Sunteți pe pagina 1din 7

Manual

Economia serviciilor, ed a II-a, ed Pro Universitaria, Ionaşcu.


La fiecare capitol grile, 4 var de răspuns cu 1 valabilă şi întrebări.

Examen
25-30 de grile din manual, pt cca. 5 întrebări se solicită argumentare logică.
Aplicaţie constând în...tabele de diferite forme de prezentare, cu indicatori,
se cere comentarea tendinţelor, a ideilor reieşite din tabel.

Proiect în echipă, max 3 persoane, să nu fie de comerţ sau turism. În


anexa 2 din curs sunt categorii de servicii. Piaţa serviciului X. Prezent şi
perspectivă.

Cuprins
Cap.1 Prezentarea serviciului X (denumire, utilităţi, satisfacţii, evoluţie până
în prezent privind denumirea, eventuale autorizaţii pt prestarea serv, acte
necesare)
Cap.2 Cererea privind serviciul X
2.1 Locul şi importanţa serviciului în consumul populaţiei sau în
activitatea unei întreprinderi
2.2 Indicatori specifici privind consumul serviciului respectiv
(consumul mediu per locuitor, ponderea în cheltuielile totale de consum ale
populaţiei, vânzări, încasări
2.3 Mutaţii cantitative şi calitative în evoluţia cererii serviciului X
2.4 Perspectiva cererii serviciului X
Cap.3 Oferta privind serviciul X
3.1 Furnizorii sau producătorii prezenţi şi viitori (denumire şi
provenienţă, poziţia acestor prestatori pe piaţa românească sau europeană,
specificitatea serviciului X pe prestator, localizare, forme de proprietate
asupra capitalului, alte aspecte privind prestatorii)
3.2 Mutaţii cantitative şi calitative în evoluţia ofertei serviciului X
3.3 Perspectiva dezvoltării ofertei serviciului X
Cap.4 Tarife (relaţia dintre preţ şi calitate, relaţia dintre specificitate şi preţ
Cap.5 Elemente de caracterizare a conjuncturii pieţei serviciului X
(dinamica veniturilor, structura populaţiei, şi alţi indicatori cu influenţă
directă sau indirectă a pieţei, intervenţii ale statului)
Cap.6 Concluzii (stadiul actual de dezvoltare a pieţei serviciului precum şi
perspectiva)
Bibliografie
Ziare: Capital, Ziarul Financiar
Internet
Economia serviciilor, teorie şi practică, ed2 revăzută, Ed. Uranus, Bucureşti
2002, Ioncică Maria
Zaharia Marian, Ec serviciilor, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005
Veniturile şi cheltuielile populaţiei
Starea socială şi economică a României
Capitolul 1. Componenţa serviciilor

Concept. Caracteristici. Tipologie.

Conceptul de serviciu.
În ultimile decenii serviciile au căpătat un rol deosebit de important în
progresul societăţii şi ele şi-au adus o contribuţie importantă la crearea PIB,
la ocuparea forţei de muncă, elemente ce au condus la dezvoltarea
economică a societăţii.
Pe de altă parte progresul tehnico-ştiinţific, adâncirea diviziunii sociale a
muncii, creşterea cererii de servicii atât din partea populaţiei cât şi de către
întreprinderi au constituit factori importanţi la dezvoltarea şi diversificarea
serviciilor.
În ultimii ani societatea s-a confruntat cu probleme majore determinate de
creşterea şomajului, s-au intensificat şi au căpătat o amploare deosebită
relaţiile dintre întreprinderi atât de provenienţă naţională cât şi în plan
internaţional aspecte sau problematici ce au fost rezolvate prin dezvoltarea
sectorului terţiar, de servicii prin crearea de noi locuri de muncă şi
atragerea forţei de muncă disponibilizată din alte domenii de activitate.
De asemenea prin dezvoltarea serviciilor prestate pentru întreprinderi au
constituit direcţii de dezvoltare pentru întreprinderi bazate pe servicii
specializate pe de o parte, iar pe de altă parte prin dezvoltarea industriei
de diferite bunuri materiale a fost necesară dezvoltarea şi a serviciilor în
strânsă relaţie cu bunurile materiale produse. Aici ne referim la:
- servicii de întreţinere a utilajelor
- servicii de montare a utilajelor
- altele (transport)
încât dezvoltarea acestora a constituit un fundament pentru creşterea
competitivităţii întreprinderii.
Din definiţiile date serviciilor rezultă:
- materialitatea sau nematerialitatea serviciului (serviciul ca un act
reprezintă o prestare efectivă şi realizează relaţia între activitatea
prestatorului cu mijloacele materiale de prestaţie şi obiectul
serviciului respectiv)
Pentru prestarea unui serviciu avem nevoie de:
- prestator (mână de lucru)
- capital tehnic
- beneficiar.
În cazul serviciilor spre deosebire de bunurile materiale, în general, clientul
face parte din sistemul de producţie.
Concluzii:
1. Rezultatele finale ale activităţilor de servicii pot fi regăsite sub forma
unui serviciu pur sau sub forma unui bun final.
2. Utilitatea, beneficiile, avantajele pe care le determină serviciul
consumatorului sau utilizatorului
3. Simultaneitatea producţiei şi a consumului, respectiv a utilizării
serviciului
Serviciile reprezintă o activitate umană cu un conţinut specializat având ca
rezultat efecte utile, imateriale, intangibile şi care satisfac anumite nevoi
sociale.
Serviciile sunt considerate activităţi economice care nu se referă la
producţie industrială, agricultură, minerit.

