Sunteți pe pagina 1din 3

Noapte de decemvrie

Author : Mihai T. Published: April 27, 2010, 7:08 pm

Noapte de decemvrie de poem Alexandru romantic Macedonski poezie epica

Ramas in literatura romana mai ales prin valoarea ciclului de poezii al "Noptilor" si prin lirica din volumul "Rondeluri", Alexandru Macedonski (1854 - 1920) debuteaza ca poet printr-un volum intitulat sugestiv "Prima verba", In 1890 in 1872. Macedonski publica in ziarul "Romanul" poemul in proza "Meka si Meka", valorificand o legenda

orientala In proza care "Meka va sta si la Meka", baza poeziei printul "Noaptea Ali-ben-Mohamet-ben-Hassan de decemvrie". primeste cu limba de moarte de la tatal lui indemnul de a nu se abate niciodata in viata de la calea cea dreapta. Dupa moartea tatalui sau, printul pleaca in pelerinaj spre cetatea sfanta musulmana Meka, insotit de un alai de servitori, camile si cai, stapanit de dorinta de a strabate desertul persan In linie dreapta. In acelasi timp cu el, pleaca spre Meka si un cersetor numit Pocitan-ben-Pehlivan, pe care printul il invita sa i se alature alaiului sau. Acesta refuza si parcurge drumul pe cai ocolite, profitand de umbra si racoare, reusind astfel sa intre in cetatea sfanta Meka. Drumul drept parcurs de printul arab este chinuitor, acesta moare rapus de soarele nemilos al desertului si nu reuseste sa ajunga la

cetatea sfanta Meka. Pilda acestei parabole este aceea ca omul curajos, care pretuieste indeosebi demnitatea si integritatea morala nu este apreciat de societate, fiind invins de impostorul care alege cai ocolite si triumfa totdeauna. Pe de alta parte, artistul creator care traieste in sfera ideilor inalte este victorios din punct de vedere spiritual Legenda si poate in proza accede "Meka in lumea si Meka", abstracta, scrisa superioara, de Macedonski "Meka cu cereasca". 12 ani inainte, este punctul de plecare al poemului "Noaptea de decemvrie", simbolizand conditia omului superior care nu poate admite nici un compromis in calea sa spre atingerea idealului absolut. Poezia apare in volumul "Flori sacre" din 1912, care-l defineste pe Macedonski ca pe un poet ce face trecerea de la romantism la simbolism, de la curentele traditionale la cele moderne. Poemul reuneste, intr-o maniera originala, romantismul cu simbolismul, in care exista insa si elemente de factura clasicista vizibile mai ales in structura armonioasa, simetria poeziei si stilul elevat. descriu Simetria spatiul poetic, poemului universul este definita inspiratiei, de doua al creatiei, secvente ce lirice apar la care inceputul si in finalul poeziei, fiind simbolizate de odaia poetului. Incipitul consta tocmai in sugerarea lipsei de inspiratie a poetului, metaforizata prin Poemul versul "Npaptea "Pustie si de alta decemvrie" e camera moarta". incepe prin clescrierea spatiului liric, de creatie, sugerand absenta ideilor poetice, prin utilizarea simbolurilor "pustie si alba e camera moarta", "palatele sale sunt albe fantasme", in care poetul "trasnit sta de soarta", absenta muzei fiind sugestiv exprimata prin "nici o scanteie in ochiu-adormit". De la spatiul interior, in care poetul se simt izolat, se trece la imaginea exterioara a campiei "pustie si alba" si ea, ca simbol al lumii in care traieste poetul si care-i este ostila, deoarece "si luna-l priveste cu ochi otelit". Din punct de vedere cromatic, culoarea alba domina intreg tabloul, sugerand absenta oricaror contururi ideatice atat in spatiul poetic interior, cat si in cel exterior, imaginea fiind amplificata muzical prin elemente

auditive: "lupi groaznici s-aud, ragusit/ Cum latra, cum urla", "Sub viscolu-albastru ea geme cumplit

Apare inspiratia, simbolizata de "flacara vie" care este adusa de un arhanghel, semn ca ea este de natura divina, poetul simtindu-se emotionat de tema poeziei care-i este sugerata direct, "Avut si puternic emir voi sa fii", facand posibila accederea poetului in universul ideal al poeziei. Poetul este simbolizat, asadar, de emirul domic sa piece la cetatea sfanta Meka, fapt pentru care va trebui sa-si paraseasca "rozul Bagdad", viata fericita de care s-ar fi bucurat in acest "rai de-aripi de vise si rai de gradini". Emirul, simbol al omului superior, care nu se multumeste cu fericirea telurica, este motivat de eul liric printr-o serie de calitati ce contureaza portretul geniului: "Si el e emirul, si toate le are,/ E tanar, e farmec, e trasnet, e zeu", dar si de idealul superior catre care

".

