Rafail OVIDIU-NEPTUN

Cu aleasă recunoştinţă,
Părintelui meu duhovnicesc V.,
care, cu darul Lui Dumnezeu, m-a
născut duhovniceşte şi ca o mamă
bună mi-a călăuzit paşii pe calea
unei ortodoxii autentice.

2007

PREFAŢĂ
Vrăjmaşii Domnului Iisus Hristos
şi ai creştinilor au încercat pe
parcursul veacurilor să distrugă
dreapta credinţă, sau măcar să o
altereze, pentru ai deruta pe
creştini. La început au fost
prigoanele, după aceea ereziile,
schisma, sectarismul, inovaţiile în
biserică, preluarea unor manifestări
păgâneşti şi alte metode şi
mijloace adaptate condiţiilor vremii.
Ca şi în vechime, şi astăzi biserica
dreptmăritoare este luptată, mai
mult ca oricând, din toate direcţiile,
atât din interior, cât şi din exterior,
de o sumedenie de anomalii şi
ispite. Un rol deosebit de vătămător
îl au mijloacele de informare în
masă: revistele, ziarele, radioul,
televiziunea şi internetul, care, prin
unele programe şi informaţii
furnizate, sunt instrumente de
slăbire a credinţei noastre
strămoşeşti. În general
descoperirile ştiinţei sunt folosite în
scop rău.
Pe primul loc în acest război
declarat ortodoxiei este reclama
publicitară. Şi iată cum: reclama la
mâncăruri delicioase hrăneşte
lăcomia pântecelui, alungă postul.
Şi când ne gândim la înaintaşii
noştri, care presărau cenuşa din
căţuie peste mâncare, spre a nu fi
prea gustoasă... Reclama la
băuturi de tot felul conduce treptat
la beţie şi de la beţie o sumedenie
de păcate. Reclama la fumat este
nu numai tristă, dar şi amuzantă.
Ea ocupă, în imagini ispititoare, tot
spaţiul publicitar, iar undeva jos,
aproape neobservabil, e scris cu
mult vicleşug: “Fumatul dăunează
grav sănătăţii”. La fel de trist şi
amuzant este şi avertismentul care
apare înaintea vizionării unor filme
de groază, de violenţă sau
pornografice prin care se interzice
vizionarea acestora de către tinerii
sub o anumită vârstă. Aproape
orice reclamă este însoţită şi de
imaginea unei femei atrăgătoare,
sumar îmbrăcată, sau de gesturi
care îndeamnă la desfrânare.
Emisiunile cu jocuri de noroc şi alte
posibilităţi de a câştiga uşor banul,
îndeamnă la lene şi iubire de
argint. Reclama care se face
luxului îndeamnă la mândrie.
Filmele de violenţă îndeamnă la
ucidere, răutate, răzbunare.
Prezentarea exagerată a unor
evenimente tragice: accidente,
explozii, calamităţi, produce stări
de teamă, de panică. Desenele
animate cu monştri şi alte dihănii
produc groază şi afectează psihicul
copilaşilor. Mulţi tineri ajung să
îndrăgească, să aibă ca idol, câte
un personaj negativ, cu viaţă
imorală din filmele vizionate.
Prezentarea vieţii private a unor
persoane conduce la clevetirea şi
osândirea aproapelui. Se publică
întâmplări, evenimente neplăcute
în care sunt implicaţi unii preoţi
pentru derutarea poporului, pentru
a nu mai asculta poporul de cler, de
urmaşii apostolilor, ci, dimpotrivă,
ai ocoli, ai judeca.
Internetul de asemenea este
folosit în scopuri anticreştine.
Şi arta este folosită pentru
descreştinarea poporului. Unele
picturi, sculpturi, poezii şi cântece
îndeamnă la păcate: la beţie, la
desfrânare, neascultare.
La toate acestea trebuie
adăugate şi pierderea timpului,
oboseala ce apare prin efortul de a
vedea şi a auzi atâtea informaţii
păcătoase sau nefolositoare,
uneori la ore târzii.
Datorită acestei stări de lucruri
vedem astăzi lucruri ciudate,
străine de tradiţiile şi specificul
nostru naţional: confuzie între
dragoste şi desfrânare; acceptarea
unor păcate de care moşii şi
strămoşii noştri nici măcar n-au
auzit (sodomia, gomoria); drogurile
în şcoli; la Crăciun plugarii nu mai
pocnesc din bici, ci folosec
pocnitori şi tunuri; în noaptea de
Paşti tineretul merge în cimitire, în
loc să stea la slujba Invierii; unii
văd Sfânta Liturghie la televizor, în
loc să o “trăiască” în biserică; tinerii
nu se mai cunună religios, iar dacă
se cunună, o fac după botezul
copiilor; nunţile şi botezurile au
ajuns nişte afaceri, unde, uneori,
naşii sunt necununaţi sau n-au
auzit de “Crez”. În majoritatea
cazurilor aceste sfinte taine sunt
întinate de manifestările
necreştineşti ce au loc cu acest
prilej: beţii, înjurături, gelozii,
dansuri drăceşti, glume la adresa
Lui Dumnezeu, al sfinţilor şi al
clerului. Chiar şi parastasele,
înmormântările şi privegherile ce
se fac la morţi se transformă în
petreceri; un prilej de râde de
păcatele mortului.
Războiul împotriva dreptei
credinţe este dus pe faţă. De aceea
toţi care suntem creştini trebuie să
luăm atitudine faţă de aceste
“coarne” îndreptate împotriva
virtuţilor creştine, împotriva
tradiţiilor noastre sănătoase,
bimilenare, fiecare cu darurile,
posibilităţile şi mijloacele pe care le
are la îndemână, căci vom da
socoteală la dreapta Judecată nu
numai pentru păcate, dar şi pentru
atâtea fapte bune pe care nu le-am
făcut din lene, lipsă de dragoste şi
indiferenţă faţă de Dumnezeu şi
faţă de aproapele.
Mânat de această teamă, dar şi
de dragostea pentru Dumnezeu,
pentru aproapele, pentru ortodoxie,
am încercat să-mi aduc şi eu
modesta mea contribuţie pentru
folosul fraţilor, versificând unele
aspecte negative pe care le
întâlnim în societate, străine de
credinţa noastră ortodoxă, cum ar
fi: ţinuta vestimentară, ţinuta
morală în societate, comportarea în
biserică, serbarea păgânească a
sfinţilor şi zilelor sfinte,
indiferentismul în credinţă,
batjocorirea lucrurilor sfinte din
necunoaştere sau cu bună ştiinţă,
rătăcirile şi fala în credinţă, falsa
evlavie, superstiţiile, extremismul
în manifestările religioase,
transformarea tradiţiilor creştineşti
în manifestări străine faţă de
credinţa ortodoxă, modernismul în
cult, necunoaşterea dogmelor
credinţei ortodoxe, relaţiile dintre
creştini, superficialitatea în
exercitarea datoriilor faţă de
Dumnezeu şi faţă de aproapele,
neînţelepciunea, invenţiile în cult,
preluarea unor obiceiuri din alte
credinţe, influenţa politicului asupra
credinţei ortodoxe, aspecte sociale
triste, lipsa de unitate dintre
ortodocşi, osândirea şi clevetirea
aproapelui, ereziile, păcatele
moderne, idolatria de la vremea de
pe urmă. Totodată, versurile mai
conţin şi îndemnuri la dreapta
vieţuire întru Hristos.
În speranţa că aceste versuri vor
fi de folos sufletesc, Îl rog pe
Milostivul Dumnezeu să ne ajute să
punem început bun de pocăinţă, să
ne dea râvna cea bună pentru cele
duhovniceşti, să ne ajute să purtăm
cu vrednicie numele Mântuitorului
Hristos ca să fim cu El şi cu
Preacurata Sa Maică şi acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Autorul
 ÎNSEMNĂRI
DUHOVNICEŞTI
Cum serbăm Crăciunul Meditaţii pentru rai La oglindă

Naşterea cea minunată Mulţi părinţi îşi pregătesc Chinuite de un viciu,

A Pruncuţului Hristos La meditatori cu carte, Azi femeile nu pleacă
Cu iubire-i aşteptată Copilaşii ce-şi doresc De acasă spre serviciu,
De poporul credincios. Ca să intre-n facultate. De nu se gătesc oleacă.

De aceea unii fraţi Pentru asta dau mari sume În urechi îşi pun cercei,
Se-nnoiesc, se spovedesc, Pentru ore de chimie, Se vopsesc, se parfumează,
Şi aşa frumoşi, curaţi, Matematică, română Însă n-am văzut femei
Naşterea sărbătoresc. Sau engleză, geografie. Care, după ce lucrează

Pentu alţii, ce să spun, La religie, bădie, Şi se-ntorc de la birou,

Ştii prea bine şi matale: Pân-acum, încă, n-aflai Unde le-au plăcut mai toţi,
Pentru ei, Sfântul Crăciun Taţi să-şi mediteze fiii Să stea iarăşi la oglindă,
Este... oala cu sarmale. Pentru a intra în... rai. Să le placă... şi-ai lor soţi.

Cercelul băieţilor Rochii pentru ocazii Cruci pe talpă

Un gest fără de pereche, Azi femeile se-mbracă Crucea este steagul sfânt
E dat ochilor să vadă: După timp şi-mprejurări Şi, de-aceea, frăţioare,
Un cercel într-o ureche Şi-şi fac rochii ca să placă Nimenea de pe pământ
La băieţii de pe stradă. Ochilor iscoditori. Să n-o calce în picioare.

"Moda" asta este veche Îşi fac rochii lungi de seară, Însă unii fabricanţi
Şi-o-ntâlnim la sclavi, de fel, Sau mai scurte pentru bal, Care fabrică papuci,
Ce purtau într-o ureche, Şi de iarnă, şi de vară, Ghete, cisme sau bocanci,
De nevoie, un cercel. Şi de nuntă, carnaval... Pun pe talpă numai cruci.

Sclavii cui sunteţi băieţi ? Însă rochii destinate Însă n-ai să vezi pe talpă
Sau sunteţi pişcaţi de streche ? Slujbelor din sărbători, La aceste încălţări
C-un cercel, vă spun, să ştiţi, În culori mai adecvate, Forme care... le cam scapă:
Eu vă văd... într-o ureche. Le-ntâlneşti doar rareori. Sticle, arme sau ţigări ?!

3
Integrame In loc de icoană Potcoava salvatoare

Timpul vieţii scurt fiind, În maşini, autobuze, Vezi la unii pe maşini,

Cine are-nţelepciune, Am văzut, nu doar odată, Ori în faţă, ori în spate ,
Îl petrece doar făcând Atârnat lângă icoană Că îţi vine să suspini,
Fel de fel de fapte bune. Şi o poză "deocheată". O potcoavă agăţată.

Dar să vezi ispită mare: Iată câtă rătăcire Scopul ei îl ştiţi prea bine:
Copilaşi, tătici şi mame La creştinii de acum Să le-aducă mult "noroc"
Timpiul liber şi-l omoară Care-amestecă-n neştire De-or intra-n coliziune
Absorbiţi de integrame. Ce e rău cu ce e bun. Sau de ia maşina foc.

La birou, în tren vezi oameni Cui te-nchini iubite frate ? Când doreşti ca o potcoavă
Concentraţi stând ziua-ntreagă Ori Măicuţii Preacurate, Să te scape de la moarte,
Şi dezleagă integrame, Ori femeii necurate ? Asta e o boală gravă,
Dar, pe ei cine-i... dezleagă ? La doi domni, ştii..., nu se poate. Căci de Domnul eşti departe !

Desfrânata de pe masă O creştină postitoare Extremă

O proorocire spune Dacă ajunezi, cumva, Unele creştine, frate,

Că, la vremea de apus, Să n-o faci, nicicând, cu fală; Ca s-arate că-s smerite,
Desfrânata o să joace Fii voios, nu te-ntrista, Umblă-n negru îmbrăcate,
La creştin pe masă, sus. Unge-ţi faţa şi ţi-o spală ! Pân' la ochi îmbrobodite.

Desfrânata, din păcate, Se întâmplă, (nu prea des), Prin biserici fac metanii
Este, clar, televizorul La vecernie, spre seară, Chiar şi-n zilele oprite
Care,-n filme desfrânate, Când e vineri, mai ales, Şi se gudură când unii
Întinează tot poporul. S-auzi câte-o surioară: Le zic "maici" acestor "sfinte".

Cei mai mulţi creştini, ia seama, "N-ai anaforă părinte ? Nici la modă, nici aşa,
L-au fixat la răsărit Căci, eu, azi am ajunat !". Nu ne mântuieşte portul,
Să le fie şi icoană, Iată cum astfel de "sfinte" Iar căinţa-n casa ta,
Căci alt loc n-au mai găsit. Plata lumii şi-au luat. Dacă... ăsta-ţi este scopul.

Sacoşile de plastic Horoscopul Dezlegare

Azi sacoşile de plastic, Mulţi creştini citesc ziarul Dacă moare vreun creştin,
După cum băgăm de seamă, Urmărind un singur scop: Babele au grijă mare
Au un rol drăcesc fantastic: Ca să-şi afle viitorul Să nu uite, precum ştim,
Fac păcatelor reclamă. Prevestit de horoscop. Ca să-l lege de picioare.

Căci pe ele vezi pozate Dar să vezi ce păcăleală Cel mai mult pe mort ajută
Băuturi din Occident, Pentru cei naivi de tot, Rugăciunea de iertare,
Domnişoare dezbrăcate Căci nu sunt două ziare Ce de preot e făcută,
Sau ţigări Marlboro, Kent. Cu acelaşi horoscop. Şi-i numită dezlegare.

Mulţi le poartă, chiar cu fală; Totuşi au ceva comun: Dat mi-a fost s-aud cândva
Ca nişte bolnavi isterici; Nici un horoscop sfătos Că aceea-i dezlegare
Ba, mai mult, cu îndrăzneală Nu îndeamnă pe creştin Când dezleagă cineva
Vin cu ele şi-n biserici. Să urmeze lui Hristos ! Piedica de la picioare.

4
Inscripţii pe tricouri Politeţe Un pic mai scurtă

Nu mai ştie tineretul, După raţiuni ştiute Tinerii azi se cunună,

Astăzi, cum să se îmbrace; Drept ar fi, aşa-i lăsat, Nu că ar avea temeiul
Că-i înşeală rău "şiretul" Ca femeia să sărute În religia creştină,
Care are şi mijloace. Mâna dreaptă, la bărbat. Ci... c-aşa e obiceiul.

La mulţi tineri, pe tricouri, Însă lumea s-a schimbat, De aceea îşi aleg
Ai să vezi imagini triste: A-mbrăcat o nouă haină, Naşi lipsiţi de viaţă sfântă,
Sigle, steaguri, stranii chipuri Căci l-auzi azi pe bărbat: Ce nu ştiu pe ce drum merg,
Sau inscripţii sataniste. "Săru' mâna, scumpă doamnă !" Care joacă mult şi cântă.

Şi cum scrisu-i în engleză, Dar când preotul zăresc Ba, i-auzi pe naşi zicând
Ei, ce sunt creştini, ia seama, Spun un "Sărut mâna", greu, Chiar la cununia sfântă:
Fac de fapt, în astă speţă, Unii chiar îl ocolesc "Te rugăm, părinte, mult
Propagandă lui... satana. Ca... să nu le meargă rău. Să o faci un pic mai scurtă !"

Guma de mestecat Handicap Idoli

Vezi părinţi şi copilaşi Când se supără-ntre ei Chiar şi-n casele creştine,

Mestecând absenţi o gumă, Tinerii, nu ştiu de ce, Vezi la câte unii, frate,
Iar când scot vreun balonaş, Zic aşa, fără temei: Colţuri, rafturi şi vitrine
Îţi fac scârbă, zici că-i spumă. "Măi, handicapatule !" Cu colecţii cam ciudate:

Ambalajul unei gume Când i-auzi te-apuci de cap Mărci diverse de ţigări,
Are rol "educativ" Şi te-ntrebi cu indignare: Băuturi la sticle scumpe,
Căci, prin poze de renume, Despre care handicap Bani diverşi din multe ţări;
Îl corupe pe naiv. Este vorba, frăţioare ? Şi exemple sunt cam multe.

Mestecatul ăsta, frate, Totuşi e adevărat, După felul de colecţii

Seamănă a rumegat Tinerii cam au dreptate; Se-nţelege uşurel
Şi, deşi, nu-i scris în Carte, S-au născut c-un handicap: Cine-i colecţionarul
Nu-i departe de... fumat. Educaţia, măi, frate ! Şi... cui i se-nchină el.

Ca lumea Parastasul modern Naivitate

Omul are trei vrăjmaşi: Pentru unii, parastasul Însuşi Iisus ne-a spus
Lumea, diavolul şi trupul, E o slujbă de iertare, De Ioan Botezătorul
Care-l luptă pe "ostaş" Căci în viaţă răposatul Că,-ntre sfinţi, e mai presus,
Toată viaţa şi-n tot timpul. A greşit, ca fiecare. Pentru a-l cinsti poporul.

Lumea - crâncenă ispită - Însă pentru mulţi din semeni Unii, însă, pe un ton
Fără de nici un temei, E comemorare doar De creştin emancipat,
E mereu nemulţumită Şi-un prilej pentru rudenii Spun că numele Ion
Că nu faci pe placul ei. Să se întâlnească, iar. E de prost sau de argat.

Pentru asta mulţi îţi spun, De aceea uneori, Toţi acei ce ponegresc
C-a ieşit o vorb-acuma, După ce se infierbântă, Scumpul nume de Ioan,
Că un lucru-i foarte bun O fac lată, până-n zori, Nu cumva naivi slujesc
Dacă e făcut... "ca lumea". Şi pun muzica de cântă. Ca... argaţii lui satan ?

5
Evlavie Revelionul Muzica la-nmormântare

La biserică, grăbită, Ziua Sfântului Vasile, Azi creştinii nu concep

O duduie zveltă vine, Cei mai mulţi o prăznuiesc, Un botez, un moţ, o nuntă,
Parfumată şi vopsită, Prin manifestări ostile Sau un alt moment solemn,
La icoane să se-nchine. Spiritului creştinesc. Dacă muzica nu cântă.

Şi se-ntinde, şi se-apleacă, Asta este răzbunare Ba, mai mult, chiar şi la moarte
Mai sărută şi pământul, De la diavol, ce-i lovit Îşi doresc cu-nverşunare
Şi, cum fusta-i doar oleacă, De molitvele pe care Să le cânte, bine foarte,
Le arată la toţi fundul. Sfântul le-a alcătuit. Muzicanţii cu fanfare.

Şi, crezând că la sfinţi place Veselă, lumea serbează Vreau să ştie fiecare;
Osteneala ei, sărmana, În beţii aceste zile. Eu vă spun de la obraz:
Alte gesturi, calmă, face, Singurul ce se-ntristează Muzica la-nmormântare
Bucurând doar pe... satana. Este chiar... Sfântul Vasile. E păcat şi... n-are haz.

Salutul E tot o sfântă taină Numele de domnişoară

Când saluţi, zi:"Doamne-ajută !", Azi la nunta creştinească Damele de soi, se ştie,
"Bună ziua !", "Noapte bună !", Sar creştinii şi dansează, Îşi păstrează, bunăoară,
Mâna mamei i-o sărută, Căci, orchestra ţigănească Chiar şi după cununie,
C-aşa-i datina străbună. Cu trompete, îi distrează. Numele de domnişoară.

Dar ce-auzi azi împrejur ? Nunta este taină sfântă, Vezi, de pildă, undeva:
Alt salut au uni-n gură: Precum e mărturisirea Ana Ionescu-Dincă
"Servus!","Pa!","Noroc!","Bon jour!", Şi-ntre dânsele, ca taine, Şi te-ntrebi de ce aşa ?
Alţi-şi trag o-njurătură. Eu nu văd deosebirea. Explicaţia e simplă:

Pentru doamne e o pată, Nu-nţeleg lucrul acesta: Încă de la cununie

Nu le e de bun augur, Consecvent dacă tu eşti, Se gândesc să-şi lase soţul
Căci "Bon jour" spun ziua toată, De ce nu tocmeşti orchestra, Şi, de-aceea, cu tărie,
Chiar şi seara zic..."Bon jour !". Şi când... te mărturiseşti ? Iau în calcul şi... divorţul.

La nouă biserici E discutabil Au mai rezolvat o treabă

Ca să-nşele lume multă, În duminici, după masă, Când spre piaţă se îndreaptă,
Folosind o rea povaţă, Vezi pe şanţ îngrămădite, Doamnele, în sărbători,
Pe cei care îl ascultă, Multe babe ce din casă Intră şi-n biserici, frate,
Diavolul aşa-i învaţă: Au ieşit să mai discute. Ca s-aprindă lumânări.

Duminica să plăteşti Astăzi ordinea de zi Aici stau vreo trei minute,

În vreo nouă parohii, E puţin cam încărcată, Dau pomelnicul în grabă
Dacă vrei ca să sporeşti, Căci băiatul nuştiucui Şi-apoi pleacă fericite
Nouă Sfinte Liturghii. A fugit, de ieri, c-o fată. C-au mai rezolvat o treabă.

Şi aşa făcâd, se ştie, Maicilor, eu vă previn, O asemenea creştină

Plătind slujbe-n nouă sate, Chiar de nu prea par amabil: Se aseamănă cu Iuda
Nefiind la Liturghie, Când discuţi pe un creştin, Care nu a stat la Cină,
De nici una nu ai parte. E, să ştiţi, cam... discutabil ! Ci s-a dus să-şi ia osânda.

6
Psihologul Icoane de pomană Oul şi găina

Când ai sufletu-ncărcat, Sfinţii ce îi ai prin casă Vrând să pară mari la minte

De-ai făcut ceva nevrednic, În icoane, ştii prea bine, Mulţi te-ntreabă: "Măi, creştine,
Când eşti tare tulburat, Că aceştia nu te lasă, Cine-a fost mai înainte,
Apelează la duhovnic. Ci se roagă pentru tine. Oul sau găina ? Cine ?"

Însă unii dintre fraţi, Dar, spun unii mai "deştepţi" O asemenea-ntrebare
Ce-s căzuţi în mari nevoi, Să nu-ţi cumperi, tu, icoană Îi încuie pe mai mulţi;
Ce se cred civilizaţi, Că nu-i bine, ci s-aştepţi Totuşi un răspuns ea are
Folosesc metode noi. Să-ţi dea alţii de pomană. Dacă vrei ca să-l asculţi:

De aceea n-au ca sfetnic De aceea sunt creştini Înainte de vreuna

În tot timpul şi-n tot locul Ce în casă n-au icoană, A fost Domnul Dumnezeu
Pe părintele duhovnic, Căci aşteaptă de ani buni, Care a creat găina
Ci consultă... psihologul. Dar aşteaptă de... pomană. Cât şi oul, dragul meu.

Rime Lupul moralist Matematic

O insectă parazită, Cine-nvaţă şi-mplineşte O constantă, cât de mare,

De pe trupuri ostenite, Legea dată de Iisus, Raportând la infinit,
Suge hrana mult dorită Omul ăsta se numeşte Matematica ne spune
Şi mai iese şi în frunte. Mare om în ceruri, sus. Că dă zero, negreşit.

Tot aşa şi secta, frate, Cel ce-nvaţă că nu-i bine O concluzie frapantă
Suge hrana din Scriptură Să fumezi, să bei alcool, Matematic am găsit:
Care este, ştiţi, furată Să râvneşti averi străine, Omul este o constantă,
Din Biserica Străbună. Să stai la televizor, Dumnezeu e infinit;

O fi oare-ntâmplător Însă, el, nu împlineşte Omul, deci, iubitul meu,

De rimează cu insectă, Ce învaţă, este trist, De e mare, de e mic,
Chiar atât de izbitor, Căci poporul îl priveşte Raportat la Dumnezeu,
Denumirea asta... sectă ? Ca pe... lupul moralist. Totdeauna e... nimic.

Sluga altuia "Drobul de sare" Râvnă neînţeleaptă

În Epistolele sale De la sud până la nord, Sunt creştini ce au în casă

Sfântul Pavel zice bine: Toată lumea, tot poporul Fraţi, surori, copii, părinţi
"Cine eşti, tu, ca să judeci Este astăzi de acord Ce-s bolnavi de-o boală gravă,
Sluga altuia, creştine ?" Că nu-i bun televizorul. Care trebuie-ngrijiţi.

Mulţi te judecă, măi, frate, Căci de-aici mulţi se inspiră Dar, în loc să îngrijească
Nu spre a te îndrepta, În violuri, tâlhării; De bolnavii lor din casă,
Ci din pizmă, răutate, Cei ce fură şi înjură, Dintr-o râvnă rea, prostească,
Răspândind greşeala ta. Cei ce săvârşesc urgii. Pe ai lor bolnavi îi lasă

Antihrist e omul care Totuşi nimeni nu renunţă Şi, aceşti creştini grozavi,
Judecă pe fraţi, vârtos, La programul lui subtil, Merg prin satele vecine
Căci, el, cu neruşinare Nu ia "drobul" ce anunţă Şi-ngrijesc de alţi bolnavi,
Îi ia locul lui Hristos. C-o să cadă pe copil. Ca să facă... fapte bune.

7
Dies Domini Glume "Sfinţi" contemporani

"Dies Domini"-n latină Pentru-a vieţii grea povară Sfinţii cât au fost de sfinţi,
Ziua Domnului înseamnă, Fruntea dacă-ţi descreţeşti De curaţi şi de frumoşi,
Sau Duminica creştină, Printr-o glumă mai uşoară, Spovedeau pe la părinţi
Ziua ce-ntre zile-i doamnă. De-i mai rar, n-ai să greşeşti. Că sunt primii păcătoşi.

Duminică dacă zici, Dar la unii e de plâns; Dar, acum, ce-am auzit ?
Deci zici Ziua Domnului Când aud câte o glumă, Că sunt unii, dragă frate,
Şi-i normal ca s-o dedici Sar, se tăvălesc de râs Care spun la spovedit:
Lui Hristos, nu omului. Şi afirmă că e... bună. "Eu, părinte, n-am păcate !"

