Numere cuantice

Numerele cuantice descriu valori ale cantitatilor conservate in

dinamica sistemului cuantic. Unul dintre cele mai bizare aspecte ale
mecanicii cuantice este cuantizarea cantitatilor observabile. Aceasta
se deosebeste de mecanica clasica unde valorile se pot schimba
continuu.
Ele descriu cel mai des energiile electronilor din atomi, iar cum
fiecare sistem cuantic poate avea unul sau mai multe numere
cuantice, este o slujba riguroasa de a lista toate numerele cuantice
posibile.
Intrebarea „de cate numere cuantice este nevoie pentru a descrie
un sistem dat?” nu are un raspuns universal, desi pentru fiecare
sistem trebuie gasit raspunsul pentru o analiza completa a acestuia.
Dinamica oricarui sistem cuantic este descrisa de un cuantum
Hamiltonian, H. Mai exista un numar cuantic al sistemului pentru
energie si inca unul pentru fiecare operator O (acesti operatori fiind
independenti intre ei), care comuta cu cel Hamiltonian.
Adesea se gasesc mai multe modalitati de a alege un set de
operatori si astfel in situatii diferite, seturi diferite de numere
cuantice pot fi folosite pentru a descrie acelasi sistem.
Pentru a descrie in intregime un electron dintr-un atom, sunt
necesare patru numere cuantice, cunoscute conventional ca:
 Numarul cuantic principal (n=1,2,3,4, ...); ecuatia lui
Schrodinger descrie vectori ai energiei care corespund cu
numere reale En, iar energiile electronilor din atomul de
hidrogen sunt date de:

Parametrul n poate lua doar valori pozitive si intregi. Aceasta

idee a nivelelor de energie a fost imprumutata de la modelul de
atom Bohr si transformata in model tridimensional.
In modelul Bohr, orbitele proveneau din valori discrete ale
momentului cinetic, L:

unde n=1,2,3,4, ... si h este constanta lui Planck.

 Numarul cuantic azimut (l= 0,1, ... ,n-1) da vectorului orbital

prin relatia:

In chimie, acest numar cuantic este foarte important, intrucat

specifica forma unui orbital si influenteaza legaturile chimice
si unghiurile acestora.

 Numarul cuantic magnetic (ml= -l, -/+1 ... 0 ... /-1, l) e

vectorul propriu:
 Este proiectia momentului cinetic cu o axa specificata.

Rezultate ale spectroscopiei indica faptul ca un orbital poate fi

ocupat cu pana la doi electroni. Totusi, doi electroni nu pot
avea exact acelasi set de numere cuantice, dupa Regulile lui
Hund. Astfel, un al patrulea numar cuantic a fost adaugat
pentru a rezolva conflictul (ms= -1/2 sau +1/2) in momentul
cinetic intrinsec al electronului.
Cand se ia in considerare si interactiunea orbitei, l, m si s nu
mai comuta cu H, deci valorile lor se schimba in timp. Prin
urmare, se vor adauga numere cuantice noi, dintre care:
 Numarul cinetic al momentului (j= ½, 3/2, ... , n-1/2 prin
relatia:

Starile cuantice din sistem pot fi descrise ca o combinatie lineara.