 20 constructia unor conducte magistrale, de exemplu:
- în 1906 la Oklahoma, în Texas conducta cu o lungime de 472 mile (755 km) si cu
diametrul de 8 toli (200mm);
- similar au fost construite la Baku conducte de lungime mai mica, cu diametre de la 8
(80 mm) pana la 12 toli (350 mm);
- în 1912, în Insula Bow, Canada a fost executata, in numai 86 de zile, o conducta de
gaze de 170 (272 km), cu diametrul de 16 toli (400mm), una dintre cele mai mari
conducte din America de Nord.
Până la sfârşitul anului 1920, principalele rafinării construite erau capabile sa
proceseze de la 80.000 pana la 125,000 de barili de titei pe zi, pentru a alimenta
creşterea uriaşă a cererii de carburanti, de exemplu, intre 1910 - 1920 numărul de
automobile şi camioane de pe soselele americane a crescut de la mai puŃin de
500.000 la peste 9 milioane, iar in jurul anilor 1920, determinată de această creştere
a industriei de automobile, lungimea conductelor de transport din SUA a crescut la
peste 115000 mile (184000 km).
Următoarea schimbare mare în ingineria de conducte a fost construirea conductelor cu
diametru mari pe distanŃe lungă; acestea au constituit pionieratul în SUA în anii 1940,
datorita cererilor de energie ale celui de-al doilea război mondial, dar dezvoltarea a
continuat si intre anii 1950 şi 1960, cand mii de kilometri de conducte de gaze
naturale au fost construite pe teritoriul Statelor Unite, ca urmare a cererii crescute
pentru acest tip de energie.
Tipurile de conducte de petrol şi gaze pot fi rezumate astfel (figura nr. 3):

Figura nr. 3 Tipuri de conducte de hidrocarburi

3
Noile conducte, proiectate si construite dupa criterii si metode bine stabilite, din
oteluri de inalta calitate, sunt operate astfel incat sa asigure fiabilitate si securitate in
furnizarea de energie pe o piata competitiva si echitabila.
Viitorul conductelor este atât stralucitor, cat si provocator. Ele vor continua să
desfăşoare cea mai mare parte a resurselor de energie primară, iar inginerii vor trebui
să se asigure că îndeplinesc condiŃiile de securitate in operare, industria de conducte
fiind judecata privind standardele de securitate si integritate din industria de petrol si
gaze.

Integritatea conductelor de transport a gazelor naturale face in prezent obiectul


unor noi reglementări, coduri şi standarde în toate zonele lumii.
Un element cheie al integrităŃii conductelor, in aceste noi iniŃiative, este acela de
evaluare a defectelor care apar în mod inevitabil pe durata de viaŃă a unei conducte,
prin urmare, metodele de evaluare sunt necesare pentru a determina gradul de
severitate al defectelor atunci când sunt detectate în conducte.
Ultimii 40 de ani au vazut o dezvoltare a unui număr de metode importante de
evaluare a defectelor. Unele dintre aceste metode au fost introduse deja în
reglementari de orientare in domeniu, iar altele pot fi găsite în literatura de
specialitate publicata.
Cu toate acestea, nu există nici o orientare definitivă care sa compare metodele de
evaluare sau sa evalueze fiecare metodă dupa rezultatele incercarilor sau sa
recomande cele mai bune practici în aplicarea lor.
A fost elaborat un studiu în cazul defectelor mecanice din conductele pentru oŃel
transportul gazelor naturale pentru aplicaŃii legate energetice, in cadrul caruia, un
defect mecanic este definit ca fiind: o deteriorare localizata a conductei rezultată din
contactul cu un obiect.
Deteriorarea mecanica nu pot fi caracterizata ca un criteriu singular, iar localizarea se
refera la limitarea prejudiciului pentru o portiune din sectiunea transversala a
conductei sau la o dimensiune limitata pe lungimea acesteia (de exemplu: pe o
lungime de mai putin de cinci diametre ale tevii).
Cele mai cunoscute si caracterizate defecte mecanice sunt:
Deformatiile produse de lovituri, reprezentate ca depresiuni (infundari), care
produc o perturbare gravă a curburii peretelui Ńevii, cauzate de contactul cu un corp
străin din care rezultă deformarea plastică a peretelui Ńevii.
Deformatia poate fi clasificata ca fiind:
- aplatisare sau deformatie simpla care produce o modificare fără probleme în
curbura peretelui Ńevii, nu conŃine un concentrator de tensiuni sau reducerea
grosimii de perete şi nu se schimbă raza de curbura a circumferintei unei suduri
adiacente sau a profilului imbinarii sudate;
- nerestrictionata, adica o deformatie care este libera sa-si revina elastic (ca un
resort), atunci când contactul este eliminat, dar este libera să revina la variatii
ale presiunea internă;
- limitată (constrânsa), adica deformatie care nu-si revine, deoarece contactul
nu este eliminat. Deformatia produsa de un colt de stanca este un exemplu de
deformatie constransa(figura nr. ;
- complexa, adica crestatura sau sant care introduce concentratori de tensiuni
sau alte defecte secundare sau o deformatie care afectează raza de curbură a
unei suduri adiacente.
Scobituri, reprezentate ca deterioari pe suprafata conductei cauzate de contactul cu
un obiect străin care a deplasat sau a eliminat material din conducta, cu pierdere de
metal, deteriorarea microstructurii, fisuri etc. Scobiturile de obicei apar atunci cand,
de exemplu un de excavator zgarie suprafata exterioara a conductei.

