LICHIDITATEA

 INTERNATIONALA  
 
  Lichiditatea   reprezinta   capacitatea   unui   agent   economic   de   a   plati   oricand   si  
imediat   orice   datorie   exigibila   (ajunsa   la   scadenta).   Pentru   aceata   trebuie   ca   agentul  
economic   respectiv   sa   pastreze   in   conturi   un   fond   de   rezerva   care   sa   nu   fie   folosit   in  
operatiuni  curente  si  o  serie  de  active  usor  si  imediat  convertibile  in  bani.  
  Lichiditatea   internationala   reprezinta   totalitatea   mijloacelor   de   plata  
internationale   pe   care   le   poate   detine   o   tara   care   pot   fi   usor   si   imediat   transformate   in  
bani,  mijloace  detinute  de  Banca  Centrala,  de  bancile  comerciale  si  de  privati.  
   
Structura  lichiditatii  internationale  este:  
-­‐  rezerva  monetara  internationala  (depozite  in  aur,  devize,  drepturi  speciale  de  tragere)  
si   in   pozitia   de   creditare   de   FMI   (cand   depunerile   la   fond   depasesc   cotele   de  
participare);  
-­‐   mijloace   de   plata   internationale   si   activele   (adica   acele   titluri   detinute   de   banci   si   alte  
institutii   financiare   daca   pot   fi   transformate   imediat   in   valuta   cum   ar   fi:   depunerile  
bancare   pe   termen   scurt,   bonuri   de   tezaur,   actiuni,   obligatiuni,   titluri   usor   de   vandut  
sau  de  scontat  la  banca).  
   
Activele  care  sunt  cuprinse  in  cadrul  lichiditatii  internationale  sunt:  
  -­‐  activele  reale  (aur)  
  -­‐  activele  financiare  alcatuite  din  diferite  valute  si  titluri  de  valori.  
  Lichiditatea   internationala   este   definita   in   sens   restrans   ca   rezerva   de   mijloace  
de  plata  straine  de  care  trebuie  sa  dispuna  o  tara  pentru  a  face  fata  momentelor  cand  
apar  fluctuatii  temporare  a  veniturilor  si  cheltuielilor.  
   
Pe  baza  acestei  definitii,  elementele  lichiditatii  sunt:  
  -­‐  rezervele  aflate  la  Banca  Centrala  
  -­‐  creditele  internationale  primite  
  -­‐  facilitatile  temporare  pe  care  bancile  centrale  si  le  acorda  reciproc.  
   
Pe   plan   international   cand   se   vorbeste   de   lichiditate   internationala   expresia   este  
la  plural  de  lichiditati  internationale.  Ele  nu  sunt  impartite  echitabil  intre  tarile  lumii,  se  
realizeaza   functie   de   productia   mondiala   de   aur,   de   abundenta   /   insuficienta  
mijloacelor   financiare   pe   pietele   financiare   si   de   deficitul   pe   pietele   externe   a   tarilor  
puternic  industrializate.  
Desi   aurul   a   fost   complet   demonetizat,   el   ramane   totusi   o   lichiditate  
internationala  potentiala.  
Tarile  industrializate  detin  circa  2/3  din  totalul  rezervelor  internationale  globale.  
  
Structura  acestor  rezerve  este:  
-­‐  active  in  devize  fara  aur  circa  93%  
-­‐  drepturi  speciale  de  tragere  si  pozitiile  de  creditor  fata  de  FMI  circa  7%  
Pe   plan   mondial   unele   tari   au   deficit   de   balanta   de   plati   (importurile   sunt   mai  
mari  decat  exporturile)  altele  au  excedente  (deci  surplus  de  capital).  
Dirijarea   capitalurilor   se   face   prin   intermediul   bancilor   private   si   de   catre  
organismele   financiare   internationale:   FMI;   Banca   Internationala;   Banca   Rezervelor  
Internationale.  
 
