Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTERNATIONALA
Lichiditatea
reprezinta
capacitatea
unui
agent
economic
de
a
plati
oricand
si
imediat
orice
datorie
exigibila
(ajunsa
la
scadenta).
Pentru
aceata
trebuie
ca
agentul
economic
respectiv
sa
pastreze
in
conturi
un
fond
de
rezerva
care
sa
nu
fie
folosit
in
operatiuni
curente
si
o
serie
de
active
usor
si
imediat
convertibile
in
bani.
Lichiditatea
internationala
reprezinta
totalitatea
mijloacelor
de
plata
internationale
pe
care
le
poate
detine
o
tara
care
pot
fi
usor
si
imediat
transformate
in
bani,
mijloace
detinute
de
Banca
Centrala,
de
bancile
comerciale
si
de
privati.
Structura
lichiditatii
internationale
este:
-‐
rezerva
monetara
internationala
(depozite
in
aur,
devize,
drepturi
speciale
de
tragere)
si
in
pozitia
de
creditare
de
FMI
(cand
depunerile
la
fond
depasesc
cotele
de
participare);
-‐
mijloace
de
plata
internationale
si
activele
(adica
acele
titluri
detinute
de
banci
si
alte
institutii
financiare
daca
pot
fi
transformate
imediat
in
valuta
cum
ar
fi:
depunerile
bancare
pe
termen
scurt,
bonuri
de
tezaur,
actiuni,
obligatiuni,
titluri
usor
de
vandut
sau
de
scontat
la
banca).
Activele
care
sunt
cuprinse
in
cadrul
lichiditatii
internationale
sunt:
-‐
activele
reale
(aur)
-‐
activele
financiare
alcatuite
din
diferite
valute
si
titluri
de
valori.
Lichiditatea
internationala
este
definita
in
sens
restrans
ca
rezerva
de
mijloace
de
plata
straine
de
care
trebuie
sa
dispuna
o
tara
pentru
a
face
fata
momentelor
cand
apar
fluctuatii
temporare
a
veniturilor
si
cheltuielilor.
Pe
baza
acestei
definitii,
elementele
lichiditatii
sunt:
-‐
rezervele
aflate
la
Banca
Centrala
-‐
creditele
internationale
primite
-‐
facilitatile
temporare
pe
care
bancile
centrale
si
le
acorda
reciproc.
Pe
plan
international
cand
se
vorbeste
de
lichiditate
internationala
expresia
este
la
plural
de
lichiditati
internationale.
Ele
nu
sunt
impartite
echitabil
intre
tarile
lumii,
se
realizeaza
functie
de
productia
mondiala
de
aur,
de
abundenta
/
insuficienta
mijloacelor
financiare
pe
pietele
financiare
si
de
deficitul
pe
pietele
externe
a
tarilor
puternic
industrializate.
Desi
aurul
a
fost
complet
demonetizat,
el
ramane
totusi
o
lichiditate
internationala
potentiala.
Tarile
industrializate
detin
circa
2/3
din
totalul
rezervelor
internationale
globale.
Structura
acestor
rezerve
este:
-‐
active
in
devize
fara
aur
circa
93%
-‐
drepturi
speciale
de
tragere
si
pozitiile
de
creditor
fata
de
FMI
circa
7%
Pe
plan
mondial
unele
tari
au
deficit
de
balanta
de
plati
(importurile
sunt
mai
mari
decat
exporturile)
altele
au
excedente
(deci
surplus
de
capital).
Dirijarea
capitalurilor
se
face
prin
intermediul
bancilor
private
si
de
catre
organismele
financiare
internationale:
FMI;
Banca
Internationala;
Banca
Rezervelor
Internationale.
FORMAREA
SI
FOLOSIREA
REZERVELOR
VALUTARE
Indiferent
de
definitia
data
lichiditatii,
in
cadrul
ei,
cea
mai
importanta
componenta
este
rezerva
monetara
internationala.
Aceasta
cuprinde:
aur,
rezerve
valutare,
disponibilitati
in
drepturi
speciale
de
tragere
si
creanta
tarii
respective
asupra
FMI.
Rezerva
de
aur
se
poate
forma
din
productia
interna
(daca
exista),
fie
din
cumparari
de
pe
piata.
Exista
o
tendinta
recomandata
de
FMI
de
a
micsora
rolul
aurului
ca
tip
de
rezerva.
La
noi
cca
30%
din
totalul
rezervei
monetare
este
reprezentata
de
aur.
Rezervele
valutare
–
cuprind
diferite
drepturi
asupra
strainatatii
detinute
de
bancile
centrale
ale
statelor
cum
ar
fi:
-‐
valute
si
efecte
-‐
bonuri
de
tezaur
-‐
depozite
in
valuta
la
banci
-‐
obligatiuni
guvernamentale
externe
Volumul
rezervelor
valutare
depinde
de
cererea
si
oferta
care
actioneaza
asupra
ei.