Însă o adunătură, Dacă eşti creştin şi crezi, Aceşti oameni "preacuraţi"

Ce o ştii şi dumneata, Ia ascultă una... bună: Sunt desigur "sfinţi", e clar,
Zic duminică din gură, Dacă vrei să te salvezi, Şi ei trebuie notaţi,
Dar serbează... sâmbăta. Nu glumi, că nu e glumă ! Toţi, cu... roşu-n calendar.

Pomana porcului Cine-i vinovat ? Vorba multă

Înainte de Crăciun, Tu te plângi mereu măi, frate Vorba multă-ţi otrăveşte

Când e vremea postului, Că nevasta ta e rea, Sufletul ca un balaur,
Mulţi, când taie porcu-n drum, Că nu spală, că nu coase, Căci pe mulţi îi osândeşte;
Fac... pomana porcului. Că găteşte când vrea ea. Dar tăcerea e de aur.

Şi îi vezi plângând pios Eu te-ndemn să te opreşti Omu-nvaţă să vorbească

(De iuţimea fumului), Şi să cugeţi cu dreptate: Într-un an, de obicei,
Şi-nclinaţi, cu capu-n jos Bine faci că o vorbeşti, După regula firească,
Sfâşie şoriciul lui. Sau te faci de râs, măi, frate ? Sau cel mult în doi, sau trei.

Obiceiul ăsta, frate, Nu cumva, tu dovedeşti Pentru a-nvăţa să tacă,

Evident, nu-i creştinesc, Că eşti şi neghiob, niţel ? Însă omul se căzneşte
Ci se vede de departe Căci nevasta - ţi-aminteşti ? - Uneori chiar viaţa toată
Că-i un obicei... porcesc. Ţi-ai ales-o... singurel. Şi e rar când reuşeşte.

Randamentul Postul modern Nu te uita

Randamentul, frăţioare, Posturile mari durează Pe aproapele, măi, frate,

Ne arată foarte bine Şase săptămâni, sau şapte, Zice Domnu-atât de bine,
Ce eficienţă are Timp când omul se-nfrânează Să-l iubeşti, cum zice-n Carte,
Un proces, o acţiune. De bucate şi păcate. Precum te iubeşti pe tine.

Randamentul creştinesc Însă unii fraţi postesc Însă o ispită, frate

E raportul (mic sau mare) La-nceput o săptămână, Stăpâneşte peste tine,
Dintre cât te nevoieşti După care se opresc, Căci alergi prin alte sate
Şi cam cât ai fi în stare. Şi mai ţin una la urmă. Să ajuţi pe orişicine.

Ca să-ţi afli randamentul, Asta-i ca şi cum ţi-ai pune Nu e rău, dar... nu uita
Foloseşte drept cântarul: Doar căciula şi boncancii Să mai faci şi-o rugăciune,
Nu te compara cu altul, Şi-ai ieşi aşa prin lume Să-ţi ajuţi şi casa ta
Ci compară-te cu... darul ! Să te-"admire" toţi ortacii. Să te-ajuţi, deci, şi pe tine.

8
Gardul şi gazele Era noastră Îmbulzeală mare

Preotul paroh Costică Anul naşterii trupeşti La serviciul sfânt, divin,

Face de trei ani apel A pruncuţului Hristos Pe parcursul unui an,
Ca să strâng-o sumă mică E un an de referinţă La biserică nu vin
Pentru gard, că-i vai de el. Pentru omul credincios. Mulţi creştini, chiar de e hram.

Prea puţini enoriaşi De aceea se preferă Dar la Sfânta Bobotează,

Au dat bani pentru lucrare. Să se zică, şi-i frumos, Mulţi creştini cu căni, ulcioare,
Mulţi au zis că sunt săraci Când vorbim de-o veche eră: Se-mbulzesc, se-ncăierează
Sau că leafa nu-i prea mare. "Înainte de Hristos". Ca să ia Aghiasmă Mare.

Însă când în parohie Însă alţii, mai nostalgici, Iată un tablou sublim
S-a adus gazul metan, Care cred numai în astre, Al sfârşitului de veac,
Cei luptaţi de sărăcie Spun, vorbind de timpii antici: Al credinţei de acum:
Iute au găsit... un ban. "Înaintea erei noastre". Domnu-i bun doar pentru... leac.

Spălăcania Doliu modern Neregulă

Chiar de ţin sau nu ţin post, Lumea asta rea, deşartă, Doi învăţători de-ntrebi,
Toţi creştinii lasă sec, Totul a modernizat; Dacă e păcat cutare,
Însă unii lasă prost, Chiar şi doliul ce se poartă Când e bine s-ajunezi,
Căci în chefuri se întrec. Pentru cel ce-a răposat. Când la peşte-i dezlegare,

Pentru ce nu s-a mâncat Căci vezi doamne-ndoliate Uneori te va surprinde,

La petrecerea păgână, Cu veşminte străvezii, Căci nu ambii spun la fel:
Diavolul a inventat Cu croieli întortocheate, Unul spune: "Păi, depinde",
"Spălăcania creştină". Cu zorzoane şi tichii. Altul spune că-i altfel.

Căci în prima zi de post, Ba mai mult sunt şi rujate, Şi atunci, bietul creştin
Când ar fi să punem cruce Şi vopsite ca atare, Cum să facă, cum e bine ?
La tot lucrul păcătos, Exprimând, cum nu se poate, Derutat fiind deplin,
Se mănâncă... tot de dulce. Că jelesc cu... jale mare. V-a alege ce-i convine.

Biciul şi tunul Anul nou Ce să caute la slujbă

Pluguşorul creştinesc Pe întâi ianuarie Dacă-ntrebi cumva vreun frate:

E-nsoţit de obicei Este anul nou lumesc, Mergi Duminica la slujbă ?
La poporul românesc Iar pe-ntâi septembrie, O să-ţi spună că nu poate,
De bici, plug şi clopoţei. Anul nou bisericesc. Că e isovit de trudă.

Astea toate ne vorbesc Când e anul nou lumesc, Şi te-asigură apoi:

De belşug, de rod, de lan, Toţi creştinii priveghează, Că-i de viţă preoţească,
De tot ce dorim firesc Toţi creştinii prăznuiesc, Că e dintr-un neam de soi,
Să avem în noul an. Şi "La mulţi ani !" îşi urează. Că e văr cu Popa Şapcă,

Însă azi pe urători Dar de cel bisericesc, Că întrece în credinţă

Nu-i mai vezi pocnind din bici, Nu se ştie nicidecum; Pe oricare a lui rudă,
Ci cu tunuri, pocnitori, Mulţi din neamul creştinesc N-a pus foc şi,-n consecinţă,
Ca o bandă de haiduci. Au aflat de-abia acum. Ce să caute la slujbă.

9
Legea Cu părul coadă Fiindcă n-au postit

Legea este gard şi scut De acasă dacă pleci Ca să fie eficace,

Pentru laic, pentru schimnic; Ai să întâlneşti pe stradă Spun cei ce-s duhovniceşti,
Face omul fericit, Şi pe unde-ai vrea să treci, Spovedania se face
Dacă-i aplicată-n spirit. Mulţi bărbaţi cu părul coadă. Ori de câte ori greşeşti.

Însă-n literă de este Asta e-o batjocorire A nu ţine post - de pildă -

Aplicată riguros, O insultă, socotesc, E păcat, te-ai lăcomit,
Ea omoară, nu zideşte, Ce-i adusă cu voire Şi el trebuie în grabă
Nu mai este de folos. Portului călugăresc La duhovnic spovedit.

Nu uita acest dicton Cine vrea ca să imite Dar să vezi ispită mare:
Minunat şi-l înţelege: Pe monahi şi portul lor, Mulţi nu merg la spovedit,
"Legea este pentru om Să imite, ferm şi iute, Ca să capete iertare,
Şi nu omul pentru lege". Şi... trăirea dumnealor. Pentru că... nu au postit.

Păcatul Pomul cu fructe Banchetul

Sunt păcate-ntre păcate: Pomul încărcat cu fructe Când se termină vreo şcoală
Unele sunt capitale, E lovit şi împroşcat Sau serviciul, azi, frecvent,
Mai uşoare, sau de moarte, Cu ciomage şi cu pietre E o modă (sau o boală),
Altele sunt doar greşeale. Pentru rodul lui bogat. Căci se-ncheie cu banchet.

A-ntrebat un oarecare Dar tăcut şi cu răbdare, Aparent nu ar fi rău,

Păcătos smerit - Ion: Pomul, rupt şi zdrenţăros, Dar banchet înseamnă, frate,
Care este cel mai mare Nu răspunde ca atare, Să-l jigneşti pe Dumnezeu
Şi mai greu păcat la om ? Ci cu rodul lui gustos. Bând, jucând, făcând păcate.

Şi-a răspuns acestui frate Se cuvine ca şi omul Eu îţi zic să fii atent,
Un duhovnic iscusit: Înzestrat cu daruri multe, Căci, la terminarea vieţii,
Cel mai mare din păcate Să răspundă ca şi pomul, Eşti chemat la alt banchet:
Este... cel nespovedit. Dacă e bătut: cu "fructe". La "banchetul"... Judecăţii.

Răşina Pregătire de Paşti "Popa"

Cultul ortodox, se ştie, Vine Sfântul Paşti în grabă; Preotul, de-i bun, sau rău,
Are în manifestare Toată lumea se agită; Trebuie mult respectat
Şi cădirea cu tămâie Cheltuieşte mult, aleargă, Ca păstor, căci Dumnezeu
În pridvoare sau altare. Se-nnoieşte, -i fericită. Cu Duh Sfânt l-a îmbrăcat.

Când tămâia e tămâie Curtea, casa e curată, Unii când îl întâlnesc

Parfumată şi sfinţită Gardul este iar vopsit, Drept în faţă pe şosele,
Ea produce bucurie Şi maşina e spălată, Se înclină şi rostesc:
Şi e slujba mai trăită. Totul este curăţit. "Sărut mâna, părinţele !"

Când tămâia e... răşină Doar un lucru iar rămâne, Însă-n spate, ştii matale,
Cumpărată de la piaţă, Iar şi iar necurăţit; Cand vorbesc de preot..., hopa !,
Mulţi se-neacă şi suspină Ştiţi cu toţii, ştiţi prea bine: Cel ce a trecut pe cale,
De atâta fum şi ceaţă. Sufletul - nespovedit. “Părinţelu’”, este... “popa”.

10
Porecliţi creştini Mama şi copiii Secetă

Ca să fii un brav creştin Poţi să ai mai mulţi copii, Dacă secetă era,
Se cuvine ca, vârtos, Mai mulţi fraţi, surori, ba, chiar Altădată, tot poporul,
Să urmezi dârz şi deplin Poţi să ai şi trei soţii, Cu icoane-n câmp ieşea;
Domnului Iisus Hristos. Însă mame una, doar. Şi ploua Mântuitorul.

Câţi creştini mai sunt pe lume ? De aceea, se cuvine Astăzi oamenii se plâng
Câţi urmează lui Hristos ? Ca tot omul ortodox Revoltaţi şi cu tupeu
Câţi sunt demni de scumpul nume Mult să cugete, în sine, Că de ce de-atâta timp
De creştin evlavios ? La un jalnic paradox: Nu le plouă Dumnezeu ?

Să o spunem, întristaţi, Multe mame nasc şi cresc Cum să plouă Dumnezeu

Că au mai rămas puţini, Mulţi copii, dar ţineţi seamă, Dacă lumea nu îl roagă
Că din cei ce-s botezaţi Ei, în schimb, nu reuşesc Cu credinţă, căci nu-i greu,
Mulţi sunt... porecliţi creştini. Să-ngrijească de o mamă. Şi-ar ploua o lună-ntreagă.

Frăţiori şi surioare Clovnii şi femeile Casa Domnului

Dacă zicem "Tatăl nostru" Pentru a produce râs Vezi în câte-o parohie
Păi, atunci, nu suntem oare Clovnii de la circ, ştiţi bine, Case mândre şi curate
Copilaşii unui Tată, Cei dintâi, ei, au adus Cu gard nou, cu pomi şi vie,
Frăţiori şi surioare ? O urâtă modă-n lume. Şi la modă mobilate.

Însă cei mai mulţi din lume, Căci pe gură, ochi şi faţă Dar biserica-i alfel:
Nu-şi zic "frate", "surioară", Sunt spoiţi, vopsiţi, pictaţi; E crăpată, nepictată,
Ci zic "coană", "măi, vecine", Hainele, ca de paiaţă: Gardu-i şubred, vai, de el,
Sau "madam", sau "domnişoară". Cu nădragi strimţi şi vărgaţi. Iar clopotniţa stricată.

Doar sectanţi-şi mai zic "fraţi" Moda asta deşucheată, Faptul ăsta jalnic spune
Ortodocşii, ştii prea bine, Ce la la circ produce haz, Că creştinii de acum
Nefiind apropiaţi, E identic copiată Se iubesc mai mult pe sine,
Nu-şi mai zic, căci... l-e ruşine. De... femeile de azi. Iar pe Domnul... nicidecum.

Confuzie Unire

După buna cuviinţă De când schisma ne-a lovit,

Tot creştinul e dator Generând pe rând efecte,
Să îndemne la credinţă Creştinismul s-a-mpărţit
Pe cel ce-i neştiutor. În confesiuni şi secte.

Dar să vezi şi să nu crezi: Toţi părinţii ecumenici

De încerci să spui cuiva Vor unire-ntre biserici,
Că-i păcat ca să fumezi, Afirmând că-ntre catolici
Că-i păcat a avorta... Şi-ntre ortodocşi nu-s piedici.

Mulţi rămân uimiţi, şocaţi, Dar eu zic că-ntâi de toate

Când aud astfel de veşti Bine-ar fi, dacă se poate,
Şi te-ntreabă cam miraţi: Ca unirea să se facă
"Da' din care sectă eşti ?" Între... ortodocşi, măi frate !

11
Mor de foame ! Nu amâna ! Creştini de paradă

Oamenii au mare frică Un creştin aşa-mi promite: Un păgân născut, crescut

De a nu muri de foame "Cum la pensie-am să ies, În credinţa lui păgână
Şi de-aceea, ei, mănâncă Am să vin, iubite frate, A aflat, mai de curând,
Multă carne şi rar poame. La biserică mai des !" De religia creştină.

Îi auzi zicând pe unii: Dar i-am spus ce-am auzit Şi uimit de-nvăţătura
"Mor de foame, mor de sete !"; Că se cere la dosare Domnului Iisus Hristos,
Cel mai mult se plâng grăsunii Celor ce au împlinit Colindat-a ţări creştine
Ce o ţin tot în ospeţe. Vârsta de pensionare. Ca să capete folos.

Culmea este că din oameni, Ca să fii pensionar, Dar în loc să vadă sfinţi,
Şi e lucru de mirare, Azi din ce în ce mai des Buni creştini, ce fac dovadă,
Cei mai mulţi nu mor de foame, Ţi se cere la dosar, A văzut că... cei mai mulţi,
Ci, invers, de... îmbuibare. Şi... biletul de deces. Sunt creştini... doar de paradă.

Idolul Noroc Averea duhovnicească Crucea mare

Un părinte-n mânăstire Un prieten l-antrebat Crucea-i dreaptă, fă-o drept !

La creştini vorbea cu foc, Pe un mare bogătaş Ca pe Domnul să nu-l superi;
Fiind meşter în vorbire, Ce trăia într-un palat De la frunte pân' la piept
Despre idolul Noroc. Nu departe de oraş: Şi-o închei pe cei doi umeri.

Şi le-a spus: "Cucernici fraţi, - Cam ce sumă ai cucoane, Unii când se-nchină, frate,
Acest idol era rău Căci te ştiu om gospodar ? Dreapta-şi flutură-ntr-o doară,
Şi să nu mai pronunţaţi - Am atâtea milioane. Şi-nclinându-se de spate,
Numele acestui zeu !" - Nu te cred ! Atâta doar ? Zici că-ţi cântă la chitară.

O creştină de la munte, - Cât săracilor le-am dat Tu, de-o faci cum se cuvine,
Mulţumind, zise pe loc: Doar atât am, te asigur; Ai să vezi ce supărare:
De-am aflat astea, părinte, Sunt în Cer la Împărat, Cei ce nu ştiu să se-nchine
Am avut mare... noroc ! Căci de restul..., nu sunt sigur. Zic că... prea faci crucea mare.

Nu e voie ! Mulţumire Vedere duhovnicească

În biserică păşeşte Un sărac, cu mulţi copii, Pân-acum nu am maşină;

Un bărbat, cam pe la Crez; Iată ce mi-a zis o dată: De aceea merg pe jos
Peste tot, sfios, priveşte, "Mulţi mă-ntreabă, grijulii: Dinspre casă spre uzină;
Căci n-a fost de la botez. Cum de te descurci, măi, frate ? Ce să fac, e... sănătos.

Vrând să meargă la icoană, Va să zică, ei, ştiu bine Trec grăbiţi, pe lângă mine
Unul strigă: "Stai aşa !", Că nu-mi este-aşa uşor, Cu maşini, pe unda verde,
Altul strigă: "Nu e voie !", Totuşi, nimenea nu vine Mulţi prieteni, ce văd bine,
Altul zice: "Vino-n coa' !". Ca să-mi dea şi ajutor. Dar nici unul nu mă vede.

Şi văzând că tot greşeşte, Mulţumesc lui Dumnezeu ! Unul, însă c-un ochi doar,
Că nu ştie-a se mişca, Le răspund, eu, ca atare, Cum mă vede şi opreşte.
Se tot scuză, se-nroşeşte, Iară vouă,-n gândul meu, Iată deci la chior ce dar:
Dar pe-aici... nici c-o mai da. Mulţumesc de... întrebare !" Vede clar... duhovniceşte.

12
Nu judeca ! Misionarul Un azil ?

Un bătrân, scrie-ntr-o carte, Având har şi umilinţă Pe monahi, mulţi îi întreabă

Văzând doi păcătuind, Un părinte-a reuşit Dintr-o rea nedumerire:
A-ntors capul într-o parte Să aducă la credinţă "Măi, părinte, care-i treaba,
Şi-a trecut nejudecând. Pe mulţi ce s-au rătăcit. De ce-ai mers la mânăstire ?

Cum întoarse capul, iată Pentru asta s-a luptat Eu deloc nu te-nţeleg,
Îngerul îl aştepta Folosind metode noi Căci te văd deştept, frumos;
Cu o sabie, zicându-i: Şi mijloace adecvate Eşti înalt, eşti şi întreg,
"Nu, cumva, ziceai ceva ?" Rătăcirii de apoi. Şi bogat şi sănătos !"

El, văzând, n-a osândit. Însă orbi şi fără minte Iată câtă rătăcire
Însă, tu, fără să vezi, Mulţi au zis, ieşiţi din toane, Pentru cei ce-s lumii sclavi,
Numai că ai auzit, Că: "de ce acest părinte Care văd în mânăstire
Repede condamni şi crezi ? N-a lucrat după... canoane ?". Un azil pentru... bolnavi.

Decepţia directorului Şomerul Curaj

Un director bun, creştin, Un şomer cu mulţi copii Ca să cumperi azi o carte

S-a gîndit, ca-n sărbători, La directori mulţi a fost De cultură, de folos,
Când e Sfânta Liturghie, Povestindu-şi starea lui Trebuie să fii, măi frate,
Să dea liber tuturor. Şi c-ar vrea şi el un post. Un om tare curajos.

Dar s-a supărat nespus, Când le-a spus că e lipsit, Căci de mergi pe la tarabe
Căci puţini salariaţi Nu prea i-a înduioşat, Vei vedea amestecate
La biserică s-au dus, Căci a procedat greşit, Cărţi, reviste cu "otravă"
Dintr-atâţia angajaţi. Şi, deci, nu l-au angajat. Şi alături cărţi curate.

Cei mai mulţi s-au dus la câmp, De-ar fi spus la fiecare: De te vede cineva
Tot la muncă, mai tenace. "Am de toate, am şi-un ban Că te uiţi după vreo carte,
Dar, de-atunci, stau în uzină Şi aş vrea o angajare" Iute-ţi zice: "Cum, mata...
Şi muncesc... c-aşa le place. Mai era acum... golan ? Stai cu ochii la... păcate ?"

Adevăraţii turbaţi Ca la teatru Adevăratul savant

Zis-a un părinte mare Un sfânt mare-a întrebat Un savant din altă ţară,
Că la vremea de pe urmă O femeie-mpodobită Cu credinţă-n Dumnezeu
Oamenii vor da-n turbare, Cu veşmânt înzorzonat, Şi o logică mai rară,
Părăsind, mulţi, sfânta turmă. Parfumată şi vopsită: Sfătuia pe un ateu:

Doar puţini vor mai rămâne - Unde mergi, aşa, nepoată, "Prin absurd să presupunem
Credincioşi, curaţi şi buni În asemenea veşminte, Că nu este Dumnezeu;
Însă cei turbaţi vor spune Şi-n podoabe ferecată ? De duc viaţă creştinească,
Că aceştia sunt nebuni. - La biserică, părinte ! Te rog, spune-mi, ce pierd eu ?

Iată azi cum se-mplinesc - Am crezut că mergi la teatru, Însă dacă El există,
Cele spuse de străbun, După cum eşti îmbrăcată, Şi există, căci îl simt,
Căci un om duhovnicesc Căci la slujbă,-n templu sacru Tu pierzi tot şi-n lumea asta
E considerat... nebun. Nu se merge-aşa nepoată ! Şi în veci pierzi raiul sfânt !".

13
Păcăleală Asigurare Înşelăciunea sectelor

"Caritas"-ul, F.N.I.-ul Mulţi acordă mare cinste Secta este, spun bătrânii,
Înşelat-au pe cei care Agenţiei ASIROM Casa celor rătăciţi;
Au vrut să-nmulţească banul Care, ca un brav părinte, Tatăl lor - tatăl minciunii -
Fără muncă şi sudoare. Îl asigură pe om. E satana, precum ştiţi.

Câţi nu şi-au vândut maşina De aceea azi creştinii Ca să-şi facă prozeliţi,
Casa, vaca, toate cele, Îşi asigură, se ştie, Secta-nşeală astfel omul:
Ba, şi-au dus la CEC şi stâna Casa, viaţa şi copiii "Hai la noi că suntem sfinţi,
Dar... rămas-au fără ele. La această agenţie. Hai la noi, c-avem pe Domnul !"

De-ai fi zis cuiva-ntr-o doară: Nu e rău, dar bine-ar fi Căci sectantul ăsta "sacru"
"Dă-le, frate, la sărac Ca, întâi de toate, omul, De-ar chema şi-ar îndemna:
Şi-ai să afli-n cer comoară !", Pentru el şi pentru fii, "Hai la noi, c-avem pe dracu' !",
Punea mâna pe... arac. Să se-asigure la... Domnul. S-ar mai duce cineva ?

Unică slujire Preotul şi preoţia Conversaţie

Observând pe un creştin Preoţii dacă greşesc, Când citeşti Sfânta Scriptură,

Rătăcind pe căi greşite, Sunt tot oameni, tot făptură. Îţi vorbeşte Dumnezeu
Ce-nainte, cât de cât, Având har dumnezeiesc, Şi îţi spune cu căldură
Se-ngrijea de cele sfinte, Au şi lupte pe măsură. Ce e bine, ce e rău.

L-am certat, calm, într-o zi, Că, un preot a greşit, Când te-aşezi la rugăciune,
Amintindu-i că e scris: Doar c-ai auzit şi crezi, Îi spui tu lui Dumnezeu:
"La doi domni nu poţi sluji", Şi, de-aceea, tu, la dânsul, "Doamne, vreau să fiu cu tine !",
Pentru care "Taci !" mi-a zis Nu mai vrei să apelezi. "Doamne, scapă-ne de rău !".

Şi, ironic, mai apoi Chiar de-ar fi să fie-aşa Iată cum poţi, dragă frate,
Mi-a răspuns, senin, săracu': Să-l cinsteşti ca pe Mesia Să vorbeşti cu Dumnezeu !
Păi, eu, nu slujesc la doi , Şi, te rog, nu confunda De ai rugă, de ai Carte,
Eu slujesc numai lui... dracu' Preotul cu... preoţia. Vei vorbi cu El mereu.

Muzica rock Intrarea în Europa Ispitire

Muzica-i o artă-aleasă, Ca să intri-n Europa, Eşti creştin şi ai pretenţii

Căci ea dulce te îmbie Ne zic cei din Occident, Pentru starea-ţi creştinească,
Dacă e melodioasă Trebuie stricată Legea Totdeauna din primejdii,
Şi produce armonie. Creştinească-n parlament. Dumnezeu să te ferească.

Însă ţi se face frică S-au legiferat păcate Asta este ispitire;

De asculţi vreun cântec rock Despre care, spun cinstit, Dumnezeu nu-i sluga ta,
Unde cântăreţii strigă, Oameni simpli, de la ţară, E păcat, e grea jignire,
Sar, răcnesc ca puşi pe foc. Nici măcar... n-au auzit. Ia gândeşte-te mata !

De aceea genul rock Şi de-aceea la români Dumnezeu, da, ne fereşte

Fără pic de armonie Azi, păcatele spurcate, Din primejdii şi nevoi
Nu e muzică deloc, Ţineţi seama, la creştini, Şi de rele ne păzeşte,
E mai mult... epilepsie. Din păcate... nu-s păcate. Dacă... ne păzim şi noi.

14
Românii "norocoşi" Evangheliştii Voinţă liberă

Grecii nu mai au de mult De prin '90 încoace, Creatorul Dumnezeu

În vorbire pe "Noroc", Sectele ne-au năpădit, Ne-a dat liberă voinţa,
Care-a fost un idol mut "Lupi" fiind, dar în "cojoace", Să alegem bine, rău,
Ce se înroşea la foc. Predicând despre sfârşit. După cum ne-o fi dorinţa.

