Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
M.E.N. – Consiliul Naţional pentru Curriculum. Programe şcolare pentru clasa a X-a, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 220-224
Conţinuturile necesare atingerii acestor obiective sunt specificate în
programele disciplinelor cupinse în aria curriculară „Tehnologii” şi cuprind elemente
specifice grupei de vârstă a elevilor şi domeniului de activitate. Ca domenii noi,
menţionăm: „Elemente de design”, „Managementul resurselor şi activităţi specifice
economiei de piaţă”, „Caracterul transdisciplinar şi interdisciplinar al tehnologiei”,
„Influenţa tehnologiei asupra mentalităţii umane”, „Importanţa tehnologiei din punct
de vedere social şi cultural”, „Fiabilitatea produselor”, „Aspecte ergonomice”,
„Mecatronica – ştiinţa maşimilor intligente” ş.a.
Metodele de educaţie tehnologică sunt şi ele diversificate. Alături de metode
tradiţionale (expunerea, demonstraţia etc.), sunt recomandate metode din categoria
celor activ-participative: studiul de caz, descoperirea prin explorare, dezbateri pe teme
date, simularea, jocul de rol, realizarea de proiecte.
Locul desfăşurării activităţilor specifice educaţiei tehnologice poate fi deplasat
din sala de clasă în întreprideri şi instituţii, în muzee şi expoziţii, în universităţi
tehnice şi în laboratoare multimedia, unde elevii pot intra în contact direct cu
tehnologiile moderne şi pot participa la diverse activităţi de simulare a unor situaţii
reale.
Internetul reprezintă, în acest context, un mijloc eficace de exersare a unor
abilităţi care să le permită tinerilor să comunice cu semenii lor de pe alte meridiane, în
vederea cunoaşterii operative a noutăţilor din domeniul tehnicii şi al tehnologiilor
moderne.
9.4.Educaţia profesională: semnificatie si obiective
Educaţia profesională vizează atât formarea unor competenţe necesare
exercitării diferitelor profesii, a eticii şi deontologiei profesionale, cât şi dezvoltarea
capacităţii tinerilor de a face faţă la schimbări, de a-şi gestiona inteligent şi eficace
propria carieră.
Între obiectivele educaţiei profesionale, ELENA MACAVEI (2201,pg.307)
menţionează:
• formarea culturii profesionale;
• dobândirea competenţei profesionale;
• asimilarea normelor de deontologie profesională;
• îndrumarea şi susţinerea integrării socio-pofesionale;
3
op. cit
• cultivarea abilităţii de control şi autocontrol al carierei
Acestora li se pot adăuga şi alte obiective, cum ar fi:
• formarea şi dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de tehnică şi tehnologiile
moderne;
• stimularea interesului faţă de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării;
• dezvoltarea creativităţii tehnice;
• dezvoltarea culturii profesionale, concomitent cu lărgirea orizontului de
cultură şi cunoaştere, şi altele asemenea.
Conţinutul educaţiei profesionale va fi selecţionat ţinând seamă de obiectivele
proiectate, de specificul profesiei persoanei, ţinând seama de dinamica schimburilor
din tehnică, tehnologie şi din piaţa muncii.
Metodele şi activităţile de educaţie profesională se aleg din sistemul de
metode şi activităţi cunoscut, în funcţie de etapa realizării educaţiei profesionale:
a) Înainte de alegerea profesiei/meseriei, se recurge la metode şi activităţi cum sunt:
observarea, convorbirea, testarea (aptitudinilor îndeosebi), informarea, consilierea etc.
b) În timpul procesului de formare, metodele specifice sunt: instructajul, exerciţiul,
antrenamentul, simularea, jocul de rol, excursia şi vizitele etc.
După obţinerea calificării, accentul se pune pe evaluarea externă, sprijinirea
absolvenţilor pentru integrarea lor profesională şi pentru stabilirea unui management
adecvat al carierei. Sarcinile şcolii sunt preluate, în această etapă, de întreprinderile şi
instituţiile în care-şi desfăşoară activitatea absolvenţii, ca şi de ei înşişi.
INTREBARI SI PROBLEME DE REFLECTIE:
1.Decalajul existent între progresul tehnico-ştiintific şi cel în domeniul moral, al
relaţiilor dintre oameni are repercusiuni negative cel puţin în două planuri: a) apariţia
de obstacole în calea ştiintei şi tehnicii; (b) apariţia unei dizarmonii în planul
dezvoltării personalităţii umane. Cât şi cum poate contribui şcoala la solutionarea
acestei probleme?
2. Analizaţi contribuţia specifică a diferitelor discipline de învăţămant la educatia
tehnologică şi profesională a elevilor.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
Macavei, E., Pedagogie, Teoria Educaţiei, vol. I. , Bucureşti: Ed. Aramis, 2001;
Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicţionar de Sociologie, Bucureşti: Editura Babel, 1993,