4
Defecte combinate, deformatii si scobituri care se găsesc împreună, care conŃin
fisuri sau deteriorare de material sau atunci când una sau ambele sunt în apropierea
unei imbinari sudate. Defecturl trebuie să fie tratat cu prudenŃă. Daunele mecanice
complexe nu sunt uşor de evaluat, nici nu se incadreaza in <<regulile de aur>>
aplicabile in astfel de situatii.
Multe caracteristici ale defectelor sau combinatii ale acestor caracteristici pot afecta
gradul de severitate al distrugerilor.
Aceste caracteristici pot include una, mai multe sau toate elementele din următoarele:
Modificări de formă ale Ńeavii:
- Deformare localizata cu modificarea curburii pe direcŃia circumferenŃială şi /
sau modificarea rectilinitatii axile a Ńevii;
- Ovalizarea secŃiunii transversale în apropierea sau la pozitia scoasa din punctul
de contact sau din zona celui mai semnificativ contact.
Modificări de grosime de perete:
- Pierdere de material prin taiere, zgariere, frecare, polizare, daltuire sau
mecanisme similare;
- Reducere cauzata de intindere sau anomalie de forma similara. Modificări de
formă ale Ńevii. Modificări de grosime de perete;
- Suprapunerei de material;
- Tensiunilor reziduale şi eforturi. Tensiuni şi câmpuri de eforturi cu componente
circumferenŃiale, axiale şi radiale. Tensiunile locale şi eforturile sunt influenŃate
de ordinul şi marimea sarcinilor şi deformatiilor
- Concentratori locali de tensiuni, de exemplu, in colturile unei scobituri;
- Alte creşteri sau reduceri de tensiuni ale datorită schimbărilor în forma;
- Rerotunjiri create la îndepărtare contactelor de deformare dintr-o conducta sub
presiune.
Modificări ale proprietăŃilor materialelor:
- Modificarea proprietăŃilor mecanice (şi magnetice) ale materialului Ńevii din
cauza deformări plastice.
Eforturile pot creşte curgerea, pot reduce ductilitatea (de exemplu, alungirea la
tracŃiune) şi/ sau pot afecta tenacitatea. Aceste schimbări pot fi de la modeste,
în zonele în care eforturile locale sunt de acelaşi ordin de mărime ca limita de
curgere, pana la extrem, imediat in punctul de contact;
- Modificări datorită transformărilor de faza care rezultă la încălzire şi răcire
rapidă;
Alte anomalii sau defecte:
- Fisuri de suprafaŃă, formate, fie pe suprafaŃa interioară sau pe suprafaŃa
exterioară în timpul rerotunjire. Fisuri la rerotunjire sunt de cele mai multe ori
pe un plan înclinat de 45 °, la direcŃia radială şi/ sau <<forma de Z>>;
- Fisuri ascunse sau acoperite, în special în stratul deformate;
- Extinderea fisurilor sau microfisurilor de oboseală, coroziune la oboseala sau o
deschiderea unei fisuri stabilizate;
- Fisuri produse de coroziune sub sarcina;
- Coroziune locale sau generalizata, uneori legate acoperirea de protectie
deteriorata şi/ sau prezenŃa rocilor în imediata vecinătatea peretelui Ńevii;
- Alte defecte sau anomalii, cum ar fi defectele latente dintro imbinare sudata sau
dintro imbinare sudata adiacenta.