L-au acum, în schimb, românii, Au venit şi-n Bucureşti, Iată în democraţie,

Care zic "noroc" mereu, De pe plaiuri New York-eze, Vezi biserici mari, deschise;
Ba, mai mult, chiar şi creştinii, Sute de evanghelişti La un pas, pornografie
Zic în loc de "Dumnezeu". Să ne evanghelizeze. Şi-alte rele curse-ntinse.

"Hai, noroc !", salută unii, Dar eu cred că ăştia-s hoţi, Ţine drept cărarea sfântă,
"Noroc bun !", zic şi ortacii, Căci în Biblie, clar scrie, Ca să nu te poticneşti,
"Ce noroc !", exclamă alţii; Că evangheliştii toţi Căci nu vei putea vreodată
Parcă-ar fi-n... Olimp, săracii. Au fost patru, nu... o mie. La... doi domni ca să slujeşti !

Soarta De pomană Vine Domnul !

Prin ziare şi reviste Milostenia, să ştiţi, "Grozăvie ! Vine Domnul !

Azi se publică des ştiri Cu smerenie făcută, Grea osând-o să ne dea !
De evenimente triste, E regină-ntre virtuţi Ne omoară !", strigă omul.
Accidente, despărţiri. Şi e Domnului plăcută. Stai !... Nu este chiar aşa !

"Aşa, maică, le-a fost soarta !" Tu când faci un parastas, Tu eşti fiu, el este Tată,
Auzi babele zicând, Haine, pâine, tot ce-mparţi, Cu sfială să-L asculţi,
Care stau pe şanţ, la poartă, Dă la omul nevoiaş, Să doreşti ca niciodată
În duminici, discutând. Nu la rude sau bogaţi. Prin păcate să-L insulţi !

Nu-i nici soartă, nici destin; Aşadar dă la săraci, Dumnezeu este iubire,
Dogma asta-i de la draci. Nu uita şi ţine seamă, De ce uiţi de jertfa sa ?
Fiind liber şi creştin, Ca pomana ce o faci Cei ce merg în grea pieire,
Soarta-i... după cum ţi-o faci. Să nu-ţi fie de... pomană. Merg că... şi-au dorit aşa.

Robii Domnului Lupii răpitori Sunt creştin !

În obştescul cimitir Iată astăzi România Iisus Hristos a dat

Ai să vezi, de te vei duce, E un "sat fără de câini". Celor ce în astă lume
La mormântul orişicui Vin sectanţi din toată lumea Îl cinstesc ca Împărat,
Priveghind câte o cruce. Să ne predice minciuni. Un steag sfânt şi-un vrednic nume.

Iar pe crucea cel păzeşte, Vin credinţa să ne-nveţe De vei spune: "Sunt creştin !
Vei vedea că scrie mare, Cei ce-n dogmă sunt profani, Crucea-mi este de folos !",
Că acolo odihneşte Pe noi ce suntem creştini Vei înspăimânta deplin
Robul Domnului, "CUTARE". De vreo două mii de ani. Pe vrăjmaşi, ca şi Hristos.

Curios e pentru mine, Oare-n patriile lor, Scumpul nume de creştin

Nu-nţeleg, nu îmi dau seama, Creştinat-au pe-ai lor fraţi, Îl porţi tu cum se cuvine ?
Cum din răposaţi, chiar nimeni, De-au venit acum la noi ? Semnul crucii, semn divin,
N-a fost robul lui... satana ? Sau sunt "lupi", dar... deghizaţi. Îl faci drept, fără... ruşine ?

15
Promisiuni Mucenici şi mucenici Măsura

La botez, prin naş, ai zis, Pentru Domnul şi-au vărsat "Cât de multe păhărele
Mic fiind atunci, un pui, Sângele, murind frumos, Poate bea un bun creştin ?"
Că te lepezi de satana Mulţi creştini, cu-adevărat Întrebat-am un părinte,
Şi de lucrurile lui. Mucenicii lui Hristos. Şi mi-a zis acest bătrân:

Şi-ai mai zis după aceea Sânge de creştin şi astăzi "Primul e al Domnului,
Că te-mpreuni cu Hristos, Pe pământ se varsă mult, Următoru-al omului,
Că sluji-vei toată viaţa Dar se varsă pentru pofte, Iar al treilea, să ştii,
Şi-I vei fi lui credincios. Pentru bani, pentru pământ. E paharul porcului !

De nu-ţi ţii făgăduinţa, Toţi aceia care mor Un pahar de vin, creştine,
Să ferească Dumnezeu, Pentru patimi, ţineţi seama, Nu-i păcat de-oi bea mata,
Mântuise-va doar naşul Ei sunt, cutremurător, Uneori îţi face bine,
C-a promis... în locul tău. Mucenicii lui... satana. Da-i păcat... a te-mbăta !"

Sărăcia şi bogăţia Cârtire Prea târziu

Dacă eşti sărac, să ştii, După-a Sa înţelepciune, La biserică nu vii,

Domnului să mulţumeşti, Dumnezeu, Stăpân a toate, Tot mereu o ocoleşti,
Şi, făcând şi pocăinţă, Le-a făcut pe toate bune, Nu îi laşi nici pe copii,
Doar aşa te mântuieşti. Ba mai mult, chiar, bune foarte. Căci pe preot nu-l iubeşti.

Dacă eşti bogat, n-ai teamă, Dar l-auzi pe om că zice: Dacă-ţi vine cu botezul,
Ce e-n plus dă la săraci "Vai, ce vânt e-n astă seară !", Te ascunzi din drumul său,
Şi, făcând şi pocăinţă, "Vai, ce plouă !","Vai, ce ninge !", Iar în cale dacă-ţi iese,
Casă-n ceruri o să-ţi faci. "Vai, ce soare e afară !". Fugi cât poţi, că-ţi merge rău.

Sărăcia nu-i virtute, Doar un "vai", iubite frate, Când, la moarte, ai să vezi
Bogăţia nu-i păcat, Mult să-l zici, eu te îndemn, Ce-ai făcut cât ai fost viu,
Ci păcat e diferenţa Ce-i mai vrednic decât toate: Ai să vrei să fugi la preot,
Dintre... plus şi cât ai dat. "Vai, ce... cârtitori suntem !". Dar atunci e... prea târziu.

Un canon După dar Cununiile legate

Iată vine bătrâneţea "Un păcat, făcut cu gândul Mulţi părinţi cu planuri multe,
Cu dureri, cu neputinţă De-un părinte, e mai greu La o vreme oarecare,
Şi cârteşti şi zici că viaţa, Decât cel făcut cu fapta Fetele vor să-şi mărite
Ţi-ai trăit-o-n pocăinţă. De un ucenic al său." Şi băieţii să-şi însoare.

Uite ce e, dragă frate, Lucrul ăsta e valabil Şi aşteaptă peţitori,

N-ai făcut precum se cere Pentru toţi cei avansaţi Zile, luni îndelungate,
Pentru multele păcate, În cunoaşterea credinţei, Dar nu vin, căci fii lor
Şi canon după putere. Chiar de sunt doar simpli fraţi. Au cununile “legate”.

În iubirea Sa cea mare, Deci, nu-ţi compara păcatul Nu cumva sunteţi pricina
Domnul dat-a pentru om, Cu al fratelui mai mic, Voi, părinţi ? Ia meditaţi !
Ca să-l scape de pierzare, Ci compară-ţi, frate, darul ! Cum puteaţi să daţi cununa
Bătrâneţea - un canon. Fără el erai... nimic. Dac-aţi fost ne...cununaţi !

16
Lumânarea Nefrica de cădere Toată lumea se adună

Este mare întristare Sunt creştini ce cad mereu, "Cine seamănă, se-adună",
În familia cuiva, După care se ridică; Zice-o vorbă din popor;
Când n-apucă lumânare, Iarăşi cad, chiar şi mai greu, Nu e nimeni împotrivă,
Dacă moare cineva. Şi petrec aşa cu frică. Toţi se-adună-n felul lor:

Lumânarea-i un simbol, Alţi creştini, şi sunt cam mulţi, Fumătorii în pridvor,

E o practică creştină, Nu au frică de cădere, Microbiştii pe la meciuri,
Căci dorim s-avem şi-acum Nu se văd nicicând căzuţi, Desfrânaţi-n casa lor,
Şi în veci s-avem lumină. Sunt vioi, au şi putere. Alţi-n discoteci, la chefuri...

Chiar o mie de lumini Cine e-ntr-o groap-adâncă, Lumea, însă, se revoltă,

De-ai avea arzând la moarte, Şi îi place-n ea să şadă, Afirmând că nu-i frumos,
Dacă mori nepregătit, Stă acolo fără frică, Când doi-trei creştini se-adună
De lumină... tot n-ai parte. De acolo... un' să cadă ? Să-L slăvească pe Hristos.

Al cui fiu eşti ? Căderea în sus Dezbinarea creştinilor

De mânie de te-aprinzi Vrei în patria cerească ? Auzit-aţi voi vreodată

Şi-a iubi îţi pare greu Drumul vieţii ţine-l drept, De "Budişti penticostali",
Sau la rău cu rău răspunzi, Ţine calea-mpărătească, "Musulmani de ziua şaptea",
Eşti un fiu al celui rău. Fii smerit şi înţelept. Sau "şiiţi duminicali" ?

Pe vrăjmaş de nu-l urăşti, A cădea nu-i lucru mare. Auzit-aţi voi vreodată:
Nici nu stai în calea lui, Poţi să cazi, de n-ai trezvie, "Musulman după Coran",
Dar nu poţi nici să-l iubeşti, Ori la stânga, ori la dreapta, "Confucianist calvin",
Eşti un fiu al omului. Deci în pofte sau mândrie. Sau "Mozaic luteran" ?

De răspunzi la rău cu bine, Dar căderea cea mai mare, Auzit-aţi voi vreodată
Şi-i iubeşti pe toţi nespus, După cum ne spun părinţii, De... creştini nedesbinaţi
Chiar pe cel ce-a dat în tine, Ce nu are-asemănare, Şi ca toţi să fie una,
Eşti un fiu al lui Iisus. E căderea-n... sus (a minţii). Sau ca toţi să-şi zică fraţi ?

Prevestire Complementaritate Numărul de ortodocşi

Înainte de potop, Cine e duhovnicesc Ortodocşi, în ţara noastră,

Oamenii la gât purtau, Se cunoaşte după faţă; Socotind după botez,
Butelcuţe mari cu dop, Trupului îi pune frâu, Sunt vreo nouăzeci la sută,
Şi cu apă le umpleau. Iar pe suflet îl răsfaţă. Dacă nu exagerez.

Când pe cale se-ntâlneau În icoane n-ai să vezi Socotind câţi cu prezenţa

Apă îşi cereau îndată. Sfinţi pictaţi cu burta mare, Sunt la slujbe-n sărbători,
Iată, deci, cum prevesteau Cu ţigara-n colţul gurii Numărul de ortodocşi
Ei, potopul cel de apă. Sau cu sticle-n buzunare. E mai mic de... zeci de ori.

Astăzi, doi când se-ntâlnesc Sufletul şi trupul, frate, Socotind câţi au trăire
Cer un foc, şi-şi zic: "Noroc !". Sunt la om complementare; De creştini adevăraţi
Iată, focul prevestesc, Cu cât unul e mai mic, Dintre cei ce merg la slujbe...
Cer... potopul cel de foc. Celălalt este... mai mare. Este trist, iubiţi confraţi.

17
Viaţa câinelui Pe pomelnice Cultul cult

Câinele, legat de tine, Pe pomelnice-am văzut, Cultul care îl adoră

Îţi slujeşte credincios, La pomeni sau sărindare: Pe satana foarte mult,
Când te vede-i pare bine "Gheorghe - mort nespovedit", Iar pe Dumnezeu ignoră,
Şi e mulţumit cu-n os. Sau "mort fără lumânare". Evident, e cult... ocult.

Toată noapte priveghează, Crezi tu lume trecătoare Cultul care I se-nchină

În coteţ nu-şi face foc, Că nu ştie Dumnezeu Lui Iisus, dar e un cult
Lanţul nu îl deranjează, Pe cel mort în nepăsare, Făr' Tradiţia străbună,
Nici nu vrea să stea la bloc. De îl scrii c-a fost ateu. Evident, e cult... incult.

Puişorii nu-şi omoară, Să luăm cu toţi aminte, Cultul ce păstrează dogma

De îl baţi, nu dă în tine, Să nu stăm în nepăsare ! Creştinească, de demult,
Ci îţi cade la picioare; Cine este fără minte, Neştirbită-n toata forma,
Totuşi, omu-i zice "câine !". Cum trăieşte,... aşa moare. Evident, ăst cult... e cult.

Care-i om şi care-i câine ? Dumnezeul tău De ce nu procedezi la fel ?

O căţea, care e suptă Dumnezeul tău i-acela Dacă şeful îţi promite
De vreo patru, cinci căţei, Căruia îi dăruieşti Peste-un an un post mai bun,
E în stare să te rupă Clipele cele mai multe, Pentru care te trimite
Dacă vrei vreun pui să-i iei. Arătându-i că-l iubeşti. Să te pregăteşti puţin,

Omul - chip dumnezeesc - Câte ore stai la filme Nu-i aşa că nu zici: "Ba !" ?
Pe pruncuţi îi avortează, Şi programe "deocheate" ? Ci dai totul la o parte,
Alţii nu îi îngrijesc, Dar la sfânta rugăciune Intri în cămara ta
Ba chiar îi abandonează. Şi în privegheri de noapte ? Şi te nevoieşti, măi, frate.

Judecând după purtare, Cât petreci în fapte bune ? Dacă Domnul îţi promite
Ia gândiţi-vă mai bine Dar slujindu-i celui rău ? Fericirea-n cer cu El,
Şi răspundeţi la-ntrebare: Ia, gândeşte-te, creştine: De ce eşti fără de minte,
Care-i om şi care-i câine ? Care-i dumnezeul tău ? Şi nu procedezi la fel ?

Spune ca pe "Tatăl nostru" ! Albina şi musca Fiii duhovniceşti

"Tatăl nostru"-i rugăciunea O albină lucrătoare "În dureri vei naşte fii"
De Iisus Hristos lăsată Nu se-aşează-n loc murdar, Zis-a Evei Dumnezeu
Ca s-o ştie toată lumea Ci, zburând din floare-n floare, Când în Rai a fost, cum ştii,
Şi ea trebuie-nvăţată. Ea culege doar nectar. Înşelată de cel rău.

E o vorbă din vechime: Musca, însă-i altă fire; De când Raiul l-am pierdut
"Spune ca pe <Tatăl nostru> !" Se comlace-n loc murdar, Prin păcatul strămoşesc,
Aşa, oamenii, de bine Vieţuieşte-n lenevire Fii noştri, după trup,
Îl ştiau, simţindu-i rostul. Şi-i lipsită de-orice har. În dureri se nasc şi cresc.

Azi, domneasca rugăciune, De aceea, niciodată, Însă azi e şi mai greu

Nu-şi găseşte-n minte loc, Cât nectarul n-o să-i placă, Ca să naşti sau ca să creşti,
Ce-i mai mulţi ori n-o ştiu bine, Chiar de e înaripată Să aduci la Dumnezeu,
Ori... nu o mai ştiu deloc. Musca, miere,... n-o să facă. Fiii cei... duhovniceşti.

18
Stai în corabie ! Cum petreci Unii cer avere

Biblia originală Doi creştini când se-ntâlneau Trebuie ca-n rugăciune,

Şi Tradiţia creştină Pe cărare, altădată, Tu să ceri, smerit, mereu
Reprezintă temelia Cu folos se întrebau: Lucruri demne, lucruri bune,
În "corabia" străbună. "Cum petreci, iubite frate ?" Vrednice de Dumnezeu.

De vâsleşti numai c-o vâslă, Şi, aşa, cu umilinţă Unii însă cer avere,
Stai pe loc şi te-nvârteşti; Între ei se întrebau Bani şi lux pentru ai săi,
De vâsleşti cu amândouă, De petrecerea-n căinţă, Ba, cer lucruri şi mai rele:
Iute-ajungi unde-ţi doreşti. Căci aşa ei petreceau. Nimicirea celor răi.

Cei ce nu vor să-nţeleagă Astăzi doi când se-ntâlnesc Cel mai mare rău ar fi,
Cu-amândouă să vâslească, Se întreabă mult de meciuri Pentru noi, în astă lume,
Vor vâsli o viaţă-ntreagă; Şi cu haz îşi povestesc Dacă ni s-ar împlini
"Barca"... n-o să se urnească. Cum petrec pe la... petreceri. Orişicare... rugăciune.

Regim alimentar Bolnav fără tratament Poarta

Cea mai veche din porunci Când te spovedeşti, măi frate, Dacă vrei s-ajungi, măi frate,
A fost dată chiar în Rai Cere cu dorinţă mare În Palatele Cereşti,
Când s-a zis "Să nu mănânci... Şi canon pentru păcate Trebuie întâi de toate
Ca să ai un veşnic trai !". Ca să afli vindecare. Poarta sfântă s-o găseşti.

Postul este de păcate Căci duhovnicul pe care Poarta asta nu-i în cer,
Şi nu e un scop în sine, L-ai ales la spovedit, Nu-i ascunsă în vreo stea,
Dar postim şi de bucate, De nu-ţi dă, spre îndreptare, N-o ascunde vreun mister,
Ca să ţinem trupu-n strune. Şi canonul potrivit, Ba, treci des pe lângă ea.

Postul, fără rugăciune, E ca medicul ce-ţi spune Cine nu păşeşte vrednic

Pierzând timpul în zadar, De ce suferi, tu, curent, Pe-a bisericii portiţă,
Fără multe fapte bune, Dar, nu ştiu din ce motive, Va rămâne-n întuneric
E... regim alimentar. Nu îţi dă şi... tratament. Chiar de are şi credinţă.

Unda radio Mântuire fără pocăinţă ? Gura şi urechile

Unda radio n-o vezi, Unii oameni fericesc Omul, care-i înzestrat
Dar, ea, pretutindeni este; Pe cei care au murit Cu urechi, cu nas, cu gură
Totul e să o captezi Sub drapelul ostăşesc De Cel care l-a creat,
Şi-ai s-auzi cum îţi “grăieşte”. În război, căci s-au jertfit. E o tainică făptură.

Un Emiţător Puternic Ba,-i consideră martiri Tu gândeşti întotdeauna

E şi Domnul Dumnezeu Ai bisericii creştine; La o taină ce nu-i nouă:
Care-n Universul veşnic Însă nu suntem datori De ce gura-i numai una,
Radiază Duhul Său. Cu o moarte-n astă lume ? Iar urechile sunt două?

Dumnezeu e lângă tine; Cine moare-n necredinţă, Simplu, frate ! Un creştin,

Dacă vrei să-i simţi prezenţa Neiertat, nespovedit, Ca s-arate că e cult,
Şi iubirea sa divină, Fără pic de pocăinţă, Să vorbească mai puţin
Totu-i să-I captezi... "frecvenţa". Chiar pe front, e-n veci pierdut. Şi s-asculte cât mai mult.

19
Fuga de moarte După roade Mlădiţa care se usucă

Trupul, care-i din ţărână, Pomul cu coroană mândră La un pom, din rădăcină,
Moare, frate, negreşit, Ce nu face rod deloc, Toată seva hrănitoare
Cu o moarte rea sau bună, Este bun doar pentru umbră Se ridică, prin tulpină,
Precum omul şi-a gătit. Sau e bun ca lemn de foc. La mlădiţă şi la floare.

E şi pentru suflet moarte, Tot aşa-i şi cu creştinul De se rupe de tulpină

Care-nseamnă iad şi chin Fără fapte pe măsură, O mlădiţă, se usucă,
Şi în veci să nu ai parte Ce îşi laudă destinul: Căci s-a rupt de mama-i bună,
De ospăţul sfânt, divin. Este bun, dar bun de gură. După care-n foc se-aruncă.

Totuşi, prea puţini din oameni Aşadar, iubite frate, Şi-n biserica străbună
Fug de moartea sufletească; Pomul bun îl vei cunoaşte E la fel, e univoc:
Cei mai mulţi creştini şi semeni Totdeauna după roade, Cin' se rupe de tulpină
Fug, atât: de cea trupească. Iar creştinul... după fapte. Se usucă şi... la foc.

Nu trăim ca să mâncăm Omul în rai Semnul crucii

Dumnezeu ne-a dat şi trup, Omul, dac-ajunge-n rai, Semnul crucii îl formează
Ce-i făptură minunată, De trei lucruri, mult, se miră: Un segment orizontal
Şi cu el vom da răspuns Mai întâi, cum el un “crai” Care drept intersectează
La obştesca judecată. Merită atâta milă; Alt segment, dar vertical.

De aceea e păcat Apoi, iar se miră mult Liniuţa verticală

Dacă trupul nu-ţi hrăneşti, Că pe unii fraţi prosperi, Reprezintă Cerul Sfânt,
Însă nici exagerat, Ce-i ştia sfinţi pe pământ, Pe când cea orizontală
Ca să nu-l îmbolnăveşti. Nu îi vede nicăieri; Ne vorbeşte de Pământ.

Bine-ar fi să nu uităm Dar se miră şi mai mult Iată cum în chip vădit
Sfatul părintesc sublim: Că-ntre sfinţii virtuoşi Semnul crucii spune clar
"Nu trăim ca să mâncăm, Vede fraţi, ce pe pământ Că, prin cruce, s-a unit
Ci mâncăm ca să trăim". Îi ştia că-s... păcătoşi. Cerul cu Pământul, iar.

Sunt două raiuri ? De ce exagerare ? Numai dacă văd

Raiu-nseamnă bucurie, Lumea azi îţi zice-n faţă Mai sunt oameni care spun:
Pace, cânt şi bun miros, Că eşti cam exagerat "Numai dacă văd eu cred
Dragoste şi veşnicie Dac-ai vrea să duci o viaţă Şi, de-aceea, nicidecum
In prezenţa lui Hristos. De creştin adevărat. În poveşti nu mă încred !".

Tu, ce eşti certat niţel Dar întreb mai răspicat: Se opun cu fermitate
Cu un frate ce-a greşit, Domnul n-a exagerat Adevărului suprem,
Cum vei sta în Rai cu el C-a murit crucificat, Dar de electricitate
Neiertat şi învrăjbit ? Pălmuit, lovit, scuipat ? Ce n-o văd, de ce se tem?

Şi-apoi, frate, ştii cumva, Şi e Domn, e Împărat Oare poate ochiul singur
Sunteţi voi încredinţaţi Care blând, cu chip suav, Să perceapă tot ce este?
Că ar fi pe undeva Din iubire-a preferat Nu avem şi alte simţuri,
"Raiul... fraţilor certaţi" ? Ca să moară pentru sclav. Nu simţim şi sufleteşte?

20
Inconsecvenţă Pierdere mare Ştampila

Dacă-i spui unui ateu Mult se întristează omul Să nu crezi că o să vină

Că n-a fost nici Bossuet, Dacă pierde calul, banii, Antihristul cu ştampila
Că n-a fost nici Ptolomeu, Pălăria sau bastonul, Să ţi-o pună ori pe mână,
Şi nici Thales din Milet, Vaca, oaia, sau curcanii. Ori pe frunte, cu de-a sila.

Că n-a fost nici Mahomed, Pe mulţi oameni îi întreabă, Cel ce nu-şi ridică dreapta
Nici Traian, nici alt părinte, Fuge, caută prin munţi, Să se-nchine creştineşte
O să-ţi spună: "Ba, eu cred, Tot sperând, în marea-i grabă, Ori de câte ori pe cale
Căci istoria nu minte !". Trece ape, văi şi punţi. O biserică-ntâlneşte,

Dacă-i spui de Dumnezeu, Dar că pierde mântuirea, Dovedeşte-n chip vădit

De-al Scripturii conţinut, Omului nu prea îi pasă; Că pe frunte şi pe mână
Nu te crede-acest ateu; Pentr-un cal îşi pierde firea, E precis pecetluit
Ba, îţi zice: "L-ai văzut ?" Pentru suflet..., stă acasă. Şi de-aceea nu se-nchină.

Ce să-i ceri ? Toate ne “pică” Fii exemplu !

Mult te superi câteodată Sunt destui ce spun: "Nimic Tu ai vrea să ai în jur

Când te-njură cineva Nu ne pic-aşa din cer", Numai oameni buni şi drepţi
Sau ţi-atacă demnitatea Dar eu vreau să-i contrazic Să nu aibă vreun cusur,
Defăimându-te cumva. Pe cei ce-s lipsiţi de fler. Ba să fie chiar perfecţi.

Tu, atunci, îi ceri, măi frate, Soarele de unde “pică” ? Însă pentru tine, frate,
Să vorbească mai frumos, Dar zăpada, ploaia, ceaţa ? Faci mereu pogorăminte,
Să se poarte cumsecade, Noaptea cine o ridică Şi nu-ţi judeci cu dreptate
Ca un om politicos. Şi aduce dimineaţa ? Comportarea-ţi fără minte.

Dac-ai fi mai înţelept Cine creşte frunza, frate ? Ia să-ncerci de azi 'nainte
Şi-ai avea tact şi răbdare, Vântul cui ştie de frică ? Să-i accepţi pe cei din jur
Ţi-ai da seama că-i nedrept Nu ne vin pe gratis toate ? Cum sunt ei, cu neputinţe,
Ca să-i ceri... ce el nu are. Oare nu din cer ne pică ? Iar tu fii fără cusur.

Concluzie Cercul pământului Cugetare

"Căutaţi Împărăţia Oamenii ce-şi zic savanţi Dintre mii de copilaşi

Domnului întâi de toate Au aflat mai de curând, Ce se nasc în astă lume
Şi-apoi toate celelalte Studiind aştrii giganţi, Câţi din ei vor fi ostaşi
Vă vor fi adăugate". Că Pământul e rotund. Ai Bisericii creştine ?

