GRUIA FLORENTINA STAGIAR ANUL II FORMATOR: D-NA CIUHUREANU ALINA
Ex. 121. Ce semnificatie are coeficientul de volatilitate al actiunilor
unei intreprinderi asupra valorii acesteia? Beta reflectă riscul de piaţă al societăţii emitente. Nu există motive în a considera că acest parametru trebuie sa fie constant în timp. Din contră, în funcţie de deciziile pe care societatea le ia, riscul de piaţă al acesteia va varia. Astfel, creşterea ratei de îndatorare a societaţii va creşte riscul financiar şi implicit riscul de piaţă măsurat prin beta. Adoptarea unor proiecte de activitate riscante, de către societate, va duce la creşterea riscului acesteia. A considera că întreprinderea emitentă a titlului are aceleaşi caracteristici de la o perioadă la alta este valabil numai dacă aceste perioade sunt foarte apropiate. Pe perioade lungi societaţile nu vor mai avea aceeaşi structură financiară, aceeaşi parte din piaţă sau aceeaşi tehnologie. În consecinţă ele nu vor mai avea aceleaşi perspective privind beneficiile. Altfel spus, coeficientul beta care măsoară riscul de piaţă, nu va avea motive sa fie constant pe perioade mari de timp. β = coeficient care semnifica volatilitatea actiunii intreprinderii de evaluat.Conform teoriei moderne a portofoliilor, β este elementul central pentru că el măsoară riscul sistematic al acelui titlu sau portofoliu.El exprima si masoara sensul si marimea abaterii rentabilitatii actiunilor intreprinderii fata de marimea abaterii rentabilitatii actiunilor pe piata (ramura) din care face parte intreprinderea. În funcţie de valoarea pe care o ia acesta, acţiunile se pot împărţi în mai multe categorii : - acţiuni cu volatilitate unitară: variază în acelaşi sens şi în aceeaşi proporţie cu piaţa; achiziţionarea unei astfel de acţiuni presupune expunerea investitorului exact la riscul pieţei ; - acţiuni cu volatilitate subunitară (nevolatile): variază în acelaşi sens dar într-o proporţie mai mică ca piaţa; expunerea la riscul pieţei este mai mică, ele fiind acţiunile „defensive”; - acţiuni cu volatilitate supraunitară (volatile): variază în acelaşi sens dar într-o proporţie mai mare ca piaţa; sunt acţiunile „ofensive” care amplifică variaţia pieţei şi sunt atractive când se anticipează o tendinţă ascendentă a pieţei .
Cu ajutorul coeficientului de volatilitate se determina costul capitalului
propriu in baza relatiei: Ccp = Rn+(Rr-Rn) x ß
Ex. 125. Prezentati si explicate 4 corectii ce pot fi aduse rezultatelor
din bilantul contabil pentru determinarea capacitatii beneficiare:
Capacitatea beneficiara inseamna atitudinea unei intreprinderi de a
genera un beneficiu dat, in viitorul apropiat, in conditii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitatii capitalurilor care finanteaza intreprinderea . Etapele determinarii capacitatii beneficiare sunt: - studiul rezultatelor trecute - examenul previziunilor - mixajul elementelor rezultate din primele doua etape in scopul desprinderii capacitatii beneficiare
Corectii ce pot fi aduse rezultatelor din bilantul contabil pentru
determinarea capacitatii beneficiare: 1. amortismente – se inlatura orice exces de amortizare si se adauga orice insficienta de amortizare, referinta constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de expertii tehnici; 2. salarii si asimilate salariilor- insuficientele sau exagerarile trebuie adaugate sau eliminate, referinta constituind-o standardele si studiile effectuate de experti in munca si protectia sociala; 3. stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe intreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la inceput si sfarsit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil; 4. profituri si pierderi exceptionale – se retin numai acele profituri care provin din operatiuni obisnuite, cere se reproduc in mod systematic in viitor
Ex.129. Ce sunt efectele sinergice si ce influenta au asupra valorii
unei tranzactii?
Efectele sinergice presupun complementaritate de activitati ale caror
rezultate sunt superioare celor reiesite din insumarea algebrica a rezultatelor individuale. De exemplu produsele obtinute de o intreprindere cu productie integrata. Efectele sinergice presupun complementaritate de activitati ale caror rezultate sunt superioare celor reiesite din insumarea algebrica a rezultatelor individuale. Printr-un diagnostic bine executat se pot descoperi toate complementaritatile din activitatea intreprinderii si se pot ajusta rezultatele financiare