Figura nr. 4 prezinta modul in care un defect simplu de pe suprafata tevii se poate
transforma intro rupere, deci o defectare majora.

5
Figura nr. 4 Schema dezvoltarii defectului

Tabelul 1. Metode de evaluare a defectelor din conductele de gaze dupa tipul defectului si
incarcare

Metodele de evaluare pentru fiecare tip de defect (Tabelul 1) urmează în linii mari
următoarele etape:
1. DefiniŃia succintă a tipului de defectului;
2. Schita care ilustrează dimensiunile şi orientarea defectului în raport cu axa Ńevii
şi tipul defectului (figura nr. 5);

6
Figura nr. 5 Schita defectului

3. Nota scurta care evidentiaza problemele specifice asociate defectului;


4. Diagrama care rezuma evaluarea defectului (figura nr. 6)1;
5. InformaŃiile minime necesare pentru evaluarea defectului;
6. Metroda de evaluare;
7. Domeniul de aplicabilitate a metodei şi orice limitări specifice;
8. Factorul de incertitudine aplicat metodei de evaluare in cazul modelului
defectului;
9. Exemplul de aplicare a metodei de evaluare a defectului;
10.Referirea la sursele alternative de orientare disponibile din reglementari
naŃionale sau internaŃionale, coduri sau standarde.
Diagramele incluse pentru fiecare tip de defect constau, în general, dintr-un număr de
întrebări de tipul da-nu concepute pentru a identifica dacă metodele cuprinse în acest
caz sunt sau nu sunt adecvate pentru cazul respectiv, precum şi, daca este cazul, să
se indice metoda cea potrivită de a fi utilizata.
.Obiectivul metodei corespunzatoate de evaluare a defectului este acela de a
determina daca exista suficiente elemente de securitate, astfel ca defectul sa nu
produca daune pentru incarcarile existente.
Pentru a stabili dacă defectul este sau nu este acceptabil, trebuie să fie luati în
considerare trei factori2:
1. Presiunea (sarcina) de aparitie a defectului in conducta;
2. Incertitudinea inerentă modelului de predicŃie a presiunii (sarcinii) de defectare;
3. Factorul corespunzător de securitate la presiunea(sarcina) de defectare.

Factorul corespunzător de securitate va tine cont de incertitudinea fata de sarcina


aplicata, materialul conductei si dimensiunile defectului, precum si de consecintele
defectarii. Factorul de securitate poate avea o singura valoare3 sau poate fi o
combinatie de factori de securitate partiali4.

1
Katz, D.,, Ming Gao, Limon, S., Crack Assessment for Pipeline Integrity, Pipeline Solutions, Houston,
USA;
2
The 4th International Pipeline Technology Conference, Mai 2004, Belgia;
3
De exemplu conform ASME B31.G poate fi 1.39;
4
A se vedea DNV-RP-F101 part A.

7
Figura nr. 6 Diagrama evaluarii defectului

In evaluarea defectelor din conductele pentru transportul gazelor naturale este


esential sa fie identificate/ detectate zonele susceptibile aparitiei si dezvoltarii
defectarilor:

- detectare zonelor locale de dezvoltare a concentrarilor de tensiuni (ZCT);


- detectare ZCT cele mai periculoase, in care este cel mai probabila aparitia
amorselor de defectare/ fisurare;
- determinarea energiei de stare în ZCT cele mai periculoase;
- determinarea caracteristicilor reale structuralmecanice ale materialului
conductei în ZCT;
- evaluarea ratei defectelor şi direcŃia de dezvoltare a acestora, bazata pe
mecanismul cel mai relevant care a produs relevat deteriorarea.

PrezenŃa ZCT atât la conductele noi, cat si la cele vechi reduce suficient de mult ciclul
lor de viaŃa, prin urmare, alegerea metodelor si mijloacelor de control nedistructiv
este o sarcină importantă a operatorilor conductelor pentru transportul gazelor
naturale.