Biblia aşa ne spune Dac-ar fi citit Scriptura, Dintre mii de muritori

Că e demn întâi să facem, Ce s-a scris de mii de ani, Ce străbat această lume
De aceea se cuvine Ar fi înţeles că Tera Câţi vor fi împlinitori
O concluzie să tragem: Şi alţi aştri nu sunt plani. Ai poruncilor divine ?

Sărăcia de te luptă, Căci la Iov e scris de-o şchioapă Dintre mii de sufleţele
Ăsta e un semn vădit Despre "cercul pământesc" Ce-au plecat de pe Pământ
Că Împărăţia Sfântă Şi că Tera-i "suspendată Câte oare dintre ele
Nu o cauţi hotărât. Pe nimic", plutind firesc. Vor ajunge-n Cerul Sfânt ?

21
Nu judeca ! NATO Fiecare pentru el

De o vreme, dragul meu, "Doamne, Dumnezeul nostru, "Cui biserica nu-i mamă,
Viaţa ţi-ai schimbat în bine, Ce-ai păzit de-atâtea ori Lui nu-i Tată Dumnezeu",
Căci Preabunul Dumnezeu Ţara noastră, România, Îi zicea mereu Ileana,
S-a milostivit de tine. De atâţi cotropitori, Lui Vasile, soţul său.

Însă ai un obicei Noi nu mai avem nevoie - La biserică, bărbate,

Care nu e creştinesc: De al tău sfânt ajutor Astăzi vreau să merg cu tine !
Judeci, frate, pe acei Şi de-aceea, Doamne Sfinte, - Păi, nu pot, e cam departe,
Care, da, mai şi greşesc. Ce ne-ai fost ocrotitor, Du-te tu şi pentru mine !

Un răspuns te rog să-mi dai Noi avem un dor fierbinte, - Dacă crezi c-aşa se poate,
Dacă ai sau nu temei: O dorinţă mare, iat-o: Eu mă duc, căci greu nu-mi vine,
Tu, mai ieri, când nu ştiai, Vrem de-acuma înainte Dar să ştii: de azi, bărbate,
Nu făceai la fel ca ei ? Să ne ocrotească... NATO." Voi mânca... şi pentru tine !

O arvună Cu sorcova

Când ţi-e frig de clănţăneşti, Când în post, cu mare grabă,

Când ţi-e cald de-ţi vine rău, Vrei să te împărtăşeşti,
Trebuie să te gândeşti Preotul din nou te-ntreabă:
Că la iad e şi mai greu. Împăcat cu lumea, eşti ?

Dacă-n viaţă, frate, eşti Şi atunci ţi-aduci aminte

Cel mai fericit din lume, Că pe mulţi i-ai supărat
Trebuie să te gândeşti Şi le-ai zis nişte cuvinte,
Că în rai e şi mai bine. Pentru care v-aţi certat.

Aşadar să medităm Şi începi a colinda,

Când ni-i starea rea, sau bună: Pe la case a intra,
Că aici întâmpinăm Rogi pe toţi a te ierta,
Prea puţin, doar o... arvună. Parc-ai fi cu... sorcova.

Sulemenire A zis frumos Spre biserică

Cine se sulemeneşte, De la slujbă către casă, Spre biserica din piaţă,

Spune Domnului tacit: Vine Leana pe la trei Văd o soră alergând,
"Recunosc, eşti Creatorul, Şi îi zice bucuroasă Ţanţoşă şi zâmbăreaţă,
Însă, Doamne, ai greşit ! Lui Vasile, soţul ei: Cu zulufii fluturând.

Mă voiam cu buze roşii "Azi la predică-a vorbit În portiţă când soseşte,

Şi sprincene jumulite, Două ore jumătate, După ce-n jur s-a uitat,
Mă voiam cu ochii vineţi Un predicator vestit, Repede se-mbrobodeşte
Şi cu unghii înroşite, Teolog, cu multă carte". Cu-n batic cam şifonat.

Mă voiam cu părul verde "Şi ce-a zis, ce v-a-nvăţat ?", Şi, aşa îmbrobodită,
Şi am multe obiecţii, Zice soţul curios. Lin păşeşte către Cină.
De aceea, Doamne Sfinte, "Nu prea ştiu ce-a predicat, Iată sora cea grăbită,
Îţi aduc nişte... corecţii !" Dar ce-a zis... a zis frumos !" De la poartă e... creştină.

22
Nivelul de trai Creştinele la Istambul Fumatul

Traiul bun în ţări mai mari, Spun bătrânii că pe vremuri, În imensa-I bunătate,
Aferent unui popor, Când erau străbunii prunci, Dumnezeu, citim în Carte,
Se măsoară în dolari Ne prădau în multe feluri Bune le-a făcut pe toate,
Pe cap de locuitor. Hoarde de tătari sau turci. Ba, mai mult, chiar bune foarte.

Dezvoltarea la români, Spre a nu fi necinstite Omului i-a dat organe

Ce în cârciumi n-au rival, De aceşti spurcaţi păgâni, Cu un scop, pe fiecare:
Se exprimă, oameni buni, Fetele stăteau pitite Pentru văz, miros şi hrană;
Într-un mod original. În păduri, prin văgăuni. I-a dat mâini, i-a dat picioare.

Ca să pară cât mai mare, Astăzi fete de creştini, De fumat ce pot să spun ?
Chiar mai mare ca la Bon, Cu comportament fudul, Dacă ar fi fost virtute,
Dezvoltarea se măsoară Având teamă de... români, Dumnezeu, ce-I Atotbun,
În... bodegi pe cap de om. Se ascund prin... Istambul. I-ar fi pus un horn... în frunte.

Nu se mai poartă Dezlegare la peşte Om spiritual

Precum ştiţi, de Bobotează, Doar puţini creştini de astăzi A fi om spiritual

Preoţii şi cântăreţii Mai ţin postul creştinesc; E un dar dumnezeesc
Merg prin case şi botează Mulţi mănâncă-n post de dulce Şi înseamnă: om moral,
Mobila şi toţi pereţii. Afirmând că, ei, muncesc. Om curat, duhovnicesc.

Dar, să vezi, unii creştini Dar, când văd prin calendare Tot spiritual înseamnă
Pe pereţi au aşezate Că e scris cu roşu, frate, Când glumeşti, când povesteşti
Poze de eroi păgâni, Că la peşte-i dezlegare, Precum gura te îndeamnă,
Satanişti, femei stricate. Lasă carnea la o parte Cu umor, cele lumeşti.

Dacă-ntrebi, subtil, pe fraţi Şi-şi gătesc în grabă peşte Iată că de-abia acum
De icoană, de-a ei soartă, Cu untură şi cu sare, Înţeleg în mod real
Îţi răspund puţin miraţi: Căci aşa e... creştineşte De ce suntem noi, oricum,
"Bre, nu ştii,... nu se mai poartă !" Şi-apoi... este dezlegare. Un popor... spiritual.

Nu-i contest ... In loc de pravilă Cununia sau botezul ?

Omul, nobilă zidire, Dimineaţa când te scoli Cununia şi botezul

E creat de Dumnezeu Fă măcar o-nchinăciune, Din vechime, din străbuni,
Dup-a Sa asemănare Mergi, pe faţă, să te speli Au fost două taine sfinte
Şi-nzestrat cu chipul Său. Şi-apoi treci la rugăciune ! Respectate de creştini.

Unii oameni cu tupeu, Nu uita să tămâiezi Mai întâi şi-ntâi de toate

Ce-şi zic oameni de ştiinţă, Cu tămâie, cu mireasmă, Tinerii se cununau,
Ignorând pe Dumnezeu, Iar atunci când n-ajunezi Iar când "barza" sosea iute,
Spun că omu-i din maimuţă Ia anaforă, aghiasmă ! La un an şi botezau.

După felul cum gândesc Unii, însă, cum se scoală, Însă azi ce fac creştinii?
Aceşti oameni de ştiinţă, Sorb cu poftă cafeluţa Nu mai ţin legea străbună,
E posibil, nu-i contest, Şi cu fumul de ţigară Căci întâi botează fiii,
Ei să fie din... maimuţă. Îşi... tămâie locuinţa. Iar la anu'... se cunună.

23
Celelalte pentru cine ? Bricheta şi lumânarea Voturile mirenilor

Un inel, o verighetă Cred că ştie lumea toată, Voturile monahale

E un simbol, o ştim toţi, Tot poporul şi suflarea, Sunt: o viaţă-n CURĂŢIE,
Ce atestă că-i sfinţită Că bricheta-i destinată O smerită ASCULTARE
Legătura dintre soţi. Ca s-aprinzi, cu ea, ţigarea. Şi-o deplină SĂRĂCIE.

Însă unele domniţe, Însă unii din creştini Voturile mireneşti,

Ce se cred femei mai culte, Folosesc cu nepăsare Despre care s-a dus vestea,
Au pe degete inele Azi bricheta, oameni buni, Sunt tot trei la cei lumeşti;
Nu doar unul, ci mai multe. La pomeni şi sărindare, Iată care sunt acestea:

Unu-i pentru soţul tău, Căci cu ea aprind tămâia, SĂRĂCIA în iubire,

Înţeleg şi-i foarte bine Tot cu ea şi lumânarea, ASCULTAREA multor ştiri,
Însă, soro, spune drept: Sugerând deci "armonia" CURĂŢIA în clondire
Celelalte pentru cine? Lumânării cu... ţigarea. Şi-n tigaia cu fripturi.

Jargoane Ingustimea băsmăluţii Euro

Azi elevii folosesc O poruncă spune clar: Integrarea-n Europa

Un jargon când se exprimă, “Toată partea femeiască A râvnitei noastre ţări,
Căci codificat vorbesc, (În biserică măcar) Pentru care mulţi bat toba,
Ori nu ştiu limba română. Capul să şi-l învelească”. Va aduce mari schimbări.

Matematica e "mate", Vezi femei cu băsmăluţe, Căci euro va fi banul

Profesoara este "proafa", Altele purtând batic, Şi-n euroregiuni
Diriginta e "diriga", Altele cu panglicuţe, Cu eurobuletinul
"Aia" de română-i... "scroafa". Altele fără nimic. Vom petrece-ntre calvini.

Răspunzând tot în jargoane Îngustimea băsmăluţii, Şi-şi vor da cu toţi silinţa,

Şi profesorii, vârtos, La creştine, ne vorbeşte Cu dorire, căci au "doxă",
Le pun "opt fără obloane" , Despre îngustimea minţii: Să ne schimbe şi credinţa
Sau vreun "scăunel întors". Multă, scurtă, sau... lipseşte. În euro...ortodoxă.

Nu-i convine Ingenunchere Patronul mirilor

Unui om necredincios Când te-aşezi la rugăciune După sfânta cununie

De-i vorbeşti de Dumnezeu, Lasă grijile şi-apoi E o datină-n popor
De credinţă, de Hristos, Să îngenunchezi, creştine, Ca s-aleagă-ndată mirii
Nu suportă,-i vine greu. Cu genunchii amândoi. Dintre sfinţi, un sfânt al lor.

Dacă-i spui pentru folos Şi, aşa, smerit, cuminte, Se gândesc încă de-acum
De o judecată justă, Cu genunchii la pământ Ce frumos va fi când naşii
Răspicat şi furios Spune ruga ta fierbinte Vor porni voioşi la drum
O să-ţi spună: "Nu există !" Dumnezeului Cel Sfânt. Ca să-şi vadă copilaşii.

Ştii de ce te contrazice Unii, însă, din păcate, Însă au o grijă mare

Şi-ţi răspunde răspicat? Ţin doar un genunchi plecat; Să nu pice sfântu-n post,
Pentru că nu-i prea convine Ori din lene, ori se poate Căci o astfel de serbare
Ca să fie judecat. Că s-au... catolicizat. Când vin naşii... cade prost.

24
Nume mare şi frumos Termeni teologici Unui creştin ocupat

Înaintemergătorul Un învăţător cu şcoală Timpul este pentru tine

Domnului Iisus Hristos Le vor vorbea despre asceză O comoară, e un dar,
E Ioan Botezătorul, Unor oameni de la ţară, Dacă-l vei petrece bine
Nume mare şi frumos. Arătând că prin chenoză, Şi n-o trece în zadar.

La botezuri se cuvine Prin păduri anahoreţii De te chem din când în când

S-auzim Ioan tot timpul Prosternaţi şi tari în dogme La biserica din sat,
Însă multora din lume Logosului s-au plecat Tu îmi spui că nu ai timp,
Nu le place deloc sfântul. Şi nu dogmei filioque. Că eşti tare ocupat.

De aceea, naşii, culmea, Auzind că prin păduri Sincer să-mi mărturiseşti,

Se feresc azi de Ion Sunt destui anahoreţi Tu, ce zici că timp nu ai,
Şi pun altul, mai ca lumea, Moş Ion, în mintea lui, Dacă te îmbolnăveşti,
Cum ar fi, de pildă,... John. Socotea că sunt... bureţi. În spital... ai timp să stai ?

Neînţelepciune Pregătire Unuia ce se plictiseşte

Cine fuge spre serviciu, Ce înseamnă pregătit Pentru omul credincios,

Sau spre gară e grăbit, Pentru moarte, ştiţi prea bine: Bucuria cea mai sfântă,
Dă dovadă de un viciu: Spovedit, împărtăşit E-ntâlnirea cu Hristos
Că e om nechibzuit. Şi-mpăcaţi cu toţi din lume. În biserică la slujbă.

Căci nu poate niciodată Dar s-auzi ceva ciudat: Tu, la slujbă, frăţioare,
A se deştepta măcar Întâlnindu-mă cu-n frate Uneori te plictiseşti
Cu vreo patru, cinci minute, Cam ateu, l-am întrebat Şi aştepţi cu nerăbdare,
Sau cu cât e necesar. Dacă-i pregătit de moarte. Către casă să păşeşti.

Ca să nu îi fii pereche Şi mi-a spus că-i pregătit, Te întreb: "Cum ai să poţi

Ăstui om fără de minte Totu-i cumpărat, şi ceara, În Cereasca-mpărăţie,
Fii, cum zice-o vorbă veche: Şi sicriul, tot, plătit, Cu Hristos, cu sfinţii toţi,
"Mai deştept cu... cinci minute" N-a rămas decât... fanfara. Să petreci... o veşnicie ?"

Lumea Ortodox convins Urare

Lumea o formăm noi toţi: Eşti şcolit, eşti om deştept, "La mulţi ani cu sănătate"
Fraţi, surori, colegi, vecini, Recunosc, eşti om distins, Fraţii şi orchestra-ţi cântă,
Mamă, tată, unchi, nepoţi, Dar te baţi cu pumnu-n piept Dar ascultă, dragă frate,
Musulmani, evrei, creştini. Că eşti ortodox convins. Ce e scris în Cartea Sfântă:

Dacă-ntrebi pe orişicare Vreau să-ţi spun ceva deoparte, "Anii tăi sunt şaptezeci,
Ce părere ar avea Căci în public nu cutez: Sau optzeci dacă-i putere,
Despre lumea asta mare, La biserică, măi frate, Mai departe dacă treci,
O să-ţi spună că e rea. N-ai mai fost de la botez. Osteneală şi durere".

Despre sine, fiecare, Tu furi ziua de odihnă, Aşadar, curând ne ducem,

Spune că e bun ca pâinea, În duminici faci negoţ, Trecem toţi în veşnicie,
Că-i cinstit, nu-i ca oricare, Mai susţii că ai credinţă, Deci, mai bine-ar fi să zicem:
Ba mai mult, că e ca... lumea. Dar, să ştii, eşti orto... hoţ. "La mulţi... veci în bucurie !"

25
Vrăjmaşul Priveşte şi în sus ! Cu cântec

Într-o carte veche, sfântă, Toată vara a muncit O cântare reuşită

Ai citit întâmplător Grădinarul de pe luncă, Şi o predică frumoasă
Că vrăjmaşul ce te-nfruntă La udat şi la prăşit Fac o slujbă mult dorită
Ţi-este binefăcător. Şi e istovit de muncă. De mulţimea credincioasă.

De aceea să-l cinsteşti Tu sosind azi de la mare, Dar cântarea, să fim sinceri,
Şi de el să-ţi fie dor, În grădină când priveşti E plăcută uneori,
Ba, mai mult, chiar să-l iubeşti Şi văzând ce pepeni are, Parc-ar fi un cor de îngeri,
Ca pe-un mare salvator. Să furi unul te grăbeşti. Nu de oameni muritori.

Tu crezându-te mai cult Vrând ca nimeni să nu vadă, Alteori, ce se întâmplă:

Şi în tâlcuiri fruntaş, Împrejur priveşti nespus. Strana-i "răguşită" rău,
Vrând să te iubesc mai mult, Ai uitat, în marea-ţi grabă, Iar cântarea ce se cântă
Te-ai făcut mie... vrăjmaş. Să priveşti un pic şi-n... sus ! E... cu cântec, dragul meu.

Alegere In audienţă Iţi mai aminteşti ?

Între două mari păcate, Când te-aşezi la rugă, frate, Ţi s-a spus la cununie,
Spun părinţi-n "Pateric", Toate gândurile-ţi zboară, Dacă îţi mai aminteşti,
Când, să scapi, nu se mai poate, Tu cu ochii eşti pe carte, Să-ţi iubeşti scumpa-ţi soţie
Să-l alegi pe cel mai mic. Iar cu mintea eşti la moară. Cum pe tine te iubeşti.

De când ştii această lege, Când directorul te cheamă Iar miresei i s-a spus,
Săvârşeşti păcate mari Să spui ce-ai de raportat, Să se teamă de bărbat,
Şi îţi zici: "Deci, pot alege. Nu-i aşa că vii cu teamă Să-l respecte, deci, nespus
Totul e să le compari". Şi ai graiul tremurat ? Şi să-l aibă vas curat.

Ca să ai justificare Dar cu-atât mai mult, măi frate, Tu iubindu-ţi mult nevasta,
Când păcătuieşti mai rău, Când ceri Domnului clemenţă, Ce de teamă-i respectoasă,
Născoceşti unul mai mare Să n-ai mintea-n altă parte, Ca să nu-i mai fie teamă,
Ca să pară... mic al tău. Că e tot... audienţă. N-ai mai dat de mult... pe-acasă.

Priveşte şi în jos ! Trei creştini pe patru voci Tot femeile

Ai o casă, ai o pâine, În biserica străbună, La biserica din sat

Ai şi cinste între fraţi, Totdeauna s-a cântat Vin femeile, puhoi.
Dar cârteşti şi nu-ţi convine Doar cântarea omofonă Cât priveşte pe bărbaţi,
Că sunt alţii mai bogaţi. De tot omul ne-nvăţat. Vin atât doar: unul, doi.

Dar să ştii că, decât tine, Nu negăm cântarea cultă Te uiţi mut şi stai mirat;
Mulţi o duc chiar şi mai rău: Pe "n" voci şi cu ison, Parc-ar fi sat de vădane,
N-au nici casă, n-au nici pâine Dar poporul n-o ascultă, Totuşi eu vin cu un sfat,
Şi râvnesc la traiul tău. El o vrea mai omofon. Pentru bietele "orfane":

De aceea, cu dreptate, Când la slujbă vin puţini, Pentru multa clevetire,

Ca să-ţi fie de folos, Ia să-mi spui, cum ai să poţi Ascultaţi şi ţineţi minte,
Eu te-ndemn, iubite frate, Cu un cor de trei creştini Că în iad, avem vestire,
Să priveşti un pic şi-n... jos ! Ca să cânţi pe... patru voci ? Tot... femeile-s mai multe.

26
O taină Ascultare Felurile rugăciunii

Nunta este Taină Sfântă, "Cine face ascultare Rugăciunea e: de slavă,

Nu-i de loc negustorie; Liturghie săvârşeşte !" Cerere şi mulţumire,
Trebuie, deci, săvârşită E deviza celui care Şi ea trebuie făcută
Cum în Cartea Sfântă scrie. Lui Hristos se dăruieşte. Ne-ncetat şi din iubire.

Până ieri erai sărac, Numai cel smerit ascultă Se cuvine, ca pe Domnul,
Iar acuma, după nuntă, De cel rânduit mai mare, Ne-ncetat să îl slăvim,
Eşti la modă îmbrăcat, Şi cu dragoste înfruntă Să îi cerem, căci n-e Tată,
Ai maşină, cinste multă. Totul pentru ascultare. Şi apoi să-I mulţumim.

Cum maşină ţi-ai luat ? Tu ce zici: "Sunt ucenic Tu mereu ai multă treabă,
Cum de ai o nouă haină ? Al părintelui CUTARE, Iar să mulţumeşti ţi-e greu,
Dar pe aur cât ai dat ? Lângă el petrec de mic !", Uiţi mereu să aduci slavă,
Îmi răspunzi, sau e o... taină ? Dar... pe lângă ascultare. Dar nu uiţi să... ceri mereu.

Credinţă fără fapte La spovedanie Unui gospodar

Că în Domnul ai credinţă, Vine Postul. Iute-n grabă Eşti un gospodar vestit

Nu mă îndoiesc deloc, La duhovnic tu alergi, Şi mereu eşti ocupat,
Dar nu chiar atât de multă Ca să mai rezolvi o treabă: Case multe ţi-ai clădit;
Ca pe munţi să-i muţi din loc. Iar păcatul să ţi-l ştergi. Una-i chiar cât un palat.

Nu-i suficient să crezi În genunchi te-aşezi modest, Ai şi-o vilă la Sinaia,

Şi-apoi, calm, să stai de lemn Iei cu tine şi-o batistă, Ce-i cât Peleşul de mare,
Când se vor ivi corvezi ! Şi-ncepi făr' să te-opreşti Mai ai alta la Mamaia
De aceea, te îndemn: Să citeşti o lungă listă. Ce se-nvârte după soare.

Credincios fii pân' la moarte, Bună treabă, nu-i nici greu, Dacă nu sunt indiscret
Mai activ, însă-n lucrare, Dar mai e şi-o parte tristă: Te întreb, dar să nu taci,
Căci "credinţa fără fapte Te-ai obişnuit cam rău Ci să-mi spui, te rog, concret:
Este... moartă", frăţioare ! Să citeşti... aceeaşi listă. Casă-n ceruri... când îţi faci ?

Păcătos sau drept ? Povăţuitorul Unui şofer amator

Când cu fraţii te-ntâlneşti, Câte ai citit prin cărţi, Ai permis, ai şi maşină,

Cu chip blând şi serios, Toate sfaturile bune, Şi te plimbi prin tot oraşul
Le spui, vrând să te smereşti, Tu nu pregeţi să le-arăţi Admirând din limuzină
Că eşti rău şi păcătos. Celor rătăciţi, din lume. Ce-ţi oferă peisajul.

Dar se-ntâmplă câte-odată Le spui cum să creadă drept La biserică nu vii

Să te mustre cineva Să postească cu asprime, De când ai acest permis.
Şi, cu dragoste curată, Le spui că e înţelept Te întreb, dar drept să-mi spui:
Să-ţi arate vina ta. Să trăiască-n fapte bune. Ai "Accesul interzis" ?

Nu primeşti, nu iei în seamă, Viaţa cum să şi-o trăiască Nu uita al vieţii scop,
Spui că nu-i adevărat. Multora le dai poveţi. Spală-ţi sufleţelul zilnic;
Ce-o să zici de epigramă ? Te întreb, iubite frate, Vine moartea - semnul "Stop",
Ţi-o dedic, dar... stau sub pat. Dar pe tine... când te-nveţi ? Şi-ai să intri pe... "Sens unic".

27
Unei croitorese Doamna şi căţelul Microbiştii

Bună e croitoria, Câte-o doamnă vezi pe stradă, La biserică-n duminici

De n-o faci după reviste Cu un câine dolofan, Ştiţi prea bine, mulţi nu sunt,
Ce abundă România Ce-a ieşit la promenadă Căci au treabă, sunt la meciuri,
Cu modele sataniste. Sau să-i cumpere salam. N-au ei timp de Domnul Sfânt.

Nu-s ca tine croitori După doamnă un copil, Dar pe stadion de mergi,

De-oi străbate ţara toată, Ce-i orfan, îi cere pâine Ai să vezi chiar zeci de mii,
Căci măsori de multe ori Şi, privind la ea umil, Căci se joac-un mare meci,
Şi-apoi, sigur, tai odată. Şi-ar dori să fie câine. Ce n-a fost de când te ştii.

Cu păcatul faci altfel: Te întreb, distinsă doamnă: Pentr-un gol, sărmanii fraţi,
Nu-l măsori, drept, niciodată Nu crezi că ar fi mai bine În tribune şi pe sol,
Şi, aşa, în nici un fel, Ca să creşti din astă toamnă Sar, răcnesc, sunt transpiraţi,
N-ai să poţi să-l... tai vre-odată. Un copil şi... nu un câine ? Şi-au în minte numai... goool !

Unui om foarte bogat Unui tâmplar Prigoană fără mucenici

Cât de cât eşti sănătos, Ai şi tu o meserie În regimul comunist,

Încă ai mălai în sac, Cum mai toată lumea are: Să fim drepţi, n-a fost chiar greu,
Eşti întreg, eşti şi frumos, Eşti maestru-n tâmplărie, Nu prea am avut martiri,
Dar te plângi că eşti sărac. Şi, din lemn, tu faci parale. Chiar de-a fost regim ateu.

Dacă-ţi cer un ochi, o mână, Bună treabă, n-am ce spune, La biserică, ţin minte,
Sau picioarele să-ţi tai Numai că am observat Îmi spuneai c-ai fi venit,
Pentru aurul din lume, C-ai slăbit în fapte bune, Dar lucrai şi-n zile sfinte
Nu-i aşa că nu le dai ? Fiind tare ocupat. Şi de şef erai oprit.

Câţi bolnavi n-au dat averi Până nu se face "noapte", Astăzi, când e libertate,
Şi de boli tot n-au scăpat, Părinteşte te îndemn: La biseric-am găsit
Iar tu bogăţie ceri, Dacă eşti chemat la fapte Pe aceiaşi, dragă frate.
Când eşti... cel dintâi bogat. Fii prezent, nu sta de... lemn ! Mai puţin... care-au murit.