Page 1/3

aspira "Spre Meka se duce cu gandul mereu". Aspiratia emirului de a ajunge la Meka este atotstapanitoare, dominatoare, o dorinta devoratoare: "Spre Meka-l rapeste credinta - vointa/ Cetatea preasfanta il cheama in ea, / li cere simtirea, ii cere fiinta,/ li vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea -/ Din talpi pana-n crestet ii cere fiinta". Intre viata dulce din "rozul Bagdad" si Meka este insa "o pustie imensa", "e-o mare aprinsa de soare", pe care emirul Emirul trebuie pomeste s-o strabata, la drum "pe-o infruntand alba camila", pericolele insotit ce-l ameninta, de un mare pentru alai alcatuit ca "prada din pustiei robi inarmati, cati oameni nu cad?".

"negri-armasari", camile ce poarta provizii de apa si hrana, oprindu-se "o clipa pe verdele pise" pentru a-si

drumet privi ultima cu infatisare oara "orasul de cersetor, in roza idila". al carui In portret acelasi este timp alcatuit cu el pleaca in antiteza spre si Meka relatii un de opozitie cu cel al emirului, sugerand trasaturile omului obisnuit, oarecare, ce nu are idealuri superioare, ci numai teluri omenesti: "searbad

lafata,/[

searbad Tot in la antiteza fata." sunt si drumurile pe care apuca fiecare dintre cei doi calatori. Cersetorul pleaca "pe-un drum ce coteste", simbol al compromisurilor pe care omul obisnuit le face in viata, "O tanara umbra, de soare-l fereste,/ si drumu-ocoleste mai mult - tot mai mult". Emirul porneste sa parcurga desertul, ca simbol al vietii in linie dreapta, traieste cu demnitate, fara nici un fel de ocolisuri sau subterfugii: "si el nainteaza - si calea e dreapta -/ E dreapta - tot dreapta - dar zilele curg,/ si foc e in aer, in zori, sin amurg -/ si el nainteaza - dar zilele curg.", in timp ce drumetul pocit, care apeleaza la compromisuri pentru a-si usura existenta, este ferit de greutatile si dificultatile vietii, intrucat pe drumul ocolit "o tanara umbra de soare-l fereste". Emirul indura toate vicisitudinile unei existente demne, el nu este ocrotit in drumul sau de nimic, "nici urma de ierburi, nici pomi, nici izvoare/ si el nainteaza sub flacari de soare". Calea cea dreapta urmata de emir sta sub semnul focului "si foc e in aer" si sub semnul sangelui "in ochi o naluca de sange". Culoarea dominanta in parcurgerea desertului este rosul, ca simbol al vietii, dar si al patimii de a atinge idealul, devenit "naluca sublima". Eul liric accentueaza dificultatea atingerii acestuia, printr-o enumerare de simboluri si simetrii sintactice, sugerande setea de absolut, "Un chin fara margini de sete-arzatoare", de care este stapanit omul superior: "si tot fara

margini pustia se-ntinde/ si tot nu s-arati orasui preasfant/[

s-arata cetatea de vise

dinamic ilustrat de o aglomerare de verbe la prezentul etern, ce sugereaza fortele ostile ce se impotrivesc

implinirii acestui ideal, care simbolizeaza societatea superficiala, meschina, neputincioasa sa aprecieze valoarea adevarata a existentei superioare: "se-ntinde", "nainteaza", "s-aprinde", "alearga", "luceste",

"vibreaza", Servitorii "curg" si animalele etc. mor pe rand, "dragi tineri, cai ageri, si mandre camile", proviziile se sfarsesc si ele,

"si tot nu s-arata cetatea de vise", printul ramanand singur sub arsita nemiloasa a pustiei, sub "aeru-n flacari, sub cerul de-otel". Culoarea rosie este aici simbol al destinului implacabil, fiind pretutindeni un "rosu de

sange", "rosii moviie", imaginea capatand valente apocaliptice: "Oribil palpita aceeasi culoare/[

sange zaresc peste tot". Chinurile emirului, care sufera de sete si de foame sugereaza zbuciumul poetului

pentru Ajuns conditia la apogeul sa nefericita calatoriei in sale, lumea emirul cu care traieste nu poate iluzia comunica idealului si pe chiar care speranta spera sa-l este atinga "in sufletu-i prin intrarea moarta". in sfanta cetate, "chiar portile albe le poate vedea", alearga spre cetate, dar aceasta se departeaza pe masura ce

dorinta lui creste: "Spre albele ziduri, alearga - alearga,/[

poetului de a atinge perfectiunea creatiei este un ideal ce depaseste aspiratia umana, pentru ca "visu-i nu este

un Iluzia vis omenesc", emirului de sugereaza aceea atingerea un sfarsit absolutului tragic al omului este imposibila superior care-si "alba cetate inchina ramane intreaga naluca". existenta implinirii unui ideal absolut, el cazand victima propriului crez care cere sacriflcii si care este de neatins. Calea dreapta pe care o urmeaza geniul este cea a eticii omului superior, singurul capabil de a nu se abate in viata de la drumul drept. Cu ultimele puteri, emirul il zareste pe drumetul pocit intrand pe portile Mekai pamantesti, in timp Finalul ce el poeziei va transcede reda simbolul in Meka destinului cereasca: "Sunt omului Meka superior cereasca, supus sunt suferintei Meka cea pricinuite mare". de incapacitatea oamenilor Ca si in obisnuiti poezia lui de Stefan a-i intelege Augustin idealul Doinas, ce este "Mistretul greu de cu atins: colti "Murit-a de argint", emirul printul sub din jarul Levant pustiei". si emirul din poemul Poemul lui imbina Macedonski intr-un mod sunt armonios simboluri elementele ale omului romantice superior insetat cu cele de simboliste absolut si si devorat cu cele de clasiciste. propriul sau ideal.