FORMAREA  SI  FOLOSIREA  REZERVELOR  VALUTARE  
   
Indiferent   de   definitia   data   lichiditatii,   in   cadrul   ei,   cea   mai   importanta  
componenta   este   rezerva   monetara   internationala.   Aceasta   cuprinde:   aur,   rezerve  
valutare,   disponibilitati   in   drepturi   speciale   de   tragere   si   creanta   tarii   respective  
asupra  FMI.  
Rezerva   de   aur   se   poate   forma   din   productia   interna   (daca   exista),   fie   din  
cumparari  de  pe  piata.  
Exista   o   tendinta   recomandata   de   FMI   de   a   micsora   rolul   aurului   ca   tip   de  
rezerva.  La  noi  cca  30%  din  totalul  rezervei  monetare  este  reprezentata  de  aur.  
Rezervele   valutare   –   cuprind   diferite   drepturi   asupra   strainatatii   detinute   de  
bancile  centrale  ale  statelor  cum  ar  fi:  
-­‐  valute  si  efecte  
-­‐  bonuri  de  tezaur  
-­‐  depozite  in  valuta  la  banci  
-­‐  obligatiuni  guvernamentale  externe  
Volumul  rezervelor  valutare  depinde  de  cererea  si  oferta  care  actioneaza  asupra  
ei.  
Cererea  depinde  de:  
• regimul  schimbului  valutar  care  necesita  de  multe  ori  interventia  bancii  
centrale   prin   cumparari   /   vanzari   pentru   a   controla   variatia   monedei  
nationale  
• socurile   economice   interne   si   externe   care   atunci   cand   genereaza   crize  
fac  necesar  sa  intervina  banca  centrala  
• dificultatea  de  a  se  ajunge  la  pietele  internationale  de  capital  
Oferta  depinde  de:  
• aportul  valutar  adus  in  tara  pe  baza  exportului  de  marfuri  si  a  prestarilor  
de  servicii  
• a  fluxului  de  capital  provenit  din  imprumuturile  externe  
 • excedentul  de  capital  rezultat  din  excedentul  bugetar  ce  poate  fi  folosit  
la  cumpararea  de  devize  pe  piata  interna  sau  externa.  
O   banca   centrala   eficienta   este   aceea   care   poate   influenta   prin   mijloace  
financiare   bancare   si   nu   prin   masuri   administrative   stimularea   factorilor   care   maresc  
oferta  si  evitarea  sau  macar  diminuarea  acelora  care  contribuie  la  aparitia  cererii.  
Disponibilitatile  in  drepturi  speciale  de  tragere  –  se  formeaza  prin  alocari  de  la  
FMI  sau  prin  incasari  de  la  operatiuni  facute  cu  fonduri  sau  cu  tari  membre  ale  fondului  
Creantele  asupra  FMI  –  sunt  constituite  din  virarile  in  plus  la  FMI  peste  cota  de  
participare  facute  in  moneda  proprie.  
Rezervele  monetare  internationale  sunt  folosite  pentru:  
-­‐  echilibrarea  balantei  de  plati  
-­‐  garantarea  unor  imprumuturi  externe  
-­‐  plasarea  temporara  a  excedentului  balantei  de  plati    
Valutele,   devizele   si   creantele   convertibile   pot   fi   folosite   in   diferite   tranzactii   cu   2  
conditii:  
- sa-­‐si  pastreze  rentabilitatea  si  lichiditatea,  dar  in  acelasi  timp  
- sa  fie  aducatoare  de  profit  
Apare   o   contradictie:   un   titlu   cu   cat   este   foarte   lichid   cu   atat   este   mai   putin  
rentabil   si   invers   si   atunci   rezolvarea   consta   in   faptul   ca   o   parte   a   rezervei   sa   fie  
mentinuta   lichida,   fiind   plasata   pe   termene   scurte   in   banci   si   o   alta   parte   mai   putin  
lichida  sa  se  plaseze  in  diverse  titluri  cu  diverse  tipuri  de  valori.  
 
OPTIMIZAREA  LICHIDITATII  INTERNATIONALE  
 
Un   volum   prea   mare   de   mijloace   de   plata   lichide   in   rezerva   monetara  
internationala   inseamna   imobilizarea   relativa   a   unor   fonduri   care   ar   putea   fi   folosit  
eficient  in  diferite  tranzactii.  
Deci,  o  tara  nu  trebuie  sa  realizeze  un  volum  cat  mai  mare  de  mijloace  de  plata  in  
valuta  ci  trebuie  sa  realizeze  un  volum  optim.  
Lichiditatile   unei   tari   pot   fi   din   acest   punct   de   vedere   insuficiente,   normale,  
excesive.  
Un   indicator   care   ar   putea   sa   comensureze   (sa   masoare)   ar   fi   raportul   dintre  
volumul  total  al  lichiditatii  si  o  parte  componenta  (ex.  Masa  monetara).  
Marimea   cea   mai   des   folosita   este   insa   :   valoarea   importului   de   marfuri.   Se  
socoteste  ca  o  tara  are  o  lichiditate  normala  daca  aceasta  reprezinta  importul  pe  cateva  
luni.  
In  cautarea  unei  lichiditati  optime  s-­‐a  constatat  ca  nu  toate  elementele  sale  pot  fi  
influentate   in   aceeasi   masura   pentru   ca   ele   au   o   elasticitate   diferita;   cea   mai   mica  
elasticitate  o  are  aurul.  
 Lichiditatea   internationala   difera   de   la   o   tara   la   alta   functie   de   dezvoltarea  
economica  sau  reala.  
Se  apreciaza  ca  cca  85%  din  lichiditatea  internationala  este  concentrata  in  tarile  
puternic  industrializate  in  timp  ce  in  tarile  slab  dezvoltate  exista  aproape  permanent  un  
deficit  al  balantei  de  plati.  
Un  rol  foarte  important  il  au  FMI  si  Banca  Mondiala.  Pe  de  o  parte  imbunatateste  
distribuirea   lichiditatii   internationale   pe   de   alta   parte   creaza   lichiditati   pentru   unele  
tari.  
Bancile  cand  au  surplus  de  lichiditate  intervin  ca  intermediare  pentru  ca  cei  care  
au  deficite  de  balante  de  plati  sunt  permanent  in  cautarea  si  acoperirea  deficitului.  
Se   apreciaza   ca   in   ultima   vreme   volumul   lichiditatii   internationale   a   crescut   la  
nivel  mondial.