Cinism Unui electronist Unui slujbaş

Fericirea-i, precum ştim, Eşti electronist destoinic Spre serviciu, frăţioare,

Mulţumirea sufletească, Şi ţi-ai construit în vară Tu pleci dis-de-dimineaţă,
Bucuria ce-o simţim Amplificator puternic, Căci pui ceasul să te scoale
Pentru fapta creştinească. Să se-audă pân' la moară. Şi nu-ntârzii niciodată.

Dar mai e şi-o bucurie Fapte bune, de-ai făcut, La biserică în schimb,
Provenită din cinism, Tu, la staţie, pe toate, Tu ajungi, iubite frate,
Nedreptate, calomnie, Cu reglajul cuvenit, La vohod, sau heruvic,
Ignoranţă, egoism. Le prezinţi... amplificate. Pe la zece jumătate.

Ia, gândeşte-te o clipă: Nu pricep de ce şi cum, Tu prin asta dovedeşti,

Fericirea ta, fârtate, Când e vorba de păcate Şi e cel mai bun indiciu,
Nu cumva a fost clădită Staţia cam are "brum" Că pe Domnul îl iubeşti
Pe... suspinul vre-unui frate ? Şi se-aud... atenuate ? Mai puţin decât... serviciu.

28
Unui fumător Uitarea Păcatul şi ruşinea

Multă lume azi fumează: Cât de repede se uită La obşteasca judecata

Şi copiii, şi tutorii, Binele, recunoştinţa, Un păcat nespovedit
Şi femeile de vază, Omul care te-mprumută, O să-l afle lumea toată,
Ba, chiar şi "învăţătorii". Rugăciunea, pocăinţa ! Chiar de-l ţii acum dosit.

Fum scoţând pe nas, pe gură, Dar de ce nu uită omul Că ai vrea la un duhovnic

Într-o zi m-ai întrebat: Să înjure, să fumeze, Să te spovedeşti, ştiu bine,
"Unde scrie în Scriptură Cârciuma, televizorul, Dar amâni aceasta zilnic
Că fumatul e păcat ?". Sau la bal să se distreze ? Afirmând că ţi-e ruşine.

Chiar de-ar scrie, sunt convins, Se întâmplă câte-odată Ca să nu lungesc cuvântul,

Tot nu laşi acest păcat, Să te supere vreun frate; Te întreb acum creştine:
Căci din cele ce s-au scris, Nu îl uiţi şi zici îndată: Dar când ai făcut păcatul
Spune drept, câte-ai... lăsat ? "Să nu-mi vină... nici la moarte". De ce nu ţi-a fost ruşine?

Scopul Adevărata predică Nu te înşela !

Orice-ai face, dragul meu, Sunt predicatori în lume Milostenie de faci,

Fapte mari, ce-n lume nu-s, Care predică frumos: Dă din munca ta cinstită,
Dacă scopul este rău, Despre sfânta rugăciune, Dar... cei bun şi la săraci
N-o să-i placă lui Iisus. Despre rai, despre Hristos. Şi-ai s-o afli însutită !

De te porţi ca un nebun, Sunt şi alţi predicatori, Însă, tu, cum faci măi, frate:
Sau pari dur, sau minţi frumos, Ce se cred că-s oameni grei, Dai din pâinea ta uscată,
Dacă scopul este bun, C-au talent de oratori, Dai din hainele uzate,
O să-i placă lui Hristos. Dar... se predică pe ei. Sau din brânza ta stricată

Aşadar, în tot ce faci, Dintre predici, frăţioare, Şi te-nşeli crezând, cu fală,

Şi ce-auzi, şi vezi, în tot, Cea mai tare, şi mai dreaptă, Că eşti tare milostiv
De vrei Domnului să placi, Şi cea mai convingătoare Şi că ai în cer comoară,
Ţine seama mult de... scop. Este predica... prin faptă. Însă... nu prea ai motiv.

Robul Domnului Cercetaţi Scripturile ! Demografia în România

Dacă moare vreun bogat, Unii oameni buni de gură, Azi româncele-şi omoară
Chiar de-a fost necredincios, Cu religia certaţi, Prin avorturi mulţi copii;
Pân' la groapă e urmat Spun că scrie în Scriptură Spun că viaţa nu-i uşoară
De-un cortegiu numeros. "Credeţi şi nu cercetaţi !" Şi nu vor să nască fii.

Cu răbdare-l prohodesc Nu-i aşa ceva-n Scriptură; În privinţa asta-i jale;

Mulţi creştini, jelind duios, Ba, citindu-i filele Au ajuns mai toţi creştinii
Şi cu toţi-l denumesc Afli altă-nvăţătură: Mai prejos de animale
"Robul Domnului Hristos". "Cercetaţi Scripturile !" Care nu-şi omoară puii.

Dacă moare şi săracul, De aceea, fraţi iubiţi, Aşadar, în România,

Bun creştin, smerit, isteţ, Eu vă-ndemn să m-ascultaţi: Care e popor ales
Grabă multă, pun capacul... Nu mai credeţi ce-auziţi, A ajuns demografia
Mortul ăsta nu-i de... "preţ". Ci vă rog să... cercetaţi ! Ca să crească în... regres.

29
Rugăciunea creştinului Televizorul şi harul Sfântul maslu

Cea mai mare faptă bună De la Sfânta Liturghie Sfântul maslu-i taină mare,
Este sfânta rugăciune Poate omul să lipsească Căci e pentru sănătate,
Şi ea poate fi făcută Numai de-i bolnav, la pat, E pentru exorcizare
De bolnavi, de orişicine. Încât alţii sa-l urnească. Şi iertare de păcate.

Musulmanul nu discută, Dar sunt unii din creştini, Dar sunt unii mai grozavi
Îşi opreşte-n drum maşina, Care au televizor, Ce nu ştiu că-i taină mare
Când e ora potrivită, Ce convingător susţin Şi zic că, la vreun bolnav,
Şi îşi face rugăciunea. Că văd slujba-n casa lor. De i-or face maslu, moare.

Dar creştinul... dimpotrivă: Este drept că pe ecran Dar, ei, spun din auzite
Îşi opreşte rugăciunea, Se transmite slujba toată, După mintea unor babe
Când e ora potrivită, Ca oricare alt program, Care-n dogmă-s rătăcite
Şi îşi "face", calm,... maşina. Însă harul... niciodată. Şi-n credinţă-s tare slabe.

Prietenia lumii Aşa cred ei Televiziunea în cablu

Scrie-n filele Scripturii De la Paşti pân' la-Înălţare "Televiziunea-n cablu"

Un cuvânt destul de greu: Toţi creştinii, altădat', E o modă la creştini,
"Cine e prieten lumii, Salutau pe orişicare Căci prin ea vezi azi tot globul,
E vrăjmaş lui Dumnezeu". Cu "Hristos a înviat !" Tot cei rău pe la străini.

De aceea, unii oameni, Astăzi dacă zici cuiva Multe case sunt legate
S-au retras în mânăstire, Un "Hristos a înviat !" La ăst cablu păcătos
Părăsind părinţi şi rude La o lună după Paşti, Pentru care mulţi, măi frate,
Ca să afle mântuire. Să îl vezi cum s-a blocat. Îşi pierd timpul preţios.

Dar de când pe la chilii Şi cu multă bâlbâială, Câţi din cei cu cablu-n spate
A pătruns televizorul, Îţi răspunde încurcat, Sunt creştini adevăraţi ?
Cei ce au fugit de lume După care, cu iuţeală, Evident, nici unul, frate,
Au în casă... tot poporul. Zice: Eşti... exagerat !. Căci cu toţii sunt... “legaţi”.

Absenţa de la biserică Dă din umeri Un post şi mai greu

Toţi creştinii în vechime Dacă-ntrebi pe cineva "Nu-i păcat ce bagi în gură",

Se ghidau după canoane De biserica cu hramul Îi auzi chiar pe creştini,
Şi ţineau cum se cuvine "Sf. Gherghe", "Sf. Toma", C-au citit ei în Scriptură
Zilele de sărbătoare. Sau "Ilie Tesviteanul", Şi... "acolo nu-s minciuni".

De lipseai consecutiv Dă din umeri, se gândeşte, Şi cu-a lor răstălmăcire

De la slujbă-n trei duminici, Parca-ar fi picat din Marte, Îşi dezleagă mai mereu
Fără binecuvântat motiv, Totuşi, el, te sfătuieşte Sfântul Post, ce cu iubire
Nu puteai să te cumineci. Să întrebi în altă parte. E lăsat de Dumnezeu.

Azi creştinii n-au habar Însă dacă-ntrebi, măi frate, De aceea este-n lume
De canoane şi-al lor blam, De hotelul "Juvenil", Şubred şi bolnav creştinul,
Iar la slujbă nu-s măcar... Sau de cârciuma "Cetate", Pentru care strict v-a ţine
Trei duminici dintr-un an. Te îndreaptă... şi-un copil. Un post şi mai greu... - regimul.

30
Sursă de inspiraţie Numele de la botez Campionii

Nu contest că răutatea, Naşii, spun unii părinţi, Azi înjură multă lume:
Care este azi în lume, Altădată, la botez, Şi cei mici, şi cei adulţi;
Plănuită-i de satana Puneau nume doar de sfinţi Zic de soare, şi de mume,
Şi de slugile ei bune. Şi ştiau cinstitul Crez. Şi de Domnul, şi de sfinţi.

Dar de câte ori vreun frate N-auzeai în România Ce păcat îngrozitor !

Săvârşeşte un păcat, Decât nume româneşti, De ce omul nu înjură
El se scuză şi susţine Precum Gheorghe sau Maria Şi de iad, televizor,
Că ispita la-ndemnat. Şi-alte nume creştineşti. De ţigări, de băutură ?

Dar nedreaptă este scuza Astăzi, naşii, celui mic, De s-ar face, oameni buni,
Celor care se cred buni, Nume-i pun vreo două-trei: Un campionat al lumii
Căci satana se inspiră Piky-Rita, Bobi-Dick De ocări cu înjurături,
Astăzi, chiar de la... creştini. Şi-alte nume de... căţei. Cred c-ar câştiga... românii.

Asta nu e milă Religia în şcoală Ciudat

Vezi în parc un cerşetor, Mult se bucură creştinii O biserică, se ştie,

Şi în lume sunt destui; Că s-a introdus în şcoală Ce e-n plan să se zidească,
Cum îl vezi te trec fiori, Iar religia iubirii, În mulţi ani, o parohie
Ba, te mişcă starea lui. Chiar de e opţională. De-abia poate s-o clădească.

Şi îţi zici: "Milos mai sunt !" Dar o oră de povaţă Dar un birt, o cârciumioară,
Şi, grăbit, treci mai departe, E puţin, spun adevărul, Sau o casă cu balcon
Dar să ştii, ţi-o spun oftând: Căci, ce preotul învaţă, Peste noapte se ridică,
Asta nu e milă frate ! Năruie televizorul. Finanţată doar de-un om.

Dacă sigur e sărac, Ce folos c-aud în clasă Cam ciudat ! Ce poţi să spui !
Nu cumva este escroc, De iubire, creştinism, Ăsta-i mersu’ pe la noi:
Dă-i ceva, să pună-n sac, Iar acasă... sexy, groază, Cârciuma-i pe locu-ntîi,
Şi-ţi va da Domnul la loc. Violenţă, ateism. Iar biserica pe doi.

Legea Agrară În sărbători Cine să-i înţeleagă ?

Iată că în parlament, Sărbătoarea unui Sfânt Mulţi creştini îşi construiesc

Nu de mult, la noi în ţară, Se serbează, cum se ştie, Case mari şi spaţioase,
Într-un chip cam turbulent, La biserică, în cânt Pentru care cheltuiesc
S-a votat Legea Agrară. Şi cu Sfântă Liturghie. Sume mari, chiar fabuloase.

Toată lumea vrea pământ Însă azi puţini cunosc Cu materia rămasă
De la mic până la mare: Viaţa sfântului serbat, După ce o terminară,
Unul cere un pogon, Care, blând, pentru Hristos, Mai ridică după casă
Altul vrea zece hectare. Sângele şi l-a vărsat. Şi o bucătărioară.

Iată fraţii se omoară Cei mai mulţi, însă serbează Şi acolo stau cu toţii
Pentr-un petec mic, stingher, În beţii, ospăţ, amor; Fie iarnă, fie vară,
Dar nu-i nimeni ca să ceară De e post, nici nu contează, Cu feciorii şi nepoţii,
Doar atât: un ar de... Cer. Şi zic, chiar, că-i... ziua lor. Ba, o au şi de... cămară.

31
Turişti nu pelerini Condoleanţe Progresul medicinii

Mânăstirile sunt vara Dacă moare nuştiucine, Cât efort face ştiinţa
Asaltate de creştini Tu să zici cu pietate Ca să mai lungească viaţa !
Care vin din toată ţara Creştineasca rugăciune: Dar cu cât îşi dă silinţa,
Ba, mai mult, vin şi străini. "Dumnezeu să-l ierte, frate !" Tot mai mică e speranţa.

Unii vin la mânăstire Căci tu ştii că după moarte "Domnul vieţii" este Domnul,
De evlavie mânaţi, Nu mai poate cineva Este Dumnezeu din cer
Să se-nchine şi s-admire Să se spele de păcate Şi nimic nu poate omul
Pe părinţii consacraţi. Şi, aşa, l-ajuţi cumva. Ca să facă fără El.

Alţii vin fără credinţă, Însă cei din "lumea bună", Singurul progres, bădie,
Ca turişti, iubind cultura, Ce nu au deloc speranţe Al ştiinţei "salvatoare"
Sau ca oameni de ştiinţă În religia creştină, E că astăzi omul ştie...
Să admire doar... pictura. Îşi transmit doar... condoleanţe. Pentru ce pricină moare.

Compătimire Naşii catehizaţi de fini Noile secte

Când un om se-mbogăţeşte Rolul naşului şi-a naşei Unii oameni, din mândrie,
Din furat, şi nu din muncă, Este: să îşi dea silinţa Au căzut în rătăcire
Mulţi afirmă că el este Ca pe fini, încă din faşă, Şi-au înfiinţat, se ştie,
Un om care se descurcă. Să-i învăţe, drept, credinţa. Multe secte, în neştire.

Azi un om dacă trăieşte Ce poţi spune despre naşul Chiar rupându-se turmă,
În păcate, în dezmăţ, Care vine la botez Şi e un păcat nespus,
Multă lume-l fericeşte Pregătit, cu copilaşul, Sectele mai vechi afirmă
Că-i deştept şi că-i isteţ. Dar n-a auzit de "Crez" ? Că se-nchină lui “Isus”.

Când un om se hotărăşte Azi prin sate şi-n oraşe Însă, fără de sfială,
Să petreacă blând, smerit, Mulţi susţin că sunt creştini, Neţinând de nimeni seama,
Lumea îl compătimeşte Însă mulţi din naşi şi naşe Sectele mai noi declară
Pentru că... s-a pocăit. Sunt catehizaţi de... fini. Că se-nchină lui... satana.

"Amănuntul" ce se uită Părinţii catehizaţi de copii Porunca I

Se întâmplă câteodată Pentru că se-nvaţă-n şcoală Scrie în porunca-ntâi:

Să întrebi pe cineva: Iar religia străbună, "Eu sunt Dumnezeul tău,
"Ce-ţi mai fac copiii, frate ? Sunt speranţe pentru ţară Să nu ai alţi dumnezei,
Te mai sună careva ?" Să devină mai creştină. Domn să-ţi fiu, atâta, Eu".

O să-ţi spună că sunt bine, Mare rol îl au copiii De aceea, dragul meu,
Au maşini, au vile mari, Care,-n simple cateheze, Să cinstim cum se cuvine
Merg mereu prin ţări străine De vor stărui cu toţii, Numele lui Dumnezeu,
Sunt directori, demnitari. Pot tot neamul să-l salveze. Să-L rostim fără ruşine.

Însă uită ca să-ţi spună Mai întâi, cu dulci poveţe Dumnezeu e în tot locul;
"Amănuntul" cel mai greu: Şi cu rugăciuni fierbinţi Nu mai spune niciodat'
Dacă au credinţă bună, Toţi să caute să-nveţe Că ţi-a ajutat "Norocul"
Dacă-l au pe Dumnezeu. "Tatăl nostru" pe... părinţi. Sau... "Natura a creat".

32
Porunca a II-a Porunca a V-a Porunca a VIII-a

"Chip cioplit să nu îţi faci Clar, porunca-a cincea spune: "Să nu furi !" ai să găseşti
Şi nici altă-nfăţişare, "Pe părinţi să îi cinsteşti În porunc-a opta, scris.
Cărora să i te pleci, Ca să-ţi fie ţie bine Dar te rog să-ţi aminteşti,
Aducându-i închinare". Şi mulţi ani ca să trăieşti" Căci afirmi că eşti cinstit:

Aşa zice Dumnezeu Iată, dar, că se cuvine, Niciodată n-ai furat ?

În porunc-a doua, care Pe părinţi să-i ascultăm, La serviciu n-ai chiulit ?
Ne vorbeşte, dragul meu, Căci, ne-au învăţat de bine; În tramvai ai scos bilet ?
Despre idolatrizare. Viaţa lor le-o datorăm. Tot ce ai, e, tot, muncit ?

Tu, pe idoli detestând, Mulţi, cinstindu-i pe părinţi, Când e Ziua Domnului,

N-ai în casă chip cioplit, Nicidecum nu-i neglijează, O ţii, tu, de sărbătoare ?
Ai în schimb un chip modern, Dar fiind mai ocupaţi, Căci nu-i ziua omului,
Care e cam... necioplit. La... azil îi internează. Şi e... furtul cel mai mare !

Porunca a III-a Porunca a VI-a Porunca a IX-a

Zice în porunca trei: În porunc-a şasea scrie Din porunc-a noua ştii:
"Numele lui Dumnezeu, Limpede: "Să nu ucizi !", "Mărturie mincinoasă,
În deşert, nicicând să iei S-avem milă, omenie, Niciodată să nu fii !",
Să nu-ţi fie ţie greu". Să fim paşnici şi nu cruzi. Dar problema-i dureroasă,

Altădată, toţi creştinii, Azi în lume e măcel: Căci se minte, fii atent,
De îndată ce-auzeau Crime, tâlhării, războaie, În reviste şi ziare,
Numelui lui Dumnezeu, Pruncucideri, pumni, duel; Şi în şcoli şi-n parlament,
Pălăria-şi ridicau. Curge sângele şiroaie. Între fraţi, în tribunale.

Astăzi mulţi pe El se jură, Dar ucidere-i şi ura, Cel ce zice că nu minte,

Alţii jură zicând "Zău", Duşmănia dintre fraţi. Că e sincer, serios,
Alţii, vai, îl şi înjură, Cei mai mulţi ucid cu gura Că mereu a fost cuminte,
Bucurându-l pe cel rău. Când... defaimă pe confraţi. E un... mare mincinos.

Porunca a IV-a Porunca a VII-a Porunca a X-a

"Ziua Domnului păzeşte, În porunc-a şaptea scrie În porunc-a zecea scrie:

Nu lucra deloc în ea, Despre poftele trupeşti: "Nu pofti ce nu-i al tău:
Cumsecade o sfinţeşte "Adulter (sau preacurvie), Casă, vite, robi, soţie,
Tu şi cei din casa ta". E păcat să săvârşeşti". Nici vre-un lucru bun, sau rău !"

Ziua asta la creştini Azi mai mult ca orişicând Iată Domnul Dumnezeu
E Duminica, se ştie, Desfrânarea e o "ciumă", Ne învaţă să luptăm,
Când Iisus ne-a liberat Căci pe mulţi auzi zicând Ca păcatul, tot ce-i rău,
Din a iadului robie. În batjocoră, în glumă: Chiar din faşă să-l curmăm.

Ruşinos, pentru noi toţi ! "Dacă nu exagerezi - La duhovnic când soseşti

Ruşinos, creştinătate ! Zic aceşti pierduţi lumeşti - La soroc, aşa cum ştim,
Căci Dumunica e azi Nu-i păcat să desfrânezi, Şi te-ntreabă: "Ori pofteşti ?"
Ziua... marilor păcate. Ci-i păcat să prea... curveşti !". Mulţi roşesc, zicând... "Poftim ?"

33
LUMEA E UN IARMAROC

Multă lume-i adunată Unul strigă şi mai tare: Fără agresivitate,

La o margine de crâng: Vând casuţa părintească Printre strigături feroce,
Şi săraci, şi la cravată, Ca să-mi fac o vilă mare Un părinte-adus de spate,
Fiindcă azi e zi de târg. Pentru mine şi nevastă ! Strigă cu o dulce voce:

Într-o parte-i târg de vite: Vând pe fraţi şi pe surori, Îmi vând sănătatea scumpă
Ţapi, viţei, purcei, căţei, Strigă un creştin de formă. Pentru rai, pentru salvare,
Iar alăturea se vinde Nu mai vreau exagerări, Pentru cei ce mă ascultă,
Oi, mieluţi, sau porumbei. Vreau credinţă uniformă ! Căci sunt “mamă” şi mă doare.

Marfă este din belşug: Îmi vând sufletul din mine, Vând ulei din cel curat,
Din Bizanţ, din Orient, Strigă un creştin pe şleau, Pentru candelele voastre !
Mirodenii, dar şi suc Ca să-mi dea un colţ de pâine Strigă tot mai apăsat,
Din apus, din Occident. Negustorii care au ! “Mama“ sufletelor noastre.

Semnul cel proorocit Îmi vând timpul preţios Copilaşii mei curaţi,
Al comerţului, îl vezi, Hărăzit de Creator, Cumpăraţi numai ce-i sfânt,
Între bare stând pitit, Strigă unul curios, Ca să nu vă înşelaţi
Pe pachete şi pe lăzi. Ca să-mi iau televizor ! În acest târg pe pământ.

Negustori mulţi sunt pe cale, În acest vast Babilon, Căci la spartul târgului,
Dar şi de-alde "cască-gură"; Apărând dintr-un ungher, Toţi ce care-au cumpărat
Unii vând, luând parale, Strigă tare şi Ion: Marfa occidentului,
Alţii cumpără sau fură. Vând pământ şi cumpăr cer ! Văd ce mult s-au înşelat.

Lumea-i ca un iarmaroc Însă cei ce trec agale, Lumea e un iarmaroc

Unde vinzi şi cumperi, frate, Pe nebun îl iau în râs. Unde poţi să cumperi raiul,
Căci Mamona-i la mijloc Pentru ea cei cu parale Sau să cumperi iad şi foc;
Şi el e prezent în toate. Sunt deja în paradis. Preţul lor îţi este... traiul.

Acest “domn”, precum s-a scris,

Are negustori dibaci
Şi promite paradis
Pământenilor săraci.

Dar ce strigă negustorii ?

Ce oferă spre vânzare,
De atrag cumpărătorii
Ce se strâng cu mic şi mare ?

Îmi vând cinstea pe parale,

Strigă tare Penelopa,
Căci nu este altă cale
Ca să intru-n Europa !

Vând maşina mea luxoasă,

Opel” în perfectă stare,
Spaţioasă cât o casă,
Ca să-mi iau alta mai mare !
34
Rafail OVIDIU-NEPTUN

Cu stimă şi recunoştinţă,
Părintelui duhovnicesc,
Acelui ce cu iscusinţă,
M-a învăţat cum să trăiesc
Şi cum să calc, evlavios,
În căile ortodoxiei,
Spre a petrece cu Hristos
În bucuria veşniciei.