Cererea
depinde
de:
• regimul
schimbului
valutar
care
necesita
de
multe
ori
interventia
bancii
centrale
prin
cumparari
/
vanzari
pentru
a
controla
variatia
monedei
nationale
• socurile
economice
interne
si
externe
care
atunci
cand
genereaza
crize
fac
necesar
sa
intervina
banca
centrala
• dificultatea
de
a
se
ajunge
la
pietele
internationale
de
capital
Oferta
depinde
de:
• aportul
valutar
adus
in
tara
pe
baza
exportului
de
marfuri
si
a
prestarilor
de
servicii
• a
fluxului
de
capital
provenit
din
imprumuturile
externe
• excedentul
de
capital
rezultat
din
excedentul
bugetar
ce
poate
fi
folosit
la
cumpararea
de
devize
pe
piata
interna
sau
externa.
O
banca
centrala
eficienta
este
aceea
care
poate
influenta
prin
mijloace
financiare
bancare
si
nu
prin
masuri
administrative
stimularea
factorilor
care
maresc
oferta
si
evitarea
sau
macar
diminuarea
acelora
care
contribuie
la
aparitia
cererii.
Disponibilitatile
in
drepturi
speciale
de
tragere
–
se
formeaza
prin
alocari
de
la
FMI
sau
prin
incasari
de
la
operatiuni
facute
cu
fonduri
sau
cu
tari
membre
ale
fondului
Creantele
asupra
FMI
–
sunt
constituite
din
virarile
in
plus
la
FMI
peste
cota
de
participare
facute
in
moneda
proprie.
Rezervele
monetare
internationale
sunt
folosite
pentru:
-‐
echilibrarea
balantei
de
plati
-‐
garantarea
unor
imprumuturi
externe
-‐
plasarea
temporara
a
excedentului
balantei
de
plati
Valutele,
devizele
si
creantele
convertibile
pot
fi
folosite
in
diferite
tranzactii
cu
2
conditii:
- sa-‐si
pastreze
rentabilitatea
si
lichiditatea,
dar
in
acelasi
timp
- sa
fie
aducatoare
de
profit
Apare
o
contradictie:
un
titlu
cu
cat
este
foarte
lichid
cu
atat
este
mai
putin
rentabil
si
invers
si
atunci
rezolvarea
consta
in
faptul
ca
o
parte
a
rezervei
sa
fie
mentinuta
lichida,
fiind
plasata
pe
termene
scurte
in
banci
si
o
alta
parte
mai
putin
lichida
sa
se
plaseze
in
diverse
titluri
cu
diverse
tipuri
de
valori.
OPTIMIZAREA
LICHIDITATII
INTERNATIONALE
Un
volum
prea
mare
de
mijloace
de
plata
lichide
in
rezerva
monetara
internationala
inseamna
imobilizarea
relativa
a
unor
fonduri
care
ar
putea
fi
folosit
eficient
in
diferite
tranzactii.
Deci,
o
tara
nu
trebuie
sa
realizeze
un
volum
cat
mai
mare
de
mijloace
de
plata
in
valuta
ci
trebuie
sa
realizeze
un
volum
optim.
Lichiditatile
unei
tari
pot
fi
din
acest
punct
de
vedere
insuficiente,
normale,
excesive.
Un
indicator
care
ar
putea
sa
comensureze
(sa
masoare)
ar
fi
raportul
dintre
volumul
total
al
lichiditatii
si
o
parte
componenta
(ex.
Masa
monetara).
Marimea
cea
mai
des
folosita
este
insa
:
valoarea
importului
de
marfuri.
Se
socoteste
ca
o
tara
are
o
lichiditate
normala
daca
aceasta
reprezinta
importul
pe
cateva
luni.
In
cautarea
unei
lichiditati
optime
s-‐a
constatat
ca
nu
toate
elementele
sale
pot
fi
influentate
in
aceeasi
masura
pentru
ca
ele
au
o
elasticitate
diferita;
cea
mai
mica
elasticitate
o
are
aurul.
Lichiditatea
internationala
difera
de
la
o
tara
la
alta
functie
de
dezvoltarea
economica
sau
reala.
Se
apreciaza
ca
cca
85%
din
lichiditatea
internationala
este
concentrata
in
tarile
puternic
industrializate
in
timp
ce
in
tarile
slab
dezvoltate
exista
aproape
permanent
un
deficit
al
balantei
de
plati.
Un
rol
foarte
important
il
au
FMI
si
Banca
Mondiala.
Pe
de
o
parte
imbunatateste
distribuirea
lichiditatii
internationale
pe
de
alta
parte
creaza
lichiditati
pentru
unele
tari.
Bancile
cand
au
surplus
de
lichiditate
intervin
ca
intermediare
pentru
ca
cei
care
au
deficite
de
balante
de
plati
sunt
permanent
in
cautarea
si
acoperirea
deficitului.
Se
apreciaza
ca
in
ultima
vreme
volumul
lichiditatii
internationale
a
crescut
la
nivel
mondial.