Caracteristicile serviciilor
- imaterialitatea şi intangibilitatea
- nestocabilitatea
- simultaneitatea producţiei şi consumului
- nondurabilitatea
- inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului precum şi de
cea a consumatorului sau a utilizatorului
- eterogenitatea
- lipsa proprietăţii

Imaterialitatea şi intangibilitatea

Una dintre caracteristicile cheie ale serviciilor. Termenul de intangibil este


definit ca fiind ceva ce nu poate fi atins. În DEX termenul de imaterial este
definit ca fiind ceva ceea ce există numai în conştiinţă, nu are o formă
precisă, nu are un contur.

Nestocabilitatea

Trăsătură esenţială a serviciilor. Unii autori o mai definesc ca fiind


perisabilitate, dar perisabilitatea serviciilor nu este sinonim cu
perisabilitatea bunurilor care înseamnă deteriorara calităţii lor, ci se referă
la faptul că serviciile se consumă în momentul producţiei deci nu poti fi
stocate în vederea consumului ulterior.
Această caracteristică determină dezechilibre ale raportului dintre cerere şi
ofertă, fapt pentru care, în practică, decidenţii să elaboreze şi să aplice
strategii specifice privind oferta.

Simultaneitatea producţiei şi consumului

Acestă caracteristică relevă inseparabilitatea producţiei şi consumului


serviciilor şi decurge din perisabilitatea serviciilor. Această caracteristică
presupune o bună cunoaştere a cererii şi ofertei de servicii atât din punct
de vedere al timpului, al locului, pentru că orice neconcordanţă dintre
cerere şi ofertă privind timpul şi locul de manifestare a lor pot să determine
efecte negative din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere
social.

Nondurabilitatea

Reprezintă consumul serviciilor ăn momentul producerii. Datorită acestei


caracteristici serviciile au fost considerate foarte multă vreme ca fiind
neproductive, dar sunt şi o serie de servicii ce au un caracter durabil, de
exemplu asigurările.

Inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului, precum şi de cea a


utiizatorului

Acestă caracteristică reflectă simultaneitatea livrării şi consumului


serviciilor. Prestarea unui serviciu presupune un contact direct între
ofertant şi cumpărător, iar participarea activă a consumatorului în timpul
utilizării serviciului. În practică există foarte multe servicii separabile la care
producţia precede consumul, iar consumatorii nu sunt prezenţi în momentul
producerii prestaţiei (reparaţii, curăţenie, întreţinere).

Eterogenitatea

Poate avea mai multe sensuri: diferenţiere, variabilitate şi diversitate.


Sensul cel mai frecvent folosit în cazul serviciilor este cel de variabilitate.
Această caracteristică constituie o problemă particulară a serviciilor pentru
că ele sunt oferite de persoane diferite, persoane ce nu au performaţe
constante. Din acest motiv se produce o variabilitate privind calitatea
serviciilor pentru că performanţa diferă atât de la o persoană la alta, dar şi
în cazul unei persoane de la o perioadă la altă perioadă de timp.
Datorită acestei caracteristici sectorul terţial are un conţinut foarte
diversificat, fapt ce determinp anumite dificultăţi în operaţiunea de
standardizare a serviciilor. Pe măsura progresulkui tehnic s-au obţinut o
serie de realizări în standardizarea serviciilor prin introducerea tehnologiei
moderne ce funcţionează pe principiul autoservirii în care putem cuprinde
şi automatele. Preocuparea permanentă pentru îmbunătăţirea calităţii
serviciilor a condus la reducerea variabilităţii, multe din servicii devenind
omogene.

Lipsa proprietăţii

În condiţiile în care serviciile produc consumatorilor satisfacţii rezultaul nu


se poate concretiza printr-un transfer al dreptului de proprietate. Prestatorii
de servicii sunt preocupaţi permanent pentru atragerea şi fidelizarea
clienţilor prin diversificarea şi calitatea serviciilor.
Tipologia serviciilor

Studiul trăsaăturilor tipice sau al relaţiilor reciproce dintre diversele tipuri


ale unor obiecte sau fenomene
Nomenclator: enumerarea sortimentelor produselor sau a grupelor de
produse clasificate după un anumit criteriu
Clasificare: acţiunea de a (se) clasifica şi rezultatul ei;distribuire,
repartizare sortimentală pe clase sau într-o anumită ordine. A clasifica
reprezintă activitatea de a împărţi sistematic, a repartiza pe clase sau într-o
anumită ordine.