2007

IISUS NE CHEAMĂ
Domnul nostru Iisus Hristos a chemat la sine pe
Sfinţii săi Apostoli şi Ucenici şi pe toţi cei care şi-au
dorit să-L urmeze fidel ca să moştenească împărăţia
cerurilor. De două mii de ani Biserica dreptmăritoare,
prin slujitorii săi: episcopi, preoţi şi diaconi, cheamă
pe oameni să-i urmeze lui Hristos şi să aştepte a doua
venire a Lui într-o desăvârşită sfinţenie.
„...la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele
vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui !” (Mt. 25,6)
„Pentru ce tu omule, M-ai lăsat pe Mine ?
Pentru ce de la Cel ce te-a iubit te-ai întors?
Pentru ce iarăşi te-ai lipit de vrăjmaşul ?
Adu-ţi aminte că pentru tine din cer M-am pogorât,
Adu-ţi aminte că pentru tine, trup M-am făcut,
Adu-ţi aminte că pentru tine din Fecioară M-am
născut,
Adu-ţi aminte că pentru tine am pruncit,
Adu-ţi aminte că pentru tine, M-am smerit,
Adu-ţi aminte că pentru tine, pe pământ am vieţuit,
Adu-ţi aminte că pentru tine, goniri am răbdat,
Adu-ţi aminte că pentru tine, grăiri de rău, ocări,
batjocuri, necinste, răni, scuipări, loviri cu pumnii, luări
în râs şi patimi de necinste am primit,
Adu-ţi aminte că pentru tine, cu cei fără de lege M-
am socotit,
Adu-ţi aminte că pentru tine, cu moarte de ocară am
murit,
Adu-ţi aminte că pentru tine, am fost îngropat,
M-am pogorât din ceruri, ca pe tine să te sui la
ceruri,
M-am smerit, ca pe tine să te înalţ,
Am sărăcit, ca pe tine să te proslăvesc,
M-am rănit, ca pe tine să te vindec,
Am murit, ca pe tine să te înviez,
Tu ai păcătuit, iar Eu păcatul tău asupra Mea l-am
luat,
Tu cel vinovat, iar Eu munca am primit,
Tu cel datornic, iar Eu datoria am plătit,
Tu spre moarte osândit, iar Eu pentru tine am murit,
Căci la aceasta M-au tras dragostea şi milostivirea
Mea,
Pentru că Eu n-am putut răbda ca să pătimeşti tu
acest fel de nenorocire.
Deci tu pe această a Mea dragoste o treci cu
vederea ?
Că în loc de dragoste, cu urâciune îmi răsplăteşti,
În locul Meu iubeşti păcatul,
În locul Meu, slujeşti patimilor. Dar ce ai aflat întru
Mine vrednic de întoarcere, de nu voieşti a veni către
Mine ?
De voieşti binele tău - tot binele este la Mine.
De voieşti fericire - toată fericirea este la Mine.
De voieşti frumuseţe, cine este mai frumos decât
Mine?
36
Au bun neam voieşti ? Dar cine este mai din bun
neam decât Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei?
Au voieşti înălţime ? Dar cine este mai înalt decât
Împăratul Cerului ?
Au voieşti slavă ? Dar cine este mai slăvit decât
Mine ?
Au voieşti bogăţie ? Dar la Mine este toată bogăţia !
Au voieşti înţelepciune ? Dar Eu sunt înţelepciunea
lui Dumnezeu.
Au voieşti prietenie ? Da cine este mai iubit şi mai
iubitor decât Mine, Care Mi-am pus sufletul pentru toţi ?
Au ajutor cauţi ? Dar cine îţi va ajuta afară de Mine ?
Au doctor cauţi ? Dar cine te va vindeca afară de
Mine?
Au veselie cauţi ? Dar cine te va veseli afară de
Mine ?
Au mângâiere cauţi ? Dar cine te va mângâia afară
de Mine ?
Au cauţi odihna ? Întru Mine vei afla odihna
sufletului tău.
De cauţi pace, Eu sunt pacea sufletului tău
De cauţi viaţa, întru Mine este izvorul vieţii
De cauţi lumina, Eu sunt lumina lumii.
De cauţi adevărul, Eu sunt adevărul.
De cauţi calea, Eu sunt calea.
De cauţi povăţuitor spre cer, Eu sunt povăţuitor
credincios.
Atunci pentru ce nu voieşti a veni către Mine?
Au doară nu îndrăzneşti a te apropia ? Dar către
cine mai cu înlesnire este apropierea ?
Au a cere te sfieşti ? Dar cine a cerut de la Mine cu
credinţă şi nu i-am dat ?
De nu te lasă pe tine păcatul, Eu pentru păcătoşi
am murit.
De te tulbură pe tine mulţimea păcatelor, la Mine
este mai multă milostivire, căci am zis: Veniţi la Mine
toţi cei osteniţi şi împovăraţi (cu păcate) şi Eu vă voi
odihni pe voi.“ (Mt. 11,28)
(Prea Sfinţitul Episcop Tihon al Voronejului)
„Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni“.
(Mt. 4,19)
„Veniţi la nuntă“. (Mt. 22,4)
„Veniţi şi vă adunaţi la ospaţul cel mare al lui
Dumnezeu“. (Apoc. 19,17)
„Veniţi, că iată toate sunt gata“. (Lc. 14,17)
„Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului !“ (Apoc.
19,9)
„Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul
nostru...El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare
sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre
şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai
înainte de începutul veacurilor“. (Tim. 8-9)
„Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi
împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii“.
(Mt. 25,34)
AMIN !
 Suflete binecuvântat, Suflete nepieritor,

Ziua Învierii La Ierusalim,

Este la popoare La Mormântul Sfânt
Zi de bucurie Vă trimit o rază,
Şi de sărbătoare. Vouă, pe Pământ.

Simţi, tu, bucurie Sfânta Mea Lumină

Cu adevărat, E o-ncredinţare
Că Stăpânul lumii Că Ortodoxia
Azi a înviat ? E mântuitoare.

Suflete înviat, Bobocelul Meu,

Ia priveşte-afară ! Tu eşti destinat,

Totu-i înflorit. Dar cu voia ta,
Pentru Înviere Să devii o floare
CHEMĂRI DE SUFLET
Toate s-au gătit. În grădina Mea.
LA PRAZNICUL
INVIERII DOMNULUI Eşti tu ca natura Bobocelul Meu,
Astfel pregătit ? Când te hotărăşti
NOSTRU Sfânta Înviere Ca să te deschizi
IISUS HRISTOS Vrednic te-a găsit ? Şi să înfloreşti ?

Suflete iubit, Suflete dorit, Suflete rezervat,

Florile Mă-mbie Mă iubeşti tu, sincer, Zumzetul de gâze,

Cu mirosul lor, Cel mai mult pe Mine ? Păsările-n cor
Păsările-Mi cântă Sau iubeşti cu foc Cântă Învierea
Adunate-n cor, Altceva din lume ? Mea şi-a tuturor.

Îngerii-Mi dau slavă, E acela gata Cânţi şi tu cu ele ?

Azi, la Înviere. Ca să se jertfească, Vrei să le ţii trenă ?
Sufleţelul tău Şi de dragul tău Sau mai mult îţi place
Ce-o să îmi ofere ? Să se răstignească ? Muzica modernă ?

37
 Suflete drag, Suflete ales,

Picături de sânge Ziua Învierii

Multe am vărsat. Cu belşug să plouă
Pentru-ntreaga lume Şi să vă aducă
Mult am sângerat. Multă PACE VOUĂ !

Însă dintre-atâtea Pace pentru trup,

Picături, creştine, Pace pentru gând,
Una am vărsat-o Pace pentru suflet,
Sigur pentru tine. Pace pe Pământ !

Suflete valoros, Suflete răpit, Suflete chemat,

Ştiu că îţi plac mult Vreau să urci mai des Iarăşi strig: "Veniţi
Florile şi zarea, În "Ierusalim" Să luaţi lumină !"
Cântecul de păsări, Şi-n căntari divine Din lumina sfântă,
Muntele şi marea. Să ne veselim. Din Lumina Lină.

Dar sunt numai umbra Grija cea lumească Vino cu nădejde

Celor ce-s în cer; Să o laşi afară Şi te luminează,
Eu ceva mai nobil Căci, de la o vreme, Căci am pregătită
Vreau să îţi ofer. Simt că te doboară. Pentru tine-o rază.

Suflete descumpănit, Suflete aşteptat, Suflete timid,

Iată fluturaşul Eu, Duminica Nu ştii că în rai

Vesel cum mai zboară, O aştept mereu Primul om venit
Anunţând grădina Ca să te-ntâlnesc Fost-a un tâlhar
Că e primăvară ! În locaşul Meu. Care s-a smerit ?

Ieri era un vierme Căci în rest ştiu bine Eu, pe cel smerit,
Gol şi nevoiaş, Că eşti ocupat Care se căieşte,
Dar, având nădejde, Şi n-ai timp de Mine, Nu-l voi da afară
Azi e fluturaş. Suflet aşteptat. Dacă Mă doreşte.

Suflete liber, Suflete obosit, Suflete înspăimântat,

Nu silesc pe nimeni; La mironosiţe Nu te pedepsesc

Numai cine vrea Dac-ai să priveşti, Findcă ai greşit !
Să-Mi urmeze Mie Ai să prinzi putere Căci doar pentru asta
Pe cărarea Mea. Si-ai să biruieşti. Eu M-am răstignit.

N-am să te forţez, Ele nici o clipă Eu sunt supărat

Dar nici nu te las, Nu M-au părăsit, Şi îi pedepsesc
Căci Mi-eşti tare drag N-au zis că sunt slabe Pe aceia care
Şi mai e un ceas. Sau c-au obosit. Nu se pocăiesc.

38
 Suflete răspândit, Suflete nelămurit,

Te-am rugat ceva; Eu sunt Creatorul

Nu era prea greu. Celor ce sunt vii !
Dar M-ai refuzat; Să nu pot Eu oare
Nu ştiai că-s Eu. Să îi şi învii ?

Nu mai cunoscut, Doar atât nu pot:

Dar am să mai vin; Să-Mi calc Legea Mea
Ori cu chip de frate, Şi să-ţi dărui raiul
Ori cu chip străin. Fără voia ta.

Suflete înlăcrimat, Suflete înzestrat, Suflete destins,

Dacă tu tot timpul De la tine, află Dac-ai înţelege

Fugi de suferinţă, Că Eu am pretenţii: Ce înseamnă raiul,
Fugi de răstignire Vreau mai multe fapte, Ţi-ai schimba în grabă
Şi de umilinţă, Nu vreu doar intenţii. Cugetul şi traiul.

Iată, Eu sunt gata Mi-am pus darul Meu Nu-nţelegi mai mult,
Să te-nlocuiesc Ca să poţi mai mult. Fiindcă mulţi vrăjmaşi
Şi a doua oară Fii mai hotărât Ti-au slăbit credinţa,
Să Mă răstignesc. Şi fugi de tumult ! Dar să nu te laşi !

Copilaşii Mei Suflete dojenit, Suflete îngăduitor,

Daţi-Mi ce-i frumos, Care om nu-şi ceartă Fiindcă astăzi este

Ce aveţi mai bun: Fiul când greşeşte ? Ziua Învierii,
Tinereţea voastră, Asta se întâmplă Să iertăm din suflet,
Nu apus de drum ! Fiindcă îl iubeşte. Să dăm tot iertării.

Copilaşi şi tineri ! Tot la fel şi Eu: Orice învrăjbire

Dacă Mă iubiţi, Vrând ca să vă iert, Sau păcat de moarte
Ca şi îngeraşii Fiindcă vă iubesc, Are pe vrăjmaşul
O să fiţi slăviţi. Şi Eu vă mai cert. Totdeauna-n spate.

Suflete sclipitor, Suflete înflăcărat, Suflete credincios,

Tu ştii că nimic Fiindcă în credinţă Va veni o vreme

Necurat nu intră Eşti ca o făclie, Înfricoşătoare
În Împărăţia Binecuvântată Când vi se va cere,
Tatălui cea Sfântă. Casa ta să fie ! Vouă, lepădare.

Deci să te sileşti Fii cu luare-aminte Dacă azi ţi-ar cere

Cât poţi tu de bine Şi cu modestie; A te lepăda,
Să te curăţeşti, Să nu-ţi stingă vântul Ca să scapi cu viaţă,
Ca să vii la Mine. Flacăra cea vie ! Ce răspuns ai da ?

39
 Suflete încercat, Suflete preţios,

Dacă-n astă lume La botez ţi-am dat

Suferinţă n-ai, Haină de lumină.
Nu-ţi va fi deplină Te-am făcut curat,
Fericirea-n rai. Fără nici o vină.

Toată suferinţa, Ori ai fost prădat

Tot al tău amar, Suflet preţios,
Toată sârguinţa, Căci Te văd pătat
Nu-ţi va fi-n zadar. Şi cam zdrenţăros.

Suflete harnic, Suflete răscumpărat, Suflete plăcut,

De vrei să Mă afli, Sângele Meu Sfânt Dragul Meu odor,

Mă găseşti în cer Tot Mi L-am vărsat Scumpa Mea mireasă,
Îmbrăcat în slavă Şi din gheara morţii Te aştept cu dor
Şi-ntr-un sfânt mister. Te-am răscumpărat. Sus în cer - Acasă.

Dar Mă mai găseşti Eu nu-ţi cer creştine, Însă, de nu vrei,

În orice azil, Ca să te jertfeşti N-am să te silesc,
În orice bolnav Tot la fel ca Mine, Dar am să Te-aştept,
Şi sărac umil. Ci să Mă iubeşti. Fiindcă te iubesc.

Suflete milostiv, Suflete iertător, Suflete deosebit,

Iată, lângă tine Eu, la răstignire, L-am rugat pe Tatăl

E un sufleţel Când am fost scuipat, Ca să-Mi dea mireasă,
Ce aşteaptă dornic Am zis: "Tată, iartă-i, Nu vreo cosânzeană
Să-l ajuţi niţel. Căci nu ştiu ce fac !" Sau vreo-mpărăteasă.

Dacă îl ajuţi Dacă faci la fel Te-am cerut pe tine,

A se ridica, Când vei fi scuipat, O cenuşăreasă.
Multe din păcate Tu eşti fiul Meu Tu Mă vrei pe Mine ?
Eu îţi voi ierta. Cu adevărat. Vrei să-Mi fii mireasă ?

Suflete dotat, Suflete scump, Mireasa Mea,

Tu ai mulţi talanţi, Ori Te-am supărat Plin de frumuseţi

Dar să te smereşti, Cu ceva pe tine ? Mi-este Cerul Sfânt,
Că-ţi pierzi osteneala Căci, tu, altădat' Dar Eu vreau mireasă
Dacă te mândreşti. Mai vorbeai cu Mine. Doar de pe Pământ.

Pentru-aceste daruri Cheamă-Mă, de astăzi, Tu eşti cea aleasă,

Nu te crede vrednic, Iar la tine-n casă Marea Mea iubire,
Ci să crezi mereu Şi să-Mi spui în rugă Ca să-Mi fii mireasă,
Că eşti rob netrebnic. Ce dureri te-apasă. Iar Eu, ţie, Mire.

40
Suflete înmiresmat, Suflete cucernic, Suflete dezorientat,

Dac-ai şti ce mult După cât lucrezi, Unde vrei s-ajungi ?

Te iubesc creştine ! După cât iubeşti, Care-i scopul tău ?
Chiar de-s răstignit După cât oferi, Care-ţi este ţinta,
Iar şi iar de tine. Tot atât primeşti. Copilaşul Meu ?

Pentru tine-s gata Dacă vrei mai multe Drumul tău de-acuma
Iar să Mă jertfesc, Daruri să primeşti, Duce către Mine ?
Fiindcă sunt iubire, Caută-n tot timpul Dacă nu, e rău,
Fiindcă te iubesc ! Să te depăşeşti. Dacă da, e bine.

Suflete neputincios, Suflete gingaş, Suflete atenţionat,

Vezi cât eşti de slab Când vei dezbrăca Unii o-ncep frumos
Şi neputincios, Trupul de pământ, Şi-o încheie rău,
Cât îţi pare drumul Ai să zbori spre ceruri Alţii-o-ncheie bine,
De anevoios ? Ca un înger sfânt. Chiar de-au mers mai greu.

Dacă-Mi dai voinţă, Însă, până când Copilaşul Meu,

O să iei putere Vei zbura spre Mine, Fii atent la tine;
Şi-am să-ţi dau şi aripi Tu să-Ţi îngrijeşti Să începi frumos
Şi tot ce-Mi vei cere ! Îngerul din tine. Şi să termini bine !

Copilaşul Meu, Suflete bogat, Copilul Meu,

După orice iarnă Tu ai două case: Sufleţelul tău

Vine primăvară, Una pe Pământ, E o floare-aleasă.
După orice noapte Unde stai acuma, Când va creşte mare,
Ziua vine iară. Şi-alta-n Cerul Sfânt. Am s-o iau acasă.

După suferinţa Una dintre ele Tu s-o îngrijeşti

Şi oftatul tău, Este îngrijită, Să nu se usuce,
Vine bucuria, Dar cealaltă casă Căci, aşa, acasă
Copilaşul Meu ! E cam părăsită. N-o mai pot aduce.

Suflete nedesăvârşit, Suflete conciliant, Suflete hoinar,

Fiindcă eşti, copile, La vrăjmaşul tău Viaţa asta este

Nedesăvârşit, Mergi cu gânduri bune ! Timp de pregătire
Eşti câteodată Dacă poţi, cu daruri Pentru întâlnirea
Cam nelămurit. Şi cu rugăciune. Cu Cerescul Mire.

Tainele divine, Şi-ai să vezi minune: Pildă să îţi fie

E cu neputinţă Cel ieşit din fire Cei ce se frământă
Ca să le pătrunzi O să-şi schimbe ura, Şi se ostenesc
Fără de credinţă. Sigur, în iubire. Pentru Nunta Sfântă.

41
Suflete sfios, Suflete împovărat, Suflete ascultător,

Iarăşi ai venit, Nu-ţi convine crucea Iată care este

Iarăşi te-am primit Ce o porţi acum ? Ascultarea ta:
Când cu trupul Meu Vrei ca să o schimbi Tu să fii exemplu
Te-ai împărtăşit. La final de drum ? În grădina Mea !

Însă tu ştii bine Eu o schimb, de vrei, Mulţi privesc la tine;

Dorul Meu fierbinte: Căci am mai uşoare, Să nu îi sminteşti,
Nu Mă înşela Însă crucea asta Ci, ca un părinte,
Ca mai înainte ! E mântuitoare. Să îi întăreşti !

Suflete mare, Suflete silitor, Suflete privilegiat,

Mare-ţi e iubirea, N-am zis niciodată Am un dar frumos !

Mare-ţi e credinţa, Ca să nu munceşti, Vreau să ţi-l ofer
Mare să îţi fie, Însă nu uita Ca s-aduci cu el
Insă şi căinţa. Cele sufleteşti ! Suflete la cer.

De la calea dreaptă Ca să fii cu fraţii Însă, pentru asta,

Să nu te abaţi Rugători, în rând, Trebuie îndată
Şi să stai în ceata Chiar şi când munceşti Ca să îţi impui
Fiilor curaţi. Să te rogi în gând ! Viaţă mai curată.

Suflete cuvios, Suflete datornic, Suflete sârguincios,

Nu râvni la "zmeii" În zadar Mi-a fost Un bolnav din lume,

Care au de toate, Jertfa de pe cruce Un copil de-al Meu,
Au belşug în casă, Dacă mulţi la iad Ar avea nevoie
Pace, sănătate. Lesne se vor duce. De-ajutorul tău.

Căci în foc se pierde, În zadar, copile, Să ei alifie

Tot ce au acuma, Eu M-am răstignit, Şi balsam cu tine,
Însă tu ai raiul De nu-Mi simţi iubirea Iară pentru restul
Pentru totdeauna. Ce M-a ţintuit. Lasă-Mă pe Mine !

Suflete curajos, Suflete harismatic, Suflete ocupat,

Drumul sfânt şi drept Tot ce am creat, Dac-ai fi lucrat

Celui rău nu-i place; Toate-s bune foarte ! După darul Meu,
De-aia-ţi pune piedici Toate sunt frumoase Mulţi s-ar fi salvat
Şi nu afli pace. Şi înmiresmate ! Prin cuvântul tău.

Toate-n jurul tău Însă, dintre toate, Încă mai ai timp

Când vor merge strună, Eu doresc mereu Să-nmulţeşti talantul,
Află că te are Ca să-Mi dai mireasma Altfel o să-l iau
Cu ceva la mână. Sufletului tău. Şi-am să-l dau la altul.

42
Suflete nehotărât, Suflete roditor, Suflete zelos,

Cât ai să regreţi De ce crezi c-am dat Ca samarineanca,

Timpul cel pierdut Pilda cu smochinul ? Vino la fântână !
Ce puteai cu fapte Ca să ia aminte, Şi-ai să afli apă
Să îl fi umplut ! De ea, tot creştinul. Limpede şi bună.

De te-ai hotărât, Tu eşti, ca să ştii, Du-te în cetate,

Caută mai iute Un smochin ales Apoi şi la fraţi,
Să recuperezi Şi vreau de la tine Şi le dă să soarbă,
Clipele pierdute ! Roade cât mai des. Căci sunt însetaţi !

Suflete vesel, Suflete vanitos, Suflete curios,

Cam cât poţi să ţii Eu, Biruitorul Nu mai ispiti

Fără nepăsare Şi Stăpân a toate, Tainele divine,
Degeţelul tău Te-am ferit de-atâtea Că-i cu neputinţă
La o lumânare? Rele şi păcate. Asta pentru tine !

Dacă nu rezişti Tu să fii smerit ! Marea nu încape

Nici măcar o clipă, Să nu crezi cumva Toată-ntr-un ulcior,
Tu la focul veşnic Că ai biruit Nici divinitatea
Să gândeşti cu frică. Cu puterea ta. Într-un căpuşor.

Suflete hazliu, Suflete ispitit, Suflete împietrit,

Dacă s-ar întoarce Patima pe care Pleacă des la Domnul

Înapoi în lume Stiu că n-o iubeşti Câte-un frăţior,
Unul ce-a plecat, N-o să plece dacă Însă tu stai rece
N-ar mai sta de glume. Nu o spovedeşti. Şi nepăsător.

N-ar mai sta pe gânduri Ca să scapi de ea, Dacă-ţi mai amân

Şi nepăsător, Trebuie voinţă ! Clipa de plecare,
Ci ar fi, te-asigur, Şi am să te-ajut, Îmi vei arăta
Primul lucrător. Dacă-i neputinţă. De ce eşti în stare ?

Suflete necăjit, Suflete ostenitor, Suflete apropiat,

Eu sunt Creatorul Ca să urci un munte, Ori de câte ori

A tot Universul Trebuie silinţă, Eşti scârbit şi trist,
Şi cunosc la toate Multă osteneală, Să-Mi citeşti cu râvnă
Numărul şi mersul. Ani de nevoinţă. Imnul Acatist.

Tot ce ţi se-ntâmplă Cu cât urci mai mult, Şi-am să te ajut

E cu ştirea Mea Straşnică-i vederea ! Dup-a ta credinţă,
Şi îngădui totul Însă de aluneci, Dup-a ta iubire,
Spre salvarea ta. Groaznică-i căderea. După nevoinţă.

43
 Suflete frământat, Suflete important,

O problemă, iată, Duminica este

Mintea îţi frământă; Praznicul cel sfânt,
Care nu-ţi dă pace Când am înviat
Şi te înfierbântă. Falnic din mormânt.

De citeşti Psaltirea Dacă vrei mai lesne

Fără a-nceta, Ca să te ascult,
Vei găsi răspunsul Se cuvine, deci,
La-ntrebarea ta. S-o păzeşti mai mult.

Suflete zdruncinat, Suflete bun, Suflete nemulţumit,

Iarăşi nu-ţi dă pace Eu M-am răstignit Am răbdat ocara

Fiica ticăloasă, Doar de dragul tău Lumii cu iubire
Cea din Babilon Ca să-ţi dărui raiul, Şi-am răbdat, pe urmă,
(Mintea păcătoasă). Copilaşul Meu. Chiar şi răstignire.

Pruncii ei de Piatră Nu vreau ca şi tu Cel ce nu iubeşte

Să-i loveşti nespus Să te răstigneşti, Şi nu e smerit
(Zicând rugăciunea Ci vreau doar atât: N-are nici răbdare
Domnului Iisus). Mult să mă iubeşti Şi-i nemulţumit.

Suflete iubitor, Suflete binevoitor, Suflete cugetător,

Iată mor pe cruce Vin şi anul ăsta Cauţi adevărul

Pentru-al Meu popor, Să vă vizitez În această lume ?
Însă omul este Şi, cu bucurie, Tu nu vezi că astăzi
Tot nepăsător. Să vă-mbrăţişez. Nimeni nu ţi-l spune ?

De eşti lângă Mine, Am o rugăminte, Eu sunt Adevărul !

Azi, când simt durere, Fii Mei iubiţi: Aşadar, creştine,
Vei fi langă Mine Poate anul ăsta Ca să îl găseşti,
Şi la Înviere. Nu Mă răstigniţi ! Află-Mă pe Mine.

Suflete necumpătat, Suflete salvat, Suflete călător,

"Vinul veseleşte V-am creat, să ştiţi, Nu e altă cale,

Inima oricui", Nu ca să vă pierd, Nu e nici alt drum
Zice într-un psalm, Ci să vă alint Care este demn
Cel cunosc destui. Şi să vă dezmierd. De urmat acum.

Vin înseamnă, însă, Fiindcă vă iubesc, Numai Eu sunt Calea

Dragostea curată Ca să vă salvez, Cea adevărată,
Şi nu veselia Vin umil să mor Care se cuvine
Celor ce se-mbată. Şi-apoi să-nviez. S-o urmezi îndată.

44
Suflete rătăcit, Suflete miluit, Suflete binecredincios,

Vrei să ne-ntâlnim Când, la Judecată, De vei ţine pasul

Iar la rugăciune, Se va întreba Cu Ortodoxia,
În parfum de smirnă De-ai avut tu milă, Mare-ţi va fi plata,
Şi trăiri divine ? Ce răspuns vei da? Mare bucuria !

Şi să-Mi spui în şoaptă, Dacă n-ai o pâine, Căci credinţa voastră

Ca în vremi apuse: Fii mai afectiv ! E mântuitoare.
"Mi-este dor de Tine, Mângâie durerea, Nu-i strica prestigiul,
Bunul meu Iisuse !" Fii mai milostiv ! N-o lovi-n onoare.

Suflete discret, Suflete înţelept, Suflete aglomerat,

Astăzi vin din nou Pace şi dreptate Dimineaţa, ruga

Şi la uşă-ţi bat, Nu ai să găseşti. Este de argint,
Însă iarăşi este Însă, câte una, Noaptea e de aur,
Totul încuiat. Le mai întâlneşti. Seara de pamânt.

Cum pot Eu să intru ? Între cele două, Eu pe toate trei,

Cheia e la tine. Dac-ar fi s-alegi, Află, că le-ascult,
Dacă-Mi vei deschide, Tu alege pacea Însă, tu pe care
Vei cina cu Mine. Care n-are legi. Mi-o oferi mai mult ?

Suflete înăbuşit, Suflete îndurerat, Suflete neprihănit,

Iată, vin şi suflu Fericit i-acela Nici un spor în casă

În cenuşă iar. Care plânge-acum, Tu nu vei avea,
Sper să mai găsesc Căci nu va mai plânge Fără osteneala
O scânteie-n jar. La sfârşit de drum. De a te ruga.

Dar să nu mai laşi Din suspinul lui Caută că afli,

Focul să se stingă, Şi din lăcrămioare Cere şi-ţi voi da,
Fiindcă rar găseşti Am să-i fac şiraguri Bate cu credinţă
Om să ţi-l aprindă ! De mărgăritare. Şi-ţi voi descuia !

Suflete nedreptăţit, Suflete stăruitor, Suflete vindecat,

Te gândeşti că iar Tot ce Îmi vei cere, Iată, “desfrânata”

Eşti nedreptăţit Şi Mă vei ruga, Joacă şi huleşte
Şi că pe nedrept Totul cu iubire La creştin pe masă
Unii te-au jignit. Iute vei afla. Şi el o priveşte.