Elemente romantice:

-

incapabila - antiteza, sa ca inteleaga principal idealurile modalitate superioare de alcatuire ale a acestuia; portretului omului de geniu si al omului obisnuit, a idealului absolut - motivele al geniului romantice: si a noaptea, telului omului luna, chinurile comun etc.; indurate de emir in calatoria sa prin desert (imprejurari

]/Mai

slut e ca iadul, zdrentos si pocit,/Hoit jalnic de bube-de drum prafuit,/ Viclean la privire si

]

si tot nu s-arata naluca sublima/[

]

si tot nu

/[

]

Cetatea de vise departe e inca", Inaintarea emirului prin desert se face intr-un ritm

]Tot rosu de

]

Dar Meka incepe si dansa sa mearga". Setea

tema poemului: conditia vitrega a omului superior intr-o lume dominata de interese meschine, superficiala si

Page 2/3

extraordinare);

Limbajul Metafora artistic ideatica este este metaforic-sugestiv frecventa pe parcursul pentru intregii ideile poetice poezii, exprimate. nefiind dificil de interpretat sensul ei; de exemplu versul " "Si flacara spune:

-

«Aduc inspirarea»

sugereaza evident sosirea muzei, pe care poetui o astepta pentru realizarea creatiei

sale lirice. Exists insa si metafore stilistice, cum este cea care sugereaza desertul: "Pustia e-o mare aprinsa de

soare", - Epitetele ori metafora sunt, in general, vietii fericite metaforice : "rozul ("roza Bagdad". idila"), dar intalnim si multe epitete ornante ("vesel tumult") ori

cromatice ("verdele pise").

-

tot locul - oteluri cumplite") sau sinecdoca la care poetul apeleaza pentru a ilustra imaginea edenica a Bagdadului: "Bagdadul! Cer galben si roz ce palpita/ Rai de-aripi de vise,si rai de gradini,/Argint de izvoare, si

zare-aurita -/ Bagdadul, poiana de roze si crini -/ Djamii - minarete - si cer ce palpita." Repetitia are rolul de a

accentua ideile poetice, cum ar fi aceea de a sublinia obsesia drumului drept pe care emirul il parcurge: "

calea e dreapta -/ E dreapta - tot dreapta

-

a simbolismului: "Murit-a emirul sub jarul pustiei". Atat versul liber cat si muzicalitatea interioara a versurilor dau poemului un farmec aparte, intrucat "intreaga compozitie este facuta dintr-o alternants de refrene, intre care sunt prinse versurile ramase nerepetate. Structura unor astfel de poeme este esential muzicala. I-am putea

da numele de compozitie impletita" (Tudor Vianu).

Elemente drumetul emirul - simbol simboliste: pocit - al simbol poetului, al omului al creatorului simplu, de obisnuit; arta, al geniului;

-

- - odaia drumul drumul Bagdadul - simbol cotit drept - simbol - - simbol al simbol spatiului al al vietii al telului idealului interior fericite omului absolut, de a omului creatie oarecare, la poetica; lipsit care pe poate de care patima aspira acesta idealului numai il poate omul absolut; atinge superior; prin compromisuri, subterfugii;

-

-

Versul liber accentueaza ideea poetica reluata dupa strofa care o ilustreaza, acesta fiind o inovatie prozodica

Macedonski foloseste si figuri de stil mai rar intalnite in lirica romaneasca, precum metonimia ("Hangiare-n

Si

".

- - - cromatica flacara - simbol bogata al simbolizeaza inspiratiei, al starile arderii si interioare, atitudinile al poetice: pasiunii albul pentru - lipsa creatie; de inspiratie; verdele - speranta; rosu

- - - viata, Meka bogatia chinul, cereasca materials moartea simbolizeaza a emirului ; idealul este simbol absolut pentru al omului bogatia superior, sa spirituals iar Meka superioara; pamanteasca telul omului comun;

Elemente clasiciste:

-

care se afla si tn finalul poeziei;

-

Simetria poemului: poemul incepe cu ilustrarea spatiului poetic simbolizat de odaia alba a acestuia, imagine

Stilul elevat al poemului, eleganta si claritatea imaginilor artistice.

Argumentarea acestor elemente romantice, simboliste si clasiciste trebuie realizata prin ilustrarea lor cu

versuri din poezie.

Page 3/3