Oferta de piaţă a unei firme este de regulă şi o ofertă de servicii. Acestea


pot deţine o pondere diferită în ansamblul ofertei putând fi constituide din
bunuri sau servicii.
Astfel vom avea 5 categorii de oferte:
- bun tangibil pur (pastă dinţi, săpun)
- bun tangibil cu servicii însoţitoare cu scopul de a stârni interesul
consumatorului(cu cât produsul este mai sofisticat din punct de
vedere tehnologic, cu atât vânzarea produsului respectiv este
dependentă de calitatea produsului precum şi a disponibilităţii
serviciilor conexe
- oferta hibridă – unuri şi servicii în proporţii egale (restaurant, bar)
- serviciu de bază însoţit de bunuri şi servicii secundare
- serviciu pur (baby-sitter, masaj)

Cap.2
2.1 Începuturile, gândirea clasică şi contemporană privind serviciile
2.2 Evoluţia şi dimensiunile macroeconomice ale serviciilor
2.3 Acquis-ul comunitar privind libera circulaţie a serviciilor

2.1 Începuturile, gândirea clasică şi contemporană privind serviciile


Teoreticienii şi-au intensificat eforturile în direcţia conştinetizării
aportului serviciilor la dezvoltarea economică şi la clarificarea unor
concepte, metodologii privind evoluţia şi cercetarea serviciilor. Astfel s-
au conturat următoarele faze:
- este recunoscută importanţa serviciilor de către practicieni; se
constată că nu existau lămuriri conceptuale
- a doua fază, pe la sfârşitul deceiului 7 al secolului trecut, ca parte
integrantă a sistemelor de producţie, fază în care se acordă
importanţă alocării resurselor prin susţinerea strategiei serviciilor în
alocarea resurselor precum şi contribuţia acestora la dezvoltarea
economică
- faza a trei când serviciile au dobândit un statut oficial în cadrul
relaţiilor internaţionale; s-au pus bazele cercetărilor ştiinţifice în
domeniul serviciilor.
- A patra perioadă, după 1995 când s-a realizat o liberalizare a
schimburilor internaţionale cu servicii fiind recunscută problematica
serviciilor pe plan internaţional.
Între realităţile economice privind dezvoltarea serviciilor şi recunoaşterea
potenţialului acestora există o foarte mare discrepanţă. Această stare de
fapt este determinată de:
- complexitatea şi diversitatea activităţii de servicii
- absenţa definirii unor concepte, noţiuni, teorii specifice serviciilor
- absenţa unui instrumentar teoretico-metodologic specific cercetării
serviciilor
- neutilizarea unor metode moderne de culegere, prelucrare şi analiză
a datelor statistice
- necorelarea şi lipsa de date statistice privind activitatea de servicii în
întreaga sa complexitate
În aceste condiţii apae necesitatea şi oportunitatea abodării
interdisciplinare a serviciilor cu disciplinele de marketing, cercetări de
marketing, studiul comportamentului consumatorilor, sociologia, psihologia
etc. Datorită
- caracterului intangibil al serviciilor, care determină ca evaluarea şi
cuantificarea producţiei şi consumului de servicii să fie foarte dificile,
metodele şi instrumentarul uilizat pentru bunurile tangibile s nu mai
fie atât de eficace
- necesitatea abordării serviciilor într-un context social şi instituţional
- dependenţei valorii serviciului pentru consumator de personalitatea
prestatorului/furnizorului serviciului respectiv.
Din perspectiva istoriei gândirii economice se disting trei modalităţi de
abordare a serviciilor: abordarea clasică, tradiţională şi modernă.
Abordarea clasică a serviciilor
Datorită faptului că serviciile nu puteau fi acumulate, acestea erau
considerate neproductive, nu generau o valoare nouă. Singura activitate
considerată a fi creatoare de valoare era producţia de bunuri materiale.
Serviciile erau considerate cheluieli neproductive şi constituiau o frână în
calea acumulării capitalului.
Aboradrea tradiţională (reziduală) a serviciilor.
Analiza serviciilor din această perspectivă se fundamentează pe
diviziunea economiei naţionale.
Tratarea serviciilor ca un seczor distinct al sistemului economic global
aparţine:
- sectorului primar: agricole, extractive, forestiere
o ritm mediu al productivităţii
- sectorului secundar: industrii prelucrătoare
o ritm superior al productivităţii
- sectorului terţiar:
o productivitate sub medie
Dezvoltarea sectorului terţiar – direct proporţională cu evoluţia cererii.
- cuaternar (al materii cenuşii) – scopul adaptării la realităţile economice
contemporane
Abordarea modernă
Aparţine societăţii postindustriale.
Caracterizată prin caracterul terţiar al societăţii post-industriale,
creşterea rolului ştiinţei şi noilor tehnologii
Amplificarea importanţei informaţiei.
Definirea mai bună a locului deţinut de profesionişti şi tehnicieni

2.2 Evoluţia şi dimensiunile macroeconomice ale serviciilor.


Cerinţe obligatorii pentru valoare, indice de volum al PIB pe locuitor şi
stuctura populaţiei ocupate în omânia comprativ cu UE

- indicatori exprimaţi clar şi din surse oficiale


- denumirea indicatorilor cuprinşi în tabel
- unitatea de măsură
- predicatul (dimensiunile indicatorilor)
- sursa informaţiilor