Dumnezeu e drept. Dar ceva vreau, totuşi, N-o primi în casă,

El a-ngăduit, Să te rog pe tine: Căci te întinează
Căci şi tu pe alţii Cere-n rugă lucruri Şi pe Duhul Sfânt
I-ai nedreptăţit. Vrednice de Mine. Mult îl întristează !

45
 Suflete pasiv, Suflete călduţ,

Ca să fii cu Mine M-am născut odată

În ceresc sălaş, Pentru omenire,
M-am făcut ca tine: Însă, am găsit-o
Prunc şi copilaş. Rece în iubire.

Spune-Mi: vrei cu Mine Dacă e fierbinte

Sus, în Cerul Sfânt ? Sufleţelul tău,
Sau ramâi aicea, Cheamă-Mă la tine
Jos, pe-acest Pământ ? Să Mă nasc din nou !

Suflete inocent, Suflete dezinteresat,

Noaptea am venit, Am venit în lume

Noapte am aflat. Blând şi umilit,
CHEMĂRI DE SUFLET Iată omenirea Chip de om luându-Mi,
Cum M-a aşteptat ! Fiindcă v-am iubit.
LA PRAZNICUL
Ţi-am adus Lumină ! Voi veni din nou
NAŞTERII DOMNULUI
Nu o refuza ! La al Meu popor,
NOSTRU Umple-ţi inimioara Dar de data asta
IISUS HRISTOS Şi căsuţa ta ! Ca Judecător.

Suflete cald, Suflete ostenit, Suflete nepăsător,

M-am născut pe paie, Bethleemul doarme. Steaua ne vesteşte

Într-o iesle rece. Nimeni nu M-aşteaptă. Nouă bucuria:
Mi-a-ngheţat năsucul; Lumea vede steaua, Astăzi S-a născut
Tremurul nu-Mi trece. Dar nu se deşteaptă. Pe Pământ, Mesia.

Dacă e calduţă Tu cum Mă aştepţi? Simţi tu bucurie

Inimioara ta, Stele s-au ivit ! Cu adevărat,
Mi-aş dori să intru Noaptea e în toi ! Că Stăpânul lumii,
Şi să stau în ea. Sau... eşti obosit ? Azi, S-a întrupat ?

Suflete sensibil, Suflete începător, Suflete indiferent,

Vezi cât sunt de mic Iarna M-am născut M-am născut în iesle
Şi de drăgălaş ? Jos, pe paie reci, Lângă dobitoace
Am venit din ceruri Ca să-ţi fie ţie Şi-n oraş nu-i nimeni
În acest sălaş. Cald şi bine-n veci. Foc în sob-a-Mi face.

De ţi-e drag de Mine Ce vreau de la tine Dacă iar M-aş naşte,

Şi de mama Mea, Ca recunoştinţă: Iar M-aş întrupa,
Cheamă-Mă la tine, Pentru tot trecutul, As găsi căldură
În căsuţa ta ! Sinceră căinţă. În cămara ta ?

46
 Suflete îndrăzneţ, Suflete sincer,

De primejdii fugi, Vin şi anul ăsta

Nu le înfrunta ! Să vă vizitez
Ca să nu te pierzi Şi, ca-n orice an,
Din mândria ta. Tainic Mă-ntrupez.

Căci şi Eu cu Maica, Vin cu o dorinţă

M-am ascuns fugind Fii Mei iubiţi:
De prigonitori, Să-mi găsesc creştinii
Tocmai în Egipt. Sincer spovediţi !

Suflete domol, Suflete somnoros, Suflete aţipit,

Lângă dreptul Iosif M-aţi primit în staul, Cerul şi Pământul

Am lucrat de mic: M-aţi primit dormind Astăzi s-au unit.
El dulgher şi calfă, Şi n-am vrut ca somnul Taina cea din veacuri
Eu ca ucenic. Să vi-l stric venind. S-a descoperit.

Pentru trup, se cade Dacă voi şi astăzi, Răscumpărătorul

Să lucrezi la fel, Încă mai dormiţi, Schimb-a lumii soartă.
Însă mai cu râvnă Vă anunţ că-i timpul N-auzi cum mai bate
Pentru sufleţel. Ca să vă treziţi ! Şi la tine-n poartă ?

Suflete neascultător, Suflete pesimist, Suflete cinstit,

Dumnezeu fiind, M-am născut, cum ştii, Azi Fecioara-Maică

Chiar de-s Împărat, În sărac locaş Naşte o Comoară -
De măicuţa Mea Şi am fost în lume Pe Mântuitorul -
Eu am ascultat. Ca un chiriaş. Şi e tot fecioară.

De aceea-ţi zic: De ce vrei aici, Cât de mult iubeşte

Să faci ascultare Casă să-ţi ofer, Domnul pe fecioare !
De cel rânduit, Când, Eu, pot să-ţi dau Iată un prilej
Chiar de-i mic sau mare ! Casă sus, în cer ? Pentru cugetare.

Suflete adormit, Suflete semeţ, Suflete feciorelnic,

Am venit cu pace N-am venit în lume Mi-am ales cu drag

Ca un fulguşor. Ca un împărat, Mamă pe Maria,
N-am vrut să vă tulbur Cu alai şi pompă Pentru că în ea-i
Somnul cel uşor. Şi încoronat. Toată curăţia.

Am venit la voi, Am venit cu pace, Nu M-aş fi născut

Fii mei iubiţi ! Blând şi umilit. Prunc şi copilaş,
Noaptea este rece ! Tu să iei aminte Dacă nu găseam
Vreţi să vă treziţi ? Şi să fii smerit ! Astfel de locaş.

47
 Suflete darnic, Suflete folositor,

Magii Mi-au adus Îngerii din cer

Aur mult, curat, Naşterea vestesc;
Cunoscând de Sus Prin cântări divine
Că sunt Împărat. Mă slavoslovesc.

Adu-Mi şi tu Mie Să vesteşti şi tu

Aurul credinţei, Naşterea creştine !
Aurul iubirii Dar prin pilda vieţii,
Şi al umilinţei ! Vreau, Eu, de la tine.

Suflete temător, Suflete mânios,

Pricepând Irod Smirnă şi tămâie

Că o stea răsare, Magii Mi-au adus,
S-a pornit cu ură Aur pe tipsie
Ca să Mă omoare. Şi, apoi, s-au dus.

Şi pe voi irozii Vreau şi de la tine:

Azi vă urmăresc. Smirna curăţiei
Însă nu vă temeţi ! Şi tămâia păcii,
Eu îi biruiesc ! Nu cea a mâniei.

Suflete generos, Suflete îndatorat, Suflete melancolic,

Magii se închină Eu sunt împărat Îngeraşii cântă

Pruncului Iisus. Şi arhiereu, Fiindcă Mă iubesc
Şi cu bucurie Sunt şi prooroc, Si-adunaţi în cete,
Daruri i-au adus. Sunt şi Dumnezeu. Naşterea vestesc.

Să te-nchini şi tu Aur ştiu că n-ai, Vrei să-Mi cânţi şi tu ?

Pruncului Ales, Smirna este rară; Vreau să îţi ascult
Domnului din cer, Dă-Mi tămâia rugii Vocea ce ţi-am dat-o,
Dar ceva mai des. Ca pe o comoară. Care-Mi place mult.

Suflete paşnic, Suflete distrat, Suflete prădat,

Blând v-am cercetat Mama M-a născut, Haină de lumină

Dintru înălţime Mama M-a-nfăşat, La botez ţi-am dat;
Eu, Mântuitorul, Mama M-a crescut Ca pe o mireasă
Unul din Treime. Şi M-a legănat. Te-am încununat.

Naşterea dorită Cum să n-o iubesc, Ori ai fost prădată,

De poporul Meu, Eu, pe mama Mea ! Scumpa mea mireasa?
Fie pentru tine Tu cât o iubeşti, Căci Te văd pătată
Naştere din nou ! Pe mămica ta ? Şi cam zdrenţuroasă.

48
 Suflete vestitor, Suflete făţarnic,

Primii mei apostoli - Naşterea cea sfântă

Magii şi păstorii - Şi preaminunată,
Au vestit la lume A Lui Dumnezeu,
Ziua întrupării. Este aşteptată.

Tot ca un apostol Dar vă-ntreb acuma:

Să vesteşti, cu dor, Sincer e creştinul ?
Despre Cel ce-ţi este Naşterea aşteaptă,
Ţie, Salvator ! Sau mai mult... Crăciunul.

Suflete împodobit, Suflete evlavios, Suflete nestatornic,

Simt de la un timp Mie, Dreptul Iosif, M-am născut în iesle,

Că Mă ocoleşti; Om curat şi sfânt, Lângă dobitoace.
Nu mai eşti la fel, Mi-a fost ca un tată, M-au primit voioase
Nu Mă mai iubeşti. Copilaş fiind. Şi cu multă pace.

Află despre Mine El e păzitorul Cu suflarea lor,

Că sunt tot fidel: Brav al fecioriei. Eu M-am încălzit
Mă gândesc la tine, Să-l chemaţi, de vreţi Şi nici mai târziu,
Te iubesc la fel. Darul curăţiei. Nu M-au răstignit.

Suflete viu, Suflete recunoscător,

Pentru omenire, Magii M-au dorit

De al vostru dor, Şi M-au căutat;
Eu, ce sunt iubire, După stea mergând,
Vin, Mă nasc şi mor. Iată, M-au aflat.

Dacă simţi fiorul Dacă n-aveţi stea,

Dragostei divine, N-o să Mă găsiţi !
Să te umple dorul, Iar de o aveţi,
Să iubeşti ca Mine ! Să o preţuiţi !

Suflete delăsător, Suflete amăgit, Suflete luminat,

Magii cunoşteau Învăţaţii lumii, Steaua sus răsare,

C-am să vin în lume, Magii din vechime, Falnic străluceşte
Însă nu ştiau Studiau cu râvnă Şi cu orice rază,
Vremea când anume. Tainele divine. Naşterea vesteşte.

Dar Mă aşteptau, Faci la fel şi tu ? Să vesteşti ca steua

Se gândeau la Mine. Cercetezi, tu, oare, Ziua asta mare,
Tu te mai gândeşti ? Sfintele Scripturi, Fii ortodoxiei,
Mă aştepţi, creştine ? Sau numai ziare ? Stea strălucitoare !

49
 Suflete preţuit, Suflete nerecunoscător,

Iată sunt acuma, Preacurata mamă,

Ce n-am fost mereu. Care M-a născut,
Sunt, de la-ntrupare, Este pentru tine
Om şi Dumnezeu. Totdeauna scut.

Om Mă fac luându-Mi Ea îmi cere-ntruna

Chipul omenesc, Milă şi-ndurare.
Ca să fac din tine Eşti tu, oare, vrednic
Chip dumnezeesc. De iubirea-i mare ?

Suflete lucrător, Suflete onest, Suflete mâhnit,

Iată că păstorii, Eu nu M-am născut Bucurie cauţi

Oameni fără nume, În odăi regale, Pe acest Pământ ?
Mi-au făcut vestită Ci-n miros de grajd Dar de ce n-o cauţi
Naşterea în lume. Şi de animale. Sus, în Cerul Sfânt ?

Nici tu n-ai un nume; Ştii care-i mirosul Cere-o dela Mine,

Mulţi te văd codaş, Care-Mi place Mie ? Căci, Eu, sunt Mesia
Însă tu lucrează E parfumul rugii Şi la Mine este
Ca un păstoraş ! Noaptea la făclie. Toată bucuria.

Suflete supărat, Suflete apărat, Suflete însemnat,

Cetele de îngeri Pentru cât greşeşti Eu sunt Viaţa lumii

M-au înconjurat Tu, Lui Dumnezeu, Şi izvor de viaţă !
Cu cântări de slavă, Pentru că nu-ţi pasă Eu sunt Creatorul
Când M-am întrupat. De oftatul Meu, Celor ce-s de faţă !

Tu de ce nu vrei, Te-aş certa mai des, Cel ce Mă urmează,

Dragul Meu ostaş, Însă nu Mă lasă Nici că va pieri,
Ca să Mă slăveşti Sfânta Născătoare, Ci în rai, cu Mine,
Ca un îngeraş ? Marea-mpărăteasă. Veşnic va trăi.

Suflete cumpătat, Suflete nobil, Suflete luptat,

Am venit la voi Vrei aici în cer, Eu când văd prezentul

Numai din iubire, Veşnic cu Hristos ? Brav şi hotărât,
Să vă chem pe toţi Vrei să îţi ofer Nu mai iau în seamă
La desăvârşire. Cerul luminos ? Un trecut urât.

Fiţi desăvârşiţi Vrei tu, fericire, Ţine asta minte,

Precum Tatăl este ! Viaţă, vrei să-ţi dau ? Spre al tău folos:
Nu vă încurcaţi Vrei tu, nemurire ? Fă din orice clipă
În lucrări terestre ! Zi atâta: “Vreau !”. Un prezent frumos !

50
 Suflete pătimitor, Suflete ciudat,

Patima pe care Zilnic, din icoană

Vrei să o goneşti, Eu privesc la tine,
N-o să plece iute Insă, tu, mai rar
Dacă n-o sileşti. Mă priveşti pe mine.

Dacă vrei să scapi, Uneori mă bucur

Să-mi asculţi cuvântul: Că te văd curat,
Roagă-te citind Dar, câteodată,
"Acoperământul" Te cam porţi ciudat.

Suflete întărit, Suflete trufaş,

Dacă, sincer, vrei Iată, eu sunt roaba

Să te mântuieşti, Ce am fost aleasă
Pace n-o să ai, Tatălui din ceruri
Tihnă nu găseşti. Ca să-i fiu mireasă.
CHEMĂRI DE SUFLET
Ori de cate ori Roagă-te din suflet
LA PRAZNICUL Eşti scârbit şi trist, Ca să fii smerit,
ADORMIRII Cheamă-mă citindu-mi Căci, din cer, pe îngeri,
Imnul acatist. Fala i-a trântit.
MAICII DOMNULUI

Suflete trist, Suflete delicat, Suflete îngreunat,

Ştiu durerea ta, Eu am îndrăsneală Chiar de-s Născătoarea

Şi necazul tău, Către Fiul meu. Domnului Iisus,
Şi cât eşti de trist, De ce n-apelezi Am lăsat pământul
Şi cât ţi-e de greu. Să te-ajut mereu ? Şi la cer m-am dus.

Dacă vrei îndată Pentru asta, sunt Şi tu ai să zbori,

Ca să scapi de greu, Tare supărată Şi-ai să laşi pământul;
Să citeşti cu lacrimi Pe cei ce nu-mi cer Nu te-ngreuna,
Paraclisul meu. Ajutor vreodată. Însă, cu argintul.

Suflete zbuciumat, Suflete neponderat, Suflete comod,

Ştiu ce te frământă, Sunt Împărăteasa Ştii de ce creştinii

Ştiu că nu ai pace, Cerului - Maria. Nu se roagă mie ?
Şi că nu ai tihnă Studiază-mi bine Nu din rea voinţă,
De un timp încoace. Iconografia ! Ci din lenevie.

De-ai citi adesea Dacă-ţi place, sincer, Te îndemn la rugă,

La Psaltirea mea, Să-mi urmezi cuminte La mai multe fapte,
Tot ce te frământă Şi-n înfăţişare, Căci tu ştii că lenea
Se va spulbera. Dar şi în veşminte. E păcat de moarte !

51
 Suflete suferind, Suflete rugător,

Eşti bolnav şi ştiu Mult îmi plec urechea

Cât îţi e de greu, Când te-aud cântând,
Cât se chinuieşte Lăudând pe Domnul
Sufleţelul tău. Şi tot Cerul Sfânt.

De ce nu mă chemi Roagă-te cântând !

Sa te vindec eu ? Roagă-te mereu !
Căci am mare har Şi-ţi voi duce cântul
De la Dumnezeu. Sus, la Fiul meu.

Suflete îngrijorat, Suflete optimist, Suflete ajutat,

Ca şi la Vlaherne Lesne ai să cazi Eu ajut de-a pururi

Vin cu tot soborul De te-ncrezi în tine. Celui ce mă cheamă,
Şi-n bisericuţe De aceea-ţi spun: Celui care, sincer,
Vizitez poporul. Să m-asculţi pe mine ! Simte că-i sunt mamă.

Te-am văzut, adesea, Să îţi pui nădejdea Care mamă-şi lasă

Stând pios, cuminte. Doar în Fiul meu Fiul ei când plânge ?
Ţi-am văzut doar trupul Şi, atunci, copile, Oare nu-l dezmiardă
Însă... fără minte. Te ajut şi eu. Şi la piept îl strânge ?

Suflete fericit, Suflete frumos, Suflete hotărât,

Ai îmbătrânit Sus, aici în rai, Ştiu că ai în minte

Pe-al credinţei drum. Sunt înconjurată Grija mântuirii
Mulţi te-au părăsit; De miros de flori, Şi te preocupă
Nu mai sunt acum. Care te îmbată. Ceasul despărţirii.

Mergi tot înainte ! Eu am o dorinţă De mă rogi adesea,

Nu păşi greşit ! Vreau, cu râvnă mare, Cu credintţă vie,
Să nu pierzi averea În a mea grădină, Pentru mântuire
Ce-ai agonisit. Tu, să fii o floare. Voi fi scară ţie.

Copilul meu, Suflete umil, Suflete ager,

Iată că, vrăjmaşul Curse-s la tot pasul Tot ce îmi vei cere,
Vine şi în vis Pe cărarea dreaptă; Repede voi duce
Să-ţi arate iadul, Răul te-nconjoară, Sus, de tot, în ceruri,
Sau vreun paradis. Laţul te aşteaptă. Fiului Cel Dulce.

Când te înspăimântă, De mă rogi fierbinte, Dar ceva vreau, totuşi,

Copilaş iubit, Eu te scap de rău, Să te rog niţel:
Să mă strigi pe nume Căci, tu, eşti creştine Cere-n rugă lucruri
Şi am şi sosit. Fiu din neamul meu. Vrednice de El.

52
 Suflete uşurat, Suflete senin,

Cu iubire multă, Când vrajmaşi de moarte

Eu i-am ruşinat Te aşteaptă-n poartă,
Pe vrăjmaşii care, Tu să strigi la mine
Te-au împresurat. Şi te scap îndată.

De-or mai îndrăzni Dacă mă asculţi,

A te supăra, Te voi asculta,
Nu mai sta pe gânduri; De eşti fiul meu,
Dă-i pe mâna mea ! Eu sunt mama ta.

Suflete distins, Suflete agitat, Suflete talentat,

Cu nespusă milă La Buna-Vestire, Ai primit un dar

Eu, din multe valuri, Dacă n-ascultam, De la Fiul meu,
Te-am salvat cu ruga Toţi - şi mic, şi mare - Care te obligă
Şi te-am scos la maluri. Toţi, în iad mergeam. Să munceşti mereu.

Mergi cu grijă multă Te îndemn, de-aceea, Ai primit talantul

Şi-ocoleşte malul , Să faci ascultare ! Nu să te mândreşti,
Să nu cazi în apă ! Şi-ai să simti, ca mine, Ci, cu străduinţă,
Că te fură valul. Bucurie mare. Să îl înmulţeşti.

Suflete îndoielnic, Suflete ocrotit, Suflete neclintit,

Pune langă fapte Ai un of pe care Dacă eşti în scârbe,

Şi credinţă vie Nu-l spui nimănui. Cheamă-mă mai des
Şi-orice îndoială De ce uiţi că sunt Şi voi face totul
Spune-o, sincer, mie. Maica Domnului ? Ca să ai succes.

Crede în Iisus ! Ca să ai, iar, pace, Căci ajut fierbinte

Crede-n Fiul meu ! Roagă-te mai mult ! Şi nu părăsesc
Şi-ţi voi fi o scară Şi-ţi promit, copile, Pe cei ce mă cheamă,
Către Dumnezeu. C-am să te ascult. Neamul cel iubesc.

Suflete slăbit, Suflete curat, Suflete râvnitor,

Ai slăbit cam mult Ce-ţi doresc din suflet ? Eu cutreier lumea

Fiindcă nu citeşti Ce-ţi doresc eu ţie ? Şi o cercetez,
Vieţile de sfinţi, Să-mi urmezi cu pace Ca să văd durerea
Cărţi duhovniceşti. Mie-n curăţie. Şi s-o alinez.

Să-mi citeşti, te sfătui, Eu ajut în grabă Mergi şi tu în lume,

Cartea cu minuni, Celor ce sunt vrednici, Că e necredinţă
Ca să vezi ce grijă Care-s şi la suflet Şi, cât poţi, ajut-o
Port pentru creştini. Buni şi feciorelnici. Cu o vorbuliţă !

53
 Suflete alinător, Refren:

Eu mă rog, să ştii, E Preasfânta Născătoare,

Pentru-ntreaga lume Maica Domnului Hristos,
Şi v-ajut pe toţi Grabnică ajutătoare
Cu afecţiune. Pentru omul păcătos !
Toate neamurile-n cântec
Şi tu să te rogi Trebuie s-o fericească,
Pentru fraţii tăi, Fiindcă-i salvatoarea noastră
Însă, cu iubire, Din căderea strămoşească.
Chiar de-s buni sau răi. UN VIS ÎMPLINIT

Cine fără stricăciune După ce-a făcut Pământul

Suflete muncit, Pe Cuvântul Dumnezeu
A născut în feciorie
Ai căzut şi astăzi ? Şi fecioară e mereu ?
Pune început Cine este mai cinstită
Nou de pocăinţă Mai presus de heruvimi
Şi-am să te ajut. Şi e-n ceruri mai mărită
Decât sfinţii serafimi ?
Iaraşi te ridică !
Dar ai grijă mare,
Ca să prinzi finalul, Cine e Împărăteasă
Totuşi, în picioare. Şi în cer şi pe pământ ?
Cine-i Tatălui mireasă
Îmbrăcată-n Duhul Sfânt ?
Cine este scară sfântă
Care ca un curcubeu
Trece bolta şi prin care
Ne suim la Dumnezeu ?
Şi pe toate le-a zidit,
Dumnezeu, Treimea Sfântă,
Sus, în cer, s-a sfătuit:
Hai să facem din ţărână
Om, fiinţă gânditoare,
Înzestrat cu chip divin
Şi a Noastră-asemănare !
După ce l-a plăsmuit
Şi-i suflară duh de viaţă,
În Eden l-a pus stăpân
Şi pe Eva ai fi soaţă.
Poruncind, le-a zis Stăpânul:
Din toţi pomii să mâncaţi;
Numai unul e oprit,
De el nu v-apropiaţi !

Cine mâgâie durerea Dar n-au ascultat porunca

CINE ESTE MAICA SFÂNTĂ
Copilaşilor firavi
Şi alină bătrâneţea
Celor singuri şi bolnavi ?
Cine vine mai degrabă
Să ne sară-n ajutor
Când vrăjmaşii ne aşteaptă
Să cădem în laţul lor ?
Cei ce-au fost întâi zidiţi
Şi din rai, Adam şi Eva,
Fost-au iute izgoniţi.
Supărat le-a zis Stăpânul:
Tu Adame fii rob muncii,
Iar tu Eva fii plecată
Şi-in durere să-ţi naşti pruncii !

Cine este Maica Sfântă
Care s-a învrednicit
Ca să nască pe Mesia,
Dumnezeul Cel slăvit ?
Cine taina cea ascusă
Şi de îngeri neştiută
A-mplinit prin curăţia
Şi prin firea-I preasmerită ?
Cine plânge şi se roagă
Domnului Iisus Hristos
Ca să-l ierte de păcate
Pe smeritul păcătos ?
Cine este Maică bună
Şi al nostru sol ceresc
Şi doreşte-n cer s-aducă
Pe tot neamul omenesc ?
Dar din mila Sa cea mare
Pentru om, pentru zidire,
Le-a promis că prin femeie
Se va face izbăvire.
Mii de ani au aşteptat
Oamenii proorocia
Ca o maică şi fecioară
Să îl nască pe Mesia.

54

Dintre-atâtea miliarde
De femei ce au trăit
Pe acest Pământ pe care
Creatorul l-a clădit,
Numai una dintre ele
A fost vrednică să nască
Pe Acel născut din Tatăl,
Pe Hristos - salvarea noastră.
Cum să nu o fericească
Pe Preasfânta Născătoare
Toate neamurile lumii
Ce au fost şi sunt sub soare ?
Căci aşa fagăduinţa,
Dată lui Adam în rai,
S-amplinit prin Maica Sfântă
Şi-am scăpat de-un veşnic vai.
Nu doar neamurile toate
Pe Pământ o fericesc,
Ci tresaltă şi se-nchină
Tot soborul îngeresc.
Toţi în cânt şi bucurie
O numesc Împărăteasă
Pe Maria, Maica Sfântă,
Ce-i a Tatălui aleasă.
Cu dor mare heruvimii,
Duhuri sfinte şi curate,
Când Te văd, Măicuţă Sfântă,
Bat din aripile toate.
Bucuroşi şi serafimii,
În iubirea lor zeloasă,
Deschizânu-şi mari toţi ochii,
Te privesc ca pe-o crăiasă.
Gavriil, cerescul sol,
Aducând un crin în dar,
Îţi grăieşte: Precurată,
Plină eşti de sfântul har.
Tu între femei Marie
Binecuvântată eşti,
Venerată şi de oameni,
Şi de oştile cereşti !
Pe Preasfânta Născătoare
Şi natura o cinsteşte,
Pentru care se îmbracă
Cu flori dalbe şi-nverzeşte.
Florile înmiresmate,
Colorate după soi,
Spun: Măicuţa e o floare
Mai frumoasă decât noi !
Lacrima Măicuţii Sfinte,
Floarea care ne uimeşte
Cu parfumul ei de ceară,
Lăcrimând uşor grăieşte:
Sunt o floare minunată
Ce pe oameni îi vestesc
Că Măicuţa plânge-ntruna
Pentru neamul omenesc !
Dar şi Mâna Maicii Sfinte
Înflorită-n pragul serii,
Ce întrece în mireasmă
Tot mirosul primăverii,
Strigă tare din grădină,
De iubirea ei aprinsă:
Mâna Maicii Preacurate
Către voi mereu e-ntinsă !
Păsărelele din cântec
Se opresc cu dor s-asculte
Vocea blândă şi duioasă,
Glasul Maicii noastre Sfinte.
Fulgii jucăuşi de nea,
Spun şi ei cu glas vioi:
Mai curată şi mai albă
Eşti Măicuţă decât noi !
Salcia mereu plecată
Spune, vrând să Ţi se-nchine:
Eşti Măicuţă Preacurată
Mai smerită decăt mine !
Râul, marea şi oceanul,
Dealul, muntele, câmpia,
Tainic strigă căte lume:
Fericiţi-o pe Maria !
Soarele trecând pe cale,
Luminând strălucitor,
Când Te vede, Maică Sfântă,
Se ascude după nor
Şi de-acolo strigă tare,
Cu a razelor cuvinte:
Sunt orbit de strălucirea
Aurei Măicuţii Sfinte !
55
În nespusa lui iuţeală
Fulgerul învins îţi spune:
O, Marie, Maică Sfîntă,
Eşti mai iute decât mine !
Când copiii Tăi te cheamă
Să le vii în ajutor,
Când Te roagă şi-Ţi zic mamă,
Mă întreci în al Tău zbor !
Ploaia ce nu conteneşte
Ca să cadă pe câmpii
Spune tristă şi tăcută:
Pentru toţi ai Tăi copii,
Pentru neamurile toate,
Pentru neamul Tău cel sfânt,
Verşi mai multe lacrimi Maică
Decât mine pe Pământ !
Focul straşnic scânteind,
Înteţit într-o făclie,
Spune tare: Mă simt ars
De iubirea Ta, Marie !
Vântul ce călătoreşte
Peste munte, peste mare,
Şi el spune: Fericită
Eşti Preasfântă Născătoare !
O, Măicuţă Preacurată,
Visul pământesc străbun,
Tu esti cel mai nobil suflet,
Tu eşti tot ce-a fost bun
Ce-a putut ca să ofere
Lumea, cei de pe Pământ,
Cerului, Lui Dumnezeu,
Creatorului Cel Sfânt.
Venerându-Te pe Tine,
Noi cei care Te iubim,
Ce-Ţi purtăm recunoştinţă
Şi din inimi mulţumim,
Slavă, cinste şi-nchinare
Îi aducem ne'ncetat
Dumnezeului Cel Mare,
Celui care ni Te-a dat !
 Bucură-te , Crinul, Bucură-te , Mamă,
care s-a aflat că Cerescul Har
cel mai alb din lume a zidit în tine
şi cel mai curat; Duhului altar;

Mulţumim din suflet, Mulţumim, Măicuţă,

că ajuţi, Marie, căci simţim mereu
celor ce-ţi urmează mijlocirea-Ţi sfântă
Ţie-n curăţie; către Dumnezeu;

Te rugăm, Măicuţă, Te rugăm, fierbinte,

ca pe fiecare, Maică şi Fecioară,
CÂNTARE DE LAUDĂ
în a Ta grădină, pentru mântuire,
ÎNCHINATĂ să ne faci o floare. fă-te nouă scară.
MAICII DOMNULUI

Bucură-te Taină, Bucură-te , Dorul, Bucură-te , Maica

care te-nfioară, celor ce te cheamă Domnului Hristos,
căci îl naşti pe Domnul şi întotdeauna Dumnezeul vieţii,
Şi eşti tot fecioară; te cinstesc ca mamă; Sfânt şi Preafrumos;

Mulţumim, Măicuţă, Mulţumim, Măicuţă, Mulţumim, că-n ceruri,

că ne-ai dăruit, noi, ce stăm în lume, te avem ca Mamă
întru feciorie, că ne-auzi îndată şi ajuţi, de-a pururi,
Pruncul Preaslăvit; când strigam la Tine; celor ce te cheamă;

Te rugăm: ajută Te rugăm, fierbinte, Te rugăm, Măicuţă,

Maică, celor vrednici, să ne scapi de rău, ca să nu ne laşi,
care sunt la suflet căci noi suntem, Maică, pe noi care suntem
buni şi feciorelnici. toţi din neamul tău. nişte copilaşi.

Bucură-te , Mamă, Bucură-te , Fiică, Bucură-te Maică,

ce n-ai părăsit ce ai fost aleasă, Pururea Fecioară,
neamul ce te cheamă, de Cerescul Tată, ce întreci în farmec
când ai adormit; ca să-i fii mireasă; orice primăvară;

Mulţumim, Măicuţă, Mulţumim, Fecioară, Mulţumim, Măicuţă,

căci de la mutare, Sfântă-mpărăteasă, căci nu laşi afară,
grija pentru lume c-ai primit vestirea pe cei care-Ţi cântă
e mereu mai mare; calmă şi sfioasă; şi Te cheamă, iară;

Te rugăm, fierbinte, Te rugăm, Măicuţă, Te rugăm, fierbinte,

să nu părăseşti noi de pe pământ, din adâncul firii,
pe cei ce te cheamă, ca să iei aminte să sădeşti la oameni
neamul cel iubeşti. la al nostru cânt. gândul mântuirii.

56
Bucură-te , Mirul Bucură-te,-ţi zicem
cel cu bun miros, Ţie, cu dreptate,
ce-ai primit mireasma căci te fericesc
Pruncului Hristos; neamurile toate;

Mulţumim, Măicuţă, Mulţumim fierbinte,

că din mirul tău, dulce rugătoare,
Tu împarţi acelor că-ţi iubeşti copiii
ce Ţi-l cer mereu; ce trăiesc sub soare;

Te rugăm, fierbinte, Te rugăm, ai milă

să ne-ajuţi pe noi, de cei ce te cheamă,
ca să nu dăm cerul ce n-au cunoscut
pe praf şi noroi. dragostea de mamă;

Bucură-te Scară, Bucură-te, tronul Bucură-te,-ţi zic

care urci în grabă, Domnului cel Sfânt, glasuri de popoare,
lacrima din ochii ce eşti înălţată că eşti lumii scut
celui ce se roagă; azi, de pe pământ; şi mijlocitoare;

Mulţumim, Măicuţă, Mulţumim că vrei Mulţumim Măicuţă,

mulţumim frumos, să ne vezi în rai că tu nu ne laşi
că duci ruga noastră şi pe toţi urcaţi pradă preauşoară
Domnului Hristos; în cerescul trai; celor ce-s vrăjmaşi;

Te rugăm, fierbinte, Roagă-te, îţi cerem, Te rugăm: fii nouă,

ca să-nalţi la ceruri pentru lumea toată, Maică rugătoare,
şi de-acum 'nainte căci tu eşti nădejdea, şi de-aici 'nainte
ale noastre cereri. Maică preacurată; pavăză preatare;

Bucură-te , Doamnă, Bucură-te,-aleasa Bucură-te, Maică,

care-ai fost aleasă Tatălui Ceresc, viţă-mpărătească,
pe pământ şi-n ceruri care n-a uitat vrednică să vezi
ca Împărăteasă; neamul omenesc; slava cea cerească;

Mulţumim, Măicuţă, Mulţumim, Măicuţă, Mulţumim Măicuţă

că din multe valuri, fiindcă Tatăl Sfânt că te străduieşti,
ne-ai salvat cu ruga a găsit în tine ca şi pe creştini
şi ne-ai scos la maluri; vas curat şi blând; să-i învredniceşti;

Te rugăm, fierbinte, Te rugăm, Măicuţă, Te rugăm, pe Tine,

ca să faci, Fecioară, fă-ne tu în stare unică speranţă,
ce e val, ca valul, ca să fim şi noi ca să ne salvezi,
repede să piară. vase de onoare; Maică, la instanţă;

57
Bucură-te, Maică, Care dintre voi
ce eşti plină, toată, M-a chemat cu dor,
de cerescul har Iar eu nu i-am dat
şi eşti preacurată; Iute, ajutor ?

Mulţumim Măicuţă, Dar aş vrea, copii,

că ai fost smerită Să strigaţi mai tare,
şi pentru salvarea Să vă simt iubirea,
neamului, menită; Căci ştiu ce vă doare.

Azi te roagă, Maică,

Rugăciunea voastră
neamurile toate
Merge foarte iute.
pentru fericire,
Ţine uneori
pace şi dreptate. Câteva minute.

COPILAŞII MEI ! Pentru voi, copii,

Bucură-te, lună, Eu stau zi şi noapte
foc prealuminos, Eu sunt mama voastră ! Numai în genunchi,
ce-ai primit lumina Să mă ascultaţi ! Lăcrimând cât şapte.
Soarelui Hristos; Ţineţi calea dreaptă
Şi uniţi să staţi !
Mulţumim Măicuţă, Voi de ce copii
că a ta lumină Vreau şi pot s-ajut Nu vă mai rugaţi ?
luminează astăzi Pe tot neamul meu, Nu-nţeleg, pe cine
celor din grădină; Căci am mare har Sunteţi supăraţi ?
De la Dumnezeu.
Te rugăm, ajută-i, Degetele voastre
Maică, pe creştini, Le-ndemnaţi la luptă,
Eu sunt mama voastră,
ca-n ortodoxie Nu lăsaţi jos "arcul",
Copilaşi iubiţi !
toţi să fim lumini ! Căci e luptă cruntă.
Glasul ce vă chamă
Toţi îl auziţi ?

Bucură-te-ţi zicem, Spuneţi-mi copii,

Să daţi la o parte
Mamă iubitoare, Cine vă reţine
Zgomotul lumesc
căci ortodoxiei Ca să nu vorbiţi
Ca să mi-auziţi
eşti apărătoare; Cât mai des cu mine ?
Glasul părintesc.

Nu mă ocoliţi !
Mulţumim, Măicuţă,
Când voi vă rugaţi Eu copii sunt poarta
că ne-ai apărat
Ca să vă ajut Pentru cei ce vor
de vrăjmaşi, pe care,
Iute-alerg la Fiul Să îşi schimbe soarta !
Tu i-ai ruşinat; Pentru ce-aţi cerut.

Noi, cu Tine, Maică Dacă cereţi bune, Mulţi mă fericiţi,

vrem mereu să fim: Le aveţi pe ele, Mulţi mă lăudaţi,
şi acum şi-n vecii Dar câteodată… Prin cântări duioase
vecilor. Amin. Cereţi lucruri rele. Mulţi mă veneraţi.
58
Dar aş vrea, mai mult, Nu vă leneviţi Care, pentru Tine
Prea iubiţi soldaţi, Ca să mă chemaţi, Şi măicuţa ta,
Şi prin comportare Căci, copii iubiţi, Părăsit-au lumea
Să mă veneraţi. O să regretaţi ! Cu ispita sa.

Nimeni împotriva Sus, aici în cer, Fiul meu iubit,

Celor ce-s smeriţi Unde m-am mutat Iarăşi îndrăznesc:
N-are cum să stea, E loc de odihnă, Nu-i uita pe cei
Fii mei iubiţi. Sfânt şi minunat. Care mă iubesc.

Însă celor mândri Însă, deocamdată, Nu uita pe cei

Chiar şi Dumnezeu Nu mă odihnesc Care îţi cinstesc
Le stă împotrivă, Pân' n-aduc la cer Ziua ta, Iisuse,
Şi va sta mereu. Neamul omenesc. Şi Te preamăresc.

Şi-n icoane plâng, Ca o mamă bună, Fiul meu iubit,

Şi oriunde, eu, Ţin pe braţ cu dor Azi e ziua mea
Plâng şi lăcrimez Pe Cel ce e lumii Şi aş vrea, Iisuse,
Pentru neamul meu. Scump Mântuitor. Să te rog ceva:

Fiindcă vă iubesc, Cum să nu răspundă Scrie-n Cartea Vieţii

Coplilaşi voinici, La iubirea mea Pe aceşti creştini,
Mult mă străduiesc Cel ce e iubire, Care, printre fraţi,
Să v-aduc aici Când îl rog ceva ? Sunt mereu străini.

Sunt mereu prezentă Fiul meu iubit, Niciodată, Doamne,

În căsuţa voastră Varsă-ţi harul Tău Nu mai refuzat
Căci icoana-mi este Peste cei ce sunt Când, pentru al meu
Către voi fereastră. Neam din neamul meu. Neam, eu te-am rugat.

Şi de-aici îi văd, Iartă, iartă, iartă Scrie-n Cartea Vieţii

Cum e şi firesc, Pe poporul Tău, Pe cei ce mă cheamă,
Pe cei ce au râvnă Pe acei ce-mi cheamă Şi-mi cinstesc icoana
Şi se ostenesc. Numele, mereu. Şi mă strigă "Mamă !"

Dragostea, copii, Fiul meu iubit Laudă s-aduceţi

Pentru toţi să fie, Să nu uiţi nicicând Toţi, Lui Dumnezeu
Pe cărarea sfântă, Pe aceia care Şi să-L preamăriţi,
Dârză temelie. Azi cu mine sunt Precum fac şi eu.

Temelia asta Adunaţi aici Lui să ne-nchinăm

Nu se surpă-n veci. Azi de ziua mea. Şi să îl iubim
Ea să încălzească, Ştiu că n-o refuzi Şi acum şi-n vecii
Inimile reci ! Pe măicuţa ta. Vecilor. Amin !

Eu sunt mama voastră ! Fiul meu iubit,

Eu, de-aici din cer, Hai să stăm în casă
Tot ce-i de folos, La acei ce n-au
Vreau să vă ofer. Idolul pe masă !

59
CUPRINS pag.
Cum serbăm Crăciunul 3 Gardul şi gazele 9 Conversaţie 14
Cercelul băieţilor 3 Spălăcania 9 Ispitire 14
Meditaţii pentru rai 3 Biciul şi tunul 9 Românii 15
Rochii pentru ocazii 3 Era noastră 9 Soarta 15
La oglindă 3 Doliu modern 9 Robii Domnului 15
Cruci pe talpă 3 Anul nou 9 Evangheliştii 15
Integrame 4 Îmbulzeală mare 9 De pomană 15
Desfrânata de pe masă 4 Neregulă 9 Lupii răpitori 15
Sacoşile de plastic 4 Ce să caute la slujbă 9 Voinţă liberă 15
In loc de icoană 4 Legea 10 Vine Domnul ! 15
O creştină postitoare 4 Păcatul 10 Sunt creştin ! 15
Horoscopul 4 Răşina 10 Promisiuni 16
Potcoava salvatoare 4 Cu părul coadă 10 Sărăcia şi bogăţia 16
Extremă 4 Pomul cu fructe 10 Un canon 16
Dezlegare 4 Pregătire de Paşti 10 Mucenici şi mucenici 16
Inscripţii pe tricouri 5 Fiindcă n-au postit 10 Cârtire 16
Guma de mestecat 5 Banchetul 10 După dar 16
Ca lumea 5 "Popa" 10 Măsura 16
Politeţe 5 Porecliţi creştini 11 Prea târziu 16
Handicap 5 Frăţiori şi surioare 11 Cununiile legate 16
Parastasul modern 5 Confuzie 11 Lumânarea 17
Un pic mai scurtă 5 Mama şi copiii 11 Al cui fiu eşti ? 17
Idoli 5 Clovnii şi femeile 11 Prevestire 17
Naivitate 5 Unire 11 Nefrica de cădere 17
Evlavie 6 Secetă 11 Căderea în sus 17
Salutul 6 Casa Domnului 11 Complementaritate 17
La nouă biserici 6 Mor de foame ! 12 Toată lumea se adună 17
Revelionul 6 Idolul Noroc 12 Dezbinarea creştinilor 17
E tot o sfântă taină 6 Nu e voie ! 12 Numărul de ortodocşi 17
E discutabil 6 Nu amâna ! 12 Viaţa câinelui 18
Muzica la-nmormântare 6 Averea duhovnicească 12 Care-i om şi care-i câine ? 18
Numele de domnişoară 6 Mulţumire 12 Spune ca pe "Tatal Nostru" 18
Au mai rezolvat o treabă 6 Creştini de paradă 12 Pe pomelnice 18
Psihologul 7 Crucea mare 12 Dumnezeul tău 18
Rime 7 Vedere duhovnicească 12 Albina şi musca 18
Sluga altuia 7 Nu judeca ! 13 Cultul cult 18
Icoane de pomană 7 Decepţia directorului 13 De ce nu procedezi la fel ? 18
Lupul moralist 7 Adevăraţii turbaţi 13 Fiii duhovniceşti 18
"Drobul de sare" 7 Misionarul 13 Stai în corabie ! 19
Oul şi găina 7 Şomerul 13 Regim alimentar 19
Matematic 7 Ca la teatru 13 Unda radio 19
Râvnă neînţeleaptă 7 Un azil ? 13 Cum petreci 19
Dies Domini 8 Curaj 13 Bolnav fără tratament 19
Pomana porcului 8 Adevăratul savant 13 Mântuire fără pocăinţă ? 19
Randamentul 8 Păcăleală 14 Unii cer avere 19
Glume 8 Unică slujire 14 Poarta 19
Cine-i vinovat ? 8 Muzica rock 14 Gura şi urechile 19
Postul modern 8 Asigurare 14 Fuga de moarte 20
Sfinti contemporani 8 Preotul şi preoţia 14 Nu trăim ca să mâncăm 20
Vorba multă 8 Intrarea în Europa 14 Sunt două raiuri ? 20
Nu te uita 8 Înşelăciunea sectelor 14 După roade 20
Omul în rai 20 In audienţă 26 Naşii catehizaţi de fini 32
De ce exagerare ? 20 Trei creştini pe patru voci 26 Părinţii catehizaţi de copii 32
Mlădiţa care se usucă 20 Cu cântec 26 Progresul medicinii 32
Semnul crucii 20 Iţi mai aminteşti ? 26 Noile secte 32
Numai dacă văd 20 Tot femeile 26 Porunca I 32
Inconsecvenţă 21 O taină 27 Porunca a II-a 32
Ce să-i ceri ? 21 Credinţă fără fapte 27 Porunca a III-a 33
Concluzie 21 Păcătos sau drept ? 27 Porunca a IV-a 33
Pierdere mare 21 Ascultare 27 Porunca a V-a 33
Toate ne ?pică? 21 La spovedanie 27 Porunca a VI-a 33
Cercul pământului 21 Povăţuitorul 27 Porunca a VII-a 33
Ştampila 21 Felurile rugăciunii 27 Porunca a VIII-a 33
Fii exemplu ! 21 Unui gospodar 27 Porunca a IX-a 33
Cugetare 21 Unui şofer amator 27 Porunca a X-a 33
Nu judeca ! 22 Unei croitorese 28 Lumea e un iarmaroc 34
O arvună 22 Unui om foarte bogat 28 Chemari de suflet 35
Sulemenire 22 Cinism 28 Iisus ne cheama 36
NATO 22 Doamna şi căţelul 28 Suflete iubit 37
Cu sorcova 22 Unui tâmplar 28 Suflete binecuvântat 37
A zis frumos 22 Unui electronist 28 Suflete înviat 37
Fiecare pentru el 22 Microbiştii 28 Suflete dorit 37
Spre biserică 22 Prigoană fără mucenici 28 Suflete nepieritor 37
Nivelul de trai 23 Unui slujbaş 28 Bobocelul Meu 37
Nu se mai poartă 23 Unui fumător 29 Suflete rezervat 37
Nu-i contest ... 23 Scopul 29 Suflete valoros 38
Creştinele la Istambul 23 Robul Domnului 29 Suflete descumpănit 38
Dezlegare la peşte 23 Uitarea 29 Suflete liber 38
In loc de pravilă 23 Adevărata predică 29 Suflete drag 38
Fumatul 23 Cercetaţi Scripturile ! 29 Suflete răpit 38
Om spiritual 23 Păcatul şi ruşinea 29 Suflete aşteptat 38
Cununia sau botezul ? 23 Nu te înşela ! 29 Suflete obosit 38
Celelalte pentru cine ? 24 Demografia în România 29 Suflete ales 38
Jargoane 24 Rugăciunea creştinului 30 Suflete chemat 38
Nu-i convine 24 Prietenia lumii 30 Suflete timid 38
Bricheta şi lumânarea 24 Absenţa de la biserică 30 Suflete înspăimântat 39
Ingustimea băsmăluţii 24 Televizorul şi harul 30 Suflete înlăcrimat 39
Ingenunchere 24 Aşa cred ei 30 Copilaşii Mei 39
Voturile mirenilor 24 Dă din umeri 30 Suflete sclipitor 39
Euro 24 Sfântul maslu 30 Suflete răspândit 39
Patronul mirilor 24 Televiziunea în cablu 30 Suflete înzestrat 39
Nume mare şi frumos 25 Un post şi mai greu 30 Suflete dojenit 39
Neînţelepciune 25 Sursă de inspiraţie 31 Suflete înflăcărat 39
Lumea 25 Asta nu e milă 31 Suflete nelămurit 39
Termeni teologici 25 Legea Agrară 31 Suflete destins 39
Pregătire 25 Numele de la botez 31 Suflete îngăduitor 39
Ortodox convins 25 Religia în şcoală 31 Suflete credincios 39
Unui creştin ocupat 25 În sărbători 31 Suflete harnic 40
Unuia ce se plictiseşte 25 Campionii 31 Suflete milostiv 40
Urare 25 Ciudat 31 Suflete dotat 40
Vrăjmaşul 26 Cine să-i înţeleagă ? 31 Suflete încercat 40
Alegere 26 Turişti nu pelerini 32 Suflete răscumpărat 40
Priveşte şi în jos ! 26 Compătimire 32 Suflete iertător 40
Priveşte şi în sus ! 26 Condoleanţe 32 Suflete scump 40
Suflete preţios 40 Suflete înăbuşit 45 Suflete cumpătat 50
Suflete plăcut 40 Suflete nedreptăţit 45 Suflete preţuit 50
Suflete deosebit 40 Suflete miluit 45 Suflete onest 50
Mireasa Mea 40 Suflete înţelept 45 Suflete apărat 50
Suflete înmiresmat 41 Suflete îndurerat 45 Suflete nobil 50
Suflete neputincios 41 Suflete stăruitor 45 Suflete nerecunoscător 50
Copilaşul Meu 41 Suflete binecredincios 45 Suflete mâhnit 50
Suflete nedesăvârşit 41 Suflete aglomerat 45 Suflete însemnat 50
Suflete cucernic 41 Suflete neprihănit 45 Suflete luptat 50
Suflete gingaş 41 Suflete vindecat 45 Suflete trist 51
Suflete bogat 41 Suflete cald 46 Suflete zbuciumat 51
Suflete conciliant 41 Suflete sensibil 46 Suflete pătimitor 51
Suflete dezorientat 41 Suflete pasiv 46 Suflete întărit 51
Suflete atenţionat 41 Suflete inocent 46 Suflete delicat 51
Copilul Meu 41 Suflete ostenit 46 Suflete neponderat 51
Suflete hoinar 41 Suflete începător 46 Suflete ciudat 51
Suflete sfios 42 Suflete călduţ 46 Suflete trufaş 51
Suflete mare 42 Suflete dezinteresat 46 Suflete îngreunat 51
Suflete cuvios 42 Suflete nepăsător 46 Suflete comod 51
Suflete curajos 42 Suflete indiferent 46 Suflete îngrijorat 52
Suflete împovărat 42 Suflete domol 47 Suflete fericit 52
Suflete silitor 42 Suflete neascultător 47 Copilul meu 52
Suflete datornic 42 Suflete adormit 47 Suflete suferind 52
Suflete harismatic 42 Suflete îndrăzneţ 47 Suflete optimist 52
Suflete ascultător 42 Suflete somnoros 47 Suflete frumos 52
Suflete privilegiat 42 Suflete pesimist 47 Suflete umil 52
Suflete sârguincios 42 Suflete semeţ 47 Suflete rugător 52
Suflete ocupat 42 Suflete sincer 47 Suflete ajutat 52
Suflete nehotărât 43 Suflete aţipit 47 Suflete hotărât 52
Suflete vesel 43 Suflete cinstit 47 Suflete ager 52
Suflete hazliu 43 Suflete feciorelnic 47 Suflete distins 53
Suflete necăjit 43 Suflete temător 48 Suflete îndoielnic 53
Suflete roditor 43 Suflete generos 48 Suflete slăbit 53
Suflete vanitos 43 Suflete paşnic 48 Suflete uşurat 53
Suflete ispitit 43 Suflete darnic 48 Suflete agitat 53
Suflete ostenitor 43 Suflete mânios 48 Suflete ocrotit 53
Suflete zelos 43 Suflete îndatorat 48 Suflete curat 53
Suflete curios 43 Suflete distrat 48 Suflete senin 53
Suflete împietrit 43 Suflete folositor 48 Suflete talentat 53
Suflete apropiat 43 Suflete melancolic 48 Suflete neclintit 53
Suflete zdruncinat 44 Suflete prădat 48 Suflete râvnitor 53
Suflete iubitor 44 Suflete împodobit 49 Suflete alinător 54
Suflete necumpătat 44 Suflete viu 49 Suflete muncit 54
Suflete frământat 44 Suflete delăsător 49 Cine este Maica Sfanta 54
Suflete bun 44 Suflete vestitor 49 Un vis implinit 54
Suflete binevoitor 44 Suflete evlavios 49 Cantare de lauda 56
Suflete salvat 44 Suflete recunoscător 49 Copilasii mei 58
Suflete important 44 Suflete amăgit 49
Suflete nemulţumit 44 Suflete făţarnic 49
Suflete cugetător 44 Suflete nestatornic 49
Suflete călător 44 Suflete luminat 49
Suflete rătăcit 45 Suflete lucrător 50
Suflete discret 45 Suflete supărat 50